UE are diplomatie !

Romania Libera | 26.07.2010

„Dupa luni de negocieri, serviciul diplomatic al UE va fi operational in toamna. Ramane insa deschisa lupta pentru controlul unei masinarii complexe si costisitoare. Este inca o runda a bataliei intre partizanii integrarii si cei ai suveranitatii nationale.

Noul serviciu diplomatic al UE va intra in functiune imediat dupa perioada de vara. Crearea sa a fost o decizie dificila, luata dupa discutii indelungate intre Comisie, Consiliul European, Parlamentul de la Strasbourg si, bineinteles, Lady Ashton, baroana britanica numita Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate dupa ratificarea Tratatului de la Lisabona, scrie presseurop.eu.

Ca intotdeauna, centrul litigiului consta in distributia puterilor intre diferitii actori, adica intre diferitele organe ale Uniunii Europene: cum se vor imparti sarcinile intre Comisie si noul serviciu, inclusiv in ceea ce priveste ajutorul pentru dezvoltare si ajutorul umanitar, acesta parte importanta a activitatilor Comisiei? Ce control va avea Parlamentul asupra actiunii Inaltului Reprezentant si a noului corp diplomatic ? De cine vor depinde toti pe planul administrativ ? In spatele luptei fiecaruia pentru a-si apara rolul si prerogativele se pun de asemenea probleme de principiu : Comisia este un organism supranational, precum Parlamentul; spre deosebire de ele, Consiliul, la care se refera Lady Ashton, este compus din state suverane. Indirect, se desfasoara de fapt aici inca o runda a lungii batalii intre partizanii integrarii si cei ai suveranitatii nationale.
Decizia este rezultatul unui proces destul de sinuos si de mai multe compromisuri : in principiu, aspectele politice ale actiunii externe ale UE ii revin lui Lady Ashton si diplomatiei sale, in timp ce instrumentele financiare vor fi gestionate de Comisie – SEAE va fi responsabil numai de planificarea lor strategica, cu exceptia, in plus, a instrumentelor destinate ajutorului pentru dezvoltare. Pe de alta parte, Inaltul Reprezentant va trebui sa informeze Parlamentul cu privire la deciziile strategice majore.

Nimeni nu se astepta ca crearea unui adevarat corp diplomatic european si definitia rolurilor sa se petreaca fara probleme si s-ar putea ca, pana la urma, compromisul sa functioneze. Desigur, odata ce tranzactia va fi finalizata, structura nu va fi modesta. Serviciul va avea intre 6.000 si 7.000 de diplomati, dintre care putin mai mult de jumatate vor fi furnizati de catre institutiile comunitare, iar restul de catre cele 27 state membre. O buna parte dintre ei va lucra la Bruxelles, iar restul in 136 de birouri in strainatate, cu un buget total de aproape 3 miliarde de euro.

Daca Europa are nevoie de o politica externa si de securitate comuna, crearea unui corp diplomatic care sa o promoveze si sa o sprijine este un corolar natural. In lunile care au urmat numirii sale in postul de Inalt Reprezentant, Lady Ashton s-a ocupat aproape exclusiv de aceasta infiintare.

Si totusi, suntem indreptatiti sa ne intrebam daca este intr-adevar necesar astazi, in urgenta, de a pune la punct o structura atat de complexa si costisitoare, intr-un moment in care bugetele nationale sufera reduceri drastice. Un moment in care opiniile publice vad eforturile pe care trebuie sa le depuna Europa in aceasta perioada de criza, pentru a concilia interese nationale divergente in unicul scop de a apara ce exista deja, anume euro-ul si pactul de stabilitate, lasand putin loc pentru speranta de progrese iminente in sensul unei politici externe concertate. Intr-un moment in care toata lumea poate vedea ca, asupra dosarelor majore pe care Uniunea Europeana trebuie sa le trateze, precum politica fata de Rusia, Turcia si chiar fata de Statele Unite, divergentele sunt mai evidente decat punctele de convergenta. In concluzie, intr-o perioada cand, pentru a avansa integrarea, ar fi mai necesar decat oricand de a avea simtul concretului si al realitatilor, ne putem intreba daca este intr-adevar indispensabil de a initia un astfel de dispozitiv inainte chiar ca rolul sau si functia sa sa fie clar stabilite.

Masinaria comunitara a cunoscut in trecut derivele gigantismului birocratic, in care dorinta de prestigiu se amesteca cu ambitiile nationale: unii pariaza deja pe identitatea secretarului general al noii diplomatii europene, care ar putea fi – ascultati oameni si frati – un francez, ambasadorul Vimont, flancat de – si aceasta nu este o coincidenta – o nemtoaica. Dar ar fi o greseala ca primul copil al Tratatului de la Lisabona sa nu fie embrionul unei actiuni externe comune concrete, eficiente si rapide, ci o simpla masinarie birocratica impovaratoare, rezultatul unor acorduri pe sub masa, si fara identitate proprie.”

Iata si punerea in practica a celor de mai sus. In timp ce natiunile Europei si ale lumii au probleme mai mici sau mai mari cu criza si alte asemenea, baietii veseli care pun de un nou (vechi) imperiu, isi fac treaba fara probleme. Prostimea are grija zilei de maine, sta cu ochii beliti ca curca-n leme la toti smecherii de „lideri de opinie” care-i manipuleaza pe bani grei pentru propriile interese si a gastii pe care o reprezinta asa cum s-a dovedit recent si in Romania, la toti manelistii si la toti Boti si Bienci, Varci si Morari, Udre si Videni, Crini si Ponti, Basesti si Vanti, etc… in loc sa stea sa se gandeasca la consecintele a tot ceea ce se face in numele ei, dar fara consultarea si stirea ei, adica pe supt ascuns.

Realitatea | 16.09.2010

„Diplomatul german Markus Ederer a obtinut postul de ambasador al UE la Beijing, iar ambasadorul austriac Hans Dietmar Schweisgut a fost numit in post la Tokyo, a anuntat miercuri Inaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externa, Catherine Ashton.

Hans Dietmar Schweisgut este in prezent ambasadorul Austriei la UE. Ederer este in prezent inalt responsabil al Ministerului de Externe de la Berlin.

