Surpriza de ziua mea (ep.1)

Miercuri 17 martie 2010, vine Dorinel la birou si imi spune ca maine, 18 martie, trebuie sa mergem la Tarom pentru niste negocieri de tarife, pe care noi le facem din cand in cand cu Tarom-ul, pentru grupurile noastre de turisti. Noi toti lucrand in domeniul turismului. Dorinel imi spune ca sa iau cu mine si aparatul de fotografiat, pentru ca va fi in curand ziua sotiei lui, Cristina, si vrea sa-i faca niste fotografii pe care ulterior sa le puna pe un  tricou, o cana sau altceva de felul acesta. Eu m-am mirat putin, deoarece nici Dorinel si nici Cristina nu prea sunt genul care sa-si faca unul altuia astfel de cadouri, dar ce mi-am zis in sinea mea proprie si personala, poate s-au schimbat gusturile oamenilor intre timp, deh. Ulterior mi-am dat seama de ce trebuia sa am si aparatul foto la mine, ca sa pot face fotografii in alta parte, normal. S-au gandit oamenii la toate ! Carmen spune : „Merg si eu cu voi la negocieri.” De obicei ma duceam doar eu cu Dorinel, si i-am spus lui Carmen ca nu este cazul sa mai mearga si ea cu noi, ca stim ce avem de facut, dar daca totusi vrea sa mearga, poate sa vina si ea cu noi, desi nu intelegeam rostul.

De cate ori vin la birou cu aparatul de fotografiat, mai fac cateva fotografii cu toata gasca, asa de fun, ca sa mai avem ceva amintiri comune. Asa am procedat si de data aceasta. Iata care era atmosfera in agentia noastra cu 1 ora si ceva inainte de surpriza de care eu habar nu aveam desigur. Mako, se rupea in figuri si facea pe bohotul (clovnul), cu gandul probabil, la ce o sa patesc eu in curand :

Apoi, dupa principiul „Mircea fa-te ca lucrezi” s-a asezat la calculator.

In timpul acesta, Oana, mustacind pe sub mustete (pe care nu le are !) muncea de zor pentru-al tarii viitor. Era very busy chipurile ! Dar cu siguranta se amuza in sinea ei de ce va urma. Pastrase tacerea atata vreme. Venise in sfarsit momentul mult asteptat. Surpriza !

Pus cel mic, era numai cu ochii in calculator si nu facea nimic special cred eu, ce era in mintea ei oare ? Probabil ca nu-i venea sa creada tot ceea ce vedea cu ochii si avea sa se intample…

Carmen a mea avea o privire foarte sugubeata. Are ea o privire specifica a ei, atunci cand face „boacane”. Aici sta la pozat, si se joaca un pic, ridicand degetul mic a semn de gratie si noblete. Iat-o :

Si acum sa va prezint victima, fraierul familei, cel care in curand va ramane gusbender total, adica eu. Nici nu stiam ce m-asteapta. Venisem pregatit sa meargem la Tarom pentru niscaiva negocieri…Oana imi face o fotografie in care eu chiar rad pe sub mustete, pentru ca eu le am, hi, hi ! 

Normal ca am facut o fotografie si cu Mako !

