Teo Trandafir si Mircea Badea sunt de porc

Motto : A-nceput de ieri sa cada, cat-un mit, acum a stat…

Ca Mircea Badea + Teo = LOVE, stim demult. Ambii au trambitat si trambiteaza asta din cand in cand adeseori.

Sa esplic de ce am pus acest titlu, folosind chiar vorbele dragi lor.

De ce este Teo de porc ?

Am citit interviul cu Teo din Jurnalul National (jurnalul.ro) si am vazut clar din cele afirmate acolo, ca Teo este o persoana de proasta calitate, care habar nu are ce i s-a intamplat pana acum in viata, habar nu are ce sa faca cu viata ei pe mai departe, dar vrea musai sa aiba grija de vietile altora ! ASTA-I CULMEA…tupeului ! Incearca din rasputeri sa para desteapta si spirituala, dar nu poate depasi pragul de gang al desteptaciunii si spiritualitatii propri. Arunca cu noroi in dreapta si in stanga ca si Mihaela Radulescu acum ceva timp, si emite niste idei si principii de viata, de ti se face parul maciuca pe cap si in cap. Adica resimti totul ca pe o lovitura de maciuca in moalele capului. Pentru Teo Trandafir, strugurii sunt acri acum, si isi jigneste fostii colegi de breasla. Este un adevarat haos in mintea acestei doamne care nu stie ce mai vrea de la viata. Nu comentez intrare ei in politica si in PDL. Fiecare cetatean este liber sa faca ce vrea cu optiunile lui politice, nu ma intereseaza si nu-i reprosez nici macar faptul ca a fost una dintre cele mai fervente promotoare a manelelor si manelistilor in Romania, adica a prostului gust, in goana ei dupa glorie efemera si audiente aducatoare de bani frumosi in propriul buzunar. Nu ma intereseaza asta in mod deosebit, desi si aceste lucruri o definesc ca persoana, ma intereseaza ce gandeste ea AZI, si ce vrea sa faca in viitor. Orice om are oricand sansa sa se schimbe in bine sau in rau. Nu are nimeni dreptul ca la infinit sa reproseze ceva, cuiva. Nu este drept. Asta voi face si eu, nu o voi tine ca gaia matu’ cu manelistii, dar…”valorile” de astazi ale lui Teo sunt jalnice si de proasta, foarte proasta calitate. Nici nu exista practic. Este un fel de amalgam, de manea de „intelepciune” facuta cu ajutorul almanahelor. Prosteala cu copiii s-o creada ea, eu nu o cumpar. Ea nici nu a reusit macar sa inteleaga ce a trait si a facut cu viata ei de pana acum. Din partea mea poate sa intre si in PCR doamna Teo, nu am nici o apasare si nici o asteptare de la dansa. Nu am avut niciodata, si nici nu o sa am. Nu a fost un model pentru mine. Nu o sa-mi dea ea sa mananc sau sa ma imbrac, nu o sa-mi plateasca ea facturile, dar nu pot sa tac cand vad impostura, gogomania si platitudinile, ridicate la rang de gandire inalta de viata. Cititi interviul si o sa va convingeti singuri, daca aberez sau nu.

De ce este Mircea Badea de porc ?

Iata ce face fratili Mircea la el pe blog in data de 31 martie, la postul : „Da, Teo candideaza.”

UPDATE: Stiu ca va citi articolul (Teo) si mai stiu ca o vor rani multe dintre comentarii asa ca, va cer scuze pentru asta, dar din acest moment sunt oprite.”

Aoleo ! Cum asa ? Esti prost ?! Ce facusi bade sau Badea ? Bagasi pumul in tastatura oamenilor pan’ la cot ! Bagasi pumnul in gura comentatorilor de pe blogul matale ?! Treaba-i asta ? Pai nu faci bade(a) la fel ca CNA-ul pe care-l pui mereu la zid ca nu-ti lasa libera esprimare si ca te amendeaza nemeritat cand spui ceva de unul sau de altul ? Acu’ nu faci bade(a) la fel ca ei ? Nu faci la fel ca Baselu’ care vrea sa inchida gura tonomatelor prin orice mijloace ? Nu faci la fel ca toti ceilalti ? De ce inchizi gura oamenilor Mirciulica ? Ti-e frica de reactii ?! De ce ? Teo a facut-o, Teo sa o traga. E majora si vaccinata. Sper ca stie ce face. Oare ? Crezi ca asa iti arati prietenia fata de ea ? Te inseli amarnic, ai zbarcit-o rau cu faza asta. Mirciulica, ai halit-o si tu la prima mana. N-ai mai stat sa cugeti. De dragu’ lu’ Teo, te-ai aruncat ca rama-n piatra. Ti se duce credibilitatea la… porcine. Ciutacu a fost mai cu coloana, tu nu. Se vede ca ai probleme la ea, la coloana. Nu numai medicale, Doamne fereste pe oricine si pe tine, ci si de verticalitate. Nu mai rade de nimeni din momentul asta bade, esti fix ca cei de care te razi matale. Ai devenit un ipocrit si tu. Gura presei mai mica te rog ! Sa nu inteleaga cineva gresit, cum ca eu asi spune sa se dezica Mircea de Teo, si de prietenia ce-i leaga. Nu asta am vrut sa spun, si nici nu o sa spun asa ceva. Prietenia este un lucru frumos. Am spus doar ca poti ramane prieten cu o persoana in orice conditii daca prietenia este adevarata, dar asta nu inseamna sa pui pumnul in gura celor care-ti critica prietenul. Asta este o prostie, este un nonsens, infantilism intelectual. Este dictatura pumnului in dinti si intre ochi, la fel cum face orice dictator de pe planeta. Nu asta este solutia Mirciulica. Nu a fost niciodata.

Mircea, o sa-ti mai recapeti credibilitatea in fata oamenilor, cand…

Acest post este un pamflet, si trebuie tratat ca atare. Parca asa trebuie sa spunem, nu ? Doamnelor si domnilor ipocriti sau de porc, adica lupi moralisti, imbracati in… soric de…porc, de acum inainte ratul mai mic. Pacat, pacat, de sangele varsat !

Propun un nou titlu de emisiune : „In ratul presei”, cu Mircea Badea cel de porc.

Sic transit gloria Mundi !

Cu respect,

UPDATE: Seara, Teo Trandafir a fost invitata Labe 1, si facea pe serioasa si inteligenta, fardata foarte prost si la fata si la minte, iar Mircea Badea se balbaia penibil la Antena 3, la propria emisiune : „In ratul presei”. Se vedea ca este afectat si incerca din rasputeri sa para ca nu. Nu i-a iesit deloc. Era jalnic si pe alocuri penibil. Nu a mai avut zvac.

Dracu’ conduce IADUL si prostii se mira

Motto: „Si v-am spus aceste lucruri acum, inainte ca sa se intample, pentru ca atunci cand se vor intampla, sa credeti. Nu voi mai vorbi mult cu voi, caci vine stapanitorul lumii acesteia (Diavolul, Satana, Dracu’).El n-are nimic in Mine.” (Ioan 14)

Traim in IAD. Nu am nici un dubiu. Nu va mai mirati de ceea ce vedeti si ceea ce se intampla pe aceasta planeta.Numai in IAD este suferinta si moarte, lacrimi, nelegiuire si nedreptate.

Traim in lumea in care Omul modern, este realmente un Robot…Nu este prima oara cand afirm asta. Dar este si vina lui ca a ajuns in halul acesta.

