Zice Nietzsche

Zice Nice: „Acolo unde se inalta pomul cunoasterii, se afla intodeauna Paradisul”: asa vorbesc serpii, cei mai batrani ca si cei mai tineri.” (Nietzsche – Maxime si Interludii)

Nu stiu de ce ma duc cu gandul la chestii de genul „Codul lui Oreste” si „Oxigen 2” cand citesc ce spune nenea Nietzsche aici. Il stiti pe Nietzsche, cel care a afirmat ca „Dumnezeu a murit.” Si ii dau multa dreptate lui Nichita Stanescu cand a zis:

Nu trebuie înţelese sentimentele, –
ele trebuie să fie trăite.
Nu trebuie înţeleşi porcii, –
ei trebuie să fie mâncaţi.
Nu trebuie înţelese florile, –
ele trebuie să fie mirosite.
Nu trebuie să fie înţeleasă pasărea, –
lăsaţi-o pe ea singură;
nu-i faceţi ramură din inima voastră,
nu-i beţi cu respirarea voastră aerul,
aerul de sub aripă…
Nu trebuie mai ales să înţelegem, –
trebuie mai ales să fim;
dar mai ales trebuie să fi fost,
într-adevăr mai ales să fi fost.

Asa si cu Dumnezeu. Cine citeste sa inteleaga, iar daca nu intelege sa intrebe.

Ce vreau sa spun este faptul ca Dumnezeu nu poate fi inteles fara El insusi. Este un nonsens sa-l cauti si sa-l explici pe Dumnezeu prin altceva decat prin El insusi, si prin ceea ce spune El despre El ca este. Cum pot vorbi dinozaurii despre Dumnezeu ? Cum poate vorbi matematica, fizica, chimia sau orice alta stiinta omeneasca, despre Dumnezeu ? Intr-un singur fel: cu cat avansezi in cunoastere, indiferent de domeniu, constati ca lucrurile sunt si mai complexe decat ti le inchipuiai tu, si le vezi tu cu ochii tai, si mai constati ca ramai in continuare la fel de prost precum erai si inainte, si mai constati ca aceasta imensa varietate de animale, insecte, plante, pasari, pesti, etc… si cu omul ca minune a creatiei, nu puteau sa iasa dintr-o ciorba primordiala sau din niste maimute proaste. Asa ceva este imposibil. Vezi in toate acestea, un geniu mai presus de intelegerea noastra limitata, iar acest geniu, este Creatorul tuturor lucrurilor vazute si nevazute, adica Dumnezeu. Vrea omul sa explice ceea ce nici el nu stie. Va mai amintiti ce spunea Petre Tutea: „Omul autonom, oricat ar explora el viata si Universul, n-are acces la adevar, fara revelatie…” Aceasta afirmatie este 100 % adevarata si biblica. Dumnezeu insusi ne spune fix acelasi lucru: „Toate lucrurile Mi-au fost date in maini de Tatal Meu, si nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul, afara de Tatal, tot astfel nimeni nu cunoaste deplin pe Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere.” (Matei 11)

„In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, afara de duhul omului care este in el ?” Corect si adevarat !

