Pactul cu munca

Este vineri, si se anunta deja o vreme frumoasa. Tocmai pentru ca este vineri si urmeaza WE-ul, cand avem mai multa vreme pentru noi, va mai propun un text care mie imi place foarte mult. Poate in WE-ul acesta aveti timp sa-l cititi si sa va ganditi serios la el, cei care va regasiti cumva in situatia descrisa de autoare. Va sfatuiesc sa va luati timp pentru lucrurile importante ale vietii dumneavoastra. De multe ori citim astfel de texte, oftam usor sau mai din greu, poate ne apare si o lacrima in coltul ochiului, dar uitam repede si continuam in nebunia si prostia noastra zilnica, sa traim vieti fara rost, sa ne irosim cei mai frumosi ani, ca sa facem curul mare altora sau chiar noua insine. Si constatam in final ca nu prea a meritat efortul, ca multe din tintele noastre au fost si sunt false, si ca am pierdut lucruri mult mai simple si mai importante. Au fost ani in viata mea cand nici nu vedeam ca au inflorit pomii primavara, si ca este atat de frumos sa-i privesti si sa te bucuri de ceea ce vezi. Munceam ca disperatul. Este buna si munca, esti bine sa ai satisfactii si din realizarile tale, dar…sa nu uitam de noi. Viata nu este compusa si nici nu trebuie sa fie compusa doar din munca si goana nebuna dupa bani. Tot cu o gura mancam, si tot un stomac avem. NOI suntem mai importanti decat orice firma, lucru pe care ni-l putem dori sau ideal pus in fata noastra de noi insine sau de toti cei care vor sa profite de noi intr-un fel sau altul. Eu am mancat painea aceasta, si stiu ce inseamna. Dumnezeu m-a ajutat la timp ca sa scap din capcana. Va doresc un WE placut, si multa intelepciune de la Dumnezeu, singurul capabil sa va optimizeze vietile, astfel incat sa le traiti frumos, bucurosi si cu speranta. Munca multa inseamna sclavie. Munca putina inseamna lene. Dozele corecte numai Dumnezeu le stie. Este vreme pentru toate. Nu va grabiti.

Sa iubiti si sa fiti iubiti ! Un WE frumos sa aveti !

„Am vazut tot ce se face sub soare, si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant ! Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare ? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz, nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune. Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui. „ (Eclesiastul)

„Undeva, candva, parca într-o alta viata, în care chipul meu stia sa zambeasca fara de riduri, am tanjit nebuneste dupa sansa de-a munci mai mult. Ma simteam strivita, încorsetata într-un program nepermis de îngust. În stramtoarea orelor de munca, onesta si nepalpitanta, dintre opt si patru, nu reuseam, cu nici un chip, sa-mi înghesui visele de marire. Nu izbuteam sa-mi îndes planurile de îmbogatire. Nu stiam sa-mi tin în frîu gargaunii hamesiti dupa glorie.
Si-atunci, am dat de pamant cu amiezile pufoase. Am facut tandari planurile de vacanta lunga, încropita din saracia portofelului de vinilin. Am mototolit matasea noptilor cu vise line. Am ucis freamatul gandului ca o iubire are nevoie de îmbratisari fara graba, am azvarlit la cosul cu întamplari netraite nalucirea ca as putea sa-mi tin la san, mai mult de cateva zile, copiii abia nascuti. Si, fara ezitari, m-am avantat pe drumul izbanzilor fara odihna si al carierei fara nesat.
În ani lungi de truda si neastampar, mi-am stivuit în viata ambitii, cearcane, mobila noua, sedinte de psihoterapie, haine scumpe, insomnii, bijuterii, divorturi, case, hohote de plans, premii, scandaluri, aplauze, prabusiri, firme, carti, trufii, iubiri disperate, tradari, intrigi, iertari, înstrainari.
Le asez unele sub altele.
Sute sub sute. De euro.
Zeci sub zeci. De renuntari.
Unitati sub unitati, care mai de care mai însingurate.
Adunarile se-ncurca, rezultatele zvacnesc a paguba.
Viata-mi iese cu minus, dragostea – din doi în doi, fericirea – cu zecimale.
Ce schema de calcul sa caut, ce logica nebuna sa revendic, ce matematici stranii sa implor sa-mi dea înapoi anii risipiti în fuioare?
Undeva, candva, parca într-o alta viata, în care chipul meu stia sa zambeasca fara riduri, am tanjit prosteste dupa sansa de-a munci cat mai mult. Si-abia cand s-a facut prea tarziu, am priceput ca un singur suspin de iubire-mplinita valoreaza mai mult decat nesfîrsirile de cuvinte pe care le-am scris cu mandrie. Ca o singura clipa în care mi-am îmbratisat pruncul cantareste mai mult decat o mie de zile în care-a adormit singur, în odaia întesata de jucarii scumpe.
Ce mult as vrea sa pot sa schimb un trecut obosit de izbanzi, pe clipa aceea splendida, ravasitoare, în care-am crezut ca dragostea noastra n-o sa moara nicicand ! Dar nu exista case de schimb pentru munca si nici pentru viata. Anii pierduti pentru suflet ratacesc, nemilos, prin istorii abstracte.

Pactul diabolic cu munca, o data facut, devasteaza destine si vieti, si iubiri.”

autor : Alice Nastase

Cu respect,

Care ne mai este rostul ?

Acest text l-am primit chiar astazi pe mail. Nu stiu cine este autorul, desi am cautat pe net ca sa aflu si sa-i trec numele. Nu am reusit sa aflu, desi am mai gasit textul pe 2-3 bloguri. Se pare ca este o voce din popor. Bine si asa. Sigur ca nu putem generaliza, dar multe lucruri se potrivesc foarte, foarte bine. Observatiile sunt mai mult decat pertinente. Va doresc lectura placuta, si fiecare sa traga concluziile pentru sine !

„Cand te desparti din vina ta, incerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, iti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de formă, si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa intelegi ce s-a intamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se intampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, inselat, manios, indurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc ?

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, in orice sens vreti voi. O  tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si inselatorii care nu duc nicaieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine in foame si in frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afară iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonotecă vie de experienta si intelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu există familie. Fara batrani nu există viitor.

Pamantul. Care pamant ? Cine mai e legat de pamant in tara aia ? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el ? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intitulează „Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt incurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se intampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile „prietene”. La noi chestia asta se numeste „agricultura de subzistenţa” si lui Tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste, sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot intelege si, prin urmare, le califică drept niste arhaisme barbare. Sa dispara !

Din betivii, lenesii şi nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau in stare sa-l munceasca. Nu stiu ce inseamnă pamantul, cata liniste si cata putere iti da, ce povesti iti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat intotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba in sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscării sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul ingropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de imbracat, greu de dat jos, care trebuie impaturit intr-un fel anume şi pus la loc in lada de zestre impreuna cu busuioc, smirnă si flori de camp. Pus bine, ca poate il va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, in schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si inmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute in graba si cu un „Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. „Scuze, dom’ parinte, e urgent !”

