Femei de cariera

Este din nou vineri prieteni.

Vine WE-ul cu pasi repezi !

Nu stiu cum este vremea prin tara sau aiurea prin lume, dar la Bucuresti este astazi o frumoasa zi de iarna. Un soare cu dinti ne lumineaza vinerea aceasta.

Va doresc un frumos, linistit, fericit si vesel sfarsit de saptamana.

Sa iubiti si sa fiti iubiti !

Lectura obligatorie de WE.

Mircea Dinescu – Femei de cariera

„Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din
cabina, isi netezea fusta si bombanea: „Stii bancu’ ala cu Itic?”. N-am
stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incit,
la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si m-a scapat
astfel de propria-mi mutra buimaca: „Cica se ruga Itic toata ziua la
Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma,
Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog
frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!”.

Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul
reuniunii noastre private. A continuat: „Asa si eu, draga: tocmai am facut
acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca
proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramin
gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de
la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne
intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de
patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi
fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj.”

Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si
sa facem un copil?

Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu
mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa,
autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred  ca femeile sint inferioare.

Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur
din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau
in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei.
Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect.

Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu parinti si cu
socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea
asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca
progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si
pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, manca uscatura.
Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex,
fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata.

Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la
WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de
fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai
trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga
docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar
cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia
raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu
raspundeau, erau in miting.

Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de
relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe
vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase
doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.

Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum
nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste
timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra
si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca
de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din
mahmureli de cinci stele. Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua
dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.

Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul
ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie „urgent”,
„campanie”, „scheme”, „rapoarte”. In somn, butonul Delete nu merge, nu
scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc
folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma
si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea.

Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta…

Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai
ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca
trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood ,
care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge
imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf,
sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau
poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina  la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.

Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in „Baby Boom” se lasa drogate
de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca
sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la
unison cu mindrie ca au o directoare in familie.

Cind ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul,
pina la urma. Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un
inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos,
maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu
cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie deja la
divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului
constrins de hormoni.

Cind constati ca fetita ta ii spune „mama” soacra-tii (care nici nu te-a
vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si
biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti
dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el
garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai
timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta,
sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la
celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui „da”,
acoperind o secunda telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene si ai
continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Mircea, fa-te ca traiesti!

Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara
sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul
film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu
roata si fir cirliontat. Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar
despre bursa din Tokyo , ultima carte citita a fost „Notiuni de
introducere in cibernetica”, ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai
ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi
sa-i spui ceva contabilei.

Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta „te iubesc” de-o vesnicie, nici
n-ai avea cum, ar suna ca dracu’, ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti
tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite
sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau
miine.

Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna.
Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul
simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.

Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere.
Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca
lumea buna, ci in Herastrau, cind o taiasem de la sedinta de redactie, lasind
vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa.

Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la
Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a
zis lui Dinescu: „Mircea, fa-te ca lucrezi!”. Si Mircea a ascultat. Si a
ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn
vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.”

Cu respect,

P.S. Recititi va rog si “Proverbul zilei” din 03.02.2010, cred ca are legatura si cu textul de astazi.