Somnul si trezia

Fiindca nici eu nu-ntelegeam nimic
si nici tu
am crezut ca suntem de-o seama.
Ne-am marturisit unul altuia
cel mai tainic secret, –
acela ca existam…
Dar era noapte si, vai, dimineata,
cumplita vedere,
m-am trezit cu tampla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Si m-am gandit -Doamne,
ce fel de paine voi mai fi fiind
si eu,
si pentru cine?

Nichita Stanescu

Cu respect,