Cinci spanioli fac parte din prima parte de numiri a noilor ambasadori ai UE, acestia fiind trimisi in Argentina, Angola, Namibia, Guineea Bissau, si la Beijing, unde un reprezentant al Spaniei va detine postul de adjunct de sef de misiune. In acelasi timp, conducerea misiunilor UE din Filipine, Ciad, Zambia a fost incredintata francezilor, in timp ce irlandezii urmeaza sa reprezinte Uniunea Europeana in Bangladesh, Botswana, Mozambic. Doi italieni vor reprezenta diplomatia UE in Albania si Uganda, iar doi olandezi vor merge in Africa de Sud, respectiv Liban.

Un german va merge in Papua Noua Guinee, in timp ce misiunile UE din Burundi si Senegal vor fi conduse de belgieni. Printre cei nominalizati miercuri se afla si doi luxemburghezi, care au primit conducerea misiunilor UE din Singapore si Haiti.

Noile membre UE sunt slab reprezentate in prima parte de numiri din noul serviciu diplomatic european. Doi polonezi vor conduce misiunile UE din Coreea de Sud si Iordania, un bulgar va merge in Georgia, iar un lituanian in Afganistan.

Infiintarea serviciului diplomatic european este una dintre cele mai importante schimbari introduse prin Tratatul de la Lisabona, care a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009. Acesta vizeaza sa faca actiunile externe ale UE mai coerente si mai eficiente, sporind astfel influenta UE in lume. Serviciul o va ajuta pe sefa diplomatiei europene, Catherine Ashton, sa isi indeplineasca mandatul si va lucra in cooperare cu serviciile diplomatice din statele membre.”

Asa cum am mai spus pe acest blog, ceea ce nu s-a putut realiza in trecut cu sabia si cu tunul se realizeaza acum cu economia si „democratia”. Mirajul unei vieti mai bune intr-o uniune de state, ascunde ca si in trecut, ganduri IMPERIALE. Nimic altceva, nimic nou sub soare. Gandirea lu’ Dracu’ de a fi si el imparat, conducator suprem, a animat pe toti cuceritorii acestei lumi, fiind in ADN-ul lor pus acolo de Dracu’ prin pacat. Vechiul Imperiu Roman se reface sub ochii nostri, si va fi o rotita importanta in ultima drama mondiala pe care o va cunoaste planeta Pamant. Ultima dictatura indusa, nascuta, sprijinita si coordonata ca deobicei, de Dracu’ insusi. Absolut nimic nu-i poate opri pe cei care sunt de partea lu’ Dracu’. Ceea ce a spus Dumnezu se va intampla la punct si virgula. Pe aceeasi idee a implinirii profetiilor biblice, mai puteti citi pe acest blog articolele de mai jos, pe care le puteti accesa direct de aici, dand un click pe linkurile de mai jos:

UE=Imperiul Roman refacut

UE are Presedinte si Ministru de Externe

Profetia crestina se implineste zilnic

In timp ce toti prostii prostiti de Dracu’ il cauta inca pe Dumnezeu cu ajutorul stiintei, filozofiei lui Platon si Aristotel, a matematicii si a fizicii de toate soiurile, a scoicilor si a dinozaurilor, cei facuti destepti de Duhul lui Hristos, il vad pe Dumnezeu ca si pe Hristos cand a fost pe Pamant, cat este de transparent si de langa noi, daca credem ce ne spune El in Cuvantul Sau Autorizat care este Biblia. Fraierii prostiti de Dracu’ sa-l caute in stiinta, literatura si filozofia lu’ Dracu’, eu raman la Biblie, la: „STA SCRIS !”

Ceilalti sunt liberi sa-si piarda timpul cu coduri d’a’ lu’ Oreste, O2, Codu’ lu’ Da Vinci, Pavel Corut, Dan Puric si alte traznai din acestea babiloniene. Vor cauta in continuare pe Dumnezeu printre mii si milioane de link-uri de pe internet, si nu vor gasi nimic. Isi vor da unii in capul altora cu ele, dar nu vor intelege absolut nimic. Se vor infunda din ce in ce mai mult, exact ca cei inghititi de nisipurile miscatoare. Cu cat se agita mai mult, cu atat sunt inghititi mai repede de capcana mortala. Vai de ei !

„Tu sa ramai in lucrurile pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci stii de la cine le-ai invatat, din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna… Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa, ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.” (2Timotei)

Cu respect,

De ce sunt intelectuali lasi ?