Robot al muncii, al tehnologiei, al timpului care se scurge infernal de repede, al sexului, mai nou de tip porno, care a invadat inclusiv mediul familial, al dependentei de multe lucruri inutile, adica al consumului nesabuit. Este robotizat printr-o permanenta manipulare si spalare la creiere . O colega de servici imi spunea odata foarte frumos intr-o discutie despre munca prea multa pe care o prestam amandoi la timpul respectiv in aceeasi firma, ceva de genul : „Danut, tehnologia a evoluat mult, ok, dar omul nu. Omul ca organism viu este acelasi. Atunci cum poti sa-l pui zilnic sa se ia la intrecere cu tehnologia, adica cu masina ?” Excelenta observatie. Mi-a ramas de atunci in minte. Chiar asa, de ce semenii nostri ne pun zilnic la servici sau in alte imprejurari si ocazii, sa ne luam la tranta si la intrecere cu masinile de orice fel, si sa biruim ? Ne cer viteza lor, neodihna lor, nemancarea lor, nevacanta lor, neiubirea lor, etc… Asa ceva este diabolic. Eu am trait asta la ultima firma pentru care am lucrat si pe care am parasit-o. Patronului nu-i convenea nici cand plecam in concediu dupa o munca istovitoare. Ar fi vrut sa muncim zi si noapte daca s-ar fi putut. Avea mereu pretentii absurde, ascunse sub o retorica gaunoasa si manipulativa. Mi-am dat seama cam tarziu de asta, dar bine ca am realizat totusi, altfel ma distrugeam fizic si psihic. Nu voi mai face niciodata greseala asta.

Tehnologia permite astazi lucruri pe care nici o alta generatie nu le-a avut la indemana, dar si distruge cu o viteza ametitoare atat pe om, cat si mediul in care acesta traieste, planeta Pamanat. In ultima suta si ceva de ani am distrus cat n-au distrus generatii intregi, in mii de ani. Distrugerea rapida a Pamantului este doar meritul tehnologiei avansate de care dispunem noi astazi in toate domeniile, deoarece omul a ramas acelasi in prostia lui, in mandria lui, in egoismul lui, in lacomia lui, in megalomania lui, in dorinta lui de putere nemasurata si de a avea fara limite, orice. Acesta este ADN-ul lu’ Dracu’ care este in noi toti, prin pacat. Acest ADN + TEHNOLOGIA reprezinta cocktailul care va duce foarte rapid lumea la pieire. Nu am nici cea mai mica indoiala. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun, am sa va dau un exemplu usor de inteles. Daca in trecut munceai ceva ca sa dobori la pamant un copac mai acatarii, sa-l cureti de crengi si sa-l transporti undeva ca sa faci ceva din el, azi, cu o drujba in mana, pui la pamant o mica padure in 8 ore de lucru, a doua zi o cari pe toata, iar a treia zi faci mobila sau orice altceva vrei sa faci din ea. Totul se poate face foarte repede si eficient, datorita tehnologiilor de care dispunem. Despre asta vorbesc. Daca mai adaugi si lacomia umana la toate astea, iese DISTRUGEREA RAPIDA a mediului si a omului insusi.

In alta ordine de idei, omul modern a devenit sclavul sexului. Omul modern a devenit el insusi un obiect sexual, golit de iubire, de sentimente si de morala, aproape ca un obiect fara viata in el. In multe cazuri nu este altceva decat o jalnica masina brutala de facut sex.

Omul de astazi, este mai mult ca oricand alta data in istorie, o jucarie sexuala…Atat femeile cat si barbatii. Suntem doar la un click distanta de orice mizerie si scarbosenie care a putut fi inventata de mintea umana, sclava lu’ Dracu’. Tehnologia face posibila astazi propagarea foarte rapida a tuturor blestematiilor posibile. Sigur ca ea ne si ajuta in multe lucruri, este adevarat si asta. Nu vreau sa devin un manipulativ de 2 lei. Facem sex singuri, in cuplu sau cu mai multi. Facem sex cu copii, cu animale, cu morti, cu…Facem sex in toate gaurile si orificiile corpului nostru, facem sex cu toate componentele lui vizibile, pe care le-am lins, supt, pupat, biciuit, perforat, legat cu lanturi, cu catuse, etc… Nimic nu a ramas nepupat, nebaut, nemancat, nelins, nesupt si neatins, din ce are si secreta corpul uman. Nici un lichid, nici o materie, nici o secretie, si nici o parte a lui nu a scapat. Cand nu ne mai ajung oamenii vii sau nu-i mai vrem sau nu avem curajul sa intram intr-o relatie cu ei, folosim papusi de plastic si tot felul de alte instrumente si jucarele mai mici sau mai mari, inclusiv bormasina si calculatorul. Nu-i ca la nebuni ? Nu-i ca Dracu’ ? Nu-i ca-n IAD ? Ba da ! Si vin prostii de „crestini”, care se fac ca toate acestea nu exista si nici nu vor sa auda de asa ceva sau sa vorbeasca despre asa ceva, de parca ei traiesc in alta lume…pe alta planeta. Au o atat de scarboasa ipocrizie in ei, incat in multe biserici „Cantarea Cantarilor” nici nu prea este pomenita, de parca nici nu ar exista. Este pur si simplu cenzurata. Si stiti de ce ? Pentru ca acolo este descrisa si se vorbeste despre iubirea dintre barbat si femeie. Lucru considerat de multi „crestini” sapuniti si spalati bine la creiere, un tabu, si ceva cam imoral ! Auziti bazaconie. De parca Dumnezeu ne-a creat ca sa ne inmultim prin fotosinteza! Niste prosti idioti si cretini. Nu am nici cea mai mica indoila ca multi „crestini” din astia ar scoate imediat „Cantarea Cantarilor” din Biblie daca ar putea, ca pe ceva imoral. Multi dintre acesti ipocriti sinistrii fac in viata reala aceste lucruri pe care se fac ca nu le vad si ca nu exista sau le incrimineaza doar la altii. Nu-s jegosi si penibili ? Nu-s ipocriti ? Ba da ! Si atunci cum sa-i mai ia lumea in serios, cand ii vad pe ei atat de mincinosi si de ipocriti ?

Omul secolului 21, cetateanul IADULUI, este invatat sa devina omul pragmatic, omul fara sentimente, o alta dracovenie inventata de Dracu’. Masina…de mintit, de ucis, de facut bani, de facut sex, de furat, de calcat peste cadavre, de…orice. Calculat, rece, cu obiective clare de atins, indiferent cum si cu ce costuri. Asta se cere. Asta se plateste cel mai bine. Are mereu noi tinte de atins, la termene fixe. Cel mai mult imi displac pragmaticii din lumea religioasa, care se mai si lauda cu pragmatismul lor imbecil. Cred ca dintre ei se aleg cei mai buni Mari Inchizitori, daca ar mai fi cazul…si va mai fi, asa spune Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi fost pragmatic, ne lasa pe mana lu’ Darcu’ ca sa ne beleasca cum stie el mai bine, adica sa ne omoare. Ne meritam soarta pe deplin, asta alesesm, sa fim ai lu’ Dracu’. Dumnezeu nu avea nici o vina si nici o obligatie fata de noi. Dar Dumnezeu nu a fost pragmatic, a plans si a murit pentru noi. Din dragoste. Un sentimental prost, ar spune pragmaticii.

