Pactul cu munca

Este vineri, si se anunta deja o vreme frumoasa. Tocmai pentru ca este vineri si urmeaza WE-ul, cand avem mai multa vreme pentru noi, va mai propun un text care mie imi place foarte mult. Poate in WE-ul acesta aveti timp sa-l cititi si sa va ganditi serios la el, cei care va regasiti cumva in situatia descrisa de autoare. Va sfatuiesc sa va luati timp pentru lucrurile importante ale vietii dumneavoastra. De multe ori citim astfel de texte, oftam usor sau mai din greu, poate ne apare si o lacrima in coltul ochiului, dar uitam repede si continuam in nebunia si prostia noastra zilnica, sa traim vieti fara rost, sa ne irosim cei mai frumosi ani, ca sa facem curul mare altora sau chiar noua insine. Si constatam in final ca nu prea a meritat efortul, ca multe din tintele noastre au fost si sunt false, si ca am pierdut lucruri mult mai simple si mai importante. Au fost ani in viata mea cand nici nu vedeam ca au inflorit pomii primavara, si ca este atat de frumos sa-i privesti si sa te bucuri de ceea ce vezi. Munceam ca disperatul. Este buna si munca, esti bine sa ai satisfactii si din realizarile tale, dar…sa nu uitam de noi. Viata nu este compusa si nici nu trebuie sa fie compusa doar din munca si goana nebuna dupa bani. Tot cu o gura mancam, si tot un stomac avem. NOI suntem mai importanti decat orice firma, lucru pe care ni-l putem dori sau ideal pus in fata noastra de noi insine sau de toti cei care vor sa profite de noi intr-un fel sau altul. Eu am mancat painea aceasta, si stiu ce inseamna. Dumnezeu m-a ajutat la timp ca sa scap din capcana. Va doresc un WE placut, si multa intelepciune de la Dumnezeu, singurul capabil sa va optimizeze vietile, astfel incat sa le traiti frumos, bucurosi si cu speranta. Munca multa inseamna sclavie. Munca putina inseamna lene. Dozele corecte numai Dumnezeu le stie. Este vreme pentru toate. Nu va grabiti.

Sa iubiti si sa fiti iubiti ! Un WE frumos sa aveti !

„Am vazut tot ce se face sub soare, si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant ! Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare ? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz, nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune. Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui. „ (Eclesiastul)

„Undeva, candva, parca într-o alta viata, în care chipul meu stia sa zambeasca fara de riduri, am tanjit nebuneste dupa sansa de-a munci mai mult. Ma simteam strivita, încorsetata într-un program nepermis de îngust. În stramtoarea orelor de munca, onesta si nepalpitanta, dintre opt si patru, nu reuseam, cu nici un chip, sa-mi înghesui visele de marire. Nu izbuteam sa-mi îndes planurile de îmbogatire. Nu stiam sa-mi tin în frîu gargaunii hamesiti dupa glorie.
Si-atunci, am dat de pamant cu amiezile pufoase. Am facut tandari planurile de vacanta lunga, încropita din saracia portofelului de vinilin. Am mototolit matasea noptilor cu vise line. Am ucis freamatul gandului ca o iubire are nevoie de îmbratisari fara graba, am azvarlit la cosul cu întamplari netraite nalucirea ca as putea sa-mi tin la san, mai mult de cateva zile, copiii abia nascuti. Si, fara ezitari, m-am avantat pe drumul izbanzilor fara odihna si al carierei fara nesat.
În ani lungi de truda si neastampar, mi-am stivuit în viata ambitii, cearcane, mobila noua, sedinte de psihoterapie, haine scumpe, insomnii, bijuterii, divorturi, case, hohote de plans, premii, scandaluri, aplauze, prabusiri, firme, carti, trufii, iubiri disperate, tradari, intrigi, iertari, înstrainari.
Le asez unele sub altele.
Sute sub sute. De euro.
Zeci sub zeci. De renuntari.
Unitati sub unitati, care mai de care mai însingurate.
Adunarile se-ncurca, rezultatele zvacnesc a paguba.
Viata-mi iese cu minus, dragostea – din doi în doi, fericirea – cu zecimale.
Ce schema de calcul sa caut, ce logica nebuna sa revendic, ce matematici stranii sa implor sa-mi dea înapoi anii risipiti în fuioare?
Undeva, candva, parca într-o alta viata, în care chipul meu stia sa zambeasca fara riduri, am tanjit prosteste dupa sansa de-a munci cat mai mult. Si-abia cand s-a facut prea tarziu, am priceput ca un singur suspin de iubire-mplinita valoreaza mai mult decat nesfîrsirile de cuvinte pe care le-am scris cu mandrie. Ca o singura clipa în care mi-am îmbratisat pruncul cantareste mai mult decat o mie de zile în care-a adormit singur, în odaia întesata de jucarii scumpe.
Ce mult as vrea sa pot sa schimb un trecut obosit de izbanzi, pe clipa aceea splendida, ravasitoare, în care-am crezut ca dragostea noastra n-o sa moara nicicand ! Dar nu exista case de schimb pentru munca si nici pentru viata. Anii pierduti pentru suflet ratacesc, nemilos, prin istorii abstracte.