„Ati vazut vreodata un „intelectual” în timpul unei crize politice, sau unei mari prefaceri internationale? Nu numai ca e uluit si neinformat; asta înca n-ar fi o rusine prea mare. Dar e de-a dreptul inspaimantat, e coplesit de frica, e paralizat de panica. Umbla aiurit, pune întrebari oricui, asculta pe oricine îi vorbeste, are o încredere oarba în orice dobitoc politic – si tremura pentru viata si libertatea lui ca si cel din urma dintre sclavi. Numai atunci îsi da el seama ce putin s-a „interesat” de viata sociala din jurul sau. Si cauta pretutindeni sprijin si încurajare. Renunta la orice demnitate personala, uita cu desavarsire misiunea lui istorica: frica face din el o lichea sau un sclav. De cate ori plutesc în aer psihoze politice, de cate ori se întampla sau se asteapta ceva grav – o revolutie, o reforma acerba, un atentat, o schimbare esentiala a ordinii sociale – bietul „intelectual” român îsi pierde mintile. (Fireste, vorbesc numai de „intelectualul” pur, de cel fara aderente cu partidele sau grupurile politice). Încearca atunci sa faca cele mai umilitoare tranzactii; si nu de ordin concret, politic, ci tranzactii fara nici un profit, fara nici o eficacitate. Marturiseste oricarui om întalnit ca aproba anumite gesturi politice, ca si el a gandit asa, ca bine se face ce se face etc. În noaptea insurectiei comuniste de la atelierele Grivita, am întalnit un excelent romanicier, care, afland de cele ce s-au întamplat, mi-a deschis repede ultimul sau roman, aparut în zilele acelea, ca sa-mi arate ca si el a promovat o revolutie sociala si antiburgheza. Poate ca asa era. Dar nu lucrul acesta e semnificativ. Ci faptul ca excelentul romancier s-a grabit sa-si caute puncte de contact cu o miscare sociala despre care nu stia nimic, nu stia cine o face si contra cui, daca are sorti de izbanda si de eficacitate etc. Nu stia nimic. Scos din preocuparile lui „intelectuale”, i-a fost frica. Tot asa dupa cum le-a fost frica tuturor intelectualilor crestini de succesele „Garzii de fier” – si au început sa o aprobe nu pentru ca le convenea programul „Garzii”, ci pentru ca se temeau sa nu fie suspectati si persecutati dupa o eventuala victorie a ei. Nu am nimic de zis contra „intelectualilor” care trec de o parte sau alta a baricadei îndemnati de o anumitã constiinta sociala sau nationala. Dar îmi repugna lasitatea intelectualilor apolitici, care îsi descoperã deodata aderenta cu o miscare sociala în pragul izbanzii (sau care numai pare astfel). Si ei nu fac asta din interes, caci cei mai multi n-au nimic de castigat, ca „intelectuali”, dintr-o asemenea misare. O fac pur si simplu din frica, din lasitate. Frica ce îsi are radacina în lipsa de constiinta „functionala” (daca ni se iarta expresia), în lipsa constiintei ca ei, „intelectualii”, reprezinta – în pofida oricarei violente si a oricarei prostii politice – singura forta invicibila a unei natiuni. Daca orice intelectual si-ar da seama ce reprezinta el în societatea româneascã, si, mai ales, pe cine reprezinta el – putin i-ar pasa atunci de orice revolutie, de orice razboi, de orice criza politica. Mare sau mica, biruita sau victorioasa, o natiune nu înfrunta eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin taranii sau proletarii ei – ci numai prin ce se gandeste, se descopera si se creeaza între hotarele ei. Ceasul de azi sau de maine poate fi stapanit de oricine; poate fi stapanit chiar de dusmani; fara ca o natiune sa piara. Fortele care musca din eternitate, fortele care sustin istoria unei tari si-i alimenteazã misiunea ei – n-au nimic cu politicul, nici cu economicul, nici cu socialul. Ele sunt purtate si exaltate numai de catre „intelectualii” unei tari, de anvagarda care, singura pe frontierele timpului, lupta contra neantului. Atatea provincii romane, admirabil civilizate, au pierit pentru totdeauna pentru ca n-au existat secole creiere care sa domine masa amorfa si efemeridele istoriei, sa creeze valori sufletesti, sa nutreasca o cultura. Aproape toate republicile sud-americane traiesc aceeasi existentã periferica, semi-istorica, asteptand ca timpul sa le suprime geografia si neantul sa le înghita actuala lor viata „politica”. Deci, asta reprezinta „intelectualii”: lupta contra neantului, a mortii; permanenta afirmare a geniului, virilitatii, puterii de creatie a unei natiuni. Si, ca atare, n-au de ce sa se teama, sa intre în panica si sa se umileasca în fata unei miscari politice cu sanse de succes. Mai întai, pentru ca orice miscare politica îsi are radacinile în ideile unui intelectual sau unui grup de intelectuali. (Nu vorbesc, fireste, nici de guvernare, nici de legislatii abstracte, ci de revolutii, de forme de reactiuni concrete, istorice). Si, în al doilea rand, pentru ca nici o revolutie si nici un act politic nu îl privesc direct pe intelectual. Pot privi, în orice caz, numai interesele lui de breasla, confortul lui, familia lui. În ceasul în care ceva se întampla politic, deci se consuma – intelectualul se afla cu mult înainte, ocupat sa creeze ceva care sa muste din eternitate, sau sa faca ceva care numai dupa multi ani va fi precipitat în strada, va capata valoare politica. În ceasul unei revolutii sau unei crize, intelectualul adevarat se afla prea departe ca sa se mai poata întoarce înapoi… El a trecut demult pe acolo. Ceea ce pare nou pentru mase este demult trait, asimilat, consumat pentru el. Indiferenta fata de politica, de prezentul politic? Nicidecum. Ci numai toleranta si întelegere. Dai o mana de ajutor si treci mai departe. Dar, în nici un caz, nu merita sa-ti pierzi cumpatul, sa-ti iesi din fire si sa pactizezi cu oricine – uitand ca nimeni nu poate avea dreptul de a pactiza cu tine. Îti pierzi libertatea? Asta nu ti-o poate lua nimeni. Îti primejduiesti situatia materiala? Asta priveste familia ta, nu pe tine. Îti risti viata? Ei si? Acel pe care îl reprezinti nu moare niciodata. Daca crezi altfel, renunta la „intelectualitate” si fa-te om politic.”

Mircea Eliade  – 1 noiembrie 1934

Citind de curand acest text al lui Mircea Eliade, nu m-am putut abtine sa nu-l compar cu mentalitatea si stiinta unui adevarat crestin. Crestinii adevarati sunt asa cum spune Mircea Eliade aici, ca trebuie sa fie un intelectual adevarat. Stiu dinainte multe lucruri, nu prea pot fi prinsi pe picior gresit, si participa cu tot ce pot la binele comun, dar sunt cu mult inaintea celorlalti in cunoasterea fenomeneleor acestei lumi, si a celei viitoare. Dupa cum puteti constata, Mircea Eliade a pus cuvantul intelectual intre ghilimele, sugerand astfel ca nu numai cei cu multa carte, scoli si multe diplome pot fi denumiti astfel, ci orice minte isteata, creatoare, scormonitoare si deschisa la lucrurile cu adevarat esentiale, si nu doar la manelele si caterinca de moment a vremurilor. Intelectual poate fi in acest caz si taranul, si muncitorul, si analfabetul, si academicianul, si profesorul si gospodina, ORICINE.

Un crestin adevarat ca si un „intelectual” adevarat, s-a intors demult de pe drumurile pe care altii abia pornesc, si are in permanenta o viziune mai avansata decat toti ceilalti din veacul lui. Crestinii doar cu numele, nu si cu trairea si cunoasterea, sunt la fel ca oricare intelectual las si nestiutor, descris aici de Mircea Eliade. Cred ca si titlul „De ce sunt crestini lasi ?” ar fi mers la fel de bine.

Cu respect,

Este Hristos sau Dracu’ ?

