Surpriza de ziua mea (ep.2)

V-am povestit in prima parte ce am patit in Romania, cu tot complotul pus la cale de Carmen, ca sa ma duca la Viena de ziua mea, facandu-mi o surpriza. Aici, la Viena, Dumnezeu avea sa-mi mai arate si alte fete ale puterii si intelepciunii Sale. Urechile mele au auzit lucruri pe care mai rar le auzi in viata. Sa vedeti ce a urmat.

Cand am preluat camera de la receptie, am primit cheile si imediat un om al hotelului a venit la noi ca sa ne duca bagajele in camera, fiind hotel de 4* in centrul Vienei. Asa cum stiu toti cei care au calatorit si calatoresc in marile capitale ale Europei, in centrul oraselor gen Paris, Viena, Roma, etc…camerele hotelurilor sunt destul de mici, chiar daca sunt de 4 * sau 5 *, din simplul motiv ca aceste hoteluri sunt deobicei in cladiri destul de vechi si inghesuite printre atatea alte cladiri din jurul lor.  Nu au cum sa-ti ofere camere mai mari din motive obiective. Asa am patit si noi, dar noi mai stiam ca in orice hotel, daca exista bunavointa si stii cum sa apelezi la ea, nu neaparat prin bacsis, poti sa imbunatatesti putin situatia. Cand am ajuns in camera, normal ca era destul de micuta, i-am spus celui care ne-a adus bagajul in camera, un egiptean care lucra de 25 de ani in hotelul cu pricina, ca noi suntem la ei in hotel de ziua mea care urma sa fie a doua zi, si ca tot acest lucru cu venirea la Viena, a constituit o mare surpriza pentru mine, si un cadou de ziua mea, oferit de sotie. Egipteanul a trecut imediat la fapte, a pus mana imediat pe telefon si a sunat la receptie, unde a povestit despre ce este vorba si… am primit o noua camera. Nu era cu mult mai mare ca prima, dar totusi era, si avea haz. Era la ultimul etaj, la mansarda cum ar veni, iar un perete era practic numai geamuri termopan. Eu iubesc mansardele cu geamuri Vellux sau ca aici. Asa arata:

Ne-a placut foarte mult camera oferita de egipteanul nostru, care in 5 minute devenise deja prietenul nostru. Va asigur ca ceea ce m-a impresionat mult la acest om si ulterior si la ceilalti, a fost naturaletea gesturilor facute pentru noi. Nu era nimic din acea bunavointa profesionala din turism, pe care o cunosc, si o recunosc fara probleme, ceva de genul : „Vezi ba ca e ziua lu’ fraieru’ ala, hai sa facem si noi ceva pentru el ca sa-l bagam putin in seama, sa se simta si el bine, ca sa-i luam banii”. Nu, nu a fost asa ceva. Romanii nostri din turism, nici macar asta nu fac. Aici a fost mai mult decat profesionalism in turism. A fost impreuna simtire, omenie, mult bun simt si….Dumnezeu. Egipteanul nostru, dupa ca a ascultat toata povestea acesei veniri ale noastre la Viena, cum sotia mea a tinut totul secret, cum a facut ea toate aranjamentele, etc…omul si-a strans mainile una in alta si a spus : „Sotia dumneavoastra Domnule, are inima, are suflet, cele de aici, si a facut un semn cu degetul aratator in jos, adica din Viena, din Austria probabil, nu mai au asa ceva. Sunt reci ca gheata, nu le intereseaza decat sa le fie lor bine. Nu vor de la barbatii lor decat banii ca sa o duca ele bine, iar de ei nu le prea pasa.” A scos o fotografie cu cei 2 copii ai sai, ne-a aratat-o si a spus mandru ca el este casatorit de 15 ani cu sotia lui. I-am spus ca si eu cu sotia mea suntem casatoriti de 23 de ani. Nu inceta sa-mi spuna ca am o sotie extraordinara, si arata mereu spre inima lui, spunand din nou ca sotia mea are suflet, si ne asigura ca sederea noastra in hotel va fi atent supravegheata de el, care se va ocupa personal ca sa avem tot ce ne trebuie pentru a ne simti bine. M-a asigurat ca totul va fi bine si in viitor, cat vom fi oaspeti in hotel. Dupa acest scurt episod de destainuiri reciproce, firesti, normale, iesim din camera si luam impreuna liftul spre receptie, ca sa definitivam schimbarea camerei. In lift imi tot repeta ca ce sotie buna, iubitoare si cu suflet am eu, si mai spune un lucru care m-a siderat de-a dreptul : „Domnule, sa stiti de la mine, ca sotia dumneavoastra, este un om care se bucura si este fericit numai atunci cand va vede si va stie pe dumneavoastra ca sunteti bucuros si fericit. Numai atunci este si ea fericita. Are suflet si are inima (adica nu este de piatra, insensibila, egoista)” WOW ! Am ramas masca ! In 10 minute, prietenul meu egiptean, a citit-o pe Carmen, si a pus in cuvinte ceva extraordinar. Asa era, asta este Carmen. Si nu numai cu mine. Observatia era de o mare finete. Putini pot sa o faca. Oamenii profunzi, spirituali, trecuti prin viata, pot face astfel de aprecieri, intr-un timp atat de scurt. Extraordinar. Uimitor. Va spun ca nici eu nu asi fi putut s-o descriu pe Carmen mai bine decat a facut-o omul acesta, in atat de putine cuvinte. Dupa ce am terminat treaba la receptie si am urcat in camera, i-am povestit lui Carmen ce mi-a spus egipteanul despre ea. A ramas si ea surprinsa de observatie, si i s-au umezit putin ochii. Toata surpriza asta a ei pentru mine, dovedea  inca o data, ca egipteanul a avut dreptate in aprecierile lui…In momentele acelea, si nu numai, mi-era atat de draga…

