Nicodim si Isus

Motto: „Cine poate atunci, sa fie mantuit?” Isus s-a uitat tinta la ei si le-a zis: „La oameni, lucrul acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu, toate lucrurile sunt cu putinta.” (Matei)

Va promiteam la articolul „Religie si Secularism, Cler si Laici, Sacru si Profan” ca o sa discutam mai pe indelete, despre o intalnire memorabila dintre Isus Hristos si Nicodim, un fruntas important al religiei organizate a iudeilor, un fruntas care habar nu avea de Dumnezeu, asa cum se va dovedi ulterior din discutia personala avuta cu Isus, Fiul intrupat al lui Dumnezeu. Dupa parerea mea, aceasta discutie pune capat definitiv si irevocabil, oricarei alte discutii, controverse, aniteze, argumente pro sau contra sau cum vreti sa-i mai spuneti, dintre ceea ce inseamna religia organizata, Religia SRL, si Viul Dumnezeu. Diferentele sunt enorme, ca dintre adevar si minciuna, ca dintre Dumnezeu si Dracu’, ca dintre Dumnezeu si dogme, ca dintre Dumnezeu si ritualuri, ca dintre Dumnezeu si ziduri de temple si de biserici, ca dintre Cer si Pamant, ca dintre Iad si Rai, ca dintre Evanghelia Vesnica, si manipularile religioase mincinoase. Mesajul fara echivoc al lui Isus este ca religia organizata, care-i invata pe oameni tot felul de evanghelii false, inclusiv cea a faptelor, nu va putea niciodata sa faca ceea ce doar viul si vesnicul Dumnezeu poate sa faca cu adevarat, adica sa mantuiasca, sa salveze din pacat si din moarte, sa dea neprihanire si viata. Viul Dumnezeu nu a transferat niciodata vreunei biserici sau cult, vreunui muritor de rand, papa, popa sau pastor, „sfant” sau „sfanta”, atributiile Sale. Singurul rol adevarat al adevaratei biserici a lui Dumnezeu de pe pamant, este doar acela de a-i indrepte pe oameni spre Viul Dumnezeu, propovaduind Evanghelia Vesnica. Atat. Oamenii nu trebuiesc canalizati spre dogmele si ritualurile lor, ale bisericilor, care nu au nicio valoare, si nicio putere. De ce pun mereu, sau cat se poate de des cuvantul VIU inaintea cuvantului Dumnezeu? Raspuns: Ca sa constientizam foarte clar, ca avem de-a face cu o persoana vie, in carne si oase cum se spune, si nu cu aburi, duhuri stranii, dogme, ritualuri si ziduri, lemne si carpe, etc. Ritualurile, dogmele, bisericile (zidurile + oamenii) nu pot face pe niciun alt om sa se nasca din nou. Niciodata! Asta afirma Isus Hristos in Evanghelia Vesnica, si in aceasta discutie memorabila cu Nicodim. Domnul Isus Hristos, in aceasta discutie, spulbera pentru totdeauna mitul si pretentia templului sau a bisericii, a popilor si a pastorilor, a ritualurilor si a dogmelor aplicate prosteste oamenilor, cu pretentia ca asta ii salveaza si le da putere, si ca asta reprezinta puterea si voia lui Dumnezeu pentru omenirea pacatoasa, si il reprezinta pe Dumnezeu. Domnul Isus spune foarte, foarte clar in aceasta discutie, ca numai El si Tatal Sau pot face asta: sa nasca un om din nou, adica sa puna neprihanirea si viata in omul pacatos, rob al pacatului si al mortii. Templele si bisericile nu au putut, nu pot, si nu vor putea niciodata sa faca asa ceva, dar haideti sa depanam intamplarea, si sa tragem fiecare pentru el concluziile necesare, ajutati fiind de Duhul lui Hristos. Aici este o hrana foarte tare, pe care putini „Crestini SRL” sunt in stare sa o accepte si sa o digere, deoarece au ramas niste copii in ceea ce priveste stiinta despre Dumnezeu, si au capul si creierele imbibate si imbuibate cu tone de tampenii si de idiotenii religioase despre Dumnezeu. Moloz teologic. Trebuie musai sa aruncam la gunoi, tot acest balast intelectual pus acolo de Dracu’, balast care ne duce la pieire, nu la viata si la neprihanirea ceruta de Dumnezeu. Multi trebuie sa o luam de la zero, sa resetam multe lucruri gresite din mintea noastra, daca vom vrea sa facem asta. Trebuie