M-am intalnit din nou cu MOARTEA

Motto: „Mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere; caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om, si cine traieste isi pune la inima lucrul acesta.” (Eclesiastul)

Salut ! Am disparut de ceva timp de pe acest blog. Am avut motive serioase, m-am intalnit din nou cu moarte. Nu, nu sunt eu cel vizat, inca….A murit altcineva, dar impactul cu moarte este totdeauna devastator si benefic in acelasi timp, pentru cine are ochi sa vada. Ne aduce aminte mereu si mereu, ca nu suntem nemuritori cum se cred unii pe planeta. Mai ales bogatii, politicienii si vedetele de tot felul. Inca nu suntem nemuritori, si bogat sau sarac, tanar sau batran, rege sau cersetor, in fata mortii, toti suntem egali. Chiar acum la stirile din toata lumea este mediatizata moartea lui Michael Jackson, iar eu am asistat la moartea unui neica nimeni daca luam ca si criteriu de departajare celebritatea din lumea aceasta. Ei si ? Tot acolo merg amandoi, si noi toti de altfel, in pamantul din care am fost luati. Sa nu credeti ca m-a apucat o criza de filozofeala existentialista de 2 bani. Nu. Doar constat ce se intampla. Oamenii cand dau nas in nas cu moartea, spun mereu ceva de genul: „Eeehe maica, cine s-a intors vre-odata de acolo, ca sa ne spuna cum este sau ce este acolo.” Aceasta mentalitate spune despre noi ca si oameni, ca si „crestini” (?!) ca ne-am impacat deja cu gandul mortii, si ca a muri este o stare fireasca, normala pe aceasta planeta. Ei bine, pe aceasta planeta a pacatului, moartea este o realitate si o normalitate, dar in realitatea si normalitatea Imparatiei lui Dumnezeu, nu este deloc asa. In Imparatia lui Dumnezeu, moartea este o anomalie, un accident, o stare care va disparea la sfarsitul istoriei pacatului, care este ceva limitat in timp si spatiu, si un crestin adevarat trebuie sa stie foarte bine asta, altfel nu este ceea ce pretinde ca este: crestin ! Starea fireasca, normala, este viata, nu moartea.

Si apropo’… cineva s-a intors totusi de acolo si ne-a spus cum este, si ce este, si mai cu seama ce va fi, dar cine sa-L creada ? De Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a auzit cineva ? Crede cineva cu adevarat spusele Lui ? Se pare ca nu, atata timp cat „crestinii” insisi, au discursuri de genul celui citat mai sus. Oare ce credem noi cu adevarat ? Ce suntem de fapt, credinciosi sau necredinciosi ? Dupa comportament si afirmatii se pare ca a doua varianta este valabila. Sunt cumva mai importante sanzienele pe care abia le-am sarbatorit cu fast ca si „crestini” ortodocsi sau este mai important Dumnezeu ? De la Bucuresti la Timisoara am vazut Romania „crestina” culegand la sanziene pentru uz personal sau vanzandu-le la marginea drumului „credinciosilor crestini”. Credinciosi in ce ? In Paganism sau in Crestinism ?  Poate si in una si in alta. Ce suntem de fapt, crestini sau pagani ? Cum poate sta oare buchetul de sanziene langa crucea lui Hristos ?! Uite ca poate sa stea foarte bine si nimeni nu se oripileaza ! Cum explicati asta domnule Dan Puric ?