Dupa ce terminam noi cu fotografiatul in agentie, urc in biroul meu si astept telefon de la Dorinel ca sa mergem la Tarom. Suna Dorinel si-mi spune sa cobor ca ma asteapta in masina impreuna cu Cristina, sotia lui. Cobor in agentie si nu o mai vad pe Carmen a mea la birou. Stiind ca maine urma sa fie ziua mea, mi-am spus ca astia vor sa-mi faca cu o zi inainte o surpriza, ceva…Ma gandeam ca dupa ce terminam la Tarom, or fi aranjat ei ceva pe undeva. Sa incepem cu o zi inainte si sa o tinem langa…Era plauzibil, deoarece si Cristina urma sa plece din tara curand si nu stiam de cat timp mai dispune, etc… Cand ma duc la masina, Carmen era si ea acolo. Era clar ca mi se pregateste ceva. Le-am si spus fetelor in agentie, inainte de a pleca la masina, ca astia patru au pus ceva la cale. Eu nu stiam ca vorbesc tot cu complotistii, si ca nu aveam de unde sa primesc „compasiunea” de care aveam nevoie. Ma urc si eu in masina si plecam spre aeroportul Otopeni, acolo unde isi are birourile compania Tarom. Am ajuns la aeroport. Cristina si Dorinel pleaca cu masina in parcare, si eu cu Carmen intram in aeroport. In momentul acela mi-a cazut si fisa si fata ! Urma sa plecam undeva…Recunosc ca nu m-am bucurat. In mintea mea era un cu totul alt program pe care credeam eu ca urma sa-l facem in zilele urmatoare. Iluzii. Ma gandeam ca trebuia sa sarbatorim la agentie, sa mai iesim in oras. Aveam de scris pe blog atatea lucruri pe care le am in cap si cu care am ramas in urma…Si colac peste pupaza, am si oroare de avione, desi calatoresc destul de des cu ele. M-am simtit teribil de frustrat ca nu mai pot sa fac nimic din toate astea care-mi treceau mie prin creiere, si eram si indispus total la gandul ca iar trebuie sa urc in avion ! Toate astea imi treceau prin minte in fractiuni de secunda. Se pare ca nu stiu sa reactionez pozitiv la surprize. Am reactionat prost. M-am intristat rau de tot. Carmen nu mai stia ce sa creada cand mi-a vazut fata crispata si suparata. Apare si Dorinel dimpreuna cu Cristina si cu bagajul  pe care l-au tinut ascuns in portbagajul masinii, veseli ca totul a mers ca pe roate. Dorinel era cel mai vesel si plin de energie. Carmen ii spune putin dezamagita, ca m-am prins…Dorinel ramane pentru o clipa descumpanit, apoi se remonteaza. Nu se lasa, mai avea chef de surprize. Dupa clipa de uimire si descumpanire, redevine zambitor si reia jocul spunand ca inca nu s-a terminat. Razand satisfacut cu gura pana la urechi ca mai are un as in maneca, ma intreaba scurt : „Stii unde pleci ?” Eu am tacut, pentru ca nu stiam. El continua la fel de vesel si fericit : „Vezi ca nu sti unde pleci ?!” Avea dreptate, nu stiam unde trebuia sa plec. O intreb timid pe Carmen unde mergem: Paris…Roma… ? Pana sa-mi raspunda Carmen,  am aflat in urmatoare secunde de la Dorinel, ca destinatia era Viena. Aceasta era surpriza, acesta era cadoul de ziua mea, pregatit de Carmen, sotia mea, impreuna cu Dorinel si toti colegii, si unii prieteni care au stiut, inclusiv administratorul blocului in care locuiesc. Am fost „rapit” de la obiceiurile mele zilnice, ca sa fiu facut mai fericit ca deobicei, de cei care tin la mine si ma iubesc. Aveam sa aflu asta zilele urmatoare. Frumos ! Foarte frumos. Impresionant.

