Despre Sabat (ep.2)

Motto: „…blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, … In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat, caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce.” (Geneza 3)

Astazi vom continua discutia despre Sabat, adica despre ziua de sambata, discutie inceputa aici. Subiectul numarul doi legat de Sabat, este acesta:

Sabatul ca Odihna Vesnica

Voi scrie astazi despre Sabatul ca Odihna vesnica in Rai, adica ca nemunca, nu ca moarte, sa nu intelegeti gresit, si ca Odihna temporara, adica nemunca din ziua de sambata, in Iadul in care traim noi acum, care este ca o pregustare a odihnei vesnice ce va sa vie. Vom vedea ca cele doua subiecte, cel de data trecuta si cel de astazi, sunt strans legate unul de celalalt. Este foarte greu spre imposibil, sa le desparti si sa le diferentiezi, pentru ca simbolistica lor este extrem de profunda, si ea ajunge de fiecare data la… Dumnezeu, la dragostea si binecuvantarea Sa, in antiteza cu ura si blestemul adus de Dracu’ asupra noastra. Invariabil, tot Dumnezeu este punctul central, culminant si totdeauna terminus, al oricarui rationament si intelegere in ceea ce priveste credinta crestina. Nu ritualurile, nu dogmele, nu traditiile, nu altarele si nu amvoanele, nu bisericile, si nici popii sau pastorii. Doar Dumnezeu. Vom vedea de data aceasta o alta latura profunda a Sabatului, legata in mod evident, de Creatie, Salvare, viata prezenta, dar si cea viitoare. Sabatul este o zi in care tu poti sa faci tot ce-ti place, in tihna si relaxare. O zi in care nu faci nimic sau mai corect spus, faci tot ceea ce ai face si daca ai fi cu Dumnezeu in Imparatia Lui. O zi in care sa te bucuri de toate darurile lui Dumnezeu catre tine: viata, sanatate, lumina soarelui, apa si soare, flori si ciripit de pasarele, casa, masa, adica hrana, masina, banii castigati prin munca cinstita din cele 6 zile, de munti, mari, lacuri, animale, jocuri, prieteni, familie, frati de sange sau de credinta, si nu in ultimul rand de… Dumnezeu. Sa nu uitam ca munca, asa cum o cunoastem noi pe planeta Pamant, este un blestem, nu o binecuvantare dumnezeiasca. Va rog sa recititi textul din motto-ul acestui post. In sensul acesta poporul lui Dumnezeu care este binecuvantat, nu blestemat, nu trebuie sa munceasca in Sabat, pentru ca poporul lui Dumnezeu nu va muncii niciodata in Imparatia binecuvantata a lui Dumnezeu. In sensul acesta Sabatul este binecuvantat si sfintit. In Imparatia lui Dumnezeu nu exista munca asa cum o intelegem noi astazi. Repet, munca este un blestem. Munca este „creatia” lu’ Dracu’, nu a lui Dumnezeu. Munca este o consecinta a pacatului. Omul nu a fost creat de Dumnezeu ca sa munceasca, ci doar ca sa se bucure de toate darurile primite de la Creatorul sau. Munca este „creatia” Diavolului. Dumnezeu ne daduse totul gratis. Dracu’ ne pune sa muncim si pentru apa pe care o bem, si pentru aerul pe care il respiram. In Iad, totul se plateste. In Rai, totul este gratis. Aceasta este explicatia, si asa trebuie sa intelegem ceea ce ne spune Dumnezeu in porunca a 4-a din Decalog: ” in ziua a saptea S-a odihnit (Dumnezeu, nu omul creat), de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o” Altfel spus, Dumnezeu ne spune ceva de genul: „Adame si Evo, dragii Mei, vedeti voi planeta Pamant pe care am creat-o pentru voi ? Aceasta este o parte din Imparatia Mea, Raiul, adica: odihna si binecuvantare, luati-o si stapaniti-o. Este a voastra, cadou din partea Mea.” Sa retinem si sa nu uitam niciodata ca Raiul este nemunca, binecuvantare, odihna si neprihanire, iar Iadul in care traim noi acum, este munca, blestem, neliniste si pacat. Vreau sa luam acum niste texte din Biblie, care aparent contrazic ceea ce am afirmat eu pana aici, si sa vedem daca este asa sau nu este, adica cum am spus eu pana aici: „Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta, daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov, caci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58)  Intrebarea care se pune imediat in legatura cu acest text, este urmatoarea: Care sunt acele activitati, treburi, etc. cu care nu trebuie sa ne indeletnicim in ziua de Sabat ? Pe vremea Domnului Isus Hristos evreii inventasera tot felul de reguli absurde si imbecile pentru ziua de Sabat, facand-o realmente un chin, un calvar si o teroare pentru evreu, nu o zi de bucurie, de liniste si de pace. Asa este si astazi, atat la evrei cat si la „crestinii” care „pazesc” Sabatul. Va dau cateva exemple de astfel de reguli imbecile cu care erau chinuiti si inspaimantati oamenii, de catre conducatorii lor religioasi, lucru care se intampla pana in ziua de astazi, care le spuneau si le spun credinciosilor ca daca fac aceste lucruri il supara groaznic pe Dumnezeu, care o sa le dea la cap de nu vor putea sa duca: ce noduri ai voie sa faci in sabat, ce distante ai voie sa parcurgi, cat ai voie sa scrii, cu ce litere, pe ce suport, femeile nu aveau voie sa se uite in oglinda, nu aveai voie sa porti pantofi cu cuie, etc. Acestea erau o parte din miile de reguli evreiesti cu privire la Sabat. Puscarie totala. Temnita grea. Ocna. Galere. Mai rau ca la detinutii pe viata. Haideti sa vedem acum care sunt adevaratele lucruri pe care nu trebuie sa le facem in Sabat, si pe care Dumnezeu le doreste cu adevarat de la noi: „Asa vorbeste Domnul: „Paziti ce este drept si faceti ce este bine, caci salvarea Mea este aproape sa vina si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramane statornic in el sarbatorind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, stapanindu-si mana ca sa nu faca niciun rau !” (Isaia 56)  Foarte interesant si foarte tare este ceea ce ne spune Dumnezeu aici. Parca este vorba de cu totul altceva decat inventasera evreii ca reguli ale Sabatului. Ca si pe vremea Domnului Hristos, multi interpreteaza total gresit acest text biblic citat mai sus. Ei invata pe oameni ca si evreii in trecut si in prezent, ca trebuie ca in ziua de Sabat sa te mortifici, sa dispari din lumea aceasta si sa-ti pui ochelari de cal, sa nu mai faci nimic, sa nu te mai bucuri de nimic, sa te zombizezi, sa devii din om neom, sa te dai cu curul de pamant la biserica toata ziua si sa te rogi de Dumnezeu sa fie mai bun cu tine, sa nu-ti ia gatii. Multi cred ca in ziua de Sabat, trebuie doar sa stai si sa-i canti osanale lui Dumnezeu, pentru ca orice ai face altceva, este pacat. Asta este o tampenie si o gogomanie. Stiti ce vrea Dumnezeu ? Dumnezeu vrea cu totul altceva. De la a face rau trebuie sa ne oprim in Sabat, si nu numai in ziua de Sabat, ci in toate zilele, si in tot timpul vietii noastre. Pentru ca raul, nu este in Imparatia lui Dumnezeu, cea simbolizata de Sabat. De aceea raul, pacatul, nelegiuirea, nu este si nu trebuie sa fie nici in Sabat, nici intr-o alta zi, si nici in copiii lui Dumnezeu. In copiii lui Dumnezeu, raul nu este datorita lui Dumnezeu care locuieste in ei prin Duhul Sau, Duhul lui Hristos. Am explicat cum se face asta, in primul episod despre Sabat. Aceasta este esenta mesajului Dumnezeiesc. De la ce trebuie sa ne oprim in ziua de Sabat ? De la a face rau. Asa se serbeaza Sabatul cu adevarat. Nu muncesti in ziua de Sabat, si nu faci rau in ziua de Sabat. Asta inseamna atat Salvare cat si Creatie. Salvare pentru ca nu faci raul, pentru ca Hristos este in tine prin Duhul Sau, si Creatie, pentru ca te odihnesti, asa cum ar fi trebuit sa te odihnesti pe vecie in Rai, daca nu ne dadeam robi Diavolului. Simplu de inteles. Sa vedem daca este asa. Iata un text pe care l-am prezentat si la postul trecut despre Sabat: Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor, nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea ! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre, Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut ! Incetati sa mai faceti raul ! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva !” Mare diferenta intre ceea ce cred oamenii ca vrea Dumnezeu de la noi, si ceea ce ne spune Dumnezeu ca vrea de la noi. Dumnezeu ne cere sa ne oprim in ziua Sabatului si nu numai, de la caile neleguirii. De la caile nelegiuirii vrea sa ne opreasca Dumnezeu, nu de la caile odihnei si ale relaxarii, a bunatatii si a facerii de bine. De aceea vindeca Isus Hristos pe oameni in ziua de Sabat, si facea multe alte lucruri in ziua de Sabat, lucuri pe care iudeii le credeau ca fiind interzise de Dumnezeu, pentru ca ei, evreii, nu intelesesera semnificatia mult mai profunda a Sabatului, semnificatie pe care Isus le-o arata prin acele fapte ale Lui, facute in Sabat. Este foarte dur acest text. El ne spune verde-n fata, ca Dumnezeu nu are nevoie de pomenile noastre, de lumanarile noastre, de dat cu curul de pamant in biserici in numele Lui intr-o anumita zi, ca nu are nevoie de tarat pe coate si pe genunchi, de acatiste si de spovedanii, de icoane si de pupat poala popii sau a pastorului, de tinut zile, luni si ani. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din toate acestea. El are nevoie doar de oameni care sa creada in El, si sa-l lase pe El sa-i Salveze de pacat. Sa-l lase pe El sa puna in ei Neprihanirea Sa. Acesti credinciosi sarbatoresc Sabatul pentru ca sunt salvati, nu ca sa fie salvati. Astfel de credinciosi sunt veseli, bucurosi, si fara de frica in fata lui Dumnezeu. Se apropie fara teama de Dumnezeu, asa cum spune Evanghelia Vesnica. Mare, mare diferenta intre cele doua mentalitati. Sa vedem daca este asa cum spune adevarta Veste Buna (Evanghelia).