Morala de pana acum ? Un om pe care multi poate nu prea ar da multi bani, caratorul de bagaje al hotelului, daca ai fite in capul tau ala prost in care tu te crezi cel mai mare si tare si altii doar slugile tale, a fost in stare de lucruri pe care altii nu le-ar fi facut, nu ca nu ar fi putut, dar poate nu ar fi fost la fel de deschisi si simtitori, poate nu le-ar fi pasat, poate nu ar fi pus la suflet povestea ta, poate nu-i interesa deloc, poate… De la cine nu te astepti poti avea surprize foarte mari in viata. Chiar si de la cel care iti duce bagajul in camera.

A doua zi iesim in oras la plimbare. Carmen se uita pe harta Vienei ca sa vada pe unde o sa hoinarim. Nu ne grabim.

 

Un tip care canta foarte frumos opera, pe strada, in fata magazinului Swarovski. Am luat masa la acest restaurant chinezesc pe care vi-l recomand cu caldura daca veti ajunge pe la Viena. Este langa Stephansplatz, este modern, curat si cu totul altceva decat restaurantele chinezesti clasice. Este cel mai frumos restaurant chinezesc in care am fost eu pana acum. Este pe gustul meu, mobilier si atmosfera moderna, iar mancarea este excelenta. Daca o sa mancati aici, nu o sa ma injurati. Este putin mai scump, veti plati in final cam cu 10-15 Euro mai mult fata de alte restaurante chinezesti, dar merita fiecare eurocent.

Dupa hoinareala, ne-am intors la hotel. Ce credeti ca am gasit in camera ? Asta :

 

O alta surpriza, dar din partea hotelului de data asta. Am primit cadou un tort, si o scrisoare de multumire. 

si asta :

cu urmatorul text :

„Dear Mr.Tanase,

We wish you a happy birthday and all the best for your future. We are very pleased that you decided to spend your birthday with us in our hotel Graben, and wish you a pleasant and unforgettable stay in Vienna. Your KREMSLEHNER family and the whole staff.”