Pactul diabolic cu munca, o data facut, devasteaza destine si vieti, si iubiri.”

autor : Alice Nastase

Cu respect,

12 thoughts on “Pactul cu munca

  1. Danut…cred ca doar „prea iubitilor Lui El le da painea ca prin somn”….!Recent citeam psalmul.
    Sau poate „fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.” Problema incepe doar atunci cand tanjim „nebuneste dupa sansa de-a munci mai mult.”Cand imi caut implinirea in munca atunci ai dreptate. Daca insa munca inseamna responsabilitate fata de copii fata de tine chiar atunci cred ca poti in drumul tau sa simti parfumul florilor care-si dau „ghes”care sa infloreasca prima sau sa auzi trilul fericit al innaripatelor care parca s-ar juca de-a ascunsa cu tine chiar daca le „zici” ca n-ai vreme multa de pierdut.Cred ca poti sa gandesti nestingherit de nimeni la persoana ce-o iubesti.Nici o munca din lumea asta nu-ti poate lua aceste drepturi atat de naturale.Doar daca..suntem inchisi,zavorati intr-un singur loc.Atunci e grav.

    Chris Rea imi aminteste de vacanta!…Si tu.Hi hi hi….

  2. Eeeh Monica…
    Ar fi multe de spus despre viata asta. Trebuie intr-adevar intelepciune de la Dumnezeu ca sa fi cat mai fericit posibil in Iad. Responsabilitatea fata de copii zici ? Da, OK, dar depinde si cati copii poti sa intretii din ceea ce sti sa faci. Daca ai un salariu de 1200 ron pe luna, tu si sotia sau tu si sotul, si torni o droaie de copii, esti doar un prost care isi merita soarta. Adica sa fi sarac si chinuit. In toate iti trebuie intelepciune ca sa te intinzi atat cat iti este plapuma. Nu faci credit ca sa-ti cumperi plasma cana ai o pensie de 400 Ron. Si asa mai departe. Da, Dumnezeu are grija de copii Lui, asa cum ai spus, desi si ei au necazuri in lumea aceasta. Nu sunt scutiti. Nu se poate fara. Asa cum am spus, numai Dumnezeu stie dozele corecte de munca, familie, timp liber, etc…pentru fiecare dintre noi.
    Cat despre Chirs Rea, asta am si intentionat. Sa ne duca cu gandul la vacanta, la cei dragi, la…timp liber !
    Cu respect,

  3. munca trebue sa fie ca obinecuvinrare de la dumnezeu incit sa nu facem din ea o lacomie care este o inchinare la idoli.
    iar copii sunt o bi necuvintare dela dumnezeu p.s.127.daca tot traim prin credinta.