„dar cel ce m-asculta va locui fara grija, va trai linistit si fara sa se teama de vreun rau.” (Proverbe 1)

„… vei merge cu incredere pe drumul tau, si piciorul nu ti se va poticni. Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce. Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai, caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere.” (Proverbe 3)

„Cine umbla fara prihana, umbla fara teama, dar cine apuca pe cai strambe se da singur de gol.” (Proverbe 10)  Cred ca sunt arhisuficiente aceste texte, mai sunt si altele. Sa mergem mai departe. Iata alt text pe care vreau sa-l comentam: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia, pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.” (Matei 23) Care sunt cele mai importante lucruri din lege? Cumva jertfele, dusul la Templu, zecimea, darurile si tot ce se facea acolo ? Nici pomeneala. Dreptatea, mila si credinta. Acestea erau cele mai importante, si pe acestea nu le faceau ducatorii la Templu si la biserica. Asta trebuiau ei sa faca, nu ritualuri care nu au folosit niciodata la nimic, ci doar au fost un indrumator spre Dumnezeu, spre Hristos: “Caci pentru mine, a trai este Hristos. Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc cu credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic Harul lui Dumnezeu, caci daca Neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” Asta nu au inteles evreii si nu inteleg nici crestinii. Marea lor majoritate. Ca nu folosesc la nimic traditiile, ritualurile, dogmele religioase. Pentru evrei, mieii de la Templu nu mai reprezentau de mult pe Mesia, erau doar niste miei care trebuiau sacrificati, pentru ca asa cere bezmeticul ala de Dumnezeu. Asta credeau ei. Evreii pierdusera in ritualuri tocmai esenta a ceea ce faceau: ca toate aceste lucruri de la Templu, Templu insusi, aratau doar spre Salvatorul lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Unsul Domnului. Asta nu intelege nici crestinatatea de astazi, ca nu o zi de odihna, nu o biserica, nu un templu, nu o sinagoga, nu un ritual sau mai multe, nu o dogma, nu o icoana, nu o moasca salveaza, ci o persoana VIE, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ce facem, il credem pe Dumnezeu pe cuvant sau nu il credem, si continuam sa practicam tampeniile noastre asa zis religioase si crestine ?

Sabatul in Evanghelia Vesnica reprezinta unul si acelasi lucru: mesajul ca Dumnezeu Tatal nostru si Fiul Sau Isus Hristos, au facut cadou primului Adam viata si neprihanirea, precum si o planeta nou nouta, la cheie. Totul gratis si fara participarea lor, a lui Adam si Eva, la actul Creatiei. La fel este si cu Salvarea (mantuirea) neamului omenesc din nelegiuire (pacat) si din moarte, dupa caderea in pacat, este tot la cheie, tot gratis, si tot fara participarea noastra. Noi nu am fost cu Isus pe cruce. El a fost singur acolo, chiar dac ne reprezenta pe toti, adica intreg neamul omenesc. El a calcat singur in teasc. Nimeni nu l-a ajutat, si nimeni nu a fost cu El, decat Tatal Sau. Prin Isus Hristos avem Viata si Neprihanirea Sa din nou. Ni s-a mai dat o sansa. Asta simbolizeaza Sabatul. Numai Tatal si Fiul au muncit pentru toate acestea. Ei au Creat si tot Ei au Salvat, fara ajutorul nimanui. Cat timp au Creat ? 6 zile. Cand Adam si Eva au primit planeta de la Dumnezeu ca sa o stapaneasca si sa se inmulteasca pe ea, ei, au muncit ceva, au contribuit cu ceva, au ajutat cu ceva ? NU ! Adam, dupa odihna din Sabat, in prima zi a saptamanii, ar fi trebuit sa se duca la munca ? Ce credeti ? Le-a spus Dumnezeu ca dupa Sabat trebuie sa munceasca de-a doua zi ? NU ! Adam si Eva in toata vesnicia trebuiau sa munceasca ?! NU ! Ce trebuiau ei sa faca ? Doar sa se bucure de darul Tatalui si al Fiului. Adica, altfel spus, viata lui Adam si a Evei, ar fi fost un Sabat Vesnic ! O odihna vesnica, binecuvantata, desavarsita. Asta insemna ca planeta Pamant era o planeta sfintita si binecuvantata dupa Creatie ! Asta nu intelege omenirea si nici „crestinii” pana in ziua de astazi, cum nu au inteles nici evreii in trecut. In aceasta odihna nu au intrat evreii, pentru ca nu au inteles mesajul lui Dumnezeu pentru ei. Ei voiau sa faca ceva, sa-l ajute cu ceva pe Dumnezeu ! Voiau sa faca ceva pentru Dumnezeu, nefacand anumite lucruri ! Pare paradoxal, dar nu este. Cand Eva si Adam au dat planeta lu’ Dracu’, cum a devenit planeta ? Blestemata si nelegiuita! Asa a aparut blestemul si munca. Asa s-a pierdut odihna si binecuvantarea care trebuiau sa fie vesnice. Nu Dumnezeu a blestemat planeta noastra, ca o baba cu mainile in sold pe marginea santului, asa cum cred toti prostii. Iata si dovada Biblica ca este asa: “Fiindcã ai ascultat de glasul nevestei tale (blestemat e omul care se increde in om), si ai mâncat din pomul despre care îti poruncisem: Sa nu manânci deloc din el, blestemat este acum Pamantul din pricina ta! Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el în toate zilele vietii tale; spini si palamida sa-ti dea, si sa manânci iarba de pe câmp. În sudoarea fetei tale sa-ti manânci pâinea, pâna te vei întoarce în pamânt, caci din el ai fost luat. Caci tarânã esti si în
trâna te vei întoarce.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din Gradina
Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.” (Geneza)