Tot asa, nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu.” (1Corinteni 2)  Corect si adevarat ! Principiul este fix acelasi. Altfel spus, ca sa intelegem clar ce ne spune Dumnezeu aici, lucrurile ar sta cam asa: cine poate sa stie cel mai bine cum este si cine este Danut Tanase, decat Danut Tanase insusi ? Poate altcineva decat Danut Tanase insusi, sa stie mai bine cine este si cum este Danut Tanase ? Nu ! Ati prins spilul ? De aceea pe mine ma amuza foarte tare cei care il cauta pe Dumnezeu in scoici si dinozauri, in fizica si matematica, in chimie si biologie, in astrologie si psihologie, in masonerie si in cavalerii templieri, in yoga si energii de tot felul, in C12 si mai stiu eu ce prostie inventata de omul primitiv si retardat, care arunca la gunoi Cuvantul lui Dumnezeu, care este adevarul despre tot si despre toate. Toate acestea nu reprezinta decat o pierdere de timp si discutat discutii despre nimic. Stiu ca se va trezi un idiot care sa spuna ca eu ma opun cunoasterii, stiintei, etc… Sigur ca un astfel de specimen, este un prost prostit in continuare de Dracu’, caruia ii reamintesc doar asta: „nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu„. Nici matematicienii, nici fizicienii, nici psihologii, nici chimistii, nici astronomii sau astrologii, nici medicii, nici mama Omida, nici filozofii, nici bisericile, nici teologii, nici liber cugetatorii, nimeni. Si stiti de ce ? Cine ar putea mai bine decat Dumnezeu insusi, sa ne descopere adevarul de care avem nevoie ? Nimeni. Si stiti de ce ? Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii. Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. Cat despre voi, pana si perii din cap, toti va sunt numarati.”  Prieteni, daca este un om sau o stiinta omeneasca care sa poata face mai mult decat atat, eu imi scot palaria, si recunosc ca sunt un prost imbecil si idiot, un retardat penibil. Daca insa nimeni nu poate mai mult decat poate Dumnezeu, atunci Nietzsche are dreptate:„Acolo unde se inalta pomul cunoasterii, se afla intodeauna Paradisul”: asa vorbesc serpii, cei mai batrani ca si cei mai tineri.” Cred ca stiti ca sarpele este simbolul Satanei, al Diavolului, a lu’ Dracu’ sau cum vreti sa-i mai spuneti. Stiu, oamenii sunt amagiti sa creada ca il pot descoperii si etalona pe Dumnezeu cu si prin stiintele lor penibile. Nu este adevarat. Dumnezeu se poate descoperii si etalona doar cu ajutorul lucrurilor si a fiintelor facute de El, adica doar cu stiinta si intelepciunea Sa. Altfel spus, daca stiintele omenesti nu confirma ceva din ceea ce spune si sustine Biblia, atunci oamenii trag concluzia ca Biblia minte si stiinta spune adevarul. Nimic mai fals. A ajuns omul retardat si limitat sa-l evalueze cu stiinta lui pe Creatorul sau nelimitat in stiinta si intelepciune. Este ca si cum aragazul sau televizorul meu ,ar putea avea pareri pertinente despre mine, si m-ar putea invata ce sunt eu, si ce hram port prin lume si viata. Stiti ceva, asta este o mare prosteala satanica si o mare pacaleala. Nu cumpar. Dupa stiintele omenesti oamenii nu pot invia, nu pot merge pe mare, magaritele nu vorbesc si soarele nu poate sta in loc. Ori toate aceste lucruri s-au intamplat. Pe bune. Pe unele le confirma si stiinta omeneasca. Stiu, o sa spuneti ca sunt nebun. OK, accept, dar sa stiti ca nu sunt. Eu il cred pe Dumnezeu si pana acum nu am ratat. Nu cred in scoici si dinozauri, in matematica si fizica, ca imi pot ele revela pe Dumnezeu. Uitandu-ma la natura si la stele, nu pot spune decat ca eu sunt mic si neansemnat, un paduche prost si retardat, in raport cu cel care a conceput si a creat totul.

„Cand privesc cerurile – lucrarea mainilor Tale – luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic: Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama? Caci orice faptura este ca iarba, si toata slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usuca, si floarea cade jos, dar Cuvantul Domnului ramane in veac. Si acesta este Cuvantul care v-a fost propovaduit prin Evanghelie” (Psalmul8 si 1Petru)

Cum sunt oamenii ? Ca iarba, in raport cu infinitul si vesnicia ?! Pai iarba e cel mai neansemnat si mai fragil lucru posibil ! Nu suntem ca stejarii macar ? Ca baobabii, ca lemnul de tec, sa fim si noi ceva mai tari, mai acatarii, ca asa ne place noua. Nu ! Suntem ca iarba ne spune Dumnezeu, adica nimeni si nimic, fara El. Doar pamant, care intr-o zi se va intoarce tot in pamant.

Zice Nice: „Diavolul are cea mai ampla perspectiva asupra lui Dumnezeu, de aceea se tine atat de aproape de El-Diavolul, ca prietenul cel mai vechi al cunoasterii (Nietzsche – Maxime si Interludii)

Zice Nice: „Cunoasterea de dragul cunoasterii”- iata ultima capcana pe care ne-o intinde morala: astfel ajungi sa te incurci inca o data cu totul in plasa ei.” (Nietzsche – Maxime si Interludii)