 Motto: „Fiindca vor veni multi in Numele Meu si vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Si vor insela pe multi.” (Marcu 13)

Va aratam in postul Dumnezeu si oamenii, batjocoriti la manastirea Nicula cum biserica ortodoxa isi bate joc de credinciosii ei lasandu-i sa creada ca daca inconjoara o biserica pe coate si pe genunchi, il onoreaza astfel pe Dumnezeu si fac ceva ce-i place mult lui Dumnezeu. O blasfemie de-a dreptul, nu ma feresc de cuvinte. O insulta la adresa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu cere nimanui sa faca asa ceva. Isus Hristos nu a umilit niciodata, pe nimeni, in halul acesta. Pentru ca eu nu sunt membrul nici unei biserici de pe planeta Pamant si in consecinta nu trebuie si nu sunt dator sa apar si sa propovaduiesc „adevarurile” unei anumite biserici, imi permit luxul de a spune ADEVARUL asa cum este el in Biblie, fara sa fie nevoie sa-l denaturez sau sa-l ajustez pentru a intra, a incapea, a se incadra intr-o anumita dogma sau invatatura bisericeasca sau cultica.

Ceea ce am sa va prezint acum in acest articol, este cred eu, ceva care nu necesita prea multe comentarii. O imagine, un film, valoreaza mai mult decat mii de cuvinte se spune, dar eu nu asi ignora nici cuvintele care pot explica imaginile. Veti privi si veti gandi. Veti privi si veti trage concluziile pentru dumneavoastra. Dupa ce veti viziona clipurile nu trebuie sa va raspundeti decat la o singura intrebare, cea din titlul acestui articol. Este foarte delicat sa vorbesti despre credintele semenilor tai, si nu trebuie sa o faci decat spre binele si atentionarea lor, nu ca sa razi de ei sau sa le dai lectii, sa te crezi superior. TOTI am fost si mai suntem prostiti de Dracu’. Nimeni nu a fost si nu este imun. Nici un om care s-a nascut vreodata pe aceasta planeta, cu exceptia Omului Isus Hristos, Fiul intrupat al lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos nu a analizat religia si credinta nimanui, niciodata. Nu a ras si nu a batjocorit credinta nimanui. El doar a spus ADEVARUL. El insusi ERA si ESTE ADEVARUL. Adevarul este catalizatorul care declanseaza reactiile oamenilor. Unii devin interesati de el, altii il resping cu brutalitate sau mai putina brutalitate, iar altii sunt de-a dreptul nepasatori. Oricare ar fi reactia, rezultatul final nu va fi acelasi, asa cum cred cei mai multi dintre oameni. Raportarea la ADEVAR le va determina soarta vesnica: Moartea sau Viata.

Daca ma intrebati si pe mine, eu va spun la fel de clar ca ceea ce se intampla aici este o alta blasfemie la adresa lui Dumnezeu. Toate acestea se intampla intr-o biserica neoprotestanta, ca dovada ca Dracu’ nu are preferinte speciale in materie de biserici. El intra si in bisericile istorice, traditionale, cat si in cele protestante sau neoprotestante. Asa cum am spus de multe ori pe acest blog, numai prostii, retardatii Universului pot crede ca Dracu’ se sperie de o apa numita aghiazma, de o icoana, de o Biblie tinuta in mana sau nu de un pastor protestant sau neoprotestant, de un popa sau oricine altcineva, si ca lu’ Dracu’ ii este frica sa intre intr-o biserica. Dracu’ nu ramane niciodata afara, la usa bisericilor. El este in noi, in toti aceia care ii apartin lui. El intra peste tot impreuna cu cei care sunt ai lui dar se cred ai lui Dumnezeu, cum este cazul multor, prea multor „crestini”. Il doare pe Dracu’ fix in plachiuri de toate ritualurile bisericilor si de toate prostelile lor. Daca cineva poate sa creada ca este la adapost in biserica lui, ii spun pe fata ca e doar un prost prostit de Dracu’. De atatea ori a intrat Dracu’ si a facut prapad prin biserici. De un singur lucru se teme Dracu’ in realitate: de Isus Hristos cel VIU si de fratii Sai, adica de toti aceia in care Duhul lui Hristos locuieste cu adevarat. In rest n-are nici o jena ! Va lasa sa credeti toate prostiile inventate de el si asezate in invataturile si ritualurile bisericilor din lumea aceasta. Si inca ceva, sa nu uitati ca Dracu’ stie Biblia mai bine decat o stiti dumneavoastra. Pe Isus Hristos l-a ademenit cu citate din Biblie nu din prelegerile ateiste asa cum cred prostii. Si nu uitati ca Dracu’ a fost un heruvim ocrotitor si a stat foarte multa vreme langa Viul Dumnezeu. Stie oricum mai multe decat poate sa stie orice pamantean muritor, care se crede desteptul desteptilor. Dar prostii sunt prea prosti ca sa ia seama la toate acestea. Ei cred ca datul cu curul de pamant in biserica si in afara ei, pupatul de lemne si de carpe, de morti, de statui de piatra, de lemn, de aur si de argint, ca recitarea din Biblie a tone de versete, ii salveaza de o forta mult, mult superioara lor, cea a lu’ Dracu’ si a demonilor lui. Niste naivi ! 

Daca Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ii lua la palme, ii imbrancea si ii dadea cu cracii in sus si cu curul de pamant in numele Tatalui Sau pe toti aceia care veneau la El, si se zbateau apoi ca epilepticii in fata Lui, atunci sunt corecte si adevarate si aceste imagini, si ceea ce face acest om. Atunci acest om este omul lui Dumnezeu. Daca insa Isus Hristos nu a facut NICIODATA ceea ce vedeti aici, inseamna ca Dracu’ ii da pe acesti oameni cu cracii in sus si cu curul de pamant, si ii face sa arate ca niste epileptici, nu Dumnezeu. Si atunci avem de-a face cu omu’ lu’ Dracu’. Eu cred ca aici avem de-a face cu Dracu’ si omu’ lui, nu cu Dumnezeu. Voi ce ziceti ? 