Unii dintre noi, ne tot minunam, comentam, ne uimim si ne tot dam cu curul de pamant a indignare, revolta si surprindere, cand vedem ca oamenii lu’ Dracu’ conduc planeta. Si postam pe bloguri, pe You Tube, in carti, in ziare si reviste, tot felul de fotografii sau filmulete de genul :

Este bine si asta pana la un punct. Dar alta treaba nu mai avem ? Nu vreau sa spun ca ce s-a prezentat in acest filmulet nu este adevarat. Asa este. Nu vreau sa contest sau sa minimalizez faptul ca mari oameni care conduc azi omenirea, mari in sensul puterii lor de decizie si al influentei pe care o au asupra semenilor lor, fac semne satanice in public sau apartin unor societati secrete gen masonerie, club Bilderberg sau Skull & Bones. Asa este. Sigur ca sunt lucruri adevarate toate acestea. Altceva vreau sa spun, ca nu trebuie sa va mai mire asa ceva. Nu trebuie sa va mai ia prin surprindere asa ceva. Traim in IAD, ori IADUL nu este condus de Dumnezeu, pentru ca nu Dumnezeu este seful IADULUI, ci Dracu’. Si atunci intrebarea simpla si fireasca ar fi : De ce ne mai miram ca oameni importanti din religie, politica, arta, afaceri, muzica, etc…isi arata apartenenta la IAD ? Aici este naivitatea noastra. Stam ca prostii si ne minunam zilnic ca mai apare cate unul cu semnul lu’ Dracu’ la vedere, pe fata. Minunati-va cand mai apare un om al lui Dumnezeu, nu al lu’ Dracu’. Mirarea noastra trebuie sa fie fix invers. Pe mine nu ma surprinde deloc acest lucru, ca mai apare unul cu coarnele la vedere. Este normal sa fie asa in Imparatia lu’ Dracu’. Apropo’, imi spunea recent un prieten care imi viziteaza blogul, ca fiul lui, care citeste si el blogul sau citesc impreuna, este putin nemultumit ca vorbesc prea mult de Dracu’ pe blog. Vedeti cat de bine am fost indoctrinati de Dracu’ ca sa nu vorbim de el ? Prieteni, este normal sa vorbim de Dracu’ foarte des, ca doar suntem fii lui, traim in Imparatia lui, este Stapanitorul nostru, seful nostru. Face parte din existenta noastra zilnica. Tot ce s-a cladit in lumea aceasta dupa caderea in pacat, poarta amprenta lui nu a lui Dumnezeu. Intelegeti odata asta. Nu va mai minunati atata ca peste tot sunt semne si simboluri satanice. In biserici, pe steagurile tarilor, in siglele firmelor, in insemnele armatelor, in arhitectura, pe cladiri de tot felul, in muzica, in literatura, in pictura, in politica, in religie, in afaceri, in moda, etc…Traim in lumea lu’ Dracu. Este normal ca Dracu’ sa fie prezent peste tot, tot Pamantul este al lui. Am mai spus-o si o repet : Dracu’ nu ramane la usa nici unei biserici de pe Pamant, asa cum cred prostii de „crestini”. Dracu’ nu ramane afara nicaieri, este prezent si inauntru, peste tot, inclusiv in noi. Doar in oamenii care apartin lui Hristos nu este Dracu’. A fost dat afara. Dar si acolo poate reintra daca persoana in cauza asta vrea. Este numai normal sa il luam si pe Dracu’ oriunde mergem si orice facem, inclusiv in biserica, daca ii apartinem. Ce-i asa de greu de inteles asta ?! Crestinii, nevorbind de Dracu’, au servit foarte bine cauza lui de a fi si a ramane ascuns, ocult. Tot ce este ocult tine de Dracu’ nu de Dumnezeu. Este lege asta. Oamenii dau vina numai pe Dumnezeu pentru toate nenorocirile lor, pentru ca noi nu le spunem nimic de Dracu’ care este tartorul tuturor relelor din lumea aceasta. Nu se poate asa ceva ! Crestinii au datoria sa-l predice si pe Dracu’ asa cum il predica pe Hristos. Altfel cum vor intelege oamenii diferenta dintre cei doi ? Domnul Hristos nu a avut nici o jena in a vorbi de Dracu’ si cu Dracu’. L-a descoperit totdeauna in fata oamenilor, atat a fariseilor si a carturarilor, cat si a ucenicilor Lui si a gloatelor. A spus mereu oamenilor cine este Dracu’ cu adevarat si ce face. Nu este nimic rau in a vorbi despre Dracu’, ba dimpotriva. Eu il dau in gat de cate ori am ocazia. Nu va mai mirati ca astia fac pe fata semnul lu’ Dracu’ dar noua ne spun ca ei cred in Dumnezeu. Este bine ca stiti asta si mergeti apoi la o bere, un film, in parc, la mare, la munte, traiti-va viata din plin, in deplina cunostinta de cauza. Dumnezeu nu ne-a chemat sa ne uitam mereu la astia, ca prostii. Asta si vor. Nu trebuie sa ne pierdem timpul mereu cu asta si sa ne inflamam cand mai apare cate unul nou pe care nu-l stiam. Dumnezeu a spus ca e bine sa cunoastem adevarul despre toate astea si sa ne vedem linistiti de treaba noastra, ca are El grija de noi. Nu trebuie sa ne fie frica de nimeni si de nimic. Traiti-va viata normal si nu va ingrijorati. Ceea ce trebuie sa se intample se va intampla si daca vreti, si daca nu vreti dumneavoastra. Asa ca lasati-i Dracului caruia ii apatin toti astia, si bucurati-va ca stiti de ei si ca sunteti ai lui Dumnezeu, daca sunteti ! Pe ei o sa-i ia Dracu’, nu pe noi. Traiti, fiti veseli, fericiti si bucurosi. Dumnezeu este mai tare ca ei. Mai vreau sa mai spun ceva legat de toti acesti oameni care fac semnul Satanei. Ei si ?! Sa fie sanatosi. Nu am nici o apasare. Tragedia este ca unii „crestini” retardati, vin cu mesaje de genul : „Aoleu, ce ne faceeemm. Nu trebuie sa mai avem contact cu astfel de oameni. Nu trebuie sa le ascultam muzica daca sunt cantareti, nu trebuie sa le imbracam hainele daca sunt designeri, nu trebuie sa le mancam mancarea daca sunt bucatari la restaurantul la care mergem, nu trebuie sa le mai vedem filmele daca sunt regizori sau actori, etc…” Pai cat de prost trebuie sa fi, ca sa fi atat de prost incat sa ai o astfel de gandire ?! Asta ar insemna sa nu mai facem nimic din ceea ce are legatura cu Dracu’, ori asa ceva este imposibil, pentru ca noi suntem inconjurati de Dracu’, traim Dracu’, respiram Dracu’, mancam Dracu’, bem Dracu’… Cum sa ne ferim de el ? Asa ceva este o bazaconie. O sa ma intrebati nedumeriti si ofuscati, ceva de genul : cum adica traim, mancam, respiram, bem Dracu’ ? Simplu: toata planeta poarta amprenta lu’ Dracu’. Imediat dupa caderea in pacat am inceput sa traim otravit, sa mancam otravit, sa bem otravit, sa ne-mbracam otravit, sa vedem otravit, sa ne distram otravit, sa simtim otravit, sa locuim otravit, etc…Iar acum, mai abitir ca oricand. Ma poate contrazice cineva ? Hristos a spus foarte clar :

„Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si Noi. Cand eram cu ei in lume, ii pazeam Eu, in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat si niciunul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Dar acum, Eu vin la Tine si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentru ca sa aiba in ei bucuria Mea deplina. Nu Te rog sa-i iei din lume(adica din Iad), ci sa-i pazesti de cel Rau (adica de Dracu’). Cum M-ai trimis Tu pe Mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume.” (Ioan 17)

Hristos spune limpede ca noi vom trai in continuare in IAD, in Imparatia lu’ Dracu’, nu are cum sa ne ia din lumea aceasta deocamdata. Nu a venit inca timpul acela, dar vom fi si in lumea aceasta, IADUL, sub ocrotirea si paza permanenta a Lui. Noi insa vom continua sa traim pe acelasi teritoriu ostil si strain noua : IADUL. Vom manca in iad, vom face copii in iad, ne vom construi case in iad, vom respira in iad, vom avea clipa de clipa interactiuni umane cu locuitorii Iadului, vom manca cu ei, vom bea cu ei, vom dormi cu ei, vom munci cu ei, ne vom bucura sau vom plange impreuna cu ei, vom muri la fel ca ei. Viata merge inainte, nu ne putem separa total unii de altii. Asta este o utopie. Si daca te izolezi la manastire, Dracu’ este si el acolo. Nu vom putea niciodata spune ca noi suntem imuni la otravurile si influentele IADULUI. Nici Dumnezeu nu ne spune si nu ne cere asta. Ba dimpotriva, ne spune ca :