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se inmultesc, credinciosii se imputineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Baietii nostri fura bancomate, joaca la poker si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marită. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti bunicii, pune o samanta intr-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

Sa traiesti,”

Cu respect,

Corporatistu’

„E Brand Manager sau Group Brand Manager intr-o „multinationala” si incepe toate discutiile cu „din punct de vedere marketing” intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Da vina pe colegii de la „sales” ca nu i-a iesit lui campania publicitara, ca „nu au inteles mesajul reclamei” sau ca „nu sunt in target”.

Are totdeauna „manager” in titlul jobului, chiar daca jobul sau presupune sa care baxuri de hartie la imprimante sau sa le schimbe tonerele. In cazul asta particular jobul e „network printers assistant manager”.

Primeste fel de fel de reviste moca, gen Biz, sau EWeek, şi le afisează mandru pe birou. Nu plateste întretinere, închide caloriferele, doarme în frig, ca sa aiba bani de rată la VW Golf, sau Peugeot 307 sau ceva similar. Similar, pentru celular ultimul tip, eventual cu touch screen (care e jegos de grasime, ca îi e lene sa scoată pen-ul din celular sa apese cu el pe ecran, asa ca apasa cu mana unsa de la mititei). Îi plac mititeii, berea la PET, si semintele, dar acasa; în oras, îi place sa bea Mai Tai sau Bacardi Breezer, sa pară cool. Mananca (ocazional) la La Mama, City Grill, La Sosea sau la diverse pizzerii. Vrea sa intre în lumea buna cu cardul de debit sau de credit, dar habar nu are pin-ul.

Calculatorul sau laptop-ul de la birou e plin de pornache, mp3-ul şi bancuri. Si de virusi. Tot desktop-ul este plin de documente (din care majoritatea ar trebui sterse), dar i se falfaie, pare ocupat daca are desktop-ul plin.

Unii corporatisti pleaca la Vama Veche sa faca team building.
In general sunt previzibili, plini de ei, de salariul lor, de pozitia lor sociala.
Daca se intampla sa critici corporatismul si atitudinea corporatista iti zic ori ca esti un comunist sarman care respinge societatea capitalista, ori iti arunca in fata conceptul de „corporate social responsability”. Orisicum ai lua-o, corporatiile fac un mare bine umanitatii, iar cei ce le contesta sunt niste antiglobalisti si anarhisti imputiti, care nu inteleg ideea de progres.

Poarta „badge”-ul la gat si cand iese in oras la bere, sa vada lumea unde lucreaza el. Are 1000 Euro pe luna, si se considera un om realizat. Isi ia Clio in leasing din salariu, si apartament din banii de nunta. In orice discutie face cumva se se vorbeasca despre job-ul lui atat de cool. Despre cum nu are timp de nimic altceva ca e „overworked”. Este plin de deadline-uri, targete, brainstorming, ATL, BTL, projects, pitch, review-uri, out-door, rate card, packaging, positiong, market share, consumer, retail, brief, etc.

Corporatistul e mandru ca primeste al 13-lea salar.
Corporatistul celibatar e rebel in concediu si se duce la Sziget. Cand e insurat cu corporatista (astia se intalnesc la team buildinguri) se duce catinel spre Grecia ca „e mai ieftin ca la noi, si serviciile sunt ireprosabile”

Isi umple CV-ul cu tot felul de training-uri, cursuri de specializare si team-buildinguri organizate de niste redusi, prin sali de curs pe la ASE sau alte facultati mai trendy. Neaparat consemneaza ca a luat premiul I in clasa a 7a. Citeste „Expat Life” si jumatate din frazele pe care le pronunta sunt in engleza. Are intotdeauna o parere despre oricare spot de pe TV. Scrie pe forumurile de „advertising” si are intodeauna o idee mai buna de campanie decat aia care au facut-o.

El nu are servici, are job. Merge la training-uri. Face team-building si brainstorming zilnic. In general e un jeg de om care nu se da in laturi de a pupa in cur pe cine trebuie si a sapa pe restu’ pentru a urca si el o treapta. Are multe prietenii de interes si se da cu cel putin 10 ani mai matur decat este. Poarta tot timpul costum, uneori fara sacou.
Transformarea in corporatist are loc foarte rapid, in maxim o saptamana dupa ce ocupa o pozitie de cacat intr-o companie multinationala specializata pe comercializarea echipamentelor de birotica (agrafe si pixuri).

Are Palm luat in rate si inevitabil il scoate cand e vorba de iesit la bere ca sa isi verifice programul. Asculta Guta dar in discutiile cu colegii de munca vorbeste numai de Cafe del Mar si Chillout Moods. Are carti de vizita comandate cu plata in 2 rate la salariu si la ofera oricui si oricand se iveste ocazia. E mandru de costumul lui luat prin cine stie ce Cora sau Carrefour. „Am un sef de cacat ajuns sus pe pile. Eu sunt mai capabil ca el dar la noi in firma nu se promoveaza pe criterii de competenta”. Se da la toate proastele din firma la care lucreaza si intr-un final victorios (dupa cateva salarii cheltuite ca sa scoata prostele in oras) se alege cu cea mai urata si cu o portie de pasarica la 4-5 zile.

De fiecare data cind vede o reclama care il depaseste are o singura replica: „cea mai supertare reclama pe care a vazut-o vreodata”. De fapt toate reclamele pe care le vede sunt catalogate ca „cele mai supertari”. De obicei se strofoaca fix ca in comediile americane de 2 bani, crezand ca e cul. Utilizeaza extrem de multe englezisme, pentru ca asa e la moda: maaaaan si fachin shit sunt doar o parte din ele. Cand se intilneste cu prietenii discuta cu ei in engleza pana cand uita cum se zice la „scaun”, si atunci trece la limba romana.”

De adaugat ca nu lipseste de la fiecare cocktail unde se bea si se mananca moca, eventual participa si la o tombola, si pe care – culmea – o si castiga ! Deja „vad” vreo 5 persoane care se incadreaza atat de bine in cele de mai sus !”

Cu respect,

IADUL si Dracu’ nu sunt vesnici

Motto: „”Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit Diavolului si ingerilor lui!

Ce bine ca Hristos a Inviat si ne-a salvat, si ca pe Dracu’ o sa-l ia Dracu’ ! Nu pe noi vrea Dumnezeu sa ne ia Dracu’, ci doar pe cel care a initiat pacatul in Univers. Pe noi ne va lua doar daca vrem noi sa ne ia. Dupa cum vedeti, focul prin care Dumnezeu va arde gunoiul uman si material de pe aceasta planeta este opera lu’ Dracu’ nu a lui Dumnezeu. In Ziua aceea Mare si ultima se va intampla lucrul acesta. Focul nu a fost pregatit pentru dumneavoastra sau pentru mine, el a fost pregatit doar pentru Dracu’ si ingerii lui, pentru ca ei l-au aprins, ei l-au vrut, ei l-au atatat, il atata si il intretin. Din ei iese acest foc, adica datorita lor va fi aprins, asa cum vom vedea mai departe. Vreti sa aveti aceeasi soarta cu Dracu’ si ingerii lui ? Eu asi zice sa nu, dar numai dumnevoastra sunteti in masura sa decideti pentru dumneavoastra, nimeni altcineva. Nici popa, nici pastorul, nici guru, nici mama, nici tata, nici sora sau fratele, nici sotul sau sotia, nici prietenul, nimeni. Doar dumneavoastra singuri.