sa ne nastem din nou, in multe privinte, si doar Dumnezeu poate sa faca asta cu noi. Iata intalnirea dintre Isus si fariseul Nicodim, relatata in Biblie: „Intre farisei, era un om cu numele Nicodim, un fruntas al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, si i-a zis: „Invatatorule, stim ca esti un Invatator venit de la Dumnezeu, caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Adevarat, adevarat iti spun, ca daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” Nicodim i-a zis: „Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantelecele maicii sale si sa se nasca?” Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun, ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh, este Duh. Nu te mira ca ti-am spus: „trebuie sa va nasteti din nou.” Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.” Nicodim i-a zis: „Cum se poate face asa ceva? Isus i-a raspuns: „Tu esti invatatorul lui Israel, si nu pricepi aceste lucruri? Adevarat, adevarat iti spun, ca Noi vorbim ce stim, si marturisim ce am vazut, si voi nu primiti marturia Noastra. Daca v-am vorbit despre lucrurile pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti? Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce s-a coborat din cer, adica Fiul Omului care este in cer. Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie salvata prin El. Oricine crede in El nu este judecat, dar cine nu crede, a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul, pentru ca faptele lor erau rele. Caci oricine face raul uraste lumina, si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele. Dar cine lucreaza dupa adevar vine la lumina, pentru ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute in Dumnezeu.” (Ioan)

S-au spus si inca se mai spun in biserici si in teologie, multe aberatii despre aceasta discutie dintre Nicodim si Isus. Tragedia este ca 99 % dintre asa zisii crestini, nu o inteleg absolut deloc. In ea este cuprinsa toata Vestea Buna, toata Evanghelia Vesnica. Daca intelegi aceasta discutie scurta in esenta ei, intelegi totul, intelegi crestinismul adevarat. Dumnezeu nu agreaza poliloghiile. Dumnezeu nu bate campii cu orele, ca pastorii in adunari. Dumnezeu este scurt, si la obiect, si raspunde scurt si la obiect. De ce asa? Pentru ca Dumnezeu stie ce vorbeste, pentru ca nu fabuleaza si nu speculeaza nimic. Pentru ca Dumnezeu rosteste totdeauna adevarul, si atat. Ceea ce il intreaba Nicodim pe Isus, sunt intrebarile legitime ale oricarui om nascut in lumea aceasta, lumea pacatului si a mortii. Om aude in Biblie de un Dumnezeu care spune ca El este singurul Dumnezeu adevarat dintre mai multi dumnezei, aude de pacat, de moarte, de neprihanire, aude despre salvarea din pacat si din moarte prin Isus Hristos, Fiul acestui Dumnezeu, aude cum au aparut toate acestea, si care este rezolvarea problemei. Omul vrea sa-l cunoasca si sa-l inteleaga pe acest Dumnezeu, si mai vrea sa inteleaga clar cum poate sa fie el salvat din pacat si din moarte, cum poate iesi din aceasta problema care este pe planeta lui, planeta pe care s-a nascut, traieste si moare. In acest scurt dialog dintre Isus si Nicodim, are toate raspunsurile. Asa cum am spus, raspunsurile lui Isus sunt foarte clare, simple, la obiect, si fara echivoc, fara moațe inutile, fara prizbrizuri. Raspunsurile lui Dumnezeu nu mai lasa loc de interpretari. Asa raspundea Mantuitorul, direct, fara multa vorbarie, verde-n fata. Vrei sa iei aminte bine, nu vrei, iarasi bine, este numai treaba si problema ta, dar in final, trebuie sa stii ca va fi rau doar pentru tine, nu si pentru Dumnezeu. Tu vei muri vesnic, nu Dumnezeu. Nu-i faci nicio favoare si niciun rau lui Dumnezeu, prin faptul ca o sa vrei sa i te alaturi, sau ca o sa il respingi. Singurul care pierde sau castiga ceva, este omul, nu Dumnezeu.