„V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine (adica sa avem o nadejde). In lume (adica in Iad) veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (Ioan.16)

Vom avea necazuri in IAD, ii vom pierde pe cei dragi, vom avea si noi accidente, vom suferi, vom ramane fara servici, ne va fi frig, ne va fi cald, ne va fi sete, foame, vom respira aer otravit, vom manca alimente otravite, vom bea apa otravita…dar vom trece mai usor prin toate acestea, datorita credintei in Dumnezeu si in ajutorul Sau. Numai Dumnezeu va face separarea, la timpul stiut numai de El. Pana atunci, traim si noi in iad ca toti ceilalti, suportand tot ce suporta orice om din lumea aceasta. Si crestinii se imbolnavesc, imbatranesc si mor. Crestinul va avea totusi o detasare fata de toate acestea, in sensul ca nu mai pune asa mare pret pe tot ce i se intampla, stiind ca totul este trecator, si ca dupa asta urmeaza adevarata viata. Auziti ce clar spune Dumnezeu cum trebuie sa fie comportamentul unui crestin adevarat in IAD :

„Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine, inaintea tuturor oamenilor. Daca este cu putinta, intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii.” (Romani 12)

„Totusi ne rugam lui Dumnezeu sa nu faceti nimic rau, nu pentru ca sa ne putem arata noi insine primiti, ci ca sa faceti ce este bine, chiar daca noi am trece drept lepadati. Incolo, fratilor, fiti sanatosi, desavarsiti-va, imbarbatati-va, fiti cu un cuget, traiti in pace, si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.” (2Corinteni 13)

Ce vreti mai clar de atat ?! Dumnezeu spune limpede ca fii Sai trebuie sa traiasca in IAD, in pace cu toata lumea, deci si cu fii lu’ Dracu’ atat cat le sta lor in putere. Adica sa nu inceapa ei primii scandalul. Sa nu fie inamicii si dusmanii nimanui. Sa nu priveasca cu dispret pe nimeni. Sa nu doreasca raul nimanui. Sa nu fie ei primii care sa scoata sabia si sa faca rau semenului lor. Daca semenul lor va dori sa le faca lor rau, sa nu se-ngrijoreze, se va ingriji Dumnezeu de toate. Chiar si cu cei socotiti lepadati, adica fii lu’ Dracu’, crestinul trebuie sa se poarte frumos. Sa nu traiasca ca ei, dar sa traiasca in pace cu toti. Crestinul adevarat nu este dusmanul nimanui. Acesta este mesajul, esentialul. Si atunci de ce vin unii „crestini” si spun ca nu trebuie sa mananci de la ala, sau sa te imbraci de la ala, sau sa asculti muzica lu’ ala, ca a facut nu stiu ce semn. Sa fie sanatos cu semnul lui cu tot. Nu mi-e frica de el si de semnul lui. Eu o sa stau in fata lui Dumnezeu cu viata, faptele si vorbele mele, iar el cu viata, faptele si vorbele lui. Pe el o sa-l ia Dracu’, nu pe mine. Sa fie sanatosi toti. Dumnezeu imi va arata ce trebuie sa fac si ce nu trebuie sa fac in timpul vietii mele, si in lumea aceasta. Eu nu ma minunez, nu ma contrariez, nu ma dau cu curul de pamant cand vad si aud toate aceste lucruri. Iau lucrurile asa cum sunt si cum vin. Stiu ca asa trebuie sa fie. Dumnezeu ne-a avertizat dinainte. Ce putea sa faca Lot in Sodoma ca sa schimbe ceva ? Nimic ! Ce pot sa fac eu acum ? Nimic. Ce puteti face dumneavoastra ? Nimic. Linistea mea vine din faptul ca stiu in cine cred si ma incred, si cine imi va purta de grija in orice situatie m-asi afla. Asta este tot ce-mi trebuie ca sa fiu fericit in IAD. Atunci de ce sa ma mai ingrijorez ca prostu’ ?! La postul meu Profetia crestina se implineste zilnic de pe acest blog, am avut chiar un dialog cu un adept al Antihristului, in viziunea sa. Omul a fost foarte civilizat. A discutat cu mine deschis, frumos, si-a sustinut pozitia si am vorbit impreuna. Pentru mine a fost o reala placere sa vorbesc cu el. Era un om ca si mine, in cautarea adevarului existentei noastre comune in acest Univers si pe aceasta planeta. Ce era sa fac, sa-l iau la injuraturi si la pietre, sa-l ironizez, sa spun in dreptul lui ptiu Drace si sa scuip in san ? Astfel de comportamente sunt pentru idioti, pentru rudimentari, pentru vulgul prostit de miturile despre Dumnezeu. Dumnezeu nu este asa. Hristos a stat de vorba cu Dracu’, nu s-a ferit si nu i-a fost frica de el. Vrem nu vrem, Dracu’ exista si face parte din existenta noastra. Multi, prea multi „crestini”, daca ar fi in puterea lor, ar face cam asa ceva din lumea aceasta, desi Dumnezeu nu le-a cerut asta :

Pericolul real in lumea de azi, deorece datorita tehnologiei posibilitatile de prosteala sunt imense, este asta: sa ramai un retardat, un prost, o marioneta. Este asa de simplu sa fi prostit in ziua de azi, cum nici nu va imaginati. Nu va credeti destepti, Dracu’ va este superior. Apelati la Dumnezeu, numai El va poate lumina mintea cu adevarat ca sa vedeti lucrurile asa cum sunt, si va poate da intelepciunea prin care sa nu mai puteti fi prostiti. Refuzati-va dumneavoastra sa mai fiti marionete proaste in mainile altora. Stim cine este papusarul sef, Dracu’. Nu mai stati cu ochii beliti aiurea peste tot, ca nu va foloseste la nimic de cele mai multe ori. Lucrurile sunt mult mai simple si usor de inteles decat vi le imaginati dumneavoastra. Igienizati-va viata si preocuparile. Aruncati afara gunoiul, nu mai faceti raiting tuturor prostilor, uitandu-va in gura lor, ca nu veti afla oricum nimic. Lasati-L pe Dumnezeu sa va intelepteasca si sa va calauzeasca. Repet, refuzati-va placerea de a fi o marioneta in mainile lu’ Dracu’ si adeptilor lui.

Traim vremuri in care parca totul se prabuseste, se schimba, se dilueaza, isi pierde valoarea. Mi-au placut niste afirmatii facute de un anume Michael Ellner, care spune: „Totul este inversat, cu susu-n jos, doctorii distrug sanatatea, avocatii distrug justitia, universitatile distrug cunoasterea, guvernele distrug libertatea, mass media distruge informatia, si religia distruge spiritualitatea.” Mult adevar in aceste afirmatii. La noi in tara se vad cu ochiul liber toate aceste lucruri. Traim intr-o lume nebuna, nebuna. Traim in IAD. De aceea am si scris aceasta serie de posturi despre lumea noastra ca IAD, ca sa fim mai degajati de presiunea uriasa a minciunii ca am trai in alta parte decat in IAD. Ca sa intelegem ce ni se intampla, si de ce ni se intampla. Ca sa fim mai relaxati si increzatori ca avem o iesire din toate, un viitor si o nadejde. Dupa ce sti adevarul, totul este mult mai simplu. Viata mult mai usor de trait si inteles. Nu te vor mai surprinde multe lucruri. Nu vei mai fi o marioneta in mainile nimanui. Nu vei mai fi mintitul permanent. Vei putea sa vezi repede manipularea si minciuna din jurul tau, si nu-ti vei mai pierde timpul pretios al vietii tale, cu nimicuri din astea. Eu nu voi mai posta astfel de fotografii sau filme cu oameni care fac semnul satanic, decat daca va fi ceva exceptional. O data este suficient. Stim acum despre ce este vorba. De ce sa o tinem langa cu asa ceva ? Care ar fi ratiunea ? Este o prostie. Gata, stim unde ne aflam si cu cine avem de-a face. Punct. Sa nu va intristati citind ce am scris eu pe aici despre IAD si lumea in care traim sau dupa ce veti viziona filmuletele. Exista speranta pentru viitor. O speranta stralucita si un viitor glorios. Exista bucurie si fericire chiar si in IAD, pentru ca Dumnezeu este cu noi, aici si acum, nu ne-a parasit niciodata. Este in permanenta cu noi, secunda de secunda, daca vrem asta.