Anul acesta am fost victima unui adevarat complot care a fost urzit pentru a mi se face o mare bucurie si o mare surpriza de ziua mea. Sotia mea a fost capul „rautatilor” la tot ceea ce s-a intamplat. Ea este mereu pusa pe glume, poante, surprize, etc..! La toti ne face cate ceva placut ca sa ne surprinda si sa ne amuze, ca sa ne simtim bine si ca sa fim fericiti de ziua noastra sau cu alte ocazii festive. Nimeni nu scapa. Ea a planuit si a faptuit tot ce a urmat, cu ajutorul si complicitatea celor din jurul ei, care au reusit sa tina totul secret, mai bine de 2 luni de zile ! Asta este o performanta ! Si-a luat toate masurile de precautie posibile, ca sa nu se dea cineva de gol. Nu a spus nimic la nimeni dintre cei pe care ea ii considera mai slabi de inger, adica mai limbuti, care ar fi putut sa strice totul din greseala. Inca din data de 15 ianuarie, pe cand eu eram la ski in Austria, Carmen a cumparat biletele de avion cu destinatia Viena pentru data de 18 martie. Apoi a rezervat hotelul si a planuit toata plecarea pana in cele mai mici amanunte. A facut bagajele in cea mai mare taina, apoi le-a ascuns la Mako, care este vecina noastra. S-a ingrijit de toate, inclusiv de ce o sa facem la Viena. Poate va intrebati de ce am pasaportul in mana si nu Cartea de Identitate. Nu sunt atat de prost ca sa nu stiu ca puteam sa calatoresc cu CI, dar Carmen, nefiind sigura ca eu o sa am CI la mine, preventiv, a luat pasapoartele noastre, ca sa fie sigura ca nu ratam plecarea. V-am spus ca s-a gandit la toate ! Este o smechera si jumatate !

Ce poate fi mai frumos decat faptul ca sotia ta, omul, femeia de langa tine, dupa 23 de ani de casatorie, iti arata in continuare ca te iubeste si ca ii pasa de tine, de bucuriile si de fericirea ta, si face tot ce-i sta in putinta ca sa le ai pe toate din plin ?!

Am urcat in avionul companiei lui Niki Lauda, si am decolat spre…Viena. Pana si avioanele cu care am calatorit au fost haioase foc. Uitati ce grafica hazlie are compania Niki.

Am ajuns la Viena si ne-am cazat la hotel. Deja imi mai revenisem putin, si incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine. Nu era cazul ?! Ba da ! Carmen era foarte fericita ! I-a reusit ! Mi-a facut o mare surpriza si o mare bucurie. Eu nu mai fusesem niciodata la Viena, decat in tranzit. Mereu am tranzitat Viena in drumurile mele cu masina prin Europa, dar niciodata nu am oprit ca sa vizitez orasul, din lipsa de timp. Aveam mereu alte tinte. 

Dupa ce m-am schimbat, am iesit pe strasse. Asa aratam :

Am inceput sa ne plimbam prin Stephansplatz, inima Vienei, unde era situat hotelul nostru. Carmen a vrut sa fim cazati in buricul targului, in zona centrala. Si asta a facut parte din surpriza.

Dumnezeu, prin Carmen, m-a binecuvantat din plin si pe mine si pe ea, cu zilele frumoase petrecute impreuna intr-unul din cele mai frumoase orase europene. A fost minunat ! Ce spuneti de tot ceea ce a facut sotia mea pentru mine ? Nu este minunat ? Nu-i asa ca este nemaipomenit sa ai o asa femeie langa tine ?! Sunt un norocos ! Am fost binecuvantat de Dumnezeu.

In episodul doi, o sa va povestesc continuarea aventurii. Va fi la fel de interesanta ca si prima parte. Am sa va povestesc cum am intalnit niste oameni minunati.

(va urma ep.2)

Cu respect,

Anunțuri

4 gânduri despre „Surpriza de ziua mea (ep.1)

  1. frumoasa surpriza, cu adevarat santeti binecuvantat cu asa o sotie, multumim pentru ca ati impartasit cu noi acest eveniment frumos. vienna este orasul unde am locuit 17 ani, a trebuit sa il abandonez pentru Oslo, locurile fotografiate imi sant atat de apropape de inima mea…

  2. Multumesc Alina pentru comentariu.
    Da, sunt binecuvantat. Asa este.
    Ma bucur mult ca ti-a placut, si ca ai retrait amintiri frumoase.
    Este si o parte a 2-a a acestei povesti adevarate, nu stiu daca ai vazut-o si citit-o si pe aceea.
    Cu respect,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s