Ideea acestui articol este ca niciodata, niciodata, nu trebuie sa te duci la scoici si la dinozauri ca sa afli adevaruri despre Dumnezeu. Nu vei afla niciodata nimic relevant. Te vei prinde ca o curca proasta in plasele a tot felul de teorii si supozitii stupide, care nu te vor conduce nicaieri si la nimic. Vei ramane in permanenta, tot pe terenul teoriilor si al basmelor lumesti. Nimic sigur si stabil nu vei avea sub picioare, doar nisip. Singurul loc in care te poti duce ca sa cauti adevarul, este numai si numai la Dumnezeu personal. Nu la biserici, nu la teologi, nu la oamenii de stiinta. Daca ma intrebati pe mine de ce isi pierd oamenii timpul cu astfel de ineptii, nu pot sa va raspund decat ca incearca sa-si invinga propria necredinta in Dumnezeu, prin carjele oferite de Dracu’, cu stiintele lui. Uitand toti acestia, ca stiinta Iadului este total diferita de stiinta Raiului, iar Dumnezeu nu a intentionat niciodata sa ne predea noua fizica, chimia sau matematica, ca sa-l descoperim pe El prin ele. Dumnezeu ne-a predat noua doar stiinta salvarii noastre prin El. Stiinta Raiului, dezvoltata fara limite de timp, este infinit mai dezvoltata decat stiintele aparute in Iad, in cateva mii de ani. Chestia cu milioanele de ani eu nu o cumpar. Va spun si de ce. Noi nu am fost capabili sa avem grija de planeta asta in 100 si ceva de ani de tehnologie. Am distrus-o mintenas si inca mai macelarim la ea, ce a mai ramas, in ciuda prostelilor cu ecologia de care cei care vor sa faca bani nu vor tine cont niciodata. Gena distrugerii este pusa in noi de Dracu’ si numai Dumnezeu o poate scoate de acolo. Daca noi pacatosii, fii lu’ Dracu, aveam tehnologia asta timp de cateva mii de ani, ce ar fi devenit planeta noastra ? Un imens desert, iar acum, daca mai ajungeam pana aici, cu siguranta ne bateam pentru o picatura de apa, de benzina si pentru un bob de grau sau de porumb. Cat de prost trebuie sa fii, ca sa pui botul la toate prostelile lu’ Dracu’ cu milioanele lui de ani ale planetei Pamant? Stiu si stiti si dumneavoastra ca sunt extrem de multi cei care fac asta.

O alta iluzie pe care o confera stiinta Iadului celor care o invoca in discutiile despre Dumnezeu, este aceea de om destept, elevat, cultivat, citit, savant, sofisticat, in antiteza cu cel care crede doar in Dumnezeu si in Cuvantul Sau, Biblia, ca sa-si explice lumea si viata pe care o traieste, si care este catalogat de obicei ca fiind doar un prost troglodit si credul, care nu stie nimic tare, nimic cool, nimic de luat in seama. Un inapoiat. Este fix inves dragii mei. Intr-o zi, toti stiintificii astia, or sa ramana cu gura cascata ca la dentist cand vor vedea ca Dumnezeu le sfideaza toate legile si teoriile stiute de ei. Ei au impresia in mintea lor proasta, ca Dumnezeu depinde si este robul propriilor Lui legi, si ca la Dumnezeu nu exista evolutie si dezvoltare. Ei cred ca Dumnezeu sta pe loc in toate domeniile, si numai stiinta Iadului evolueaza si se dezvolta. Dumnezeu nu are voie. Sarmanii imbecili !

Concluzia: Sunt printre ei unii (…) care invata intotdeauna, si nu pot ajunge niciodata la deplina cunostinta a adevarului. Dupa cum Iane si Iambre s-au impotrivit lui Moise, tot asa si oamenii acestia se impotrivesc adevarului, ca unii care sunt stricati la minte si osanditi in ce priveste credinta. Dar nu vor mai inainta, caci nebunia lor va fi aratata tuturor, cum a fost aratata si a celor doi oameni.” Cam dura realitatea creionata de Dumnezeu aici, si pe care o recunoate si Nietzsche in zicerile sale, dar asa este, si asa va fi viitorul pentru astfel de oameni. Nu am nici cea mai mica indoiala. Sfatul lui Dumnezeu pentru toti cei care cred in El, este acesta:Tu sa ramai in lucrurile pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci stii de la cine le-ai invatat; din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2Timotei 3) Numai Scriptura si Duhul lui Hristos sunt singurele instrumente prin care omul pacatos si muritor poate avea o relatie adevarata, directa si personala cu Dumnezeu, de la care poate afla adevarul cu privirea la tot ce este si il inconjoara. Lucrurile sunt foarte clare.