” Tot ce a fost scris mai inainte a fost scris pentru invatatura noastra, pentru ca, prin rabdarea si prin mangaierea pe care o dau Scripturile, sa avem nadejde. Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. Voi Ma veti chema si veti pleca. Ma veti ruga, si va voi asculta. Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi, va voi strange din toate neamurile si din toate locurile…Adevarat va spun ca nu este nimeni care sa fi lasat casa, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau copii, sau holde pentru Mine si pentru Evanghelie si sa nu primeasca acum, in veacul acesta, de o suta de ori mai multe case, frati, surori, mame, copii si holde, impreuna cu prigoniri, iar in veacul viitor, Viata Vesnica. Multi din cei dintai vor fi cei de pe urma, si multi din cei de pe urma vor fi cei dintai.”

Nu avem a ne teme de nimic. Sa ne bucuram !

Traian Basescu

(va urma)

Cu respect,

Surpriza de ziua mea (ep.2)

V-am povestit in prima parte ce am patit in Romania, cu tot complotul pus la cale de Carmen, ca sa ma duca la Viena de ziua mea, facandu-mi o surpriza. Aici, la Viena, Dumnezeu avea sa-mi mai arate si alte fete ale puterii si intelepciunii Sale. Urechile mele au auzit lucruri pe care mai rar le auzi in viata. Sa vedeti ce a urmat.

Cand am preluat camera de la receptie, am primit cheile si imediat un om al hotelului a venit la noi ca sa ne duca bagajele in camera, fiind hotel de 4* in centrul Vienei. Asa cum stiu toti cei care au calatorit si calatoresc in marile capitale ale Europei, in centrul oraselor gen Paris, Viena, Roma, etc…camerele hotelurilor sunt destul de mici, chiar daca sunt de 4 * sau 5 *, din simplul motiv ca aceste hoteluri sunt deobicei in cladiri destul de vechi si inghesuite printre atatea alte cladiri din jurul lor.  Nu au cum sa-ti ofere camere mai mari din motive obiective. Asa am patit si noi, dar noi mai stiam ca in orice hotel, daca exista bunavointa si stii cum sa apelezi la ea, nu neaparat prin bacsis, poti sa imbunatatesti putin situatia. Cand am ajuns in camera, normal ca era destul de micuta, i-am spus celui care ne-a adus bagajul in camera, un egiptean care lucra de 25 de ani in hotelul cu pricina, ca noi suntem la ei in hotel de ziua mea care urma sa fie a doua zi, si ca tot acest lucru cu venirea la Viena, a constituit o mare surpriza pentru mine, si un cadou de ziua mea, oferit de sotie. Egipteanul a trecut imediat la fapte, a pus mana imediat pe telefon si a sunat la receptie, unde a povestit despre ce este vorba si… am primit o noua camera. Nu era cu mult mai mare ca prima, dar totusi era, si avea haz. Era la ultimul etaj, la mansarda cum ar veni, iar un perete era practic numai geamuri termopan. Eu iubesc mansardele cu geamuri Vellux sau ca aici. Asa arata:

Ne-a placut foarte mult camera oferita de egipteanul nostru, care in 5 minute devenise deja prietenul nostru. Va asigur ca ceea ce m-a impresionat mult la acest om si ulterior si la ceilalti, a fost naturaletea gesturilor facute pentru noi. Nu era nimic din acea bunavointa profesionala din turism, pe care o cunosc, si o recunosc fara probleme, ceva de genul : „Vezi ba ca e ziua lu’ fraieru’ ala, hai sa facem si noi ceva pentru el ca sa-l bagam putin in seama, sa se simta si el bine, ca sa-i luam banii”. Nu, nu a fost asa ceva. Romanii nostri din turism, nici macar asta nu fac. Aici a fost mai mult decat profesionalism in turism. A fost impreuna simtire, omenie, mult bun simt si….Dumnezeu. Egipteanul nostru, dupa ca a ascultat toata povestea acesei veniri ale noastre la Viena, cum sotia mea a tinut totul secret, cum a facut ea toate aranjamentele, etc…omul si-a strans mainile una in alta si a spus : „Sotia dumneavoastra Domnule, are inima, are suflet, cele de aici, si a facut un semn cu degetul aratator in jos, adica din Viena, din Austria probabil, nu mai au asa ceva. Sunt reci ca gheata, nu le intereseaza decat sa le fie lor bine. Nu vor de la barbatii lor decat banii ca sa o duca ele bine, iar de ei nu le prea pasa.” A scos o fotografie cu cei 2 copii ai sai, ne-a aratat-o si a spus mandru ca el este casatorit de 15 ani cu sotia lui. I-am spus ca si eu cu sotia mea suntem casatoriti de 23 de ani. Nu inceta sa-mi spuna ca am o sotie extraordinara, si arata mereu spre inima lui, spunand din nou ca sotia mea are suflet, si ne asigura ca sederea noastra in hotel va fi atent supravegheata de el, care se va ocupa personal ca sa avem tot ce ne trebuie pentru a ne simti bine. M-a asigurat ca totul va fi bine si in viitor, cat vom fi oaspeti in hotel. Dupa acest scurt episod de destainuiri reciproce, firesti, normale, iesim din camera si luam impreuna liftul spre receptie, ca sa definitivam schimbarea camerei. In lift imi tot repeta ca ce sotie buna, iubitoare si cu suflet am eu, si mai spune un lucru care m-a siderat de-a dreptul : „Domnule, sa stiti de la mine, ca sotia dumneavoastra, este un om care se bucura si este fericit numai atunci cand va vede si va stie pe dumneavoastra ca sunteti bucuros si fericit. Numai atunci este si ea fericita. Are suflet si are inima (adica nu este de piatra, insensibila, egoista)” WOW ! Am ramas masca ! In 10 minute, prietenul meu egiptean, a citit-o pe Carmen, si a pus in cuvinte ceva extraordinar. Asa era, asta este Carmen. Si nu numai cu mine. Observatia era de o mare finete. Putini pot sa o faca. Oamenii profunzi, spirituali, trecuti prin viata, pot face astfel de aprecieri, intr-un timp atat de scurt. Extraordinar. Uimitor. Va spun ca nici eu nu asi fi putut s-o descriu pe Carmen mai bine decat a facut-o omul acesta, in atat de putine cuvinte. Dupa ce am terminat treaba la receptie si am urcat in camera, i-am povestit lui Carmen ce mi-a spus egipteanul despre ea. A ramas si ea surprinsa de observatie, si i s-au umezit putin ochii. Toata surpriza asta a ei pentru mine, dovedea  inca o data, ca egipteanul a avut dreptate in aprecierile lui…In momentele acelea, si nu numai, mi-era atat de draga…

Morala de pana acum ? Un om pe care multi poate nu prea ar da multi bani, caratorul de bagaje al hotelului, daca ai fite in capul tau ala prost in care tu te crezi cel mai mare si tare si altii doar slugile tale, a fost in stare de lucruri pe care altii nu le-ar fi facut, nu ca nu ar fi putut, dar poate nu ar fi fost la fel de deschisi si simtitori, poate nu le-ar fi pasat, poate nu ar fi pus la suflet povestea ta, poate nu-i interesa deloc, poate… De la cine nu te astepti poti avea surprize foarte mari in viata. Chiar si de la cel care iti duce bagajul in camera.