Ei, ce ziceti ? E Dracu’ sau Dumnezeu ? E DRACU’ PRIETENI ! Isus Hristos nu a facut asa ceva ! In aceste imagini il vedeti in realitate pe Dracu’ la lucru, cum ii prosteste el pe prosti. Vedeti si o parte din puterea lui cea mare. Dar nu mai mare ca a facatorului sau, Dumnezeu, care intr-o singura zi il va zdrobi pe acest neleguit. Ceea ce este inspaimantator in toate acestea, este multimea mare, miile de oameni care se lasa sub puterea Satanei, crezand ca sunt sub puterea lui Dumnezeu. Dupa cum puteti vedea, sunt oameni bine imbracati, par educati, prosperi, si totusi se lasa amagiti si prostiti de Dracu’. Groaznic !

Toate aceste lucruri si practici se fac in numele lui Hristos ! Acesti oameni cred ca daca cad in transa sunt sub influenta Duhului Sfant ! Este aberant, dar ei cred asta ! Si daca le spui ca Dumnezeu nu este in ceea ce fac si cred ei, ti-ar crapa cu placere capul in numele lui…ati ghicit: Isus Hristos !

„Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui, tot asa si gandurile voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos. In adevar, daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus pe care noi nu l-am propovaduit sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit sau o alta Evanghelie pe care n-ati primit-o, of, cum il ingaduiti de bine! Dar socotesc ca nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii acestia „nespus de alesi!” Chiar daca sunt un necioplit in vorbire, nu sunt insa si in cunostinta, si am aratat lucrul acesta printre voi, in tot felul si in toate privintele. Oamenii acestia sunt niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori, care se prefac in apostoli ai lui Hristos. Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. Nu este mare lucru, dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor.” (2Corinteni 11)

Asa este cum spune Dumnezeu, si cum se vede si in imaginile vizionate. Satana se preface a fi Hristos. Cel ce este minciuna si intuneric se preface a fi adevar si lumina pentru prostii care refuza adevarul lui Dumnezeu, adica pe adevaratul Hristos. Cei care vad asa ceva in numele lui Hristos, atat aceste imagini cat si ceea ce se intampla la manastirea Nicula, este normal sa devina atei si sa rada de crestini si de crestinism, precum si de dumnezeul lor. Un Dumnezeu aberant care cere si face asa ceva credinciosilor Lui. Vestea proasta pentru ei este ca Dumnezeu nu este deloc implicat in astfel de trebusoare, este doar Dracu’ si atat.

Cu respect,

Dans…

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?…

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

Versuri de Nichita Stanescu

Cu respect,

Nicodim si Isus

Motto: Cine poate, atunci, sa fie mantuit?” Isus S-a uitat tinta la ei si le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.” (Matei 19)

Va promiteam la articolul „Religie si Secularism, Cler si Laici, Sacru si Profan” ca o sa discutam mai pe indelete, despre o intalnire memorabila dintre Isus Hristos si Nicodim, un fruntas important al religiei organizate a iudeilor, un fruntas care habar nu avea de Dumnezeu, asa cum se va dovedi ulterior din discutia personala avuta cu Isus, Fiul intrupat al lui Dumnezeu. Dupa parerea mea, aceasta discutie pune capat definitiv si irevocabil, oricarei alte discutii, controverse, aniteza, argumente pro sau contra sau cum vreti sa-i mai spuneti, dintre ceea ce inseamna religia organizata, si Viul Dumnezeu. Diferentele sunt enorme, ca dintre adevar si minciuna, ca dintre Dumnezeu si Dracu’, ca dintre Dumnezeu si dogme, ca dintre Dumnezeu si ritualuri, ca dintre Dumnezeu si ziduri de temple si de biserici, ca dintre Cer si Pamant, ca dintre Iad si Rai. Mesajul fara echivoc al lui Isus este ca: Religia organizata nu va putea sa faca niciodata, ceea ce DOAR VIUL DUMNEZEU poate sa faca cu adevarat, adica sa mantuiasca, sa salveze din pacat si din moarte, sa dea neprihanire. Viul Dumnezeu nu a transferat niciodata vreunei biserici sau vreunui muritor de rand, popa sau pastor, sfant sau sfanta, atributiile Sale. Singurul rol adevarat al adevaratei biserici a lui Dumnezeu de pe pamant, este doar acela de a-i indrepte pe oameni, spre Viul Dumnezeu. Atat. Nu spre dogmele si ritualurile lor, ale bisericilor, care nu au nici o valoare, si nici o putere. De ce pun mereu sau cat se poate de des cuvantul VIU inaintea cuvantului Dumnezeu? Raspuns: Ca sa constientizam foarte clar, ca avem de-a face cu o persoana vie, in carne si oase cum se spune, si nu cu aburi, dogme, ritualuri si ziduri, lemne si carpe, etc. Ritualurile, dogmele, bisericile (zidurile + oamenii) nu pot face pe nici un alt om sa se nasca din nou. Niciodata! Asta afirma Isus Hristos in Evanghelia Vesnica, si in aceasta discutie cu Nicodim. Domnul Isus spulbera pentru totdeauna mitul templului, al bisericii, al ritualului si al dogmelor, aplicate prosteste oamenilor, cu pretentia ca asta ii salveaza si le da putere, si ca asta reprezinta puterea si voia lui Dumnezeu, si pe Dumnezeu. Domnul Isus spune foarte clar in aceasta discutie, ca numai El si Tatal Sau pot face asta: sa nasca un om din nou. Punct. Templele si Bisericile nu au putut, nu pot si nu vor putea niciodata sa faca asa ceva. Dar haideti sa depanam intamplarea, si sa tragem fiecare pentru el concluziile necesare, ajutati fiind de Duhul lui Hristos. Aici este o hrana foarte tare, pe care putini „crestini SRL” sunt in stare sa o digere, deoarece au ramas inca copii in ceea ce priveste stiinta despre Dumnezeu, si au capul si creierele imbibate si imbuibate cu tone de tampenii si idiotenii despre Dumnezeu. Moloz teologic. Trebuie sa arunce la gunoi tot acest balast intelectual pus acolo de Dracu’. Trebuie sa o ia de la ZERO, sa reseteze multe lucruri gresite din mintea lor, daca vor asta. Adica sa se nasca din nou, in toate privintele. Iata intamplarea relatata in Biblie: 

„Intre farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: „Invatatorule, stim ca esti un Invatator venit de la Dumnezeu, caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.”