Lupta dintre Hristos si Satana, dintre Adevar si Minciuna, dintre Lumina si Intuneric, dintre RAI si IAD, dintre Bine si Rau, continua. Nu va lasati prostiti !

„Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui, si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.” (Apocalipsa 12)

Cat despre faza cu „Dumnezeu a murit” eu nu pot sa spun decat asta: „Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic. Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile Mortii si ale Locuintei Mortilor (nu Petru tine cheile, ci Hristos). Iata, Eu vin curand, si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” Inclusiv lui Nietzsche.

Cam naspa pentru Nietzsche ! El e cam mort, iar Dumnezeu e cam viu. Cine a avut dreptate ? Nietzsche sau Dumnezeu ?! Vom vedea la sfarsit. Eu zic ca Nice si-a luat o mare teapa.

Cu respect,

P.S. Pe pagina „Evanghelia Vesnica” a acestui blog am explicat mai pe larg teapa pe care ne-a tras-o Dracu’ cu cunoasterea asta. Eva a fost prima din neamul omenesc care a vrut sa cunoasca mai mult decat i-a spus Dumnezeu. Consecintele le stim.

Trec vremile…

Mereu cerşim vieţii ani mulţi, aşa,-n neştire,

Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,

Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire

Se veştejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;

Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni

Din care-altoiul şubred să-şi tragă sevă nouă;

Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni

Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.

Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,

Minunile iubirii n-au stavile pe lume;

Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci;

Oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume,

Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,

Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.

 

 

Trec vremile… ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală…
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.

Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă… şi se suie!

Versuri de Vasile Voiculescu

Cu respect,

P.S. Acest post il dedic in mod special prietenului meu „cibernetic”, Manole, care se pare ca a gasit si flori pe acest blog. Doamne ajuta !

Foarte frumoasa este si prezentarea lui „LonelyMoonRise” de pe YOU TUBE, felicitari, si multumesc pentru permisiunea tacita de a o folosi la mine pe blog. Cu aceasta ocazie vreau sa le multumesc tuturor celor ale caror prezentari de pe YOU TUBE le-am folosit si eu la mine pe blog, pentru munca si inspiratia lor, si mai ales pentru generozitate. Ma inclin cu respect !

WE-ul acesta ne-am facut de cap ! A fost un WE cu muzica si poezie. Sper ca v-a placut, mie da. Va multumesc ca iubiti frumosul, si ca vizitati acest blog ! Sa fiti binecuvantati in continuare cu frumos, de catre autorul frumosului: Bunul Dumnezeu !

De dragoste

Mă lupt să scap iubirea de pătimaşul trup,
Să n-o mai sorb cu ochii, să n-o mai muşc cu gura,
Din laţu-mpreunării sălbatice s-o rup,
S-o curăţesc de carne, ca de pe aur zgura;
Să te ador în suflet; doar duhul să-ţi aleg-
O veşnică-mbinare a doua raze line…
Dar cum te-arăţi, mă-ntunec… şi sufletul întreg
Se face ochi, piept, braţe… zvâcnite către tine,
Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ţi cad;
Din nou vremelnicia îşi cască-n mine-abisul.
Rostogolit pe dâre de flăcări, ca-ntr-un iad,
Mă-ntorc, cântând în carne…Mă doare numai visul
Că mai presus de fire, putând să o răstoarne,
Iubirea e sămânţa eternităţii-n carne.

Nu-ţi spun nici un adio cum n-ai mai exista…
Rămâi doar coaja celei pe care-o iau cu mine…
Ţi-am supt adânc esenţa şi te-am golit de tine…
Plec numai cu splendoarea şi frumuseţea ta;
Las ochii falşi luceferi, şi iau privirea dragă,
Las buze reci de idol şi iau sărutul lor,
Uit sânii, duc căldura şi forma lor întreagă,
Fur neagra avalanşă de par când se dezleagă,
Din trup îmbrăţişarea de vrej ameţitor…
Zvârl inima stricată ce-ţi schioapătă alene,
Cu scopuri nepătrunse ţesute-n linguşiri
– Când prefăcute lacrimi, când râsete viclene-
Capcana-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri
Cu tot ce-am strâns din tine curat, ca Prometeu
Am sa te-alcătui altfel, dar suflet iţi dau eu.

Versuri de Vasile Voiculescu

Un WE minunat sa aveti. Bucurati-va !