(foto: LIBERTATEA)

O invatatura mincinoasa, diavoleasca, care a ingrozit si inca ingrozeste pe oameni, a fost aceea ca IADUL este vesnic si ca pacatosii vor fi chinuiti in el zi si noapte, in vecii vecilor, de catre Dracu’ si dracii lui, ingerii cazuti. Este o imensa si groteasca minciuna draceasca. Dumnezeu si Biblia, care este Cuvantul Sau autorizat, spun foarte clar ca Dracu’ si Imparatia lui, IADUL, vor avea un sfarsit. Ambele entitati vor fi nimicite pentru totdeauna. Ambele entitati vor disparea din Univers cu totul si cu totii, pentru totdeauna. Dracu’ dimpreuna cu ingerii lui cazuti si oamenii gunoi care au refuzat salvarea, adica fii sai, cei care l-au urmat si l-au acceptat in continuare ca stapan si l-au slujit toata viata lor, mintind, furand, ucigand, curvind, batandu-si joc de semenii lor in fel si chip, vor disparea pentru totdeauna din Univers. Domnul Dumnezeu va arunca gunoiul acesta la gheena, acolo unde ii este locul si unde il va arde focul. Dracu’ si gunoiul lui nu vor mai fi niciodata, in vecii vecilor. La Imparatia lui Dumnezeu nu va mai fi niciodata o alta alternativa, in afara de cea pe care o vedem astazi, acum si aici, adica IADUL. Aceasta alternativa este o singura data si basta. Universul a vazut limpede in aceste veacuri ale domniei lu’ Dracu si a Pacatului, in care Dracu’ si-a facut realmente de cap pe planeta Pamant, ca Imparatia lui Dumnezeu nu are si nu poate avea rival. Nu poate exista nimic mai bun. O alternativa la aceasta Imparatie nu este posibila, decat in varianta IAD. Aceasta a fost singura varianta posibila: IADUL lu’ Dracu’. Am vazut toti de-a lungul veacurilor si ne-am lamurit ce a insemnat ea: distrugere, suferinta si moarte pentru intreaga planeta. Pentru oameni, animale, insecte, pasari, pesti, flori, copaci, munti, ape, etc… Mai vrea cineva asa ceva ? Eu nu ! Dumneavoastra mai vreti ? Tot GUNOIUL acesta va fi aruncat de Dumnezeu la GHEENA. Acolo este locul lui. Si va fi ars. Asa cum nimeni din lumea aceasta nu ar vrea sa stea cu gunoiul si cu mizeria in mijlocul casei lui pentru tot restul vietii, si de aceea il arunca zilnic la gheena, de ce sa-l obligam noi pe Dumnezeu la un astfel de comportament ? De ce sa-l silim noi pe Dumnezeu sa faca asta, sa tina gunoiul in casa, adica in Univers, prin invatatura ca IADUL va fi vesnic ?! De ce sa stea Dumnezeu cu gunoiul sub nas ? Sa-i puta o vesnicie ? Care ar fi ratiunea ? Aveti un raspuns ? Repet: este o mare minciuna draceasca asta. Sa nu credeti asa ceva ! Este de la Dracu’ original. Stiu ca multi „crestini” trepanati de Dracu’ la creiere, au mesaje de genul: sa fim saraci, sa putim, sa avem case urate, haine urate, sa nu ascultam decat muzica de „mort”, sa nu mergem la film, la teatru, sa nu apelam la medicina in unele cazuri, sa nu ne fardam, sa nu ne epilam, sa purtam basmale pe cap si pe creiere, cocuri grotesti, sa pupam moaste de morti, carpe si lemne, statui si pietre, sa mancam numai varza si morcovi, sa ne dam cu curul de pamant pe peste tot, etc…Unii ca ei pot propovadui ca Iadul si Raiul vor exista impreuna, dar…va asigur ca aceste invataturi sunt tampenii dracesti bagate in capul oamenilor prosti, fara de Dumnezeu, ca si cele enumerate mai sus. Voi aborda si acest subiect in viitor. Putintica rabdare. Daca ar fi adevarat ca IADUL va exista si in timpul domniei si Imparatiei lui Dumnezeu, va trebui sa acceptam si faptul ca in timpul vesniciei, ne vom putea duce sa vedem IADUL si pe pacatosii beliti si chinuiti acolo de Dracu’ cel viu si el, asa cum astazi ne ducem la gradina zoologica. Ne vom duce sa ne vedem poate mama, tatal, sora, fratele, sotul, sotia, copiii, prietenii cei pierduti, cum sunt chinuiti de draci, iar apoi ne vom intoarce linistiti la casele noastre, bucurosi si fericiti, usurati si cu sufletul impacat ca nu suntem noi in locul lor. Si aceasta va fi bucuria noastra vesnica ! Eu nu pot sa cred asa ceva ! Dumneavoastra puteti ? Este draceasca aceasta viziune ! Eu nu cred ca cineva ar putea fi vesnic fericit in aceste conditii. Si totusi, multe din bisericile lumii asta-i invata pe credinciosi. Ca ei vor huzurii in timp ce altii vor fi maltratati. E ca dracu’ asta. Nu asta se intampla acum pe Pamant ? Unii o duc bine si altii vai mama lor ?! Si asta nu este RAIUL, este IADUL ! Si atunci va fi in RAI ca si in IAD ? Doamne apara si pazeste ! Atunci de ce am mai vrea sa ajungem acolo ? Ca din nou altii sa-si bata joc de noi ? Dumnezeu nu ne invata asa. Dumnezeu spune cu totul altceva in Biblie. De ce ACUM nu putem sa ne ducem sa vizitam RAIUL ? Daca IADUL si RAIUL pot fi impreuna si vor fi si in viitor impreuna, de ce nu pot fi si ACUM impreuna ? De ce nu au fost impreuna TOATA istoria Pacatului ? De ce ? Pentru ca Dumnezeu a vrut sa arate clar ca intre cele doua nu exista absolut nici o legatura, nici o punte, nimic care sa le lege. IADUL este Imparatia lu’ Dracu’ si RAIUL este Imparatia lui Dumnezeu. Punct. De ce oare invata bisericile crestine astfel de aberatii ? Ca sa-i sperie pe oamenii prosti si creduli sa stea speriati in tarcul, in batatura lor „sigura” ?

Sa vedem inca o data cine este Dracu’ si care va fi soarta lui finala. A lui si a tuturor celor care-l accepta ca stapan, ingeri si oameni.

  „Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Ajunsesesi la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit in frumusete. Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald si cu aur. Timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut. Erai un Heruvim Ocrotitor cu aripile intinse, te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare. Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine. Prin marimea negotului tau te-ai umplut de silnicie si ai pacatuit, de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scanteietoare. Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea te arunc la pamant, te dau priveliste imparatilor. Prin multimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negotului tau ti-ai spurcat locasurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tau UN FOC care te mistuie si te prefac in cenusa pe Pamant, inaintea tuturor celor ce te privesc. Toti cei ce te cunosc intre popoare raman uimiti din pricina ta; esti nimicit si nu vei mai fi niciodata !”