Hai sa vedem ce intrebari i-a pus Nicodim lui Isus, si ce i-a raspuns Isus Hristos, Fiul viului Dumnezeu. Nicodim vine la Isus noaptea, ca sa afle ceea ce il framanta. Oamenii bisericilor, clerul, cand ii framanta si pe ei cate ceva in legatura cu Dumnezeu, cu bisericile lor, cu dogmele lor, cu ritualurile lor, cu tot ceea ce fac ei, nu recunosc asta pe fata, ziua, nu recunosc framantarile pe care si ei le au cu privire la adevarul dumnezeiesc, pentru ca ei trebuie sa para in fata turmei de prosti care crede in ei si in toate povestile lor, o turma care nu vrea sa gandeasca cu creierii ei, ca ei, popii si pastorii, stiu totul foarte bine, ca ei, popii si pastorii, il au pe Dumnezeu la degetul lor mic. Nici Dumnezeu nu mai are ce sa-i invete pe acesti atotstiutori infailibi. In bisericile lor satanizate de minciunile Satanei pe care ei le spun oamenilor, ei nu-l mai prezinta pe Dumnezeu si adevarul Lui oamenilor, ci nascocirile mintilor lor prostite de Diavol. Hristos se prezinta constiintei lor deschis si sincer, aratandu-le unde gresesc, dar ei nu fac asta, ei isi ascund nestiinta si necredinta, tradarea si ipocrizia. Atunci cand inteleg ca unele lucruri nu le fac chiar asa cum trebuie, ei sau bisericile din care fac parte, nu recunosc asta, nu schimba lucrurile, nu se intorc la adevarul dumnezeiesc, se ascund, mint, sunt ipocriti. Ei nu spun oamenilor ca si ei sunt habarnisti fara Dumnezeu, ca nu ei nu stiu nimic pe bune fara Dumnezeu, ca habar nu au de Evanghelia Vesnica fara Dumnezeu, ca doar fabuleaza, si nimic mai mult. Isi dau cu parerea despre Dumnezeu, adica prostesc prosti, ei insisi fiind la fel de prosti si de prostiti de Satana, la fel ca prostii pe care ii prostesc ei prin bisericile lor. Popii si pastorii resping adevarul dumnezeiesc atunci cand le este prezentat, si sunt impotriva a tot ceea ce ar putea periclita pozitia lor, si a bisericii pe care o reprezinta. Privilegiile inainte de toate. Puterea si banii. Oamenii bisericilor, clerul, popii si pastorii, ii pun intrebari incomode lui Dumnezeu doar in ascuns, departe de ochii altora, ale norodului, ale prostimii, ca sa nu vada mirenii ca ei habar nu au de Dumnezeul pe care chipurile il slujesc si il predica oamenilor, si despre care se dovedeste in viata reala, ca nu stiu nimic cu adevarat despre El, nimic real, ci doar inchipuiri ale mintilor lor prostite de Dracu’. In confruntarea directa cu Viul Dumnezeu, crudul adevar iese imediat la lumina, cum ca acest cler, bisericile lor, toata popimea si pastorimea, si implicit boborul, habar nu au de Dumnezeu, habar nu au Evanghelia Vesnica. Oamenii bisericilor le spun enoriasilor lor, doar basmele, dogmele, traditiile si ritualurile bisericilor lor, legate chipurile de Dumnezeu, nu Evanghelia Vesnica. Ei le vorbesc in biserici credinciosilor, de pe pozitia de cunoscatori, darnu sunt asa ceva. Sunt doar niste orbi care calauzesc alti orbi, cum bine le-a spus Isus Hristos. Nicodim nu face exceptie. „Tu esti invatatorul lui Israel, si nu pricepi aceste lucruri?” Asta il intreaba Isus pe Nicodim, direct, pe sleau. Cum se poate asa ceva, ii spune Isus? Cum se poate sa fii invatatorul cuiva, atata timp cat nici tu nu stii nimic? Cum? Nicodim era un invatator in Israel, si nu unul oarecare, era fariseu, dar asa cum i-a dovedit Isus, nu stia nimic despre Dumnezeu. Era varza, praf si pulbere. Era o calauza oarba, la fel ca toti ceilalti. Nicodim habar nu avea Evanghelia Vesnica, nu stia adevarurile vesnice ale vesnicului Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu il avertiza ca este pe o cale gresita, ca este un habarnist, si de aceea vine el la Isus, de aceea simte el nevoia sa-si clarifice niste lucruri, impreuna cu cel care avea adevaratele raspunsuri la framantarile sale. Dar lui Nicodim ii este rusine sa vina la Isus ziua, dovedind astfel propria lasitate, si dorind sa-si ascunda astfel propria ignoranta, de oamenii pe care ii calauzea, pe care in realitate ii prostea si ii ratacea, nu ii invata adevarurile dumnezeiesti, nu ii invata calea cea adevarata, adevarurile lui Dumnezeu pe care nici el nu le stia, asa ca vine noaptea, ca sa nu-l vada lumea ca si el are nevoie de invatatura sanatoasa, invatatura venita direct de la Dumnezeu, asa cum este normal sa fie, nu din dogmele templului sau ale bisericii.