Prietenul nostru egiptean a umplut tot hotelul cu povestea noastra, care i s-a parut lui foarte frumoasa si romantica. Am aflat ulterior ca pana si bucatarul sef al hotelului ne stia povestea. Am coborat in holul hotelului ca sa-l caut pe prietenul meu egiptean, si sa-i multumesc pentru inca un gest de mare noblete, tortul cadou si scrisoarea. L-am gasit, i-am multumit, iar el a dus elegant mana la abdomen si a inclinat putin capul in jos in semn de respect, cu mult stil si demnitate. Mi-a placut. Apoi mi-a spus : „Domnule, cat timp veti sta la noi in hotel, vom face tot ce doriti dumneavostra, trebuie doar sa spuneti si se indeplineste, nimic nu va fi imposibil pentru noi.” Am ramas din nou uimit si plin de admiratie. Si receptia hotelului stia de noi si povestea noastra, si toti ne intampinau de fiecare data cu zambete si multa caldura. Meritul era a lui Carmen. Ceea ce a facut ea pentru mine, impresionase. 

Acum sa va spun si povestea cu lumanarea pe care o tin in mana. A fost tot ideea lui Carmen care a si cumparat-o. Este o lumanare care canta Happy Birthday ! Are o baterie in suport, un mic circuit electronic si cand o pui pe ON, canta de mama focului Happy Birthday, non stop, pana o pui pe OFF. A fost senzationala, m-am indragostit de ea. Am avut pana si atmosfera muzicala necesara evenimentului. Nu-i tare ? Ba da ! Merci Carmen ! Ideea a fost senzationala, si de efect. O mai am si acum lumanarea. N-am aruncat-o. O pastrez ca amintire. O sa o tin in cutia de lemn de la tort.

Marturisesc ca nu voiam sa petrecem seara zilei mele de nastere la restaurantul hotelului. Voiam sa mergem in alta parte, dar gesturile acestor oameni, efectiv ne-au schimbat decizia. Carmen planuise sa mergem la un restaurant rotativ, din varful unui turn. L-am intrebat pe prietenul meu egiptean, ce fel de restaurant aveau, cu ce specific. Era cu specific italienesc. Super, mie imi place mancarea italieneasca. L-am intrebat apoi daca putem rezerva o masa pentru diseara. A spus ca nu este nici o problema, si m-a dus imediat in restaurant ca sa-mi aleg ce masa vreau eu. Dupa aceea mi-a prezentat un chelner care se va ocupa in mod special de noi, un baiat extraordinar, turc. Iata-l :

Un tip cald, modest, serviabil, dragut, sfatuitor de bine, excelent baiat. A lucrat multi ani in Turcia in Antalya. Am depanat amintiri din Antalya cu locuri si hoteluri pe care le stiam si noi. Stia meserie. Ne-a confirmat si el ca bucatarul sef stia ca luam masa in restaurant chiar de ziua mea, si ne-a facut numai lucruri de calitate, speciale, cu un gust exceptional. Egipteanul se ocupase de tot. I-a anuntat pe toti. A fost o cina minunata. Am mancat tortul impreuna cu egipteanul, cu chelnerul turc, cu fata de la receptie si cu bucatarul sef. I-am spus prietenului meu egiptean ca tortul se mananca cu prietenii, iar ei erau prietenii mei, toti. Au fost foarte incantati, si mi-au multumit pentru asta. A fost frumos, foarte frumos. Gata, seara s-a sfarsit, am mers catre camera. Mai era si maine o zi…

Nu pot sa inchei fara a va arata si poezia pe care mi-au facut-o colegii din firma, care descrie tot ce am patit si trait aceste zile, si pe care am primit-o la intoarcerea din Viena, dimpreuna cu un alt tort, fireste, si alte urari de La Multi Ani ! Multumesc  inca o data, tuturor ! Va iubesc pe toti ! Chiar ca am tinut-o langa anul acesta cu ziua mea. Cam o saptamana…Sa nu fiti niste critici literari prea aspri.

Ich bin in Wiener guy !

Circul numai cu alai,

Chiar si la aeroport.

Ma urca-n avion mort    (copt)

Sunt socat si revoltat !

M-au rapit de-adevarat !

Si ma duc in alta tara !

Or sa vada ei papara !

Hmm…dar iata ca Viena

Nu este chiar ca hiena.