Daca Dumnezeu il va nimici pe Dracu’ si acesta nu va mai fi niciodata, asa cum ne spun textele de mai sus, cine o sa ne mai fiarba si o sa ne mai beleasca in IAD ? Cine o sa ne mai chinuiasca vesnic ? Aud ?

Asi vrea sa zabovesc putin asupra acestei afirmatii a lui Dumnezeu : ” …scot din mijlocul tau UN FOC care te mistuie si te prefac in cenusa pe Pamant…” Ea ne ajuta sa intelegem de ce unii dintre noi vom muri pentru totdeauna. Nu din cauza lui Dumnezeu. Nu din cauza ca El vrea sa ne omoare. Nu, nimic din toate acestea nu sunt adevarate. Adevarul este ca noi vom muri numai si numai din cauza lu’ Dracu’. Din cauza lui iese focul care ne va distruge. El este autorul moral al focului, nu Dumnezeu. Datorita lui se va aprinde acest foc, nu datorita lui Dumnezeu. Ce va mai face acest foc ? Ii va distruge pentru totdeauna pe Dracu’, pe ingerii lui si pe toti cei care i-au urmat. Acestia toti, nu vor mai fi niciodata spune Dumnezeu. A fost alegerea lor, singura posibila: PACATUL. Dumnezeu isi avertizase creaturile ca la Imparatia Sa nu exista alternativa. Dincolo de Imparatia Sa este numai neant, nefiinta, MOARTE. Aceasta era singura alegere pe care creaturile lui Dumnezeu puteau sa o faca, si unii au facut-o. Primul a fost Dracu’, apoi ingerii care i s-au alaturat, apoi Eva, Adam si oameni din toate generatiile care au trait pe acest Pamant, pana in ziua de azi, si pana in Ziua aceea Mare cand aceasta Imparatie Blestemata, IADUL, va fi nimicita pentru totdeauna, dimpreuna cu stapanul si locuitorii ei.

Iata, asupritorul (Dracu’) nu mai este, asuprirea a incetat, Domnul a frant toiagul celor rai, nuiaua stapanitorilor. Cel ce, in urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fara ragaz, cel ce, in mania lui, supunea neamurile este prigonit fara crutare. Tot Pamantul se bucura acum de odihna si pace, izbucnesc oamenii in cantece de veselie. Pana si chiparosii si cedrii din Liban se bucura de caderea ta si zic: „De cand ai cazut tu, nu se mai suie nimeni sa ne taie !” Locuinta Mortilor se misca pana in adancimile ei, ca sa te primeasca la sosire; ea trezeste inaintea ta umbrele, pe toti mai marii pamantului, scoala de pe scaunele lor de domnie pe toti imparatii neamurilor. Toti iau cuvantul ca sa-ti spuna: „Si tu ai ajuns fara putere ca noi si tu ai ajuns ca noi ! Stralucirea ta s-a coborat si ea in Locuinta Mortilor, cu sunetul lautelor tale. Asternut de viermi vei avea, si viermii te vor acoperi.” Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor ! Tu ziceai in inima ta: „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei, ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt.” Dar ai fost aruncat in Locuinta Mortilor, in adancimile mormantului ! Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: „Acesta este omul (creatura)care facea sa se cutremure Pamantul si zguduia imparatiile, care prefacea lumea in pustiu, nimicea cetatile si nu dadea drumul prinsilor sai de razboi ?”…tu ai fost aruncat departe de mormantul tau, ca o ramura dispretuita, ca o prada luata de la niste oameni ucisi cu lovituri de sabie si aruncata pe pietrele unei gropi, ca un hoit calcat in picioare. Tu nu esti unit cu ei in mormant, caci ti-ai nimicit tara si ti-ai prapadit poporul. Nu se va mai vorbi niciodata de neamul celor rai.” (Isaia 14)

Cine a distrus tara lu’ Dracu’, adica IADUL, adica planeta Pamant si poporul ei pacatos, adica poporu’ lu’ Dracu ? Cine preface lumea in pustiu ? Cine nimiceste cetatile si orasele ? Cine ? Dumnezeu ? Nu ! Nu prieteni. Dracu’ si ingerii lui. Ei sunt distrugatorii. Ei sunt autorii dezastrului, ei sunt vinovatii, ei sunt ucigasii, ei sunt mincinosii care-l acuza numai pe Dumnezeu pentru toate mizeriile lor imputite. Ei au lovit popoarele cu lovituri fara ragaz. Ei ne macelaresc zilnic. Ei sunt vinovati pentru tot sangele varsat si pentru tot gunoiul uman si material al acestei planete. Care va fi soarta lor ? Vor disparea pentru totdeauna. Vor muri vesnic, dimpreuna cu toti oamenii neleguiti care au trait pe planeta de-a lungul veacurilor si care au refuzat pe Dumnezeu si salvarea oferita de El prin Isus Hristos. Au ales Pacatul, singura alegere posibila. Vor muri Moartea a 2-a, in Iazul de Foc, care inseamna despartirea vesnica de Dumnezeu, autorul si sustinatorul vietii. Ei nu vor mai vedea niciodata fata lui Dumnezeu, adica nu vor mai avea niciodata viata in ei, asta inseamna Moartea a 2-a. Acesta este rodul refuzarii lui Dumnezeu, a despartirii de El: moartea pentru totdeauna. Si atunci cine sa mai populeze IADUL, daca Dracu’, ingerii lui si pacatosii sunt morti ?! Cine ? Cine o sa ne mai chinuiasca vesnic in Iad daca toti vor fi morti, in frunte cu Dracu’? Aveti un raspuns ? Nu numai ca vor disparea vesnic din Univers, dar nici nu se va mai vorbi vreodata de neamul celor rai. Iata ce spune Dumnezeu ca inseamna Iazul de Foc: Moartea a 2-a, cea definitiva si vesnica.