Nicodim incepe discutia cu o mica periuta la Isus, spunandu-i ca el stie ca este un Invatator venit de la Dumnezeu, pentru ca altfel nu ar fi putut sa faca tot ceea ce facea, dar nu i-a spus asta recunoscandu-l ca Fiu al lui Dumnezeu, ci mai degraba ca pe un proroc a lui Dumnezeu. Isus aparent fara sa bage in seama ceea ce-i spune Nicodim ca introducere, ii raspunde direct, la ceea ce Nicodim voia sa afle: „Adevarat, adevarat iti spun, ca daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” Ca orice muritor, Nicodim voia sa stie si el drumul spre Imparatia lui Dumnezeu, si cum se poate ajunge acolo. Desi el era un fruntas religios in Israel, era un fariseu, el recunostea practic in fata lui Isus, ca habar nu are cum se ajunge la Dumnezeu si in Imparatia Sa, dar ii invata pe altii cum sa faca asta! Nu va suna cunoscut?! Mie da. Asta se intampla pana in ziua de astazi. Bisericile, popii si pastorii din ziua de astazi, credeti ca fac altceva? Fac exact acelasi lucru ca Nicodim, fac ce facea si Nicodim in Templu la el: vand iluzii credinciosilor lor, vand gogosi si povesti religioase, si se mira foarte tare atunci cand Dumnezeu, prin oamenii alesi de El, si numai de el, nu de biserici sau de institutii teologice, oameni pe care bisericile, popii si pastorii nu dau doi bani, le arata lor foarte clar prin puterea si adevarul lui Dumnezeu care este Evanghelia Vesnica, Evanghelia adevarului dumnezeiesc, cat sunt ei de goi si de nestiutori. Vazand ca Isus l-a luat direct, Nicodim pune urmatoarele intrebari, cat se poate de firesti si de normale, si de mare bun simt: „Cum se poate naste un om batran ? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca?” Corecta intrebarea, dar ea dovedeste totodata, si totala nestiinta a lui Nicodim, in materie de Dumnezeu, si totala lui mirare, in fata a tot ceea ce aude de la Hristos. El dovedeste prin si prin aceste intrebari, ca nu stia nimic corect despre Dumnezeu, ca habar nu avea ce vrea Dumnezeu de la oameni, care este calea si adevarul. El, ca si toti ceilalti, ca majoritatea credinciosilor, indeplineau doar niste ritualuri, a caror insemnatate si simbolistica nu o stiau, si el propovaduia multimilor, niste dogme ale Templului, despre care nu stia nimic. Asta facea, atat si nimic mai mult. Habar nu avea Calea, Adevarul si Viata. Ca si atunci, si astazi oamenii fac tot felul de ritualuri aberante in bisericile si in cultele lor, cred numai povesti si basme lumesti despre Dumnezeu, si se invata unii pe altii numai bazaconii care nu au nicio legatura cu adevarul lui Hristos, in numele lui… Dumnezeu, „Ei leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor sa le miste.”  „Invatatorii” din bisericile de astazi, ca si cei din trecut, sunt tot felul de Nicodimi, care habar nu au de capul lor, nu stiu nici macar pentru ei cum sa se salveze, dar povatuiesc pe altii ce si cum sa faca, punandu-le pe umeri tot felul de ritualuri prostesti, in numele lui DUmnezeu, dupa principiul: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta, si dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al „ghenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva.” Nu-i tare? Acesti invatatori orbi, adica nestiutori de nimic, te duc direct