  4. Paul,
    imi pare rau ca te contrazic, dar munca este blestemul adus de PACAT asupra oamenilor. Dumnezeu nu a intentionat niciodata ca noi sa muncim asa cum o facem acum, in IAD.
    Reciteste te rog Geneza la inceput, in care se spune : „Omului i-a zis: „Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: „Sa nu mananci deloc din el”, BLESTEMAT este acum Pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce.”
    Dupa cum vezi Paul, munca este UN BLESTEM adus de pacat, si nu o BINECUVANTARE cum gresit crezi tu. Sa nu te superi, dar acesta este adevarul.
    Cu respect,

  5. m-am referit dupa caderea in pacat, deacord cu tine ca poate sa fie si un blestem chiar si acuma daca vrem sa demostram celui de linga noi cit de puternici suntem, ci ma refer la o binecuvintare atunci cind ai ce pune pe masa la copii, proverbele 24.30.34 nu ma supar caci in viata invatam multe lucruri unul de la celalalt ci te respect si te urmaresc mereu cu ce noutati mai apari chiar in legatura cu evangheliea vesnica mi-a placut mult tot ce ai expus .te salut

  6. Si cu copiii este o responsabilitate Paul. Nu faci cat nu poti sa intretii. Nu cred ca Dumnezeu te „binecuvanteaza” cu asa ceva. Sigur ca sunt o binecuvantare copiii, dar trebuie sa ai si cu ce sa-i cresti. Este o responsabilitate sa aduci copii pe lume. Asta am vrut sa spun. Multumesc pentru comentarii si pentru aprecieri. Invatam toti de la Dumnezeu. Te salut si eu cu respect,

  7. sigur ca copii sunt o responsabilitate dar biblic eu personal nu am gasit ca trebue sa ma eau dupa un stas care este la moda 1 sau cel mult 2 eu personal nu cred ca aceasta este o intelepciune divina si eu am 5 copii si nu asi accepta sami spuna cineva ca am facut rau ca eam facut cred cu adevarat ca domnu este cel care poarta de grija la fiecare . cit priveste intretinerea nu ma pling . ci ma bucur de ei in fiecare zi .si cred ca sunt cu ei cel maifericit om.

  8. De-o vreme ma gandesc la o situatie.Daca prin caderea in pacat a omului a patruns moartea in toata omenirea,prin caderea Dracului care s-a produs cu mult inainte se poate vorbi de o patrundere a mortii in toata Creatia? In acest caz moatea deja exista in Eden ,nu-i asa?….
    Scuze de deranjul intrebarii.

  9. Eu nu am spus ca trebuie sa faci o planificare familiala. Eu am spus ca Dumnezeu d-aia iti da intelepciune, ca sa sti ce sa faci cu ea. Daca tu nu ti cont de ea, ok. Si Dracu’ i-a spus lui Hristos sa sara de pe streasina Templului ca-l vor prinde ingerii lui Dumnezeu, dar Hristos nu a sarit. Asa este si cu copiii Paul, daca intelegi ce vreau sa spun. Daca putem sa facem oricati, asta nu inseamna sa ne comportam ca animalele fara minte, si de cate ori suntem in calduri, sa mai turnam un plod. Sa-ti dea Dumnezeu dupa credinta ta Paul.
    Cu respect,

  10. Da, prin Dracu’, moartea si pacatul au intrat in toata Creatia, dar…au ramas la usa creaturilor care au refuzat cadoul lu’ Dracu’. Vezi ingerii necazuti si pacatosii care accepta salvarea prin Hristos, chiar daca au SIDA pacatului in ei. Moartea se instaleaza doar in fiintele in care se instaleaza si Dracu’. Ingerii care au refuzat ca Dracu’ sa locuiasca in ei, au ramas neatinsi de moarte si pacat. Au preferat ca Dumnezeu sa locuiasca in ei in continuare, nu Dracu’. Familia umana cazand prin ambii combatanti, si barbatul si femeia, care au acceptat ca Dracu’ sa locuiasca in ei, tot ce au procreat ei a fost atins de filoxera pacatului si de aceea toti suntem infestati cu el si avem nevoie ca al 2-lea Adam, Hristos, sa vina sa relocuiasca in noi, DACA VREM.
    Cu respect,

  11. fiecare cu incredintarea noastra , domnu spune ca eu nu secer de unde nam semanat si tie sati dea domnu tot dupa incredintarea ta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s