 „…cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica Moartea a doua.” (Apocalipsa 21-8)

„Si Moartea si Locuinta Mortilor au fost aruncate in Iazul de Foc. Iazul de Foc este Moartea a doua.” (Apocalipsa 20-14)

„Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare vesnica de la fata Domnului si de la slava puterii Lui, cand va veni, in ziua aceea…” (2Tesalonicieni 1)

„Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic. Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile Mortii si ale Locuintei Mortilor (nu Petru tine cheile, ci Hristos). Iata, Eu vin curand, si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: „Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si Moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi. Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era.” (Apocalipsa 21)

IADUL nu va mai fi ! Aleluia ! Ce va innoi Dumnezeu ? Planeta Pamant dragilor. RAIUL va reveni pe planeta Pamant, dupa acest surghiun de cateva milenii in care IADUL a domnit. Si atunci ne punem intrebarea simpla si logica, pot cele doua imparatii sa coexiste pe aceeasi planeta ? Cum ? Pe Noul Pamant care va fi RAIUL, ne vom duce sa vizitam IADUL, ca pe gradina zoologica ? Nu, pentru ca nu vom mai avea ce vizita. Dracu’ si IADUL lui cu tot ce continea el, au fost nimiciti in Iazul de Foc, Moartea a 2-a, cea VESNICA. Din prima moarte toti vom invia o data, dar din a 2-a moarte, nu mai inviaza nimeni, niciodata. De ce in timpul domniei IADULUI nu am avut deloc acces la RAI ? De ce in timpul domniei RAIULUI putem avea acces la IAD ? Care ar fi ratiunea ? Este o prostie aceasta invatatura. Dumnezeu spune limpede ca IADUL cu tot ce inseamana el, conducatori si popor al lui, nu va mai fi niciodata. Sa ne bucuram ca Dracu’ si IADUL lui vor avea un sfarsit, si ca Moartea lu’ Dracu’ a fost biruita de Viata lui Hristos, care a devenit a noastra pentru totdeauna, daca vrem ! Va doresc din suflet sa nu ramaneti OAMENI GUNOI. Sa deveniti prin Hristos, OAMENI mai rari ca aurul din Ofir. Oamenii Gunoi vor ajunge la Gheena, unde vor arde si vor pieri pentru totdeauna. Ceea ce NU va doresc si dumneavoastra.

Cu respect,

P.S. Ieri am constatat ca am depasit 10.000 de accesari ale acestui blog. Nu mi-am inchipuit niciodata ca se va intampla asa ceva. Nu stiu daca acest numar de accesari este mare sau mic, daca reprezinta mult sau putin, si nici nu ma intereseaza sa aflu. Daca un singur om gaseste ceva interesant care sa-l ajute sa vada si altfel, din alt unghi, viata lui pe planeta, este perfect. Va multumesc tuturor celor care ma vizitati. Dumnezeu sa ne ajute in continuare pe toti, asa cum ne-a promis, sa descoperim lucrurile cu adevarat importante ale acestei vieti, pe care o traim impreuna pe planeta Pamant.

Cu respect,

Au innebunit salcamii !

A fost frumos si in zilele acestea de mini vacanta. Am stat cu prietenii, am mancat, am dansat, am beut, am ras, am trait. Nu m-a interesat nici de Basescu, nici de Boc, nici de Udrea, nici de Syda…nici de Cristoiu, nici de Badea, nici de amenzile de circulatie. Nu m-am lasat prostit de astia si de media lor. Ma doare fix in plachiuri de ei, de minciunile lor, de marsaviile lor si de faptele lor de „vitejie”. Stiu cine are grija de mine. Dumnezeu. Ceea ce va doresc si dumneavoastra. Restul nu conteaza.  

Desi astazi ploua afara, mie imi vine sa…nu fiu cuminte !

Hristos a Inviat !

Cu respect,

„Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit”

Motto: „Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi.” (Ioan 8-32)

Vreau cu aceasta ocazie, sa privim si sa analizam mai atent, principalele simboluri Pascale, si sa vedem daca ele au ceva in comun cu Dumnezeu, cu Evanghelia Vesnica, cu crestinismul sau nu au nimic de-a face cu toate acesta. Sigur ca trebuie sa ne bucuram in orice ocazie se iveste, si nu vreau sa stric nimanui bucuria unei sarbatori, oricare ar fi ea, religioasa sau nu, dar este bine sa facem diferenta dintre adevar si minciuna, dintre Dumnezeu si Dracu’, atunci cand este in joc soarta noastra vesnica. Facand asta, ne vom bucura si mai tare, si mai mult, adica o vesnicie. Cu astfel de lucruri nu este bine sa ne „jucam” teologic, religios, si in niciun alt fel, pentru ca de adevar atarna totul: salvarea sau pieirea noastra. Eu unul o sa ma bucur si de „Pastele” acesta, impreuna cu semenii mei, dar fara sa-l consider ca fiind o sarbatoare religioasa de niciun fel, si nici ca parte a crestinismului adevarat. Important pentru mine va fi ca sunt din nou cu prietenii mei din toate bisericile: ortodocsi, catolici, neoprotestanti si atei of course. Vom fi iar impreuna, ne vom veseli si ne vom bucura de tot ceea ce avem, si mai ales de viata, darul suprem al lui Dumnezeu pentru noi toti. Vom petrece, iar asta nu este rau, dar… sa nu uitam adevarul dumnezeiesc salvator, ca sa nu putem sa fim manipulati de Satana, asa cum vrea el, spre pierzarea noastra.

Sa incepem!

Simbolistica OULUI

„Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe Pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.” (Apocalipsa 12)

„Simbolistica oualelor dateaza dinainte de nasterea lui Hristos, din timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii. Oul apartine, in egala masura, si simbolismului odihnei, al repaosului creator, laolalta cu casa, cuibul, cochilia, sanul matern. Obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos. In urma cu cateva milenii, in China antica exista obiceiul de a se face cadouri oua colorate, in cadrul unor sarbatori sezoniere. In ajunul Anului Nou chinezesc, cu ocazia sarbatorii Tsing-ming care cadea in luna aprilie, vechii chinezi isi ofereau unul altuia oua vopsite. La vechii persi, in apropierea sarbatorii Newroz, de Anul Nou persan, care cadea in ziua echinoxului de primavara, preotii zoroastrieni vopseau oua pe care le ofereau credinciosilor. Lebada Hamsa din mitologia hindusa cloceste Oul Cosmic direct pe apele primodiale. Lebada divina Hamsa semnifica aici Suflul Divin care se desparte in doua pentru a da nastere Cerului si Pamantului. Omul primordial ia nastere dintr-un ou, cum este cazul lui Prajapati din Vede sau al lui Pangu – primul om din mitul genezei vechilor chinezi. Mitologia egipteana ni-l ofera pe Nun, oul scos la suprafata de valurile oceanului primordial. Din oul Nun va tasni la viata zeul Hnum care va da nastere, la randul sau, la mai multe oua din care vor aparea zeii. In America pre-columbiana, oul isi continua epopeea revelatoare sub forma placii de aur in forma ovoida care orna marele templu incas al lui Coricancha de la Cuzco, capitala Imperiului Inca. In junglele impenetrabile din Congo, triburile likuba si likuala considera si astazi ca oul este imaginea perfectiunii. In cosmogonia lor, galbenusul reprezinta menstruatia feminina, iar albusul – sperma masculina. InRoma Antica, tinerii vopseau ouale in rosu si le trimiteau celor dragi, cu ocazia sarbatorii lui Ianus. Vechii slavi aveau si ei obiceiul de a-si darui oua rosii la sarbatoarea primaverii. Finlandezii purtau in buzunare oua rosii, atunci cand trageau prima brazda de plug primavara, iar estonienii mancau oua in timpul campaniilor agricole. Pentru daco-geti, ouale vopsite erau o ofranda rituala destinata divinitatilor si stramosilor. Geto-dacii vopseau ouale cu galben, semnificand culoarea Soarelui pe bolta cereasca sau in portocaliu, culoarea discului solar la rasarit si apus. Ca o ramasita a acelor vremi, folclorul romanesc retine Pastele Blajinilor, cand daco-romanii dau pe apa cojile oualelor rosii, spre a se duce in „Tara Blajinilor”. Obiceiul colorarii oualor a fost preluat de  crestini din paganism, si este inca practicat de popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul a disparut, la noi romanii, el a inflorit. Acest obicei nu are nimic in comun cu crestinismul. Este paganism curat.

