Corporatistu’

„E Brand Manager sau Group Brand Manager intr-o „multinationala” si incepe toate discutiile cu „din punct de vedere marketing” intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Da vina pe colegii de la „sales” ca nu i-a iesit lui campania publicitara, ca „nu au inteles mesajul reclamei” sau ca „nu sunt in target”.

Are totdeauna „manager” in titlul jobului, chiar daca jobul sau presupune sa care baxuri de hartie la imprimante sau sa le schimbe tonerele. In cazul asta particular jobul e „network printers assistant manager”.

Primeste fel de fel de reviste moca, gen Biz, sau EWeek, şi le afisează mandru pe birou. Nu plateste întretinere, închide caloriferele, doarme în frig, ca sa aiba bani de rată la VW Golf, sau Peugeot 307 sau ceva similar. Similar, pentru celular ultimul tip, eventual cu touch screen (care e jegos de grasime, ca îi e lene sa scoată pen-ul din celular sa apese cu el pe ecran, asa ca apasa cu mana unsa de la mititei). Îi plac mititeii, berea la PET, si semintele, dar acasa; în oras, îi place sa bea Mai Tai sau Bacardi Breezer, sa pară cool. Mananca (ocazional) la La Mama, City Grill, La Sosea sau la diverse pizzerii. Vrea sa intre în lumea buna cu cardul de debit sau de credit, dar habar nu are pin-ul.

Calculatorul sau laptop-ul de la birou e plin de pornache, mp3-ul şi bancuri. Si de virusi. Tot desktop-ul este plin de documente (din care majoritatea ar trebui sterse), dar i se falfaie, pare ocupat daca are desktop-ul plin.

Unii corporatisti pleaca la Vama Veche sa faca team building.
In general sunt previzibili, plini de ei, de salariul lor, de pozitia lor sociala.
Daca se intampla sa critici corporatismul si atitudinea corporatista iti zic ori ca esti un comunist sarman care respinge societatea capitalista, ori iti arunca in fata conceptul de „corporate social responsability”. Orisicum ai lua-o, corporatiile fac un mare bine umanitatii, iar cei ce le contesta sunt niste antiglobalisti si anarhisti imputiti, care nu inteleg ideea de progres.

Poarta „badge”-ul la gat si cand iese in oras la bere, sa vada lumea unde lucreaza el. Are 1000 Euro pe luna, si se considera un om realizat. Isi ia Clio in leasing din salariu, si apartament din banii de nunta. In orice discutie face cumva se se vorbeasca despre job-ul lui atat de cool. Despre cum nu are timp de nimic altceva ca e „overworked”. Este plin de deadline-uri, targete, brainstorming, ATL, BTL, projects, pitch, review-uri, out-door, rate card, packaging, positiong, market share, consumer, retail, brief, etc.

Corporatistul e mandru ca primeste al 13-lea salar.
Corporatistul celibatar e rebel in concediu si se duce la Sziget. Cand e insurat cu corporatista (astia se intalnesc la team buildinguri) se duce catinel spre Grecia ca „e mai ieftin ca la noi, si serviciile sunt ireprosabile”

Isi umple CV-ul cu tot felul de training-uri, cursuri de specializare si team-buildinguri organizate de niste redusi, prin sali de curs pe la ASE sau alte facultati mai trendy. Neaparat consemneaza ca a luat premiul I in clasa a 7a. Citeste „Expat Life” si jumatate din frazele pe care le pronunta sunt in engleza. Are intotdeauna o parere despre oricare spot de pe TV. Scrie pe forumurile de „advertising” si are intodeauna o idee mai buna de campanie decat aia care au facut-o.

El nu are servici, are job. Merge la training-uri. Face team-building si brainstorming zilnic. In general e un jeg de om care nu se da in laturi de a pupa in cur pe cine trebuie si a sapa pe restu’ pentru a urca si el o treapta. Are multe prietenii de interes si se da cu cel putin 10 ani mai matur decat este. Poarta tot timpul costum, uneori fara sacou.
Transformarea in corporatist are loc foarte rapid, in maxim o saptamana dupa ce ocupa o pozitie de cacat intr-o companie multinationala specializata pe comercializarea echipamentelor de birotica (agrafe si pixuri).

Are Palm luat in rate si inevitabil il scoate cand e vorba de iesit la bere ca sa isi verifice programul. Asculta Guta dar in discutiile cu colegii de munca vorbeste numai de Cafe del Mar si Chillout Moods. Are carti de vizita comandate cu plata in 2 rate la salariu si la ofera oricui si oricand se iveste ocazia. E mandru de costumul lui luat prin cine stie ce Cora sau Carrefour. „Am un sef de cacat ajuns sus pe pile. Eu sunt mai capabil ca el dar la noi in firma nu se promoveaza pe criterii de competenta”. Se da la toate proastele din firma la care lucreaza si intr-un final victorios (dupa cateva salarii cheltuite ca sa scoata prostele in oras) se alege cu cea mai urata si cu o portie de pasarica la 4-5 zile.

De fiecare data cind vede o reclama care il depaseste are o singura replica: „cea mai supertare reclama pe care a vazut-o vreodata”. De fapt toate reclamele pe care le vede sunt catalogate ca „cele mai supertari”. De obicei se strofoaca fix ca in comediile americane de 2 bani, crezand ca e cul. Utilizeaza extrem de multe englezisme, pentru ca asa e la moda: maaaaan si fachin shit sunt doar o parte din ele. Cand se intilneste cu prietenii discuta cu ei in engleza pana cand uita cum se zice la „scaun”, si atunci trece la limba romana.”

De adaugat ca nu lipseste de la fiecare cocktail unde se bea si se mananca moca, eventual participa si la o tombola, si pe care – culmea – o si castiga ! Deja „vad” vreo 5 persoane care se incadreaza atat de bine in cele de mai sus !”

Cu respect,

4 gânduri despre „Corporatistu’

  1. Am intalnit astfel de oameni printre clientii mei. Mereu am avut acea senzatie neplacuta ca mi-a intrat o omida pe spate – cazuta aiurea dintr-un pom sau ca am o pietricica-n pantof. Multumesc ca-n aceasta dimineata m-ai ajutat sa scap, e drept pentru putin timp, de aceasta jena!
    Excelenta asocierea dintre articol si melodia postata ( sau mai bine zis – ca sa nu ies din atmosfera- COOL! )

  2. Stefan,
    ai descris bine sentimentele cand intalnesti astfel de oameni. Sunt vai mama lor. Vorbesc numai din carti. Nu au nimic al lor ca gandire si trairi. Roboti depersonalizati, inregimentati intr-o armata care nu da doi bani pe ei, la o adica.
    Cu respect,

  3. Cand intalnesc astfel de oameni trec prin doua stari. Prima este de greata netratabila iar a doua,dar nu intotdeauna, de mila.
    Oricum,felicitari Danut pentru descrierea corporatistului,ti-a reusit foarte bine pentru ca am deja o stare de greataaa…!

  4. Nu sunt eu autorul textului Tyty, deci nu merit nici o felicitare. Autorul merita felicitarile tale.
    Dupa cum vezi textul este pus in ghilimele. Nu am reusit sa aflu cine la scris, desi am cautat pe net, dar textul este semnificativ pentru aceasta tipologie umana, si de aceea am vrut sa-l am pe blog. Il aveam mai demult in arhiva cu lucrurile care imi plac mie, si ieri l-am postat. Ma bucur ca ti-a placut.
    Cu respect,

Lasă un răspuns la Stefan Tufa Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s