Concluzia nu poate sa fie decat una singura: munca, asa cum o stim noi astazi pe planeta Pamant, este un blestem. Nu a fost in planul lui Dumnezeu asa ceva. Planul lui Dumnezeu pentru oameni era si este: Odihna Vesnica, nu munca. Ce au trebuit sa faca Adam si Eva imediat dupa cadere ? Au trebuit sa-si castige existenta cu sudoarea fruntii, adica sa munceasca, pentru ca nu mai erau in Imparatia lui Dumnezeu, unde toate erau gratis, si unde nu ar fi trebuit sa munceasca niciodata.Au fost izgoniti de acolo. Acum ei se aflau in Imparatia lu’ Dracu’, Iadul, unde trebuie sa-ti rupi bine oasele pentru o bucata de paine, pentru un pahar de apa si o gura de aer. In Imparatia lu’ Dracu’ trebuie sa platesti pentru tot, nimic nu mai este gratis ! Gratis au mai ramas tot lucrurile daruite initial de Dumnezeu, pe care Dracu’ nu are cum sa ni le vanda: natura, cantatul pasarilor, cerul instelat sau nu, asfintitul si rasaritul soarelui, pasarile, plantele, etc. Munca este un simbol al pacatului si al robiei lui, al apartenentei la Imparatia lu’ Dracu’. Munca nu este un simbol al libertatii, ci al robiei. Simbolul omului liber este Odihna Vesnica, adica Sabatul ! Sa mai vedem niste texte si sa le comentam.

Ziua a saptea este ziua de odihnã închinatã (dedicata) Domnului, Dumnezeului tãu” Cui este dedicat Sabatul ? Domnului ! Si unde este Domnul ce este ? “Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea !”  Ce fel de libertate ? In toate felurile. Libertatea din robia pacatului, libertatea de munca grea si istovitoare, libertatea de Dracu’ insusi. Este libertatea neprihanirii si a vietii vesnice. Legea Duhului de viata în Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii, (in Dracu’) pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului lui Hristos.”

In mila si dragostea Sa fata de noi, Dumnezeu cand a dat Legea Sa muritorilor, a pus in ea o porunca de aducere aminte a tot ceea ce am pierdut: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, si a tot ceea ce vom avea de castigat acum si in viitor, prin Isus Hristos: Viata, Neprihanirea si Odihna Vesnica, adica nemunca vesnica. Si, ca sa mai guste si omul cazut si muritor, macar putin din acea odihna binecuvantata din Eden, in Sabat, trebuie sa se comporte ca acolo ! Adica in primul rand sa nu mai munceasca absolut deloc, si facand asta, sa stea si sa se bucure de tot ceea ce are. De aceea a fost facut Sabatul pentru om. Sabatul este sluga omului, nu omul sluga Sabatului, asa cum fac evreii si unii „crestini”. Asa cum Cina Domnului ne aduce aminte de jertfa Sa pentru noi, asa Sabatul ne aduce aminte de ceea ce am pierdut: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei, si tot ceea ce o sa avem: Imparatia lui Dumnezeu cu toate avantajele si privilegiile ei. Astfel, in fiecare Sabat, gusti starea de bine din Imparatia ce va sa vina. Stii ca esti salvat, ca painea si apa nu-ti va lipsi nici acum, nici in viitor, si chiar daca mori, esti biruitor. De aceea nu trebuie sa muncesti in sabat, pentru ca munca este simbolul pacatului si al robiei. In Sabat iti faci toate micile sau marile bucurii, te intalnesti cu Dumnezeu, cu cei care cred ca tine sau au aceleasi preocupari ca tine, te joci, citesti, razi sau plangi, dupa caz, adica faci tot ceea ce ai face si daca ai fi in Cer. Nu trebuie sa fie nicio diferenta. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun, am sa dau un exemplu: daca in cer ar exista televiziune de exemplu, cu siguranta te-ai fi uitat la televizor in Sabat dupa ce veneai de la intalnirea fata catre fata cu Dumnezeu. Asa cu orice lucru, joc sau bucurie lasata de Dumnezeu. Sper ca m-ati inteles. Sabatul nu este un noian de restrictii, ci un noian de bucurie. In Sabat, crestinul gusta 24 de ore de Imparatie cereasca. Dar tot in Sabat, acolo unde poate si este musai, vezi spitale, transport, electricitate, pompieri, politie, etc…crestinul poate si trebuie sa mearga la munca in Sabat, si nu face nici un pacat, isi ajuta comunitatea care fara astfel de servicii vitale, nu ar functiona cum trebuie. Asta cred eu pe baza Cuvantului lui Dumnezeu. Vesnicia este Sabat, si Sabatul este vesnicie ! Adica odihna, bucurie, fericire si pace vesnica, impreuna cu Dumnezeu !

Cineva poate sa replice ceva de genul: “Cum spui tu ca munca este
simbolul pacatului?” Raspuns: Dumnezeu spune asta, nu eu, am dat textul. Sau poate sa mai spuna asa: “Dumnezeu insusi a spus omului sa lucreze 6 zile, si sa se odihneasca in ziua Sabatului.” Raspuns: Da, asa este, dar asta dupa caderea in pacat, nu inainte ! Oare ma contrazic textele care urmeaza ?

Geneza 2: “În ziua când a facut Domnul Dumnezeu un pamânt si ceruri, nu era înca pe pamânt nici un copacel de câmp si nici o iarba de pe câmp nu încoltea înca, fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamânt si nu era nici un om ca sa lucreze pamântul.” ….„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca sa o lucreze şi sa o păzească.” Si acum vine intrebarea fireasca: Ce insemna munca, inainte de Pacat ? Era acelasi lucru cu munca de dupa caderea in pacat ? Eu spun pe ce sta scris, ca nu era acelasi fel de munca. Sunt doua munci total diferite, si am sa explic de ce. Daca inainte de cadere, munca era ca un hobby sa zicem, adica faceai si tu cate ceva, doar cand vroiai si aveai chef, daca aveai, sau daca aveai nevoie, puteau sa treaca si 200 de ani pana sa ai chef sau nevoie de ceva, ei bine, in tot acest timp de 200 de ani, nu ti-ar fi spus nimeni absolut nimic. Nu ti-ar fi reprosat nimeni nimic. Nu te-ar fi trimis nimeni la munca. Mancare aveai, casa aveai, soare, aer, apa, aveai, aveai tot ce-ti trebuie. Se compara o astfel de munca, cu dusul zilnic la o munca care de multe ori nu-ti face placere, doar ca sa ai ce pune pe masa, ca sa-ti poti face o casa, si pentru a avea cu ce sa-ti intretii familia ?! Sigur ca nu se compara. Cum muncea Adam inainte de cadere ? Avea foarte mult de munca, intr-adevar, sa dea nume animalelor de pe planeta, si sa faca ceva copii cu Eva ca sa populeze pamantul. Munci grele foc, plictisitoare si anevoioase ! Sper ca ati inteles diferenta dintre cele doua feluri de munca. Altul poate sa spuna asa: „Ce odihna vesnica? Spune Hristos undeva ceva despre vreo odihna vesnica?” Raspuns: Da, spune: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si veti gasi odihna pentru sufletele voastre…“ Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfantul lui Israel (adica Hristos):In liniste si Odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra.” Fiul Omului este Domn al Sabatului !” Adica al Odihnei Vesnice. Dumneavoastra ce credeti, pe noul Pamant ne vom duce 6 zile la servici, la munca si sambata ne vom odihnii sau va fi Sabat mereu ? Cum este ? Dumneavoastra ce credeti? „Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea?” (Matei 6) Nu degeaba ne spune Dumnezeu ca viata este mult mai mult decat credem si ne inchipuim noi, asa cum si Sabatul este mult mai mult decat credem si gandim noi ca fiinte proaste si limitate. Doar cand vezi frumusetea si splendoarea reala a vietii, neprihanirii si a Sabatului, abia atunci, si numai atunci, poti sa le apreciezi si sa le iubesti cu tot sufletul tau si cu toata fiinta ta. Alta cale nu exista. Sabatul este farama de Eden pierdut, si de cel ce va sa vie. Sabatul este Imparatia lui Dumnezeu, este bucurie, desfatare, pace, iubire, frumusete, bun gust, bunatate, mila si tot ceea ce este nobil si curat, adica neprihanit. Sabatul este semnul ca Dumnezeu este Creatorul si Salvatorul nostru, si ca isi tine toate promisiunile facute neamului omenesc cazut. Numai cine il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, iubeste cu adevarat si Sabatul. Altfel, Sabatul este o povara si o uraciune care abia astepti sa treaca. 

Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.” (Ezechiel 20)

„Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20)

„Acesta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic, caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat… Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” (Evrei 4)  Si aceste texte dovedesc fara echivoc, ca Dumnezeu este pentru noi totul, totului, tot, si ca Lui si numai Lui ii datoram totul. Nu sta in puterea noastra nimic. Sabatul subliniaza foarte clar aceste adevaruri vesnice: Creatia si Salvarea noastra, sunt opera exclusiva a Creatorului nostru, la care noi nu am contribuit cu nimic. Punct !

Eu nu tin Sabatul, pentru ca Sabatul nu are manere, clante, toarte, belciuge, curele, etc… Eu nu pazesc Sabatul pentru ca nu sunt gardian. Sabatul nu a facut nimic rau si nici nu vrea sa evadeze de undeva. Eu ma desfat in Sabat, ca o pregustare a vesniciei ce va sa vina. O vesnicie fara munca si umilinte, fara boala, durere si moarte, fara nelegiuiri de tot felul. Sabatul este o farama de Imparatie cereasca, in Iadul in care traim. Sabatul este Dumnezeu cu noi in IAD. Isus este Domn al Sabatului. Isus este Domnul binecuvantarii si al sfintirii, Isus este Creatorul si Salvatorul. De aceea ne spune Dumnezeu, ca nimeni nu poate sa-l judece pe Hristos: „Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat, Unul socoteste o zi mai presus decat alta, pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui. Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Caci voi ati murit (fata de pacat), si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” Atentie, sa nu patiti asa ceva: sa paziti zile, luni, vremuri si ani, fara sa le intelegeti semnificatia dorita de Dumnezeu, spre linistea si bucuria dumneavoastra: „Voi, paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”

Luati-va timp si pentru dumneavoastra ! Macar timpul unei zile ca cea de Sabat. Bucurati-va de el ! Odihniti-va cu adevarat. Veti fi astfel binecuvantat/a. Dracu’ ne vrea robi la galerele lui de tot felul. Nu-i faceti jocul. Nu o sa va imbogatiti niciodata cu banii castigati dintr-o zi de munca in plus. Este o iluzie asta. Traiti ! Nu va mai lasati pacaliti, mintiti, manipulati si prostiti cu idealuri si tinte false, pompoase si goale, de catre toti nenorocitii care v-ar tine la munca zi si noapte, pentru profitul, puterea si bogatia lor.

Concluzie: Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.” (Evrei 4)

Relaxare

Eu nu ma odihnesc in Sabat de frica unui Dumnezeu tafnos, coleric si dictator, ca nu cumva sa-l supar si sa-mi ia gatul, ci ca sa-i demonstrez lu’ Dracu’ ca nu mai sunt robul lui. Nu mai sunt sub blestemul adus de el pe planeta Pamant. Acum, datorita lui Hristos, sunt sub binecuvantare, si sunt liber. Aceasta este esenta si acesta este simbolul opririi muncii in ziua de Sabat: ca nu mai sunt rob, ci om liber datorita lui Isus Hristos, si a Duhului Sau care locuieste in mine. Evreii, ca si „crestinii” de astazi, pazesc Sabatul de frica lui Dumnezeu. Hristos a transmis omenirii, mesajul clar si fara echivoc, ca nimic nu se face de frica, in raport cu Dumnezeirea, ci doar din dragoste si respect reciproc, iar daca tu omule, te duci la templu, sinagoga sau biserica, in timp ce tu esti acelasi ticalos nemernic si nenorocit care esti in viata ta de toate zilele, degeaba te duci. Nu-ti foloseste la nimic. Poti sa stai linistit acasa. Dusul la biserica, nu face decat sa-l plimbe pe Dracu’ din tine, de acasa la biserica, si inapoi acasa. Asta este tot ceea ce faci. Daca viata ta este nelegiuita, adica esti inca robul lu’ Dracu’, si doar in Sabat faci pe sfantul si pe credinciosul, pe dreptul si pe moralul, tu nu apartii lui Hristos, ai de tata pe Diavolul, si implinesti voia si poftele lui, nu ale lui Dumnezeu, asa cum te minti, te iluzionezi si te pacalesti singur. Asa spune Evanghelia Vesnica.

Cu respect,

24 thoughts on “Despre Sabat (ep.2)

  1. Doamne ferește și apără, că mare ți-e grădina! Adică coane Tănase matale crezi c-o să stai pe ajutor social pe spinarea lu’ Domnu’ Isus, că El e bun și nu ne trimite la muncă ci la tabăra de odihnă de la Orion? Deci după definiția lu’ luminăția ta, ceru’ ăla o să fie populat de lepre, trântori și leneși care fug de muncă ca (intenționat) nenea dracu’ de tămâie? Păi dacă-i așa atunci toate putorile din iadu’ ăsta sunt deja în raiu’ ăla!

    • Coane Grigore Ia-l de Ureche, de ce te repezi bre ca rama-n piatra, fara sa stai un pic sa cugeti ?! Noroc cu fratili tau DT-ul, ca te scoate din mahmureala data de vinul Babilonului, cu putina zeama de Biblie. Chiar asa cred, ca o sa stau pe spinarea lu’ frati-miu Hristos, si a lu’ Tata Dumnezeu, care abia asteapta sa taie vitelul al gras, sa facem zaiafet si sa ne veselim, ca destul am fost argati la porcii lu’ Dracu’, pe mosia lui din Iad ! Tata Dumnezeu nu ma pune la munca, imi pune inelul de aur in deget, haine bune si scumpe pe mine, cheama lautarii si incepem dicstractia, VESNICA, iar Isus, frati-miu, m-a invitat la alt bairam, la nunta Lui cu biserica Lui, adica a mea cu El, adica m-a invitat tot la o petrecere, nu la munca. Asa spune la Biblie coane. Hai la nunta fratilor, hai la joc si voie buna, hai la vin bun, ca asa a spus frati-miu Hristos, ca o sa bem unul nou nout impreuna. Adica hai la caterinca, belsug si viata! Coane Grigore, matale confunzi Raiul cu Iadul bre !
      Ce-ai bre cu Orionu’ ala ? Am pomenit eu de asa ceva ? Asta cu Oreionul, pardon, Orionul, ca oreionul e o boala de copii coane, nu de adulti. Hai, maturizeaza-te si tu ! Maturii fac mai greu Orion din asta.
      Coane Grigore Ia-l de Ureche pe DT, ai dat-o rau in bara. Nu intelegi nimic. Nici n-ai cum, din gulagul AZS, unde va spalati reciproc la creier cu basme lumesti, basme in care nici macar Florin Laiu nu mai crede intocmai si la timp. Hai sa te meditez putin la religie, si sa-ti traduc ceea ce ai citit si nu ai inteles. Si cu matale vad ca se implineste Scriptura: „Caci inima acestui norod s-a impietrit, ei aud greu cu urechile, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec.”
      Unde am scris eu ca specimenele alea enumerate de matale or sa fie in RAI ? Unde ? Am scris ezact invers decat sustii matale. Ca leprele, trântorii și leneșii, adica nelegiuitii, nexam Imparatie. Vezi ca nu esti atent ? Hristos a fost lenes, lepra si trantor ? Nu coane ! Atunci nici alde astia nu vor fi in RAI. Si apoi, am spus limpede, clar, ca munca din Rai, este cu totul altceva decat munca din Iad. Munca din Rai este asa… de sa treaca timpul vesniciei si sa mai facem si noi ceva sa nu ne plictisim. In Rai nu ne trezim la 5 dimineata sa plecam la munca, pentru cativa banuti mizeri cu care sa ne cumparam casa, apa, loboda si cablu TV. Poti sa vezi diferenta ? Se vede ca nu. Reciteste te rog ce am scris, iar daca mai ai nelamuriri, intreaba-ma. Te astept oricand ! Sunt fierbinte !
      P.S. Am uitat-o p’asta coane, este suprema: „Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: „Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adaugat: „Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.”
      Vezi coane, Dumnezeu faca toate lucrurile noi, nu noi le facem. Ba mai coboara si cetatea asta nou nouta din cer, Noul Ierusalim, tot pentru noi, ca sa huzurim in ea, cetate la care noi nu am pus nici macar un topaz sau un diamant. Cum o sa faca Dumnezeu asta nu stiu, dar abia astept sa vad, cred ca o sa fie mai tare ca David Copperfield.