Traditia alchimica a Oului Filozofic in rol de vatra a Universului, sugereaza inchiderea in interiorul sau a elementelor vitale. Un manuscris hermeneutic anonim, citat de E. Mnod-Herzen, dezvaluie ca Oul Filozofic era numit in vechime piatra encephala, piatra de Armenia sau piatra egiptenilor. Cuptorul alchimistilor reprezinta si el oul cosmic, sediu si locatie al tuturor transmutatiilor. Pentru alchimisti, Oul Filozofic este locatia sacra in care era savarsita, in faze succesive, insasi Marea Opera. Oul era, asadar, un vas in forma de alambic covoidal, inchis, neted si realizat din sticla pura de Venetia, fara bule de aer sau impuritati. In acest ou-replica a Creatiei, alchimistul efectua amestecul sau din fier, arama, cositor si plumb – bine macinate si puse la foc potrivit timp de 30 de zile, dupa care urmau a fi tratate, in secret, cu potiuni de sulf si mercur. Initiatii afirma ca intr-una din zilele urmatoare, acest Ou Filozofal se va transforma in insasi Piatra Filozofala, Piatra Intelepciunii sau Piatra Nemuririi. In traditiile alchimice, Piatra Filozofala este mentionata ca fiind de culoare rosu inchis si avand intotdeauna forma unui ou.

Nasterea Lumii si a Lumilor, pornind de la Oul Primodial, este o idee comuna in mitologiile stravechi, precum cele ale grecilor, canaaneenilor, fenicienilor, vietnamezilor, chinezilor, japonezilor, populatiilor tribale din Asia de sud-est sau Siberia, celtilor, tracilor si multor altora. Oamenii au considerat si mai considera ca oul contine germenele misterios al Creatiei. Mircea Eliade a demonstrat in scrierile sale ca in esenta tuturor acestor cosmogonii, oul joaca imaginea cliseu a Intregului si a Totalitatii care succed Haosului Primordial, ca un prim pricipiu de organizare. Oul subliniaza actul renasterii si ciclul repetitiv al Naturii, functia sa cicilica fiind aici o consecinta a primului sau rol, fiind asadar un simbol universal perfect care se explica de la sine, prin sine. Oul, in esenta, cuprinde aceleasi mituri primordiale care vizeaza Creatia, Desavarsirea, Misterul si Renasterea. Oul este simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor. Filonul mitologic al oului cosmic din care s-a creat lumea se regaseste pe toate continentele.”

sursa: „Descopera.ro”

Iata cate interpretari au fost date oului, si cate povesti si basme lumesti au fost puse pe seama bietului ou, cate povesti si basme lumesti au fost tesute si spuse despre el, in incercarile omului de a-si explica lumea si viata de pe planeta Pamant, indiferent de locul unde a trait el pe aceasta planeta. Nu este nimic rau ca incerci sa-ti explici lumea in care traiesti, sa incerci sa o intelegi si sa-i dai de capat. Nu este nimic rau in asta, raul vine abia atunci cand respingi ADEVARUL dumnezeiesc, si urmezi o minciuna, adica il urmezi pe Diavol in detrimentul lui Dumnezeu, Diavol despre care Dumnezeu spune ca este mincinos si TATAL MINCIUNII. Fara etalonul numit ADEVAR, adevarul dumnezeiesc, nu mai poti sa iesi afara din intuneric si din labirintul minciunilor satanice, tesute cu atata dibacie si viclenie veac dupa veac. Nu mai poti sa iesi din labirintul acestor invataturi nastrusnice, bizare si…  de ce sa nu o spunem transant: mincinoase si prostesti!

Simbolistica IEPURASULUI

„Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe Pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.” (Apocalipsa 12)

Iepurasul de Pasti, este echivalentul lui Mos Craciun de… Craciun, daca vreti. Ambii, si Mos Craciun si Iepurasul, la cele doua sarbatori asa zis crestine, aduc daruri copiilor. Ambii nu au nimic in comun cu religia crestina si cu crestinismul in general. Ambele sunt povesti lumesti, mituri, paganism, si nu au nimic in comun cu crestinismul. Se pare ca prima aparitie a iepurasului ca simbol al Pastelui a avut loc in Germania, in jurul anului 1500. Primii care au facut dulciuri in forma de iepurasi au fost tot germanii. Unele povesti spun ca sarbatoarea Pastelui (“Easter” in engleza) si-a luat numele de la zeita fertilitatii Eostra sau Eastre. Simbolurile zeitei fertilitatii erau oul si iepurele de camp, in unele statui fiind reprezentata cu oul in mana stanga si iepurele in dreapta. Acest iepuras al zeitei Eostre a facut primul ou colorat. Anglo-saxonii spun ca zeita Eostra – de la care se crede ca provine si cuvantul englez care defineste Pastile – Easter, a transformat o pasare intr-un mamifer cu patru picioare: iepurele. De aceea, copiii englezi cred ca ouale de Pasti sunt facute de iepuras.
Ca si oul, iepurasul reprezinta simbolul fertilitatii si al naturii care renaste odata cu venirea primaverii. Iepurasul este tot un simbol pagan, care nu are nimic in comun cu crestinismul si cu Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