Drept raspuns, Isus i-a zis: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.”

Nicodim I-a zis: „Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca?”

Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: ” Trebuie sa va nasteti din nou.” Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.”

Nicodim I-a zis: „Cum se poate face asa ceva?”

Isus i-a raspuns: „Tu esti invatatorul lui Israel si nu pricepi aceste lucruri? Adevarat, adevarat iti spun ca Noi vorbim ce stim, si marturisim ce am vazut, si voi nu primiti marturia Noastra. Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti, si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti? Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce S-a coborat din cer, adica Fiul Omului care este in cer. Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El. Oricine crede in El nu este judecat, dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele. „ (    )

S-au spus si inca se mai spun multe aberatii despre aceasta discutie, dintre Nicodim si Isus. Tragedia este ca 99 % dintre asa zisii crestini, nu o inteleg absolut deloc. In ea este cuprinsa toata Vestea Buna, toata Evanghelia Vesnica. Daca intelegi aceasta discutie in esentele ei, intelegi TOTUL, tot crestinismul adevarat. Ceea ce il intreaba Nicodim pe Isus, sunt intrebarile legitime ale oricarui om venit (nascut) in lumea aceasta, care aude de un Dumnezeu ca fiind singurul adevarat, aude de pacat, neprihanire si moarte, cum au aparut ele, si care vrea sa-l cunoasca si sa-l inteleaga pe acest Dumnezeu cu adevarat. Si care mai vrea sa inteleaga clar cum poate sa fie el salvat din moarte si din pacat. Raspunsurile lui Isus sunt foarte clare, simple si fara echivoc. Ele nu mai lasa loc de interpretari. Sunt simple si la obiect. Asa raspundea Mantuitorul, fara multa vorbarie, scurt si la obiect. Verde-n fata! Vrei sa iei aminte bine, nu vrei, iarasi bine, este numai treaba si problema ta, dar in final, trebuie sa stii ca va fi rau pentru tine: vei muri vesnic.

Hai sa vedem ce intrebari a pus Nicodim lui Isus, si ce a raspuns Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Nicodim vine noaptea la Isus, ca sa afle ceea ce il framanta. Oamenii bisericilor, clerul, cand ii framanta cate ceva in legatura cu Dumnezeu, cu bisericile lor, cu dogmele lor, cu ritualurile lor, cu tot ceea ce fac ei, nu recunosc pe fata, ziua, framantarile pe care le au. Nu il prezinta pe Isus Hristos oamenilor asa cum Hristos insusi se prezinta constiintei lor, deschis, aratandu-le unde gresesc. Nu, ei nu fac asta. Ascund asta de oameni. Atunci cand inteleg ca unele lucruri nu le fac chiar asa cum trebuie, ei sau bisericile din care fac parte, nu recunosc asta, se ascund, asteapta noaptea… Nu spun oamenilor nimic din ceea ce le-ar periclita pozitia lor si a bisericii pe care o reprezinta. Oamenii bisericilor, clerul, popii si pastorii, ii pun intrebari incomode lui Dumnezeu, doar in ascuns, departe de ochii altora, ale norodului, ale prostimii, ca sa nu vada mirenii ca ei habar nu au de Dumnezeul pe care chipurile il slujesc si il predica oamenilor, si despre care se dovedeste in final, ca ei nu stiu nimic adevarat, nimic real, ci doar inchipuiri ale mintilor lor. In confruntarea directa cu Viul Dumnezeu, crudul adevar iese imediat la lumina, cum ca acest cler, bisericile lor, toata popimea si pastorimea, si implicit boborul, habar nu au de Dumnezeu. Oamenii bisericilor, le spun ziua enoriasilor lor, doar basmele, dogmele si ritualurile bisericilor lor, legate de Dumnezeu, tuturor acelora care cred in ei, ca fiind slujitori ai lui Dumnezeu. Nicodim nu face exceptie. „Tu esti invatatorul lui Israel si nu pricepi aceste lucruri ?” Asta il intreaba Isus pe Nicodim, direct, pe sleau. Nicodim nu stia nimic esential despre Dumnezeu. Era o calauza oarba, la fel ca toti ceilalti. Duhul lui Dumnezeu il avertiza ca este pe o cale gresita, si de aceea vine el la Isus, de aceea simte el nevoia sa-si calrifice niste lucruri, impreuna cu cel care avea raspunsurile adevarate. Dar lui ii este rusine sa faca asta ziua, dovedindu-si astfel propria lasitate si ignoranta in fata oamenilor, asa ca vine noaptea, ca sa nu-l vada lumea, ca si el are nevoie de invatatura sanatoasa venita de la Dumnezeu insusi, nu din dogmele templului/bisericii. Nicodim vine cu o mica periuta la Isus, spunandu-i ca el stie ca este un Invatator venit de la Dumnezeu, pentru ca altfel nu ar fi putut sa faca tot ceea ce facea. Dar nu i-a spus asta recunoscandu-l ca Fiu al lui Dumnezeu. Nu. Ci mai degraba ca pe un proroc a lui Dumnezeu. Isus aparent fara sa bage in seama ceea ce-i spune Nicodim ca introducere, ii raspunde direct ceea ce Nicodim voia sa afle: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” Ca orice muritor, Nicodim voia sa stie drumul spre Imparatia lui Dumnezeu, si cum se poate ajunge acolo. Desi el era un fruntas religios in Israel, era un fariseu, el recunostea practic in fata lui Isus, ca habar nu are cum se ajunge la Dumnezeu si in Imparatia Sa, dar culmea…ii invata pe altii cum sa faca asta ! Nu va suna cunoscut?! Mie da. Asta se intampla pana in ziua de astazi. Bisericile din ziua de astazi credeti ca fac altceva? Fac exact acelasi lucru ca si Nicodim si biserica lui. Vand iluzii credinciosilor lor, si se mira foarte tare cand Dumnezeu, prin oameni alesi de El, pe care ei nu dau 2 bani, le arata clar cat sunt de goi. Vazand ca Isus l-a luat direct, Nicodim pune urmatoarele intrebari, cat se poate de firesti si de normale, si de mare bun simt: „Cum se poate naste un om batran ? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca ?” Corecta intrebarea, dar ea dovedeste totodata, si totala nestiinta a lui Nicodim, in materie de Dumnezeu, si totala mirare a lui, in fata a tot ceea ce aude. El dovedeste prin aceste intrebari, ca habar nu avea de Dumnezeu. El, ca si credincios, indeplinea doar niste ritualuri, si propovaduia niste dogme. Atat si nimic mai mult. Habar nu avea Calea, Adevarul si Viata. Ca si astazi, oamenii fac tot felul de ritualuri aberante in bisericile si cultele lor, se invata unii pe altii numai bazaconii, in numele lui…Dumnezeu. „Ei leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor sa le miste.”  „Invatatorii” din biserici, sunt tot felul de Nicodimi, care habar nu au de capul lor, nu stiu nici macar pentru ei cum sa se salveze, dar povatuiesc pe altii ce si cum sa faca, punandu-le pe umeri, tot felul de ritualuri prostesti. Dupa principiul: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta, si dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva.” Nu-i tare? Acesti invatatori orbi, adica nestiutori de nimic, te duc direct in bratele lu’… Dracu’, nu ale lui Dumnezeu! Atentie! Chiar nu-i de joaca cu asta. Ce-i raspunde Isus: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.”