      „Zidul era zidit de jasp, si cetatea era de aur curat, ca sticla curata. Temeliile zidului cetatii erau impodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintai temelie era de jasp; a doua, de safir; a treia, de calcedonie; a patra, de smarald; a cincea, de sardonix; a sasea, de sardiu; a saptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douasprezecea, de ametist. Cele douasprezece porti erau douasprezece margaritare. Fiecare poarta era dintr-un singur margaritar. Ulita cetatii era de aur curat, ca sticla stravezie.” (Apocalipsa 21)
      Sa iubesti si sa fii iubit !

      • Domnule D.T., va rog sa ma lamuriti intr-o privinta, conform urmatoarelor versete – „Astfel, in toate diminetile, fiecare strangea cat ii trebuia pentru hrana; si, cand venea caldura soarelui, se topea.
        In ziua a sasea, au strans hrana indoit, si anume doi omeri de fiecare. Toti fruntasii adunarii au venit si au spus lui Moise lucrul acesta.
        Si Moise le-a zis: „Domnul a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert si pastrati pana a doua zi dimineata tot ce va ramane!”
        Au lasat-o pana a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s-a imputit si n-a facut viermi.
        Moise a zis: „Mancati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe camp.
        Veti strange timp de sase zile; dar in ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi.” (Exod.16:21-26)

        „Si Moise le-a zis: „Domnul a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert si pastrati pana a doua zi dimineata tot ce va ramane!” (Exod.16:23)

        „Sa n-aprinzi foc, in niciuna din locuintele voastre, in ziua Sabatului.” (Exod.35:3)

        Dumneavoastra sustineti ca tineti Sabatul, asadar, va intreb: Respectati si porunca din Exod.35:3, adica aceea de a nu gati sau incalzi mancare(a) sambata…?

        Cu respect, Roro

        • Nu, Roro, nu o respect, pentru ca nu trebuie respectata. Atunci, la vremea respectiva hrana era mana, iar mana nu trebuia incalzita, fiarta sau prajita. Mana se manca pur si simplu. Mana la caldura se topea. Ceea ce era de fiert se fierbea vinerea. Sigur ca daca poti sa-ti faci de mancare pana vineri si sa ai pregatit totul pentru sabat este ideal si minunat, pentru ca nu mai ai nicio grija si ai timp sa faci ceea ce-ti place si ceea ce-ti doresti, dar nu se exclude in vremurile noastre incalzirea unei mancari, facutul unei cafele, a unui ceai, etc.

      • Domnule Tanase, desi stiu parerea dvs referitoare la Sabat, as dori totusi sa incercati sa ma ajutati in urmatoarea nelamurire pe care o am in privinta acestuia…

        Stim cu totii ca porunca privitoare la Sabat (ziua a saptea) facea parte din Decalog (porunca a patra), alaturi de inca alte noua porunci (primele patru privind relatia dintre om si Dumnezeu, iar celelalte sase privind relatia dintre om si semenii sai). Mai stim de asemenea ca Noul Testament abunda in invataturi indispensabile pentru sfintirea si mantuirea fiecaruia dintre noi, invataturi care ne arata pe de-o parte caracterul lui Dumnezeu, si pe de alta parte ca isi au radacinile in noua dintre cele 10 porunci. Avand in vedere acest prim aspect, mi se pare foarte logic si rational, deodata ce cele noua porunci raman valabile pentru oricare dintre noi, atunci si porunca privitoare la Sabat ar trebui sa ramana valabila, si ca ar fi un nonsens sa le desparti…; concluzia, din acest punct de vedere, fiind ca adventistii au dreptate in privinta Sabatului (despre felul in care trebuie tinut acesta ati explicat deja pe blog).
        Asadar, conform logicii si a premizei de la care am plecat, adventistii au dreptate in privinta aceasta, insa eu am o mare nelamurire, nelamurire ce are la baza ei urmatoarea intrebare: Oare de ce atat apostolul Pavel, cat si ceilalti, oameni calauziti cu putere de catre Duhul Sfant si care stiau foarte bine Vechiul Testament (unde se vorbeste foarte clar de importanta Sabatului), nu predica in invataturile lor (invataturi care asa cum am mai spus au la baza acele noua porunci) si despre importanta acestuia…?!
        Care sa fi fost oare motivul…?

        La ce anume exact se referea Ap. Pavel cand spunea – „Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.”

        „Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.” (Rom.3:20)

        „Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii.” (Rom.3:28)

        „Caci toti cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru ca este scris: „Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca.” (Gal.3:10)

        Va rog sa incercati, dupa lumina pe care o aveti, sa ma lamuriti in aceasta privinta…fiindca chiar imi doresc de multa vreme sa inteleg acest subiect…

        Cu respect, Roro

        • Roro,
          raspunsul la intrebarea ta este deja dat in posturile despre Sabat pe care le-am scris, si in textele pe care le-ai prezentat si tu.
          Am spus-o si o mai spun cu subiect si predicat: Sabatul nu are nicio relevanta si niciun rol in salvarea noastra, nu are nici un rol in neprihanire, si Dumnezeu nu-l ia DELOC in seama in legatura cu SALVAREA, NEPRIHANIREA si VIATA.
          El, Sabatul, are doar rolul de a ne aduce aminte de ceea ce am pierdut, adica de Dumnezeu si Imparatia Sa. Atat.
          Adventistii nu sunt altceva decat niste „evrei” care cred in Isus, dar nici macar asta nu este 100% adevarat, pentru ca adventistii cred mai mult in EGW decat in Isus Hristos. Adventistii au adus iudaismul in „crestinism”, dar nu este crestinism pur.
          Degeaba pazim, sarbatorim, tinem, sau cum vrei sa mai spui, Sabatul, in timp ce noi, care ne credem mari credinciosi facand asta, suntem mincinosi, hoti, curvari, ucigasi, lipsiti de iubire, de simpatie, etc. Legea nu poate sa cuprinda TOATA NEPRIHANIREA. Nu are cum.
          In Lege, in Sabat, nu pot sa fie cuprinse TOATE trairile dintr-o fiinta umana, de aceea Legea este limitata, in Lege nu este toata neprihanirea ceruta de Dumnezeu, si de aceea, TOATA NEPRIHANIREA cea adevarata si plina cu de toate, se gaseste doar in Isus Hristos. Atat !
          „Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El, care este Capul oricarei domnii si stapaniri.” (Coloseni)

          Cu respect,

      • Va multumesc frumos pentru raspuns, un raspuns care il va deranja cu siguranta pe domnul Aurel, acesta din urma fiind convins 100% ca orice CRESTIN trebuie sa tina Sabatul in litera…
        Cu respect, Roro

  2. Fiti binecuvantat.Daca nu cer pre mult lasati-mi un nr.de tel.pe mail.Va multumesc pentru tot ce ati scris aici.Am lasat un mesaj mai lung ,dar cred ca Domnul nu a vrut sa apara .un Sabat binecuvantat de Dumnezeu.