Cu respect,

5 thoughts on “M-am intalnit din nou cu MOARTEA

  1. Da, asa este, aveti dreptate.
    Important este CUM iesim.
    Invinsi sau Invingatori ?
    Altfel spus, iesim ca sa TRAIM vesnic sau iesim ca sa MURIM din nou, de data aceasta pentru totdeauna. Asta este tot ce conteaza.
    De Inviat vom mai invia o data toti, cu diferenta ca unii pentru Viata, iar altii pentru Moarte.
    Va multumesc pentru comentariu.
    Cu respect,

  2. Danut, moartea e un fenomen natural pentru ca este inevitabil. Asta nu inseamna ca omul s-a obisnuit cu ea! Gresesti. Omul se teme de moarte ca de dracu, vorba ta, dar n-are ce face si pleaca… Pleaca dincolo… Nimeni nu stie cu siguranta daca mai exista ceva acolo, cert este ca ni se deschide usa vesniciei…. Da-mi voie sa ma indoiesc de toata povestea aia cu Iisus reincarnat dupa 3 zile🙂 E prea copilareasca …

    Nu ma judeca prea aspru, da?

    Si eu m-am intalnit cu moartea mea. Chiar si cu Iisus asta al tau. Si am vorbit cu el (in moartea mea) si stiu ce-a spus si ce mi-a mai spus… Lucruri incredibile. Chiar m-am ratoit nitel la el. Imi spunea (de exemplu) ca am o misiune importanta pe pamant: sa propovaduiesc cuvantul lui Dumnezeu. Am ras in fata lui si i-am spus ca eu nu cred in asa ceva. El mi-a spus ca va veni ziua in care voi intelege totul iar faptele mele de pana acum fac mai mult decat credinta. Din acest motiv nu sunt pregatita sa inchei pactul cu viata. Trebuie sa-mi continui misiunea. Cand va veni timpul, ma va ajuta. Mi-a daruit 5 lebede albe, uriase, de o frumusete iesita din comun, care trebuiau sa ma insoteasca pana in viata si sa ma vegheze. Am ras din nou si l-am intrebat de ce-mi daruieste lebede? Cum ma pot intelege eu cu niste pasari? El a ras si mi-a spus: Cand va veni timpul, vei sti. Si… dupa ce m-am urcat pe prima lebada, am inteles totul. Visul (care parea mai degraba o moarte clinica) a fost senzational. Si nu a fost prima oara cand l-am visat pe Iisus. De fiecare data apare si ma anunta diverse chestiuni f.grave si ma sfatuieste cum sa procedez. Intotdeauna i-am urmat sfaturile si am scapat cu bine din toate. Culmea, nu? Oare de ce m-a ales pe mine?

  3. Lory,
    moartea este un fenomen natural numai in IAD, in RAI nu.
    Isus a fost INVIAT nu reancarnat Lory. Este o mare diferenta in opinia mea. Poate pt. tine nu conteaza dar acesta este adevarul. Cu reancarnarile e Dracu’ nu Dumnezeu.
    Tu esti mic copil cu ratoiala ta la El. Eu l-am injurat de-a dreptul, i-am spus ca nu am nevoie de El si sa ma lase cu mantuirea Lui ca nu-mi trebuie. Poate intr-o zi o sa povestesc pe blog, a fost o chestie foarte tare si interesanta cearta mea cu El. Dupa ce mi-ai povestit si asta cu visul, cred din ce in ce mai tare in ceea ce ti-am spus de curand…ca nimic nu este intamplator si ca nu degeaba vorbim noi doi pe aici. El ne-a facut sa fim impreuna. De ce ne-a ales pe noi ? Ce importanta mai are ? El ii vrea pe toti la El dar putini il vor pe El. Faptul ca iti place dreptatea, frumosul, etc…astea nu vin de la Dracu’ ci de la EL.

    • Va citez: Tu esti mic copil cu ratoiala ta la El. Eu l-am injurat de-a dreptul, i-am spus ca nu am nevoie de El si sa ma lase cu mantuirea Lui ca nu-mi trebuie. Poate intr-o zi o sa povestesc pe blog, a fost o chestie foarte tare si interesanta cearta mea cu El.

      Domnule D.T., eu cred ca ar fi o idee buna sa ne impartasiti si noua aceasta „experienta” a dvs.; fiindca si eu, si cu siguranta si multi altii, am avut mai mult sau mai putin parte de aceasta „experienta”…

      Cu respect, Roro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s