in bratele lu’… Dracu’, nu ale lui Dumnezeu, si te fac de doua ori mai rau ca ei! Chiar nu-i de joaca cu asta. Ce-i raspunde Isus: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.” Orice om care citeste acest pasaj biblic, isi pune intrebarea fireasca, si absolut normala: ce sau cine este apa, ce sau cine este Duhul? Ca de obicei, tot Viul Dumnezeu ne ofera raspunsul si la aceasta „dilema”: „El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apa si cu sange, nu numai cu apa, ci cu apa si cu sange, si Duhul este Cel ce marturiseste despre lucrul acesta, fiindca Duhul este adevarul.” (1Ioan) … „Voi nu mai sunteti pamantesti, ci duhovincesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Romani) Avem aici o mare surpriza pentru unii, pentru habarnistii care se cred crestini. Dumnezeu ne spune in Cuvantul Sau, ca Hristos este si apa, si sangele, si Duhul. Toate sunt in Isus Hristos, si toate sunt ale lui Isus Hristos. Este Sangele Lui, adica viata Lui, este Apa Lui, apa vietii, apa botezului, apa care i-a tasnit din corpul strapuns, si este Duhul Lui. Deci totul si toate sunt numai ale Lui, totul si toate sunt El si numai El, adica acel celebru „Eu sunt cel ce sunt.„, adica El este totul totului tot. Voi aborda cat de curand si subiectul Trinitatii, ca sa lamurim si problema cu Duhul Sfant, care este Duhul Tatalui sau Duhul lui Hristos, nicidecum o a treia persoana a dumnezeirii, cum gresit cred unii. Ce trebuie sa capete, sa stie, sa afle cel intersat de Dumnezeu si de Imparatia Sa? Asta: „…sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere, ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal, adica pe Hristos, in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei. Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos. Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El… Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul si in toti.” (Coloseni)

Intrebare: Daca in Isus Hristos locuieste TOATA plinatatea Dumnezeirii, si noi avem TOTUL deplin in El, de ce am mai avea nevoie? Raspuns corect: de nimic. Si atunci de ce ne mai pun bisericile mincinoase ale acestei lumi sa facem matanii, sa pupam icoane, sa pupam moaste, oase de morti, sa pupam statui de sfinti, sa pupam poala popii, poala pastorilor, sa ne inchinam la tot felul de dracovenii, sa ne imbracam urat, in adevarate uniforme denominationale groaznice si de prost gust, sa fim incuiati la cap si la creiere, etc… ? De ce?! Ca sa ne prosteasca, si ca sa ne rataceasca de la calea, adevarul si viata care este doar Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Asta fac mincinosii care ne predica o alta evanghelie decat cea a lui Isus Hristos, care este Evanghelia Vesnica. Sunt icoanele mai importante si mai tari ca Isus Hristos? Sunt moastele mai importante si mai tari ca Isus Hristos? Sunt „sfintii” mai importanti si mai tari ca Isus Hristos? Sunt bisericile, adunarile, templele si sinagogile mai importante ca Isus Hristos? Sunt slujbele, ritualurile, popii si pastorii, mai importante si mai importanti ca Isus Hristos? Raspuns corect: NU, categoric ca nu. Si atunci, de ce va lasati prostiti de Diavolul, Satana, Dracu’? De ce continuati sa va lasati prostiti, mintiti si manipulati?

„Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata venica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. (Ioan) … „Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea” „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru?” Toate aceste lucruri care pier odata cu intrebuintarea lor, si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si o asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret, impotriva gadilarii firii pamantesti.” (Coloseni) Abtinerile de tot felul pe care le propovaduiesc bisericile, nu ne pot vindeca de pacat, de ADN-ul satanic din noi, de legea pacatului si a mortii, asta ne spune foarte clar acest text. Toate acestea sunt doar asprimi fata de trup, fara niciun fel de folos pentru noi, asprimi care ne dau iluzia ca suntem crestini. Luther a inteles si el asta, dupa un timp in care s-a autochinuit si s-a autoschingiuit degeaba, crezand ca asta este calea pentru salvarea din pacat. Apoi a descoperit si el ca numai Isus Hristos Salveaza, ca doar daca ai Duhul lui Hristos in tine esti cu Dumnezeu si al lui Dumnezeu, si s-a potolit de a mai face toate imbecilitatile pe care le facea, si pe care le cerea biserica lui.

Un alt lucru extrem, extrem de important pe care Isus Hristos il spune transant lui Nicodim, lucru pe care ar fi bine sa-l constientizam si sa-l retinem pentru totdeauna, este si acela ca nu trebuie sa intereseze pe nimeni cum ne salveaza El, nu trebuie sa ne batem capul cu problema aceasta, a nasterii nou, cum se face ea, care este metoda punerii Duhului lui Hristos in noi, pentru ca nu putem sa intelegem asa ceva, in starea intelectuala in care ne aflam noi in lumea pacatului. Nu trebuie sa ne mai chinuim sa aflam cum va face Dumnezeu pentru noi toate aceste lucruri pe care ni le-a promis in Evanghelia Vesnica, nu trebuie sa stim cum ne va salva din pacat si de la moarte, pentru ca nu putem sa intelegem asa ceva, nu putem sa intelegem fenomenele si puterile care lucreaza pentru acest scop. De aceea nu este treaba nimanui sa stie asta, cum se face, datorita impotentei noastre intelectuale si stiintifice, nu ca nu ar vrea sau nu ar putea Dumnezeu sa ne spuna si asta, dar datorita inapoierii noastre, nimeni nu trebuie sa se chinuiasca sa afle asta, pentru ca nimeni dintre muritori nu poate sa stie sau sa inteleaga acest fenomen, ce face Dumnezeu cu noi si in noi, din pozitia noastra de prosti si de retardati ai Universului in care ne-a adus Dracu’, stapanul nostru care ne tine in intuneric. Trebuie sa avem incredere in Dumnezeu, ca va face ce ne-a spuns si ce ne-a promis. Dumnezeu nu a intentionat niciodata sa ne spuna si sa ne explice cum va pune Duhul Sau in noi, ca sa putem intelege si noi asa ceva, pentru ca efectiv nu putem sa intelegem asta, este prea mult pentru noi, pentru nivelul nostru de cunoastere si de inteligenta, de aceea i-a facut lui Nicodim minunata comparatie cu vantul, vant care exista dar nu-l vezi, si cu toate acestea il simti, ii simti efectele, asa este si cu nasterea din nou, cu Duhul lui Hristos care lucreaza in noi si vointa si infaptuirea: „Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.” (Ioan) … „Caci Dumnezeu este acela care lucreaza in voi, si va da dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea.” (Filipeni) … „Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.” (Eclesiastul) Multi prosti, foarte multi prosti, vor sa explice ei in biserici, ceea ce este de neexplicat pentru omul pacatos si retardat. Multi prosti vor musai sa stie cum face Dumnezeu ceea ce face, si predica in bisericile lor, tot felul de ineptii si de aberatii, de ti se pace parul maciuca si maciuca par, mai ales in bisericile protestante care se cred destepte foc in creieri, iar ceilalti, bisericile istorice, te pun sa faci tot felul de aiureli religioase, care chipurile te salveaza de mania lui Dumnezeu, si te fac crestin sadea, omul dupa placul lui Dumnezeu, mint ei. Te pun sa pupi icoane, mortaciuni, sa aprinzi lumanari, sa mergi pe coate si pe genunchi, sa bei aghiasma, si multe alte aberatii aberante.