    • Doamna Adelina, trebuie sa intelegeti, dupa cum foarte bine a spus si domnul Tanase in articolele sale, ca Dumnezeu si, implicit, Adevarul, nu au eticheta la poarta gen :budism, islamism, hinduism, adventist, ortodoxism, catolicism, mormonism, penticostalism samd…. Dumnezeu si Adevarul sunt unul si acelasi, adica Cuvantul Sau (Scriptura), iar adevarata Biserica nu este o religie sau o denominatiune anume, ci sunt toti acei oameni nascuti din Adevar – „Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1Pet.2:5).
      Atata timp cat un om se agata de doctrina unei biserici anume, ii va fi foarte greu sa ajunga la Adevar…
      Desi, ca si dpmnul Tanase de altfel, nu fac parte din nicio denominatiune religioasa, parerea mea este ca „biserica” adventista de ziua a saptea se apropie cel mai mult de Adevarul biblic, insa repet, e doar o parere…
      Cu respect, Roro

      • da se apropie doar 59 la suta dar martorii lui Iehova se apropie mult mai mult cred ca 100 la suta

  3. totusi, mai am o nelemurire, daca nu apartinem niciunei denominatiuni, unde si cum ne botezam?

    • Sarut’mana!
      In privinta BOTEZULUI, si nu numai, va sfatuiesc sa cititi articolul domnului Tanase – „Adevarata Biserica”.
      Cu respect, Roro

  4. Va doresc tuturor o zi si o saptamana binecuvantata! ca tot e prima zi a saptamanii:)

  5. Domnule Tanase, mi-ar placea sa stiu cum comentati dvs urmatorul fragment preluat de mine de pe un alt blog, fragment din care reiese faptul ca autorul acestuia crede ca doctrina adventista a sabatului ca fiind unul saptamanal continuu (din sambata in sambata) este una nescripturala, si anume ca adevaratele Sabate erau date de luna noua (in calendarul lunar-solar, sabatele picau intotdeauna in zilele de 8,15,22 si 29 ale lunii)…