Cu respect,

No comment

Motto: „Lasciate ogni speranza, voi ch’intrate.” („Lasati orice speranta, voi ce intrati”-Dante Alighieri-Infernul)

Cu respect,

P.S. Nu stiu cum o sa reactionati dumneavoastra, dar eu va marturisesc ca am ras cu pofta cateva zile la rand, dupa ce am vazut asta, mai ales in contextul celor discutate de noi pe acest blog. Parca ai vorbi de funie in casa spanzuratului ! E super ! Mereu ma intreba sotia zilele trecute de ce rad, iar eu ii raspundeam cu celebrul proverb: „Prostu’ nu rade de ce vede, ci de ce-si aduce aminte !” Exact asta faceam eu. Este senzational panoul asta ! Ma dicstreaza MACSIM ! Enjoy !

Despre teologie si biserici

„Acum vreau să spun un cuvânt clar despre Biserica creştină care încearcă să se descurce prin propria putere: Acest fel de creştinism îl face pe Dumnezeu să verse, pentru că încearcă să conducă o instituţie cerească într-un mod pământesc. În ce mă priveşte, dacă n-aş fi putut obţine puterea divină a lui Dumnezeu, aş fi abandonat întreaga lucrare. Biserica ce doreşte puterea lui Dumnezeu va avea de oferit ceva mai mult decât cluburi sociale, societăţi de tricotat, echipe de cercetaşi şi toate celelalte lucruri asemănătoare.
Eu prefer să fiu un membru al unui grup care se întâlneşte într-o cameră mică de pe o străduţă lăturalnică, decât să fiu parte a unei mari activităţi care merge bine şi nu este nou-testamentară în doctrina ei, în duhul ei, în trăirea ei, în sfinţenia ei, în toată structura şi conţinutul ei. Oamenii vor beneficiile crucii, dar cu toate acestea, nu vor să se supună controlului crucii. Ei vor să ia tot ceea ce poate oferi crucea, dar nu vor să fie sub domnia lui Isus. Există mai multă bucurie tămăduitoare în cinci minute de închinare decât în cinci nopţi de chefuire.
Duhul Sfânt poate fi absent din Biserica şi pastorul poate să tot pună lucrurile în mişcare‚ şi nimeni nu-şi dă seama de asta ani de zile. Ce tragedie‚ fraţilor‚ ce tragedie -că lucrul acesta se poate întâmpla într-o biserică creştină! Nu trebuie să fie aşa! Cine are urechi‚ să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
Eu vreau prezenţa lui Dumnezeu Însuşi‚ altfel nu vreau să am nici o legătură cu religia. Îl vreau pe Dumnezeu Însuşi‚ altfel voi pleca şi voi fi altceva‚ dar nu creştin.
Cred că ar fi bine pentru noi ca să ne oprim pur şi simplu din toate activităţile noastre, să ne liniştim, să ne închinăm înaintea lui Dumnezeu şi să-L aşteptăm. (Monica Clipa, sper sa citesti asta, apropo’ de ultima noastra discutie -D.T.) Nu mă face popular faptul că vă reamintesc că suntem o adunătură de oameni fireşti, dar, oricum, este adevărat că majoritatea creştinilor sunt fireşti. Poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie un popor sfintit, pur, curat, însă noi suntem o mulţime firească. Suntem fireşti în atitudinile noastre, în tendinţele noastre, suntem fireşti în multe lucruri. Ne-am degradat atât de mult înclinaţiile religioase, încât serviciul nostru creştin este, în mare parte, exhibiţionism. Avem nevoie disperată de o vizitare divină, pentru că situaţia noastră nu va fi niciodată îndreptată prin predici ! Nu va fi niciodată îndreptată până când Biserica lui Hristos nu va fi confruntată deodată cu ceea ce cineva a numit mysterium tremendium – misterul înfricoşat care este Dumnezeu, maiestatea înfricoşată care este Dumnezeu. Aceasta face Duhul Sfânt. El aduce misterul minunat, care este Dumnezeu, la noi, şi Îl prezintă duhului omenesc.