Ultima invatatura importanta pe care Isus i-o spune lui Nicodim, este aceea ca nu trebuie sa se mai sperie, si nici el sa nu mai sperie pe nimeni, cu tot felul de cazne la care Dumnezeu il va supune pe omul pacatos care accepta salvarea oferita de Dumnezeu Tatal, prin Fiul Sau Hristos. Asa ceva este o minciuna. Daca Dumnezeu zice ca esti iertat, apoi sa crezi ca asa este, sa nu mai ai nici un dubiu. Daca Dumnezeu iti spune ca la judecata nu vei veni daca iti pui toata increderea in El, si il crezi pe cuvant, sa stii ca asa este. Nu trebuie sa ai nici un dubiu si nicio apasare, pentru ca Dumnezeu isi va respecta toate promisiunile. Nu trebuie sa te mai ingrijorezi de nimic. Tu esti salvat, esti infiat de Dumnezeu, esti sub protectia permanenta a lui Dumnezeu, asa ca bucura-te de toate aceste daruri dumnezeiesti. Atat trebuie sa faci, sa te bucuri. De ce? Pentru ca Hristos nu se judecat pe sine insusi, ar fi o aberatie. Sa gandim logic: daca Duhul lui Hristos este in credincios, ce face Hristos, se judeca cu El insusi, Hristos il judeca pe Hristos? Asta ar insemna judecata adevaratului popor al lui Dumnezeu. Dumnezeu va „Judeca” doar pe cei care au avut pretentia ca sunt poporul lui Dumnezeu, dar in realitate ei erau poporu’ lu’ Dracu’, iar Dumnezu le va arata clar asta, in sensul ca s-au imbatat cu apa rece, crezand ca il slujesc pe El pupand icoane, morti, invatand Biblia pe de rost, purtand batic pe cap si rochie lunga, etc… Le va spune foarte clar: „Niciodata nu v-am cunoscut.” Voi ati facut toate acestea in numele Meu, este adevarat, dar pe Mine m-ati dat afara din viata si din biserica voastra, si ati continuat sa triati in pacat, asa ca nici Eu nu va recunosc acum, ca fiind ai Mei. Daca tu omule, nu vrei toate aceste daruri de la Dumnezeu, iertarea, infierea, salvarea din pacat si din moarte, neprihanirea lui Hristos, este ok, nu este nicio problema, ramai in continuare cu Dracu’, dar sa stii care o sa fie finalul tau sigur: moartea vesnica in iazul de foc, care este moartea a doua, cea definitiva, iaz de foc care ii va distruge definitiv pe toti neleguitii din toate veacurile, in frunte cu Dracu’ si cu ingerii lui cazuti. Cine iubeste mai mult intunericul, pacatul si moartea, adica pe Dracu’, decat lumina, neprihanirea si viata, adica pe Hristos, sa ramana cu Dracu’ si cu pacatul lui, cine vrea cu Hristos, sa ramana cu Hristos si cu neprihanirea oferita de El. Bisericile acestei lumi ca si evreii in trecut, l-au aruncat la gunoi pe Viul Dumnezeu, si cred in basme lumesti si evreiesti despre EL, pe care tot ele le-au inventat si le spun credulilor. Dumnezeu vine si ne spune sa ne venim in fire si sa-l credem doar pe El, pentru ca adevarul este numai asa cum ne spune El ca este, si nu cum ne spun bisericile ca este. Au ajuns bisericile sa-i dea lectii lui Dumnezeu!