    „Poate un om să lămurească pe un alt om? mai ales ales atunci când el este plin de încredințare în sine ,,că știe… ce nu știe,,? Când Noe a dat solia Cerului cu privire la potop, toți oamenii l-au considerat nebun și după cum nebunia duce la moarte, așa cum prostia = impotrivirea duce la suferință, cred că oricine poate recunoaște că nebuni au fost cei care au refuzat solia de a intra în Arcă, și atunci când vedeau perechile de animale și păsări intrând ,,singure,, în Arcă. Nu i-a anunțat Mântuitorul? Ba da! Ia înștiințat cu fiecare zgomot auzit la construirea corabiei, cum și pe noi ne înștiințează astăzi despre Șabat și alte Adevăruri scoase la iveală din înșelătoriile eclesistice. Ezechiel 14.13-20 ne spune despre Noe, Daniel și Iov iar Iona despre Ninive – fiecare, fiind liber să creadă ce vrea, și să aleagă dar, Proverbele 14.12 și 16.25, ar trebui să dea multora de gândit. Înțelepciunea populară spune să nu te așezi contra vântului, natura ne arată cum doar peștele viu urcă împotriva apei, când cel mort este purtat de apă. Deși am cunoscut și am lucrat 25 ani în unul dintre cele mai de vârf domenii ale tehnicii lumii acesteia, când am auzit elocventa oratorică a primului predicator, mi s-a părut că eu sunt un zero tăiat în patru dar, când am terminat de citit (în studiu) a cincea variantă biblică (diferită în multe locuri față de celelalte) și tot ce a fost tradus din scrierile E.G.White, toți popii, pastorii și predicatorii în slujba Fiarei, care nu pot ieși din șabloanele lor eclesiastice, mi s-au părut niște artiști care își cunosc bine ,,rolul,,.
    În Biblia = o casetă de diamante de viață amestecate cu falsuri, de Adevăr dătător de viață amestecat cu Neadevăr, Vechiul Testament este temelia și pereții zugrăviți la Niceea (Ezechiel 8) iar Noul Testament este acoperișul găurit de cele mai diabolice minți adunate în cei 18 ani la Trent, pentru a schimba Cuvântul Sfânt, cu sacramente bisericești puse alături de Luca 16.19-31 care ne spune despre Moise și Profeți, precum și de Ioan 5.45 care ne spune cine ne va învinui înaintea Tatălui.
    Lumește, și eu am ținut sâmbăta saturnday din anii copilăriei, iar din 1999 până în noiembrie 2011, am ținut-o într-un mod… după unii… fanatic (Exod 16.29) dar… după aproape un an de împotrivire în ,,studiu în întuneric spiritual,, din noaptea când m-am trezit cu Biblia lui Cornilescu luminată ca un display (ecran) de telefon mobil, pe care scria cu albastru altceva decât știam eu pe de rost cu negru la Leviticul 23.6, ,,mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă,,. Iov 42:6.
    După o experiență (suma tuturor greșelilor) în întocmirea calendarului biblic din 2005, printre jaloane biblice și evreiești, rabinice și popești, când am pus Șabatul la locul lui, a 7-a zi după Luna nouă, după Geneza 1.14 și Psalmii 104.19 – singurele locuri unde în limba ebraică ni se spune că Luna arată ,,moed = vremea închinării în sărbătoare,, ,lucru evidențiat doar în ultima variantă de Biblie KJV, care nu-și permite să-i atribuie o concordanță blasfemiatoare și tendențioasă ca toate celelalte variante cunoscute de mine (masoretice – Cornilescu și septuaginta BOR), toate sărbătorile s-au derulat desăvârșit, ca roțile din Ezechiel 1 (Ispășirea nu se mai suprapune cu Șabatul). După calendarul biblic întocmit de mine și alte câteva grupări, în 4 luni consecutive, Biblia cu toate schimbările ei, îmi arată Șabatul zilei a 7-a în fiecare 15 Adar (Estera 9.18), 15 Nisan (Exod 12.42 și 13.3), 15 Ziv (Exod 16.1 și 8) și 15 Sivan (Exod 19.110 și 16). Acum, când văd și pe alții împotrivindu-se cum și eu am făcut până ca numai Cerul să-mi arate Adevărul biblic și istoric, după un studiu deloc neglijabil (Deuteronom 4.29), cu durere mă întreb… să tac? să nu supăr pe cineva? sau să spun, ca să nu intru în contradicție cu Isaia 62.6, cu Estera 4.14 sau cu Luca 19.40, și pentru ca pe mâinile mele să nu fie sângele nimănui.
    Știind bine ce este credința… o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd (Evrei 11.1), înțeleg greutatea versetului din Ieremia 17.5. Șabatul este în fiecare 8,15,22 și 29 ale fiecărei luni, marcat de Luna nouă (Isaia 66.23), și confirmat de Luna plină – fiecare a 7-a zi după Luna nouă, a celor 4 săptămâni încadrate în lunile cu 29 și 30 de zile, așa cum cele 12 sau 13 luni se încadrează în ani bisecți și ani comuni.
    Pentru că săptămâna cu zilele ei face parte din rânduielile veşnice, Creatorul Și-a rezervat dreptul de a numerota (de la 1 la 7) şi de a denumii zilele săptămânii, la două dintre ele dându-le nume proprii: ziua 6-a (zi de pregătire pentru sărbătoare, Sabat) şi ziua 7-a (zi de odihnă, Şabat, sau Sabatul zilei a 7-a). Creatorul a sfinţit ,,fiecare a 7-a zi,, care vine după fiecare ,,Luna nouă,,; fiecare a 7-a zi care (nu întâmplător) vine după una din cele 4 faze ale lunii:
    – după primul pătrar = primul Şabat al primei săptămâni, începută după Luna nouă;
    – după Lună plină = al doilea Şabat, al celei de-a doua săptămâni a lunii;
    – după ultimul pătrar = al treilea Şabat al celei de-a treia săptămâni a lunii; şi
    – după Luna nouă = al patrulea Şabat al celei de-a patra săptămânii a lunii). Aşadar, Şabatele rânduite de YHVH, sunt zilele de 8, 15, 22, şi 29 ale fiecărei luni de 29 sau 30 zile.
    Începând din antichitate, la inspiraţia Celui Rău, calendarul luni-solar, s-a înlocuit cu un calendar solar, sau cu un calendar lunar, culminând cu impunerea celui solar, cu 45 (patruzeci şi cinci) ani înainte de naşterea Mântuitorului.
    În timpul naşterii şi Răstignirii lui Mesia, în Israelul aflat sub dominaţia romană, se derulau 4 calendare după două rânduieli (una cerească şi una lumească):
    – calendarul lunar-solar ceresc (cu Şabatul marcat de Luna nouă, scris de Lună şi Soare pe Cer), respectat la secundă de Mesia şi ucenicii Săi, după rânduiala cerească ţinută de foarte puţini din urmaşii lui Avraham, în zona şi împrejurările Canaanului;
    – calendarul solar cu 365 de zile (cu Sabatul sâmbetei Saturnday ca ziua 7-a a sptămânii), respectat de romani şi de evreii nereligioşi, după rânduiala lumească a păgânismului idolatru din nordul răsăritean şi apusean;
    – calendarul lunar-solar evreiesc (cu anii de 360 de zile, cu lunile şi sărbătorile după rânduiala cerească, dar cu Sabatul sâmbetei Saturnday ca fiind ziua 7-a a sptămâniir30; scoasă din cadrul lunii calendaristice), respectat, de mijlocitorii sacrificatori de la Sfântul Locaş, de farisei, de saduchei, de irodieni, de marea parte a evreilor religioşi, r30; plusr30;
    – calendarul lunar, respectat de musulmani, de arabi, şir30; lumea islamică a sudului răsăritean şi apusean (fără nici o regulă a respectării anotimpurilor anului agricol).
    Ca şi astăzi, în paralel cu cei ascultători de Sfântul Cuvânt şi călăuziţi de Duhul Sfânt, care respectau şi trăiau rânduielile cereşti, acei care au inima împărţită, care caută să fie şi cu Cerul, şi cu Lumea, încercând să slujescă la doi stăpâni, primind Falsul săptămânii scoase din cadrul lunii calendaristice, înţelegr30; unii că Ziua a 7-a este duminica, alţii sâmbăta, şi alţii vinerea.
    Căpătând supremaţia, păgânismul şi-a impus duminica zeului Soare, persecutând pe cei ce ţineau sâmbăta zeului Saturn şi pe cei ce ţineau vinerea zeiţei Veneris. Lupta psihologică dintre cele trei falsuri, întărea convingerile adepţilor fiecărei partide, că ziua respectată era cea adevărată, fiecare luptând pentru cauza dreaptă, r30;în folosul Marelui FALS!
    În anul 321 d.M., sub pretextul de creştinare a păgânilor (cu duminica Soarelui) şi de scoatere de sub persecuția păgână a creştinilor (urmaşii lui r0;Cristosr1; inventati în locul mesianicilor), pentrur30; aşa zisa ilegalitate ar30; așa zisului creștinism (cu sâmbăta lui Saturn), a sosit momentul ,,OFICIALIZĂRII Marelui FALS,, , prin decretarea duminicii (ziua I a săptămânii) drept zi de odihnă oficială, în locul sâmbetei (atunci, ziua 7-a a săptămânii r11; falsul Sabat), prin care s-a realizat compromisul de păgânizare a creştinismului r11; împăratul Constantin cel Mare a recurs la unirea creştinilor cu păgânii. Aceeaşi politică de păgânizare creştinilor, a fost urmată de papalitatea tributară păgânismului care, a colorat duminica, numind-o ,,domenica,, adică, ,,ziua Domnului,, , cu motivaţia puierilă şi mincinoasă că Mântuitorul a înviat duminica (când, biblic, doar s-a constatat moartea), faptul învierii fiind până în asfinţitul din ziua Sâmbetei, cu toate că, Însuşi Mântuitorul a făcut declaraţia solemnă: ,,Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din lege,, Matei 5.17,18.
    Dacă Legea ar fi putut fi schimbată, nu ar mai fi fost necesar ca Mântuitorul să moară pentru păcatele noastre dar, Legea este tot aşa de neschimbătoare, ca şi Cel ce a dat-o. Cine calcă această Lege, fie chiar numai printr-o singură poruncă, va da socoteală (Iacob 2.10: ,,Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.,,).
    Şabatul este un dar al Creatorului pentru om. Dacă oamenii ar vedea ce bucurie şi pace oferă el, Satana nu ar mai avea atâta succes. Omul nu poate respecta cu adevărat principiile Legii, dacă nu primeşte în Şabat lumina şi puterea pe care o dă Suveranul Şabatului (Marcu 2.28) prin comuniunea specială care se obţine în acea zi; căci Mântuitorul Însuşi a promis că va sfinţi pe cei ce respectă în rduh şi literăr1; această poruncă (Ezechiel 20.12,20).”

