July morning

Este o noua dimineata de iulie. Deschid FB-ul si aflu ca un alt om are probleme cu cancerul. Cancerul este astazi cum era raceala in copilaria mea. Tot mai multi oameni sufera de aceasta boala cumplita, de la varste din ce in ce mai fragede. Spitalele sunt pline de copii cu aceasta boala. Este cumplit pentru ei si pentru parintii lor. Este cumplit si pentru copiii care isi pierd parintii din aceasi cauza. Toti trec prin IAD. Planeta otravita isi cere tributul de vieti omenesti. Otravurile intra zilnic in organismele noastre prin aerul pe care il respiram, prin apa si pin lichidele pe care le bem, prin hrana cu care ne hranim, prin medicamente, prin stres, prin tehnologia de tot felul, prin… Rezonez profund cu ORICINE are aceasta maladie. Sora mea s-a stins de cancer la numai 35 de ani. De cate ori aud acest cuvant, ceva ca un curent electric imi strabate intreaga fiinta. Eu am vazut un om murind de cancer. Am trecut prin toate starile prin care poti sa treci. De la speranta, la ce-o fi o fi, si apoi la agonie. Stiu ce inseamna sa faci injectii cu morfina unui muribund drag, ca sa-i alini durerile. Stiu ce inseamna sa ii ascunzi adevarul, si stiu ce inseamna sa te prefaci ca va fi bine. Stiu ce insemana ca TU stii ca acel bine nu mai are cum sa mai vina niciodata, dar nu poti sa spui asta. Stiu ca atunci iti vine sa strigi de durere si de disperare ca nu poti sa mai faci nimic, si astepti o minune. Si poate ea nu vine… sau poate vine. Cine stie ?! Tu speri…si timpul trece ingrozitor de repede uneori.

Eu stiu ca TOTUL ESTE DESARTACIUNE, si oricare dintre noi putem fi ORICAND in locul celui care se lupta pentru viata lui. Maine putem fi eu sau tu cititorule. Nimeni nu este la adapost. Orice se poate intampla oricui. Traim in IAD, si asta ne ocupa tot timpul, cum spunea cineva un pic altfel. Stim ca planeta si lumea nu se vor opri in loc pentru suferinta noastra. O vom purta singuri, impreuna cu familia, si o mana de prieteni. Dumnezeu va fi langa noi, ca sa ne ajute sa depasim si aceasta tragedie. „In lume veti avea necazuri, dar indrazniti…”

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi s-a descoperit si mie. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat o speranta. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca stiu de ce traiesc, si stiu de ce mor. Ii multumesc lui Dumnezeu ca exista, si ii multumesc lui Dumnezeu ca inca pot vorbi cu El, si despre El. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru TOT.

Calatoria vietii continua, si fiecare coboara la statia lui. NIMENI nu este scutit. Intr-o zi TOTI vom muri, dar cati dintre noi au o speranta ? Cati dintre noi pot spune asta: „Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine.” (Psalmul 23) TOTI umbalm ZILNIC prin valea umbrei mortii. Toti suntem in pericol zi de zi. Toti riscam zilnic cate ceva. Nimeni nu scapa de necazuri in IAD, pe planeta blestemata Pamant, Imparatia lu’ Dracu’.

Este inca o dimineata de iulie, si calatoria vietii continua pentru noi, si nu pot decat sa ma rog la Dumnezeu sa aiba mila si indurare de noi toti, asa cum numai El stie sa aiba…

„Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan3-16)

Cu respect,