 Simbolistica MIELULUI

Hristos a fost simbolizat in Biblie pe parcursul intregului Testament Vechi, printr-un miel de jertfa. Acest miel care era jertfit pe altar din cauza pacatului, il simboliza pe Mesia ce va sa vina, adica pe Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, Tatal nostru. Dar… dupa intruparea si jertfa Sa ca adevaratul si singurul „miel al lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii”, Salvatorul Isus Hristos nu mai poate sa fie asociat niciodata, niciodata, niciodata, cu jertfirea si mancarea unui miel intr-o anumita zi a anului, si cu nicio sarbatoare religioasa. Asta, jertfirea mielului, nu mai reprezinta Pastele in Noul Testament. Mielul de-a lungul istoriei Vechiului Testament, asa cum am spus deja, a fost si era doar un simbol al lui Isus Hristos si atat. Acest simbol s-a terminat pentru totdeauna dupa intruparea si jertfa lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, care a ridicat pacatul lumii. Pastele nu mai este cu miel. Pastele pentru crestinii adevarati este numai cu Isus Hristos si cu Duhul Sau. Cu Isus Hristos cel omorat de pacat, si Inviat de Tatal Sau, din cauza neprihanirii Sale, adica a vietii Sale fara de pacat. Pastele actual este cu Isus Hristos cel care este Viu in vecii vecilor, cu Duhul Sau, cu Tatal si cu nimic altceva. Asta spune Dumnezeu in Cuvantul Sau, care este Biblia. Sarbatorirea cu miel si azimi a Pastelui vechi, din Vechiul Testament, s-a transformat in Noul Testament in altceva. S-a transformat in asta, in imaginea deplina si pe intelesul tuturor, a felului cum se face salvarea noastra din pacat si din moarte, care inseamna „Hristos in noi nadejdea slavei”, adica Duhul lui Hristos care este in noi, este garantia ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu, daca ne dorim asta. Iata cum se face salvarea noastra: „Praznicul Azimelor, numit Pastile, se apropia. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau un mijloc cum sa omoare pe Isus, caci se temeau de norod. Dar Satana a intrat in Iuda, zis si Iscarioteanul, care era din numarul celor doisprezece. Iuda s-a dus sa se inteleaga cu preotii cei mai de seama si cu capeteniile strajerilor Templului cum sa-L dea in mainile lor. Ei s-au bucurat si au cazut la invoiala sa-i dea bani. Ziua praznicului Azimelor, in care trebuiau jertfite pastile, a venit. Si Isus a trimis pe Petru si pe Ioan si le-a zis: „Duceti-va de pregatiti-ne pastile, ca sa mancam.” „Unde voiesti sa pregatim?”, L-au intrebat ei. El le-a raspuns: „Iata, cand veti intra in cetate, va va iesi inainte un om, ducand un ulcior cu apa, mergeti dupa el in casa in care va intra si spuneti stapanului casei: „Invatatorul iti zice: „Unde este odaia pentru oaspeti in care sa mananc pastile cu ucenicii Mei ?” Si are sa va arate o odaie mare de sus, asternuta gata: acolo sa pregatiti pastile.” Ei au plecat si au gasit asa cum le spusese El. Si au pregatit pastile. Cand a sosit ceasul, Isus a sezut la masa cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult sa mananc pastile acestea cu voi inainte de patima Mea, caci va spun ca de acum incolo nu le voi mai manca, pana la implinirea lor in Imparatia lui Dumnezeu.” Si a luat un pahar, a multumit lui Dumnezeu si a zis: „Luati paharul acesta si impartiti-l intre voi, pentru ca va spun ca nu voi mai bea de acum incolo din rodul vitei, pana cand va veni Imparatia lui Dumnezeu.” Apoi a luat paine, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o si le-a dat-o, zicand: „Acesta este trupul Meu care se da pentru voi, sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, dupa ce au mancat, a luat paharul si li l-a dat, zicand: „Acest pahar este legamantul cel nou, facut in sangele Meu care se varsa pentru voi. Eu sunt Painea vietii. Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac si painea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Il voi da pentru viata lumii.” Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el. Pentru ca ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El.”  Sigur ca ucenicii au ramas interzisi la auzul acestor cuvinte ale lui Hristos, care aparent semanau a canibalism mai mult decat ca o relatie adevarata si curata cu Dumnezeu, dar Isus nu ii lasa in bezna, in nestiinta, ci le talcuieste ucenicilor ce a vrut sa spuna cu a manca trupul Lui, si a bea sangele Lui, ca nu cumva sa se sminteasca ucenicii, ci sa inteleaga clar despre ce este vorba. Iata ce spuneau de fapt, vorbele lui Hristos:

Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic, cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt Duh si Viata. Cuvantul Tau este Adevarul. Ori tocami ele (Scripturile) marturisesc despre Mine. Eu sunt duh si viata. Eu Sunt Cel ce Sunt, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic, Eu sunt Dumnezeu si nu este alt dumnezeu afara de Mine, Eu sunt Domnul care te vindeca, Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-a scos din casa robiei (a Pacatului), Eu sunt milostiv, Eu sunt sfant, Eu sunt Domnul care va sfintesc, Eu sunt Domnul, Mantuitorul tau, Rascumparatorul tau, Eu sunt Domnul, si afara de Mine nu este niciun Mantuitor ! Eu sunt Domnul Ostirilor, Eu sunt un Imparat mare, Eu sunt bland si smerit cu inima, Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov, Eu sunt Hristosul, Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Eu sunt cel ce cercetez rarunchii si inima, Eu sunt Usa, Eu sunt Vita, Eu sunt Painea vietii, Eu sunt Lumina lumii, Eu sunt Pastorul cel bun, Eu sunt Invatatorul, Eu Sunt, inainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, si dupa Mine nu va fi. Eu sunt Cel dintai si Cel de pe Urma, Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, Eu sunt Invierea si Viata, Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. De aceea, frati sfinti, care aveti parte de chemarea cereasca, atintiti-va privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica la Isus.”  A-l manca si a-l bea pe Isus Hristos in simbol, prin paine si prin vin, reprezinta toate acestea. Este simbolistica a tot ceea ce inseamna Isus Hristos pentru lume si pentru Univers. Inseamna locuirea Lui reala in noi, prin Duhul Sau, si este cel mai bun si mai de pret dar al lui Dumnezeu pentru creaturile Sale, dar prin care ni se da din nou viata neprihanita a lui Dumnezeu, ca si la Creatie, prin suflarea de viata a lui Dumnezeu. Nimic altceva. Asta le-a spus Hristos ucenicilor ca simbolizeaza mancarea trupului si a sangelui Sau: „Hristos in voi, nadejdea slavei.” Nimic altceva nu mai conteaza. Absolut nimic. Asta este totul, este esentialul, este calea si modul prin care are loc Salvarea noastra din Pacat si din Moarte, Este Evanghelia Vesnica. Asta si reprezinta Noul Legamant in esenta lui, Legamant care nu este nou deloc. El a fost mereu acelasi, de la inceput si pana la sfarsit, si niciodata nu a fost un alt legamant intre Dumnezeu si oamenii pierduti, in afara de Isus Hristos, care a fost, este, si va fi Salvatorul, singurul Salvator (Mantuitor) si garantul vietilor noastre prezente si viitoare, prin Tatal Sau. Fiul lui Dumnezeu intrupat in Om, biruitor al Satanei si implicit al Pacatului si al mortii, ca al 2-lea Adam, a salvat lumea pierduta de Eva si de primul Adam.

„De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam (Hristos), a fost facut un duh datator de viata.” (1Corinteni)   

Ce inseamna asta? Daca la Creatie Dumnezeu a dat primului Adam, o suflare de viata, si astfel el, Adam, a devenit un suflet viu, dupa caderea in pacat si in moarte, al doilea Adam, Isus Hristos, ne daruieste Duhul Sau, si prin el viata si neprihanirea Sa, ca sa putem sa traim in continuare, dupa somnul mortii, cand vom fi inviati.

Aceasta biruinta a lui Isus Hristos este pentru toti oamenii de pe planeta Pamant, indiferent daca noi credem sau nu in El, si poate fi pusa, realizata in noi, prin Duhul Sau, daca vrem asta. Biruinta asupra pacatului si a mortii ne este daruita de Hristos noua tuturor, prin locuirea Duhului Sau in noi, daca vrem si daca ne dorim asta. Aceasta este Vestea Buna Vesnica: Ca ne putem reantoarce acasa din IAD, imparatia mortii, in Rai, Imparatia vietii, prin Isus Hristos, care poate sa locuiasca in noi prin Duhul Sau, daca vrem. Asta este tot. Este asa de simplu ! Asta este, asta inseamna si asa se explica toata religia crestina, prin ceea ce este scris in continuare: 

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.”„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: „Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.”

Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatati, va voi curata de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri. Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele, si sa paziti, si sa impliniti legile Mele. Veti locui in tara (pe Noul Pamant) pe care am dat-o parintilor vostri (Adam si Eva), voi veti fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul vostru. Va voi izbavi de toate necuratiile voastre. Niciunul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau zicand: „Cunoaste pe Domnul !”, caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul, caci le voi ierta nelegiuirea si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor. Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: „Iata, va voi deschide mormintele, va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, si va voi aduce iarasi in tara lui Israel (adica Imparatia lui Dumnezeu, Noul Pamant). Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand va voi deschide mormintele si va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu ! Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai. Va voi aseza iarasi in tara voastra (Noul Pamant), si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am si facut, zice Domnul.” 

Asta este TOT dragilor! Asta este TOT! Acesta este crestinismul condensat in esenta lui cea mai pura daca pot sa spun asa: Viata nepacatoasa, neprihanita a lui Hritos, este pusa in noi prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos. Asa se face salvarea noastra! Doar daca vrem, desi ea ne este oferita GRATIS tuturor! Unii nu o vor dori. Asta este. Trebuie sa ne impacam cu acest gand, ca nu toti doresc sa-l creada pe Dumnezeu, si nu toti pun pret pe darurile Sale.

Hristos nu trebuie si nu poate sa fie asociat niciodata, niciodata, niciodata cu oua rosii sau de alte culori, cu iepuri, cu simboluri ale fertilitatii, cu renasterea naturii, cu primavara, cu alte simboluri pagane, cu nimic de genul acesta. Isus Hristos nu este absolut nimic din toate acestea. El este Creatorul. Acestea sunt PAGANISM, si nimic mai mult, sunt satanisme, minciuni satanice batjocoritoare. Nu au nimic de-a face cu Hristos, cu invatatura lui Hristos, cu adevarul lui Hristos, cu crestinismul, cu Evanghelia Vesnica. Toate acestea nu sunt decat o batjocura la adresa lui Dumnezeu si a lui Isus Hristos Fiul Sau. Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Salvatorul nostru. Este invingatorul lu’ Dracu’, al pacatului si al Mortii. Hristos nu poate sa fie asociat decat cu El insusi, si cu nimic altceva. Chiar daca aparent ar putea sa se faca unele conexiuni, indiferent cate si indiferent care, intre renasterea si perpetuarea naturii si a speciilor, cu invierea lui Isus Hristos, diferentele sunt enorme, ca dintre cer si pamant, ca dintre Dracu’ si Dumnezeu, ca dintre lumina si intuneric, ca dintre adevar si minciuna, ca dintre creaturi si Creator. Din Pacat, care este Neleguire de orice fel, si din MOARTE, fara Hristos, nu poate nimeni sa redevina, sa renasca, NEPRIHANIT, adica bun si cu viata vesnica. Din Locuinta Mortilor, mormantul, daca nu ne-a scos Hristos prin Intruparea, Viata, Moartea si Invierea Sa, nu ne mai poate scoate nimeni. Din Moarte, fara Hristos care este viata noastra, nu mai renaste nimeni, nici omul, nici natura, nimic. Primavara, oul, iepurasul, nu pot face asta. Fara Hristos, nu mai exista nici primavara, nici oua, nici iepurasi, nici renastere, nici oameni, nimic. Este si ramane doar moarte. Isus Hristos este TOTUL, si nu ouale, iepurii, primavara, fertilitatea sau orice altceva. Isus Hristos este mereu ASTAZI, si maine, si poimaine. Este tot timpul, si nu doar timpuri anume. El nu mai are sarbatori stabilite pentru a fi sarbatorit, iubit si respectat. Umblarea cu El, sarbatorirea Lui, iubirea pentru El, respectul pentru El, trebuie sa fie ZILNICE, secunda de secunda, TOATA VIATA aceasta, si cea care va urma. Daca vrem. Daca-L vom considera vrednic de a fi iubit, sarbatorit si respectat. Daca nu vrem, se poate si asa. Hristos nu vrea nimic de la noi cu forta sau cu amenintarea fortei, cu IADUL. Emigrarea in Imparatia Sa se face numai benevol, din dragoste pentru ceea ce este ea si conducatorii ei, Tatal si Fiul Sau. Nici un alt motiv nu este valabil. Orice dezlipire de Hristos inseamna pentru oricine si orice, moarte eterna, adica moartea a 2-a. Fie ca este om, animal, insecta sau floare, stele, soare sau luna, Fara Hristos nu poate exista nimic. Sa ne bucuram ca Hristos este Viu. Sa ne bucuram de asta, si sa ne bucuram ca stim asta. Sa fim veseli, fericiti si multumitori, toata viata noastra prezenta si viitoare, daca vrem. Avem o nadejde si o speranta, daca vrem. Daca vrem sa ne jucam in continuare cu oua colorate si cu iepuri, sa mancam miei, putem sa o facem, nimeni nu ne opreste, nici macar Dumnezeu, dar sa-l lasam in pace pe Dumnezeu cu toate acestea. Sa nu punem toate aceste simboluri si practici pagane, in relatie directa cu crestinismul si cu Viul Dumnezeu. Dumnezeu si crestinismul, nu au nimic de-a face cu ele, nu au nimic in comun cu ele. Hristos nu este ou, nu este iepure, nu mai este miel, pentru ca nu a fost niciodata, decat simbolic. Vremea aceea a trecut. El este acum Dumnezeu intrupat in OM. Nu poate exista nimic mai bun, nimic mai frumos si nimic mai perfect decat acest imens si superb adevar. Sa ne bucuram de vestea aceasta. Fiul lui Dumnezeu este ca noi: Om. Fiul Omului, sta pe scaunul de domnie al Universului, langa Tatal Sau. Aceasta este suprema garantie crestina! Acesta este supremul adevar al Salvarii si al Evangheliei Vesnice.

„Hristos, Pastele nostru a fost jertfit.” A ramas ca de acum inainte, sa ne amintim de tot ce a facut El pentru noi, ce face si va mai face, acum, in viitor si in vesnicie, mancand simbolic trupul Sau si band simbolic sangele Sau. Asta este tot ce a mai ramas sa facem din vechiul ritual al Pastelui evreiesc. De cate ori in viata noastra sa facem asta ? De cate ori vom voi. Asa spune Dumnezeu. Nu este nici o regula si nici o restrictie. Asta va fi sursa noastra permanenta de bucurie acum si in viitor, adica in vesnicie: Tatal ceresc si Isus Hristos Salvatorul nostru, ” Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii !” si „Isus in noi nadejdea slavei.”

Sa ne bucuram ! Hristos a INVIAT, si este viu in vecii vecilor ! Hristos a Inviat ! Adevarat a Inviat !

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile Mortii si ale Locuintei Mortilor.” (nu Petru).” (Apocalipsa 1)

Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este o inviere a mortilor ? Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. Si daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti. Daca nu invie mortii, atunci „sa mancam si sa bem, caci maine vom muri„. (1Corinteni)

Cu respect,