Nu vom cunoaşte niciodată mai mult despre Dumnezeu decât atât cât ne învaţă Duhul. Nu vom cunoaşte niciodată ceva mai mult despre Isus decât atât cât ne învaţă Duhul, pentru că numai Duhul dă învăţătură. El este Învăţătorul nostru, şi dacă El nu ne învaţă, noi nu putem cunoaşte niciodată. (Ce spunea si Tutea, si ce ne spune Dumnezeu de mult in Biblie) El este Cel ce ne luminează, şi dacă El nu aprinde lumina, noi nu putem vedea vreodată. El este Vindecătorul urechilor noastre surde, şi dacă El nu ne atinge urechile, noi nu putem auzi niciodată. Bisericile îşi pot continua activitatea săptămâni, luni, ani fără să ştie nimic despre aceasta sau să cunoască pogorârea Duhului Dumnezeului Celui viu peste ei. Oh, ce ruşine că ignorăm prezenţa regească. Avem aici o Regalitate mai înaltă decât cea pământească – Îl avem pe Domnul domnilor şi pe Împăratul împăraţilor – Duhul Sfânt este prezent şi noi Îl tratăm ca şi cum nu ar fi deloc aici. Noi ne împotrivim Lui, nu-L ascultăm, Îl stingem şi ne compromitem inimile. Auzim o predică despre El şi ne hotărâm să învăţăm mai mult şi să facem ceva în privinţa aceasta. Convingerea noastră se ofileşte şi, nu după mult timp, ne întoarcem în aceeaşi stare lipsită de viaţă de dinainte. Ne împotrivim Sfetnicului binecuvântat. El a venit să mângâie. A venit să dea învăţătură. El este Duhul învăţăturii. A venit să aducă lumină, pentru că este Duhul luminii. El vine să aducă puritate, pentru că este Duhul sfinţeniei. Vine să aducă putere, pentru că este Duhul puterii. El vine să aducă aceste binecuvântări în inimile noastre şi doreşte să avem acest fel de experienţă. Dumnezeu va face lucrul acesta pentru oameni. El nu ne întreabă care este contextul nostru denominaţional. Nu ne întreabă dacă suntem arminieni sau calvinişti. Vrei să încetezi să mai stingi Duhul? Vrei să încetezi să te mai împotriveşti Duhului?
Tot ce doreşte El este ca noi să ne supunem, să ascultăm, să ne deschidem inimile, şi El va da năvală, iar vieţile noastre vor fi transformate şi schimbate!
Dacă există ceva în viaţa ta mai mare decât dorinţa de a fi un creştin plin de Duhul, atunci tu nu vei fi niciodată un creştin plin de Duhul, până când acel lucru nu este îndepărtat. Dacă există ceva în viaţa ta mai solicitant decât tânjirea ta după Dumnezeu, atunci nu vei fi niciodată un creştin plin de Duhul. Am întâlnit creştini care au tot vrut să fie umpluţi, într-un mod vag, mulţi ani de zile. Motivul pentru care nu au fost umpluţi de Duhul este că sunt alte lucruri pe care le doresc mai mult. Dumnezeu nu dă busna într-o inimă omenească, până când nu ştie că El este răspunsul şi împlinirea celei mai mari şi mai copleşitoare dorinţe ale acelei vieţi.
Eu cred că noi suntem cea mai ocupată adunătură de activişti înflăcăraţi care s-au pomenit vreodată în lumea religioasă. Ideea pare să fie că, dacă nu alergăm într-un cerc cu limba de-un cot, nu Îi suntem pe plac lui Dumnezeu.
De unde avem conceptul acesta că, deoarece ucenicii au fost umpluţi cu Duhul atunci, în primul secol, nu este necesar pentru noi să fim umpluţi cu Duhul acum?
Acum, în vremea nostră, avem învăţători atât de naivi, încât să ne spună că nu trebuie să facem altceva decât să mergem tot aşa liniştiţi înainte, până când va veni Domnul şi ne va da în stăpânire multe cetăţi. Nu vă cer decât să cercetaţi Scripturile şi să vedeţi dacă aceste lucruri sunt adevărate. Rugaţi-vă, supuneţi-vă, credeţi, ascultaţi şi vedeţi ce va face Dumnezeu pentru voi!
Cred că va trebui să studiem din nou toată acastă învăţătură cu privire la locul Duhului Sfânt în Biserică, astfel încât Trupul să poată funcţiona din nou.”

Achiesez la aceste cuvinte, si de aceea am vrut sa le cititi si dumneavoastra. Este mult adevar in ele.

Cu respect,

C’est la vie

Aş ciocăni cu unghia până când
n-aş mai avea unghie,
şi cu degetul până când
mi s-ar toci.

Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
„Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi ?”

Şi totuşi şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva.

Nichita Stanescu

Un WE frumos sa aveti ! Nu uitati, inca multe lucruri simple sunt gratis. Bucurati-va !

 Sa iubiti si sa fiti iubiti !

Cu respect,