A doua zi iesim in oras la plimbare. Carmen se uita pe harta Vienei ca sa vada pe unde o sa hoinarim. Nu ne grabim.

 

Un tip care canta foarte frumos opera, pe strada, in fata magazinului Swarovski. Am luat masa la acest restaurant chinezesc pe care vi-l recomand cu caldura daca veti ajunge pe la Viena. Este langa Stephansplatz, este modern, curat si cu totul altceva decat restaurantele chinezesti clasice. Este cel mai frumos restaurant chinezesc in care am fost eu pana acum. Este pe gustul meu, mobilier si atmosfera moderna, iar mancarea este excelenta. Daca o sa mancati aici, nu o sa ma injurati. Este putin mai scump, veti plati in final cam cu 10-15 Euro mai mult fata de alte restaurante chinezesti, dar merita fiecare eurocent.

Dupa hoinareala, ne-am intors la hotel. Ce credeti ca am gasit in camera ? Asta :

 

O alta surpriza, dar din partea hotelului de data asta. Am primit cadou un tort, si o scrisoare de multumire. 

si asta :

cu urmatorul text :

„Dear Mr.Tanase,

We wish you a happy birthday and all the best for your future. We are very pleased that you decided to spend your birthday with us in our hotel Graben, and wish you a pleasant and unforgettable stay in Vienna. Your KREMSLEHNER family and the whole staff.”

Prietenul nostru egiptean a umplut tot hotelul cu povestea noastra, care i s-a parut lui foarte frumoasa si romantica. Am aflat ulterior ca pana si bucatarul sef al hotelului ne stia povestea. Am coborat in holul hotelului ca sa-l caut pe prietenul meu egiptean, si sa-i multumesc pentru inca un gest de mare noblete, tortul cadou si scrisoarea. L-am gasit, i-am multumit, iar el a dus elegant mana la abdomen si a inclinat putin capul in jos in semn de respect, cu mult stil si demnitate. Mi-a placut. Apoi mi-a spus : „Domnule, cat timp veti sta la noi in hotel, vom face tot ce doriti dumneavostra, trebuie doar sa spuneti si se indeplineste, nimic nu va fi imposibil pentru noi.” Am ramas din nou uimit si plin de admiratie. Si receptia hotelului stia de noi si povestea noastra, si toti ne intampinau de fiecare data cu zambete si multa caldura. Meritul era a lui Carmen. Ceea ce a facut ea pentru mine, impresionase. 

Acum sa va spun si povestea cu lumanarea pe care o tin in mana. A fost tot ideea lui Carmen care a si cumparat-o. Este o lumanare care canta Happy Birthday ! Are o baterie in suport, un mic circuit electronic si cand o pui pe ON, canta de mama focului Happy Birthday, non stop, pana o pui pe OFF. A fost senzationala, m-am indragostit de ea. Am avut pana si atmosfera muzicala necesara evenimentului. Nu-i tare ? Ba da ! Merci Carmen ! Ideea a fost senzationala, si de efect. O mai am si acum lumanarea. N-am aruncat-o. O pastrez ca amintire. O sa o tin in cutia de lemn de la tort.

Marturisesc ca nu voiam sa petrecem seara zilei mele de nastere la restaurantul hotelului. Voiam sa mergem in alta parte, dar gesturile acestor oameni, efectiv ne-au schimbat decizia. Carmen planuise sa mergem la un restaurant rotativ, din varful unui turn. L-am intrebat pe prietenul meu egiptean, ce fel de restaurant aveau, cu ce specific. Era cu specific italienesc. Super, mie imi place mancarea italieneasca. L-am intrebat apoi daca putem rezerva o masa pentru diseara. A spus ca nu este nici o problema, si m-a dus imediat in restaurant ca sa-mi aleg ce masa vreau eu. Dupa aceea mi-a prezentat un chelner care se va ocupa in mod special de noi, un baiat extraordinar, turc. Iata-l :

Un tip cald, modest, serviabil, dragut, sfatuitor de bine, excelent baiat. A lucrat multi ani in Turcia in Antalya. Am depanat amintiri din Antalya cu locuri si hoteluri pe care le stiam si noi. Stia meserie. Ne-a confirmat si el ca bucatarul sef stia ca luam masa in restaurant chiar de ziua mea, si ne-a facut numai lucruri de calitate, speciale, cu un gust exceptional. Egipteanul se ocupase de tot. I-a anuntat pe toti. A fost o cina minunata. Am mancat tortul impreuna cu egipteanul, cu chelnerul turc, cu fata de la receptie si cu bucatarul sef. I-am spus prietenului meu egiptean ca tortul se mananca cu prietenii, iar ei erau prietenii mei, toti. Au fost foarte incantati, si mi-au multumit pentru asta. A fost frumos, foarte frumos. Gata, seara s-a sfarsit, am mers catre camera. Mai era si maine o zi…

Nu pot sa inchei fara a va arata si poezia pe care mi-au facut-o colegii din firma, care descrie tot ce am patit si trait aceste zile, si pe care am primit-o la intoarcerea din Viena, dimpreuna cu un alt tort, fireste, si alte urari de La Multi Ani ! Multumesc  inca o data, tuturor ! Va iubesc pe toti ! Chiar ca am tinut-o langa anul acesta cu ziua mea. Cam o saptamana…Sa nu fiti niste critici literari prea aspri.

Ich bin in Wiener guy !

Circul numai cu alai,

Chiar si la aeroport.

Ma urca-n avion mort    (copt)

Sunt socat si revoltat !

M-au rapit de-adevarat !

Si ma duc in alta tara !

Or sa vada ei papara !

Hmm…dar iata ca Viena

Nu este chiar ca hiena.

Parca m-asi simti chiar bine.

Cred ca nu-i mai bat…in fine !

Desi-s necajit un pic

Ca pe blog nu pot sa public

Curcubeu de suparare…

Mi-a cantat o…lumanare !

E surpriza cea mai tare !

Cu totii au complotat

Cu Niki eu am zburat

Tort, sampanie, camasa      (cadou)

M-am simtit chiar ca un pasa.

Si de sus eu am vazut

Ca e viata pe pamant !        

(Expresie care imi apartine si pe care au folosit-o fara drepturi de autor. Rusine Dinu Patriciu !)

 De ce v-am spus toate aceste lucruri ? De ce am facut publica toata aceasta poveste adevarata ? Simplu de raspuns: pentru ca este frumoasa, intre atatea scarbosenii zilnice, pentru ca sotia mea Carmen merita asta, si pentru a arata si altora in aceste vremuri haotice, si mai ales tinerilor care vor citi ce am scris eu pe aici, daca vor citi, ca exista si lucruri frumoase si de durata. Cum ar fi Casnicia de exemplu. Ca fericirea poate fi si este, si in doi. Ca nu o vei obtine niciodata zburand din floare in floare, ci stand langa omul care te iubeste si te pretuieste, si pe care il iubesti si il pretuiesti. Ca este frumos sa imbatranesti impreuna cu iubita ta din tinerete care ti-a devenit sotie. Ca institutia casatoriei nu este perimata asa cum afirma toti idiotii, slugile lu’ Dracu’. Ca se poate. Ca este frumos. Ca este bine. Ca este EXTRAORDINAR ! Ceea ce va doresc si dumneavoastra, cum se spunea pe vremuri in scrisori. Ca Dumnezeu este cu tine in viata, si iti deschide usile, iti da trecere la oameni si esti binecuvantat oriunde mergi. Sa nu dispretuiti niciodata pe omul care va cara bagajele, pe cel care va serveste la masa, si pe cel care va face mancarea, pe cel care curata camera, si pe oricine altcineva. Nu stiti pe care dintre ei il va folosi Dumnezeu pentru a va putea binecuvanta. Fiti in viata aceasta oameni mai scumpi decat aurul din Ofir, nu oameni gunoi.

