Radu Gyr – Intrebare

Adanca-i noaptea, orele profunde…

Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum

si-ntreb în soapta fiece volum:

-Tu esti ? Si cartea fuge si se-ascunde.

 

Plangand, intreb portretul ei acum:

-Tu esti ? Si nici iubita nu-mi raspunde.

Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde,

intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.

 

Si-ntreb si spada mea: -Tu esti ? Si tace.

Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant,

din zid o umbra alba se desface…

 

Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant

si-n ochii lui Iisus e numai pace.

Intreb: -Tu esti ? Si umbra spune: -Sunt.

Cu respect,