Parca m-asi simti chiar bine.

Cred ca nu-i mai bat…in fine !

Desi-s necajit un pic

Ca pe blog nu pot sa public

Curcubeu de suparare…

Mi-a cantat o…lumanare !

E surpriza cea mai tare !

Cu totii au complotat

Cu Niki eu am zburat

Tort, sampanie, camasa      (cadou)

M-am simtit chiar ca un pasa.

Si de sus eu am vazut

Ca e viata pe pamant !        

(Expresie care imi apartine si pe care au folosit-o fara drepturi de autor. Rusine Dinu Patriciu !)

 De ce v-am spus toate aceste lucruri ? De ce am facut publica toata aceasta poveste adevarata ? Simplu de raspuns: pentru ca este frumoasa, intre atatea scarbosenii zilnice, pentru ca sotia mea Carmen merita asta, si pentru a arata si altora in aceste vremuri haotice, si mai ales tinerilor care vor citi ce am scris eu pe aici, daca vor citi, ca exista si lucruri frumoase si de durata. Cum ar fi Casnicia de exemplu. Ca fericirea poate fi si este, si in doi. Ca nu o vei obtine niciodata zburand din floare in floare, ci stand langa omul care te iubeste si te pretuieste, si pe care il iubesti si il pretuiesti. Ca este frumos sa imbatranesti impreuna cu iubita ta din tinerete care ti-a devenit sotie. Ca institutia casatoriei nu este perimata asa cum afirma toti idiotii, slugile lu’ Dracu’. Ca se poate. Ca este frumos. Ca este bine. Ca este EXTRAORDINAR ! Ceea ce va doresc si dumneavoastra, cum se spunea pe vremuri in scrisori. Ca Dumnezeu este cu tine in viata, si iti deschide usile, iti da trecere la oameni si esti binecuvantat oriunde mergi. Sa nu dispretuiti niciodata pe omul care va cara bagajele, pe cel care va serveste la masa, si pe cel care va face mancarea, pe cel care curata camera, si pe oricine altcineva. Nu stiti pe care dintre ei il va folosi Dumnezeu pentru a va putea binecuvanta. Fiti in viata aceasta oameni mai scumpi decat aurul din Ofir, nu oameni gunoi.

” Izvorul tau sa fie binecuvantat, si bucura-te de nevasta tineretii tale. Cerboaica iubita, caprioara placuta. Fii imbatat tot timpul de dragalasiile ei, fii indragostit necurmat de dragostea ei ! Si pentru ce, fiule, ai fi indragostit de o straina si ai imbratisa sanul unei necunoscute ? Caci buzele femeii straine strecoara miere, si cerul gurii ei este mai lunecos decat untdelemnul, dar la urma este amara ca pelinul, ascutita ca o sabie cu doua taisuri. Picioarele ei coboara la moarte, pasii ei dau in Locuinta mortilor. Asa ca ea nu poate gasi calea vietii, rataceste in caile ei si nu stie unde merge. Si acum, fiilor, ascultati-ma si nu va abateti de la cuvintele gurii mele: departeaza-te de drumul care duce la ea si nu te apropia de usa casei ei, ca nu cumva sa-ti dai altora vlaga ta, si unui om fara mila anii tai…” (Proverbe 5)

Cu respect,

P.S. Un singur regret am, si un singur lucru mai vreau sa va mai spun, toti cersetorii din zona erau romani. Absolut toti. Fara exceptie. Erau singurele „produse” romanesti pe care le-am vazut. Pacat !

Anunțuri

8 gânduri despre „Surpriza de ziua mea (ep.2)

  1. La Multi Ani Danut ( & Carmen)! Ne bucuram sa auzim lucruri atat de frumoase. Subscriem pledoariei tale despre casatorie.