” Izvorul tau sa fie binecuvantat, si bucura-te de nevasta tineretii tale. Cerboaica iubita, caprioara placuta. Fii imbatat tot timpul de dragalasiile ei, fii indragostit necurmat de dragostea ei ! Si pentru ce, fiule, ai fi indragostit de o straina si ai imbratisa sanul unei necunoscute ? Caci buzele femeii straine strecoara miere, si cerul gurii ei este mai lunecos decat untdelemnul, dar la urma este amara ca pelinul, ascutita ca o sabie cu doua taisuri. Picioarele ei coboara la moarte, pasii ei dau in Locuinta mortilor. Asa ca ea nu poate gasi calea vietii, rataceste in caile ei si nu stie unde merge. Si acum, fiilor, ascultati-ma si nu va abateti de la cuvintele gurii mele: departeaza-te de drumul care duce la ea si nu te apropia de usa casei ei, ca nu cumva sa-ti dai altora vlaga ta, si unui om fara mila anii tai…” (Proverbe 5)

Cu respect,

P.S. Un singur regret am, si un singur lucru mai vreau sa va mai spun, toti cersetorii din zona erau romani. Absolut toti. Fara exceptie. Erau singurele „produse” romanesti pe care le-am vazut. Pacat !

Surpriza de ziua mea (ep.1)

Miercuri 17 martie 2010, vine Dorinel la birou si imi spune ca maine, 18 martie, trebuie sa mergem la Tarom pentru niste negocieri de tarife, pe care noi le facem din cand in cand cu Tarom-ul, pentru grupurile noastre de turisti. Noi toti lucrand in domeniul turismului. Dorinel imi spune ca sa iau cu mine si aparatul de fotografiat, pentru ca va fi in curand ziua sotiei lui, Cristina, si vrea sa-i faca niste fotografii pe care ulterior sa le puna pe un  tricou, o cana sau altceva de felul acesta. Eu m-am mirat putin, deoarece nici Dorinel si nici Cristina nu prea sunt genul care sa-si faca unul altuia astfel de cadouri, dar ce mi-am zis in sinea mea proprie si personala, poate s-au schimbat gusturile oamenilor intre timp, deh. Ulterior mi-am dat seama de ce trebuia sa am si aparatul foto la mine, ca sa pot face fotografii in alta parte, normal. S-au gandit oamenii la toate ! Carmen spune : „Merg si eu cu voi la negocieri.” De obicei ma duceam doar eu cu Dorinel, si i-am spus lui Carmen ca nu este cazul sa mai mearga si ea cu noi, ca stim ce avem de facut, dar daca totusi vrea sa mearga, poate sa vina si ea cu noi, desi nu intelegeam rostul.

De cate ori vin la birou cu aparatul de fotografiat, mai fac cateva fotografii cu toata gasca, asa de fun, ca sa mai avem ceva amintiri comune. Asa am procedat si de data aceasta. Iata care era atmosfera in agentia noastra cu 1 ora si ceva inainte de surpriza de care eu habar nu aveam desigur. Mako, se rupea in figuri si facea pe bohotul (clovnul), cu gandul probabil, la ce o sa patesc eu in curand :

Apoi, dupa principiul „Mircea fa-te ca lucrezi” s-a asezat la calculator.

In timpul acesta, Oana, mustacind pe sub mustete (pe care nu le are !) muncea de zor pentru-al tarii viitor. Era very busy chipurile ! Dar cu siguranta se amuza in sinea ei de ce va urma. Pastrase tacerea atata vreme. Venise in sfarsit momentul mult asteptat. Surpriza !

Pus cel mic, era numai cu ochii in calculator si nu facea nimic special cred eu, ce era in mintea ei oare ? Probabil ca nu-i venea sa creada tot ceea ce vedea cu ochii si avea sa se intample…

Carmen a mea avea o privire foarte sugubeata. Are ea o privire specifica a ei, atunci cand face „boacane”. Aici sta la pozat, si se joaca un pic, ridicand degetul mic a semn de gratie si noblete. Iat-o :

Si acum sa va prezint victima, fraierul familei, cel care in curand va ramane gusbender total, adica eu. Nici nu stiam ce m-asteapta. Venisem pregatit sa meargem la Tarom pentru niscaiva negocieri…Oana imi face o fotografie in care eu chiar rad pe sub mustete, pentru ca eu le am, hi, hi ! 

Normal ca am facut o fotografie si cu Mako !

Dupa ce terminam noi cu fotografiatul in agentie, urc in biroul meu si astept telefon de la Dorinel ca sa mergem la Tarom. Suna Dorinel si-mi spune sa cobor ca ma asteapta in masina impreuna cu Cristina, sotia lui. Cobor in agentie si nu o mai vad pe Carmen a mea la birou. Stiind ca maine urma sa fie ziua mea, mi-am spus ca astia vor sa-mi faca cu o zi inainte o surpriza, ceva…Ma gandeam ca dupa ce terminam la Tarom, or fi aranjat ei ceva pe undeva. Sa incepem cu o zi inainte si sa o tinem langa…Era plauzibil, deoarece si Cristina urma sa plece din tara curand si nu stiam de cat timp mai dispune, etc… Cand ma duc la masina, Carmen era si ea acolo. Era clar ca mi se pregateste ceva. Le-am si spus fetelor in agentie, inainte de a pleca la masina, ca astia patru au pus ceva la cale. Eu nu stiam ca vorbesc tot cu complotistii, si ca nu aveam de unde sa primesc „compasiunea” de care aveam nevoie. Ma urc si eu in masina si plecam spre aeroportul Otopeni, acolo unde isi are birourile compania Tarom. Am ajuns la aeroport. Cristina si Dorinel pleaca cu masina in parcare, si eu cu Carmen intram in aeroport. In momentul acela mi-a cazut si fisa si fata ! Urma sa plecam undeva…Recunosc ca nu m-am bucurat. In mintea mea era un cu totul alt program pe care credeam eu ca urma sa-l facem in zilele urmatoare. Iluzii. Ma gandeam ca trebuia sa sarbatorim la agentie, sa mai iesim in oras. Aveam de scris pe blog atatea lucruri pe care le am in cap si cu care am ramas in urma…Si colac peste pupaza, am si oroare de avione, desi calatoresc destul de des cu ele. M-am simtit teribil de frustrat ca nu mai pot sa fac nimic din toate astea care-mi treceau mie prin creiere, si eram si indispus total la gandul ca iar trebuie sa urc in avion ! Toate astea imi treceau prin minte in fractiuni de secunda. Se pare ca nu stiu sa reactionez pozitiv la surprize. Am reactionat prost. M-am intristat rau de tot. Carmen nu mai stia ce sa creada cand mi-a vazut fata crispata si suparata. Apare si Dorinel dimpreuna cu Cristina si cu bagajul  pe care l-au tinut ascuns in portbagajul masinii, veseli ca totul a mers ca pe roate. Dorinel era cel mai vesel si plin de energie. Carmen ii spune putin dezamagita, ca m-am prins…Dorinel ramane pentru o clipa descumpanit, apoi se remonteaza. Nu se lasa, mai avea chef de surprize. Dupa clipa de uimire si descumpanire, redevine zambitor si reia jocul spunand ca inca nu s-a terminat. Razand satisfacut cu gura pana la urechi ca mai are un as in maneca, ma intreaba scurt : „Stii unde pleci ?” Eu am tacut, pentru ca nu stiam. El continua la fel de vesel si fericit : „Vezi ca nu sti unde pleci ?!” Avea dreptate, nu stiam unde trebuia sa plec. O intreb timid pe Carmen unde mergem: Paris…Roma… ? Pana sa-mi raspunda Carmen,  am aflat in urmatoare secunde de la Dorinel, ca destinatia era Viena. Aceasta era surpriza, acesta era cadoul de ziua mea, pregatit de Carmen, sotia mea, impreuna cu Dorinel si toti colegii, si unii prieteni care au stiut, inclusiv administratorul blocului in care locuiesc. Am fost „rapit” de la obiceiurile mele zilnice, ca sa fiu facut mai fericit ca deobicei, de cei care tin la mine si ma iubesc. Aveam sa aflu asta zilele urmatoare. Frumos ! Foarte frumos. Impresionant.