Se pune intrebarea Ce sau Cine este apa, si Ce sau Cine este Duhul?

El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apa si cu sange, nu numai cu apa, ci cu apa si cu sange, si Duhul este Cel ce marturiseste despre lucrul acesta, fiindca Duhul este adevarul.” (1Ioan 5)

„Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”

Hopa! Avem deja o mare surpriza pentru unii. Hristos personal este si Apa si Sangele si Duhul. TOATE sunt in Isus Hristos, si ale lui Hristos. Este Sangele Lui, Apa Lui, Duhul Lui. Deci TOTUL ESTE AL LUI, TOTUL ESTE EL, adica acel „EU SUNT CEL CE SUNT”, adica totul totului tot. Voi aborda cat de curand si subiectul Trinitatii, ca sa lamurim si problema cu Duhul Sfant, care este Duhul Tatalui sau Duhul lui Hristos, nicidecum o a treia persoana a dumnezeirii, cum gresit cred unii. Ce trebuie sa capete, sa stie, sa afle cel intersat de Dumnezeu ? Asta: „…sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere, ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal, adica pe Hristos,  in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei. Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos. Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El…Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul si in toti.” (Coloseni)

Daca in Hristos locuieste TOATA plinatatea Dumnezeirii, si noi avem TOTUL deplin in El, de ce ne mai pun bisericile acestei lumi sa facem matanii, sa pupam icoane, sa pupam moaste (morti), sa pupam statui de sfinti, sa pupam poala popii, poala pastorilor, sa ne inchinam la tot felul de dracovenii, sa ne imbracam urat, in adevarate uniforme denominationale groaznice si de prost gust, sa fim incuiati la cap si la creiere, etc… ? De ce?!

„Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”? Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti.” (Coloseni)  Abtinerile de tot felul pe care le propovaduiesc bisericile nu ne pot vindeca de ADN-ul satanic din noi. Asta spune foarte clar acest text. Sunt doar asprimi fata de trup fara niciun fel de folos pentru noi. Luther a inteles si el asta, dupa un timp in care s-a autochinuit si autoschingiuit degeaba, crezand ca asta este calea pentru salvarea din pacat. Apoi a descoperit si el ca numai Isus Hristos Salveaza, si s-a potolit de a mai face toate imbecilitatile pe care le facea.

Un alt lucru extrem, extrem de important pe care Isus Hristos il spune lui Nicodim, este si acela ca nu trebuie sa intereseze pe nimeni cum va face Dumnezeu toate aceste lucruri pe care le-a promis celui care isi pune increderea totala in El ca il va salva. Nu este treaba nimanui sa stie si nici nu poate ca cineva sa stie sau sa inteleaga ce face Dumnezeu, din pozitia lui de prost si retardat al Universului in care l-a adus Dracu’, stapanul lui. Credinciosul trebuie doar sa creada ca Dumnezeu va face pentru el tot ce i-a promis si Punct. Dumnezeu nu a intentionat niciodata sa ne spuna si sa ne explice cum va pune Duhul Sau in noi, ca sa putem intelege noi asa ceva.  „Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.” Multi prosti vor sa stie musai cum face Dumnezeu sa-i salveze, si predica in biserici tot felul de ineptii si de aberatii, gogomanii de ti se face parul maciuca, mai ales in bisericile neoprotestante care se cred destepte foc, iar altii, bisericile istorice, te pun sa faci tot felul de aiureli pe care le-am spus de atatea ori, care chipurile te salveaza de mania lui Dumnezeu. Sa pupi icoane, morti, sa aprinzi lumanari, sa te dai cu curul de pamant, sa mergi pe coate si pe genunchi in jurul bisericii ca la manastirea Nicula, sa bei aghiazma, etc… Aberatii.

„Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.” (Eclesiastul)