Dragii mei prieteni sau neprieteni, noi nu vom fi niciodata inviati pentru ca am pupat 1000 de icoane sau de statui de sfinti, ca am pupat moaste, ca ne-am dat cu curul de pamant in biserica, ca am aprins lumanari, ca ne-am dus sambata sau duminica la biserica, ca am cantat sau nu cantece lui Dumnezeu, ca stim Biblia pe dinafara, ca am imbracat o anumita uniforma denominationala sau cultica, ca am mancat sau ca nu am mancat sau am baut ceva sau altceva, ca…, ca… Toate acestea nu valoreaza absolut nimic pentru Dumnezeu, sunt zero taiat in patru. Daca Duhul lui Hristos nu este in noi, nu avem nimic, nu suntem crestini, nu suntem poporul lui Dumnezeu, nu suntem biserica lui Dumnezeu, suntem in continuare pacatosi si morti in pacatele noastre. Suntem fara nicio speranta. Daca Duhul lui Hristos este in noi, asta este tot ce conteaza, si nu mai avem nevoie de nimic. Nu mai trebuie sa facem toate panaramele de ritualuri cerute de bisericile asa zis crestine. Din aceasta dilema nu putem iesi. Avem in fata viata si moartea, binecuvantarea si blestemul, adevarul si minciuna, pacatul sau neprihanirea. Bisericile nu ne pot ajuta cu nimic. Vand iluzii fraierilor. Imi pare foarte rau pentru ele si pentru credinciosii lor, dar acesta este adevarul. Bisericile sunt prosteala pe fata. Toate. Numai Viul Dumnezeu este adevar, numai Viul Dumnezeu ne poate salva: „Degeaba Ma cinstesc ei dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.” Voi lasati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezata de oameni… Ati desfiintat porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra… Si asa ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta.” (Matei) Culmea culmilor, „poporul lui Dumnezeu”, ii invata pe oameni porunci si datini omenesti, nu ceea ce spune Dumnezeu! Asa au facut evreii, asa fac si „crestinii”. Asta este tare de tot. Asta ii spune si Isus lui Nicodim. Bisericile l-au pierdut din vedere pe Viul Dumnezeu, si bat campii numai cu porunci si datini omenesti, adica cu minciuni satanice. Concluzia la tot ce am spus pana aici, este una singura: Singura forta, putere, care poate sa-l nasca din nou pe om, este doar Dumnezeu, prin Duhul lui Hristos, cel care prin neprihanirea Sa, a invins pacatul si moartea. Nimeni si nimic altceva nu poate sa faca asta. Sta scris!

Intreaga Evanghelie Vesnica este cuprinsa in aceasta discutie scurta dintre Nicodim si Hristos, simplu si frumos. Dumnezeu este foarte concis, numai prostii dezvolta ce nu poate sa fie dezvoltat.

Care este adevarata biserica a lui Dumnezeu? Raspuns corect: toti cei in care locuieste Duhul lui Hristos, un Duh datator de viata si de neprihanire. Adevarata biserica a lui Hristos este din caramizi vii, si sunt toti oamenii in care locuieste Isus Hristos prin Duhul Sau. Aceasta biserica nu are ziduri, si nu are dogme, pentru ca Dumnezeu nu este nici zid, si nici dogma, El este Cel ce este, adevar, neprihanire si viata, dreptate, iubire, mila si multe, multe altele, toate bune, nobile si frumoase. Concluzia finala a celor discutate de Isus cu Nicodim, o concluzie simpla, dar vesnica, este urmatoarea, in adevarul ei esential si vesnic: „Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh, este Duh. Nu te mira ca ti-am spus: „trebuie sa va nasteti din nou.” (Ioan) Adica ce este pacat in pacat, pacat va ramane fara Dumnezeu, iar ce este nascut din Duh, din Dumnezeu, este neprihanire si viata, este ca Dumnezeu. Aceste cuvinte ale lui Isus Hristos, ii spun lui Nicodim, adevarul suprem si etern al Evangheliei Vesnice, ca ceea ce este carne, ceea ce este nascut din carnea primului Adam cel cazut in pacat, este pacat, si tot pacat ramane fara Dumnezeu, carnea reprezentand trupul pacatos al primului Adam cazut in pacat, iar cee ce este nascut din Duh, din Duhul lui Isus Hristos, este neprihanirea lui Isus Hristos, care este pusa in noi prin Duhul Sau. Isus Hristos este al doilea Adam, venit in carnea primului Adam, ca sa biruiasca pacatul si moartea prin neprihanirea dumnezeiasca, este Duh dumnezeiesc, adica neprihanire dumnezeiasca, pe care prin Duhul Sau, Hristos o pune in noi, si ne salveaza de legea pacatului si a mortii care este in noi.

„Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. Caci lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere, Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti, pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului. Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului, este viata si pace. Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna. Deci cei ce sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu. Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului, dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi. Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei. Daca traiti dupa indemnurile ei, veti muri, dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai. Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Romani) Scurt, clar si la obiect. Aceeasi Evanghelie Vesnica pe care Isus i-a descoperit-o lui Nicodim, o propovaduiesc toti oamenii lui Dumnezeu, „Caci nimeni nu poate pune o alta temelie, decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos.” (1Corinteni) „Hristos in noi, nadejdea slavei.”

Cu respect,