    Mihaela & Stefan ( casatoriti in urma cu 35 de ani si prieteni de numai 40 )

  2. Multumesc Mihaela, multumesc Stefan !
    La Multi Ani si voua ! O vesnicie sa fiti impreuna, asa cum imi doresc si eu sa fiu cu Carmen ! Ma bucur pentru voi.
    Cu respect,

  3. La multi ani,Danut! Ma bucur pentru tine ca ai avut parte de o surpriza atat de placuta din partea sotiei dar si a celorlalte persoane cu care te-ai imprietenit!
    Uimitor, de ce mai sunt in stare si copiii astia a lu’
    Dracu’!
    P.S. -Sa nu te superi pe mine ca am o parere diferita in ceea ce priveste subiectul despre copiii lu’ Dracu’. Mie imi plac foarte mult astfel de oameni si chiar nu ma intereseaza ai cui copii sunt.
    Multa sanatate si sa va iubiti si in viitor cel putin ca pana acum!

  4. Multumesc de urare Tyty !
    Da, uimitor de ce sunt in stare copiii lu’ Dracu’ sub influenta lui Dumnezeu. De unde sti tu ca erau copiii lu’ Dracu’ si nu ai lui Dumnezeu ? Daca ar fi fost copiii lu’ Dracu’ poate mi-a dat Dumnezeul meu trecere la ei, mi-a netezit cararile, asa cum spune El. A vorbit magarita sau Balaam in loc sa blesteme a binecuvantat ! Ei, ce zici ? Cum o fi ? Eu nu-mi bat capul sa capat raspunsul. Eu nu am nici o jena si nici o teama sa stau cu copiii lu’ Dracu’ la masa si sa traiesc alaturi de ei in lumea aceasta. Si Hristos a facut-o pana in ultima lui clipa de viata. A luat ultima masa cu Iuda, fiul lu’ Dracu’ si murit intre 2 talhari, fii lu’ Dracu’. Pe unul din ei l-a facut fiu de Dumnezeu, pentru ca a crezut in El. Daca vei avea curiozitatea sa citesti si postul meu intitulat „Dracu’ conduce Iadul si prostii se mira” vei vedea ca ceea ce iti spun aici, si cred. Iar in final, vreau sa-ti reamintesc ca noi nu am fost chemati sa catalogam pe nimeni, ci doar sa traim in pace pe cat posibil cu toata lumea. Si nu uita, toti am fost fii lu’ Dracu’, inclusiv eu si tu, si putem oricand redeveni. Asa cum fii lu’ Dracu pot oricand deveni fii lui Dumnezeu. Capisci Tyty ? Cu respect,

  5. Sunt un om sensibil bineinteles . M-ai impresionat cu Povestea ta insa mai e o problema … ne-ai vorbit mai mult despre un om sincer decat despre surpriza pe care sotia ta ti-a facut-o . Este impresionant intradevar ce spui dar … dar … dar , nu asta era titlul . „Surpriza de ziua mea” ma astept la o poveste de dragoste despre tine si sotia ta insa tu mi-ai povestit jumate despre acel om si jumate despre aniversare . Ai exagerat un pic . Sper sa apreciezi vorbele mele si sa nu le iei in nume de rau . Te salut si sa ai parte de multa fericire alaturi de sotia ta . Rar mai intalnesti in zilele noastre o asemenea fiinta . Mult noroc

  6. Domnule Toma Adrian,
    in primul rand va multumesc pentru comentariu. Sper ca ati citit si prima parte a acestei povesti adevarate. Ea are 2 parti.
    „Povestea de dragoste” tocmai asta este, ca sotia mea, in al 23-lea an de casnicie, face tot posibilul ca sa fiu fericit si multumit, si inventeaza tot felul de lucruri frumoase ca sa fim fericiti si bucurosi impreuna. Dupa 23 de ani de stat impreuna unii oameni abia de-si mai vorbesc. In sensul ca nu mai au multe in comun, chiar daca sunt impreuna, acea celebra singuratate in doi. Multumesc lui Dumnezeu ca nu este asa in casnicia mea.
    Va multumesc pentru aprecieri, si va asigur ca nu am luat nimic in nume de rau. Stiti…nu poti multumi pe toata lumea ! Inca o data va multumesc pentru comentariu, si va doresc la randul meu, multa sanatate si fericire.
    Cu respect,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s