Bun, dar cu noi cum ramâne ?
Ei au fost mari, tragici, sfinti…
Ei au mâncat pâine,
parintilor nostri le-au fost parinti.
Dar noi, dar cu noi ?…
Lor le-a fost frig, au patimit,
au mers prin zapada, prin noroi,
au murit si s-au nemurit.
Noi traim, cu noi cum ramâne ?
S-a hotarât ceva ? S-a hotarât ?
Când anume si ce anume ?
Suntem, dar ne este urât !
Nichita Stanescu
Cu respect,
Danut Tanase 
Bine spunea Nichita: Noi suntem. Atat. S-ar parea ca ne multumim cu asta. Tragic, nu?
Unii, nu toti. Din nefericire cei care se multumesc cu ceea ce spune Nichita si spui si tu, sunt MAJORITATEA in RO. Si atunci, DA, este tragic, dupa cum se poate vedea cu ochiul liber.
concluzie eronata: de unde ai dedus ca eu sunt multumita cu ceea ce sunt? din pacate, NOI inseamna majoritatea iar majoritatea decide. EU N-AM FOST „MEMBRA” A MAJORITATII pentru ca am alte idealuri, alte viziuni, alte teluri. De partea mea sunt cei putini, chiar foarte, foarte, foarte putini.
Exact asta am spus si eu in primul coment. Ca TU il confirmi pe Nichita. Faptul ca TU ai sesizat aceleasi lucruri ca Nichita, dar evident ca nu faci parte din majoritate. Asta am spus. Nu stiu cum ai reusit sa intelegi altfel. Nu puteai sa faci parte din majoritatea pe care o critici, atata timp cat tu ai constatat la majoritate o anomalie cu are nu esti de acord.