Anul acesta am fost victima unui adevarat complot care a fost urzit pentru a mi se face o mare bucurie si o mare surpriza de ziua mea. Sotia mea a fost capul „rautatilor” la tot ceea ce s-a intamplat. Ea este mereu pusa pe glume, poante, surprize, etc..! La toti ne face cate ceva placut ca sa ne surprinda si sa ne amuze, ca sa ne simtim bine si ca sa fim fericiti de ziua noastra sau cu alte ocazii festive. Nimeni nu scapa. Ea a planuit si a faptuit tot ce a urmat, cu ajutorul si complicitatea celor din jurul ei, care au reusit sa tina totul secret, mai bine de 2 luni de zile ! Asta este o performanta ! Si-a luat toate masurile de precautie posibile, ca sa nu se dea cineva de gol. Nu a spus nimic la nimeni dintre cei pe care ea ii considera mai slabi de inger, adica mai limbuti, care ar fi putut sa strice totul din greseala. Inca din data de 15 ianuarie, pe cand eu eram la ski in Austria, Carmen a cumparat biletele de avion cu destinatia Viena pentru data de 18 martie. Apoi a rezervat hotelul si a planuit toata plecarea pana in cele mai mici amanunte. A facut bagajele in cea mai mare taina, apoi le-a ascuns la Mako, care este vecina noastra. S-a ingrijit de toate, inclusiv de ce o sa facem la Viena. Poate va intrebati de ce am pasaportul in mana si nu Cartea de Identitate. Nu sunt atat de prost ca sa nu stiu ca puteam sa calatoresc cu CI, dar Carmen, nefiind sigura ca eu o sa am CI la mine, preventiv, a luat pasapoartele noastre, ca sa fie sigura ca nu ratam plecarea. V-am spus ca s-a gandit la toate ! Este o smechera si jumatate !

Ce poate fi mai frumos decat faptul ca sotia ta, omul, femeia de langa tine, dupa 23 de ani de casatorie, iti arata in continuare ca te iubeste si ca ii pasa de tine, de bucuriile si de fericirea ta, si face tot ce-i sta in putinta ca sa le ai pe toate din plin ?!

Am urcat in avionul companiei lui Niki Lauda, si am decolat spre…Viena. Pana si avioanele cu care am calatorit au fost haioase foc. Uitati ce grafica hazlie are compania Niki.

Am ajuns la Viena si ne-am cazat la hotel. Deja imi mai revenisem putin, si incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Nu era cazul ?! Ba da ! Carmen era foarte fericita ! I-a reusit ! Mi-a facut o mare surpriza si o mare bucurie. Eu nu mai fusesem niciodata la Viena, decat in tranzit. Mereu am tranzitat Viena in drumurile mele cu masina prin Europa, dar niciodata nu am oprit ca sa vizitez orasul, din lipsa de timp. Aveam mereu alte tinte. 

Dupa ce m-am schimbat, am iesit pe strasse. Asa aratam :

Am inceput sa ne plimbam prin Stephansplatz, inima Vienei, unde era situat hotelul nostru. Carmen a vrut sa fim cazati in buricul targului, in zona centrala. Si asta a facut parte din surpriza.

Dumnezeu, prin Carmen, m-a binecuvantat din plin si pe mine si pe ea, cu zilele frumoase petrecute impreuna intr-unul din cele mai frumoase orase europene. A fost minunat ! Ce spuneti de tot ceea ce a facut sotia mea pentru mine ? Nu este minunat ? Nu-i asa ca este nemaipomenit sa ai o asa femeie langa tine ?! Sunt un norocos ! Am fost binecuvantat de Dumnezeu.

In episodul doi, o sa va povestesc continuarea aventurii. Va fi la fel de interesanta ca si prima parte. Am sa va povestesc cum am intalnit niste oameni minunati.

(va urma ep.2)

Cu respect,

Indemn la lupta

Nu dor nici luptele pierdute,

nici ranile din piept nu dor,

cum dor acele brate slute

care sa lupte nu mai vor.

 

Cat timp in piept inima-ti canta

ce-nseamna umarul infrant?

Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta

cand te ridici cu-n steag mai sfant?

 

Infrant nu esti atunci cand sangeri,

nici daca ochii-n lacrimi ti-s.

Adevaratele infrangeri,

sunt renuntarile la vis.

 

Radu Gyr

 

Cu respect,

 

Profesiunea mea, SICTIRUL

„Functionarele de la ghisee sunt acre. Lucreaza cu publicul, care pune
intrebari tampite. Sunt niste martire, termina programul cu nervii
zdrente.

Functionarul de birou e si el nemultumit. Ori n-are aer conditionat, ori
il trage curentul. Prea mult de munca si prea multa rutina. N-are nici un
chef de lucru. Daca ar face altceva, ar fi altfel.

Muncitorul sta la umbra. Nu se poate lucra pe caldura asta. Spre seara,
cand caldura se mai ostoieste, e prea obosit. In plus, a mai baut si cinci
beri.

Pe distribuitor il deranjeaza traficul. E imposibil sa alergi prin oras,
la cum se circula. Daca i-au dat de la firma un Matiz, ar fi lucrat mai
bine pe Renault. Daca i-au dat o Skoda Octavia, ar fi preferat un Tico.

Ziaristul face prea mult teren pentru salariul pe care-l ia. La banii
astia, ar trebui sa scrie un text venit pe o agentie de presa, sa stea
vreo doua ore pe messenger si s-o intinda acasa.

Economistul castiga mai mult, dar nu merita. La cat lucreaza, ar trebui
sa-si permita o vacanta la Monte Carlo, o cabanuta la Bran si un BMW.

Taximetristul merge degeaba. Ca sa-i renteze, ar trebui sa aiba 30.000 de
lei pe kilometru. Din nefericire, clientii sunt de proasta calitate, n-ar
plati atat.

Profesorul e scarbit de sistemul de invatamant. Salariul e mic si copiii
sunt prosti. In plus, sunt si mai bine imbracati ca el. Sa le ia ta-su
meditator.

Politistul lucreaza cu toate scursorile. Or, politistul e un tip finut,
educat. Il deranjeaza…

Ofiterul de armata stie ca un coleg de-al lui din NATO castiga mii de
euro pe luna. Stresul in armata e mare.

Probabil ca, in Romania, nici macar presedintele nu e multumit de slujba
sa. In fond, in loc sa fie presedinte intr-o tara puternica, conduce un
popor de cacat.”

Autor : Julius Constantinescu

Cu respect,

Ronald Reagan

„Iata cele mai înfricosatoare cuvinte din limba engleză: “Sunt de la Guvern si am venit sa va ajutam ! ”

„Notiunea care se apropie cel mai mult de viata eterna pe acest pamant, este aceea de: program guvernamental.”

 “Socialismul ar functiona numai în doua locuri: în Rai, unde nu este nevoie de el, si în Iad, unde deja exista.”

„Politica economica a Guvernului poate fi rezumata în cateva propozitii scurte: Daca ceva functioneaza, taxeaza-l ! Daca el continua sa functioneze, reglementeaza-l ! Si daca nu mai functioneaza, subventioneaza-l !”

„M-am întrebat întotdeauna cum ar mai fi aratat Cele 10 Porunci daca Moise le-ar fi trecut prin Congresul S.U.A….”

„Guvernul este ca un copil: Un tub digestiv cu un mare apetit la un capat si nici un simt al responsabilitatii la celalalt capat.”

„S-a spus ca politica este a doua cea mai veche meserie din lume. Eu am observat o izbitoare asemanare cu prima.”

„Atunci cand vom uita ca noi suntem o natiune supusa lui Dumnezeu, vom deveni o natiune supusa. ”