Ultima invatatura importanta pe care Isus i-o da lui Nicodim este aceea ca nu trebuie sa se mai sperie si sa nu mai sperie la randul lui pe nimeni cu tot felul de cazne la care Dumnezeu il va supune pe omul pacatos care accepta salvarea oferita de Dumnezeu Tatal prin Fiul Sau Hristos. Asa ceva este o minciuna. Daca Dumnezeu zice ca esti IERTAT, apoi sa crezi ca asa si este. Sa nu ai nici un dubiu. Daca Dumnezeu iti spune ca la JUDECATA nu vei veni daca iti pui increderea in El si il crezi pe cuvant, apoi asa este. Nu trebuie sa ai nici un dubiu si nici o apasare. Dumnezeu isi va respecta toate promisiunile. Nu trebuie sa te ingrijorezi de nimic. Tu esti salvat, esti infiat ca si copil al lui Dumnezeu, esti sub protectia permanenta a lui Dumnezeu, bucura-te de toate aceste daruri dumnezeiesti. Atat trebuie tu sa faci. Hristos nu se judecat pe sine insusi, ar fi o aberatie. Daca Duhul lui Hristos este in credincios, ce face Hristos, se judeca cu El insusi ? Asta ar insemna JUDECATA poporului lui Dumnezeu. Dumnezeu va „Judeca” doar pe cei care au avut pretentia ca sunt poporul lui Dumnezeu, dar in realitate ei erau poporu’ lu’ Dracu’, iar Dumnezu le va arata clar asta, in sensul ca s-au imbatat cu apa rece crezand ca il slujesc pe El pupand icoane, morti, invatand Biblia pe de rost, purtand batic pe cap si rochie lunga, etc… Le va spune foarte clar: ” Niciodata nu v-am cunoscut.” Voi ati faut toate acestea in numele Meu, este adevarat, dar pe Mine m-ati dat afara din viata si biserica voastra. Asa ca nici Eu nu va cunosc acum. Daca nu vrei toate aceste daruri de la Dumnezeu, iertarea, infierea, salvarea ta, ok, nici o problema. Ramai in continuare cu Dracu’ si Imparatia sa Iadul, si stii de pe acum care o sa fie finalul lui si al tau: moartea vesnica in iazul de foc care ii va arde definitiv pe toti neleguitii din toate veacurile, poporul lu’ Dracu’, in frunte cu Dracu’ si cu ingerii lui cazuti, iaz de foc care este Moartea a 2-a, definitiva. Cine iubeste mai mult intunericul (pe Dracu’) decat lumina (pe Hristos) sa ramana cu Dracu’ si intunericul lui, cine vrea cu Hristos, sa ramana cu Hristos si lumina oferita de El. Se poate in ambele variante.

Bisericile acestei lumi ca si evreii in trecut, l-au aruncat la gunoi pe Viul Dumnezeu si cred basme lumesti si evreiesti despre EL, pe care tot ele le-au inventat si le spun credulilor. Dumnezeu vine si ne spune sa ne venim in fire si sa-l credem doar pe El, ca este numai asa cum spune El, si nu cum spun bisericile ca ar fi El. Au ajuns bisericile sa-i dea lectii lui Dumnezeu !

In consecinta, „Nu te mira ca ti-am zis: ” Trebuie sa va nasteti din nou. Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” (Romani)

Noi nu vom fi inviati pentru ca am pupat 1000 de icoane sau statui de sfinti, ca am pupat moaste, ca ne-am dat cu curul de pamant in biserica, ca ne-am dus sambata sau duminica la biserica, ca am cantat sau nu cantece lui Dumnezeu, ca stim Biblia pe de rost, ca am imbracat o anumita uniforma denominationala sau cultica, ca, ca, ca. Toate acestea nu valoreaza absolut nimic pentru Dumnezeu. Daca Duhul lui Hristos nu este in noi, nu avem nimic, suntem varza, morti. Fara nici o speranta. Daca Duhul lui Hristos este in noi, asta este tot ce conteaza si nu mai avem nevoie si nu mai trebuie sa facem toate panaramele de ritualuri cerute de biserici. Din aceasta dilema nu putem iesi. Avem in fata viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Bisericile nu ne pot ajuta cu nimic. Vand iluzii fraierilor. Imi pare foarte rau pentru ele, dar acesta este adevarul. Bisericile sunt prosteala pe fata. Toate. Numai Viul Dumnezeu ne poate salva.

„Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.” Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti datina asezata de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de acestea. Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra… Si asa, ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta!” (Matei 7) Culmea culmilor, „poporul lui Dumnezeu”, invata pe oameni la Templu si in sinagogi porunci si datini omenesti, nu ceea ce spune Dumnezeu ! Asta este tare de tot. Asta spune si Isus lui Nicodim. Bisericile au pierdut din vedere pe Viul Dumnezeu si bat campii numai cu porunci si datini omenesti. 

Concluzia la tot ce am spus pana aici este una singura: Singura forta, putere, care poate sa nasca un om din nou este doar Dumnezeu prin Duhul lui Hristos, si nimeni si nimic altceva. Sta scris !

Ati vazut cum intreaga Evanghelie Vesnica este cuprinsa in aceasta discutie scurta dintre Nicodim si Hristos ? Simplu si frumos. Dumnezeu este foarte concis, numai prostii si necredinciosii dezvolta.

Atunci care este adevarata biserica a lui Dumnezeu veti intreba ? Raspunsul detaliat cu alta ocazie. El exista si este la fel de simplu. Adevarata biserica a lui Hristos, sunt toti oamenii in care locuieste Isus Hristos prin Duhul Sau. Nu are ziduri si dogme. Dumnezeu nu e dogma, nici zid. Vom detalia cu alta ocazie acest subiect.

Cu respect,

Bulgaria-Litoralul-Foto

Asa cum am promis cu ceva vreme in urma, urma sa mai postez cateva fotografii de pe litoralul bulgaresc al Marii Negre. Astazi ma tin de cuvant, ca asa este bine si frumos. Chiar daca sezonul vacantelor este pe terminate sau pentru unii s-a terminat de-a binelea, macar aceste cateva fotografii va vor mai aminti de vacantele din vara aceasta.

Sunt foarte frumoase aceste acvarii incastrate peste tot in holul acestui hotel de mare clasa si bun gust.

Asta este tot pentru astazi. Vor mai urma si altele. Nu am uitat ce am promis, dar din cauze obiective am mai intarziat. Sper sa va placa ceea ce vedeti. Este foarte clar ca am pierdut orice competitie cu bulgarii. Numai imbecilii din turismul romanesc mai pot crede altfel.

Cu respect,

Cantec

Mai urât de cât sunt
pot fi văzut
Mai frumos nu!
…mai sabie, da. Mai scut.

Altfel am pierde bătălia,
osul, artera,
glia şi norul
urâtul şi frumosul.

Dă-mi Doamne victorie,
ajută-mă să-mi înving duşmanii,
pielea de pe mine, marginea,
orele, anii.

 

 

Ce singurătate
să nu înţelegi înţelesul
atunci când există înţeles.

Şi ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei,-
şi surd, ce singurătate
in toiul cântecului.

Dar să nu-nţelegi
când nu există înţeles
şi să fii orb la miezul nopţii
şi surd când liniştea-i desăvârşită,-
o, singurătate a singurătăţii!

Versuri de Nichita Stanescu

Cu respect,