    „Da iubite frate Nicaschirod, om preaiubit și scump (Daniel 10.11), cu mult drag, cât pot mai simplu, mai clar și mai pe scurt, din tot ce mi-a fost descoperit, spre Slava Celui Prea Înalt, fără nici un merit din partea mea!
    Sărbătorile lunii I Abib-Aviv – Exod 12.2 (numită de Cel Prea Înalt când a rânduit Pesachul lui Moise, în ebraica-ivriș-aramaică, în Exod 13.4, Cornilescu, nota de la subsol), schimbată în Nisan, denumire babiloniană (asemenea schimbării numelor lui Daniel, Hanania, Mishael și Azaria, în BELșațar, ȘaDRAC, MeȘAC și Abed-NEGO), sunt:
    1. 1 Abib – Luna nouă (Psalmii 81.3;Levitic 23.24);
    2. 8,15,22 și 29 Abib – Șabat (Leviticul 23.3; Exod 20.8-11; Exod 12.41;13.3; 16.8; 19.1; Estera 9.18; Ioan 19.31);
    3. 13 Abib – pregătirea pentru Pesachul din 14 Abib (la deschiderea sărbătorii, înaintea apusului de soare din 13 Nisan, se arde Hamețul-toată pâinea dospită din casă – Exod 12.6; Luca 22.7-13; Ioan 19.14 = minciună = la ceasul al treilea a fost pironit pe lemn – Matei 27.45,46; Marcu 15.25,33);
    4. 14-20 Abib Pesach-Paște (7 zile – Exod 12.14,18);
    4.a. 14 Abib – prima zi, cu adunare sfântă (Exod 12.16) – după apusul din 13, la începutul primei străji=straja de seară, este Paștele Mântuitorului-o masă binecuvântată-Seder (!Corinteni 5.7), schimbat de religiile false în împărtășanii sau sfinte cine cu bucățica popească-pastorală (Exod 12.6-14; Levitic 23.5; Luca 22.14-20,), terminat la sfârșitul străjii (Matei 26.30); 3 ceasuri de rugăciuni (Matei 26.36-45; 1Corinteni 11.23; Matei 17.5; Marcu 9.7; Luca 9.35; Faptele ap. 7.37); ziua-lumină Judecarea Marelui Judecător de judecătorul nelegiuit – Răstignirea
    4.b. 15 Abib – a doua zi de Paște = Mare Șabat și praznicul azimilor – Levitic 23.6 (A 15-a zi a lunii acesteia, s-o serbați în cinstea morții Mântuitorului Mesia – viziune proprie, după ce m-am trezit noaptea, cu Biblia luminată, acest verset era luminat și scris cu litere albastre); 15,16 și 17, Mesia în inima pământului (Matei 12.40);
    4.c. 16,17,18 și 19 Abib – zile 3,4,5 și 6 de sărbătoare (Exod 12.15,16; Levitic 23.8);
    4.d. 20 Abib – ultima zi de Paște, cu adunare sfântă (Exod 12.16);
    4.e. din 23 Abib se începe numărarea celor 7 săptămâni întregi, pentru stabilirea Sărbătorii Săptămânilor, din prima zi care vine după Șabatul din 22 Abib care vine după ce s-a legănat omerul de orz – nu snopul cu paie și frunze (Levitic 23.15; Deuteronon 16.9) – numărate de când începe seceratul orzului, grâului și orzoaicei (Rut 2.23).
    Notă: Biblic, reiese că sărbătoarea Paștelui este diferită de praznicul Azimilor dar, analizând cu o călăuzire duhovnicească, tot biblic vedem că nu este așa: Cuvântul Paşte semnifică două lucruri: 1. o sărbătoare de 7 zile şi nu de o zi (Exod 12.6-18; 2Cronici 30.1-3,21; 2Cronici 35.17; Ezechiel 45.21; Marcu 14.1; Luca 22.1) şi 2. o activitate în cadrul sărbătorii (a jertfi Paştele: Exod 12.6; Numeri 9.3,5; 2Cronici 30.15; 2Cronici 35.1; Marcu 14.12; Luca 22.7; 1Corinteni 5.7 şi a mânca Paştele: Exod 12.8-11; 2Cronici 30.18; Matei 26.17; Marcu 14.12; Luca 22.8-15). Leviticul 23.5-14 ne prezintă ziua legănării snopului, zi în care poţi mânca spice sau boabe prăjite. Iosua 5.10,11 arată că Iosua a mâncat în 15 Nisan, grâu (vechi) şi boabe prăjite. A păcătuit el? Confirmarea o dă Creatorul în Iosua 5.12, prin încetarea manei. Eronat, se deduce că în aceeaşi zi (15 Nisan) a legănat snopul (de orz).
    Cel Veșnic Prea Înalt să vă binecuvinteze și să vă lumineze mintea și să vă deschidă inima, pentru a primi călăuzirea Duhului Adevărului Său Cel Sfânt, ca să puteți înțelege Adevărul Său Sfânt, trecând prin toate treptele alegerii Sale – auzire (analiză, convingere), credință, trăire (mărturisire, încercare, propovăduire) și apărare a Adevărului primit.
    Adevărul şi minciuna, împarte omenirea în două grupe: – a. opozanţi, şi – b. primitori!
    Dintre aceştia, în 3 etape: – 1. negarea; – 2. contradicţia, şi – 3. acceptarea (ca bun valabil), se aleg două tabere: cu Adevărul, sau cu minciuna!
    Înțelepciunea nu este a celui care cunoaște ceva sau la cel care cunoaște ceva (ci a Celui care i-a dat-o); apoi,
    Veleitatea (dorința, voința, ambiția sau predestinarea, nu este a celui care știe ceva, ci a celui care caută să știe ceva; apoi,
    Meritul Priceperii, nu este învățătorului sau a celui care explică, ci a ucenicului sau a celui care ascultă; apoi,
    Înțelegerea, depinde de o întrebare, care are pondere mai mare decât elocvența oratorică; apoi,
    Capacitatea omului nu constă în cât cunoaște, ci în cât și cum caută ce alege să cunoască; și
    Inteligența, nu este a celui care explică, ci a celui care întreabă!
    Shalom uvraha!”

    Va multumesc anticipat, si sper ca sunteti mai bine…;)
    Cu respect, Roro

    • Roro,
      lumea asteapta nu stiu ce miracole ca sa creada ca Dumnezeu exista si ca Biblia este cu adevarat Cuvantul Sau. Eu vad in astfel de „studii” si preocupari inutile, ca Biblia este adevarata, si ca tot ceea ce scrie acolo, cu mici exceptii, adica micile adaugiri omenesti, SE IMPLINISTE. Ce se implineste ? Asta: ca unii au patima cercetarilor fara rost, ca unii cauta inca ceea ce este evident, ca lumea este proasta, si ca omul nu poate sa inteleaga nimic singur, daca nu se lasa total in mana lui Dumnezeu, ca unii sunt orbi, ca altii vad, etc.
      Balariile pe care mi le-ai postat tu in comentariu, adica citatul din blogul si „invataturile adevarate” ale acelui nefericit, sunt legate de Sarbatorile evreiesti. Stiu ca unii sunt preocupati de asa ceva, si cred ca d’aia nu vine Isus Hristos, ca nu tinem/pazim noi sarbatorile asa cum trebuie, si la termenele care trebuie. O imensa IMBECILITATE, nu ma sfiesc sa o numesc ceea ce este. Pentru unii, Bibila este invatura peste invatatura, invatatura peste invatatura, ca in final sa… cada si sa fie prinsi in lat. Asa spune Biblia. Acestia sunt in realitate doar niste PROSTI si NECREDINCIOSI. Adica nu-l cred pe Dumnezeu.

      Iata raspunsul meu, adica A LUI DUMNEZEU: „Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.” (Galateni)
      Isus Hristos nu este sabat, luna plina, si alte bazaconii din astea. Isus Hristos este doar Isus Hristos si punct. In EL sunt toate. Asta nu au inteles evreii, si nu inteleg nici „crestinii”. Restul, am scris in serialul despre sabat.
      In rest…sunt mai bine. Multumesc.
      Cu respect,

  6. Un mic comentariu la :
    “Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.” (Galateni)
    Acele „ invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou” erau sărbătorile păgâne, de unde au venit acei oameni. Sărbătorile Domnului nu sunt „sărăcăcioase”, chiar biblia spune că erau sfinte „ Leviticul 23:1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:2 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Iată sărbătorile Domnului pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele”. Dumnezeu nu se schimbă Maleahi 3:6 „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb…” Iacov 1:17 …de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”.
    Paştele însemna eliberarea (Exod 12,13), pâinea nedospită aducea aminte de graba cu care a părăsit Israel Egiptul (Exod 12,33.39; Deutronom 16,3). Dumnezeu a fost categoric în ce priveşte felul în care trebuia să fie prăznuită Sărbătoarea Azimelor (Exod 12,15). Despre ea, Pavel spunea mai târziu: „Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului” (1 Corinteni 5,8). Aluatul trebuia să fie înlăturat cu totul. El reprezintă răutatea şi viclenia (1 Corinteni 5,8) şi învăţătura falsă, aşa cum era prezentată în învăţăturile fariseilor, saducheilor şi a irodianilor (Matei 16,6.12; Marcu 8,15 ).
    De ce voia Pavel să fie la Ierusalim de ziua Cincizecimii? Oare nu era acea sărbătoare alături de Paști și Corturi una din sărbătorile unde era recomandat adunarea la Ierusalim și erau sărbători hotărâte„ Leviticul 23:4 Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte”, dar și la locul hotărât„ Exodul 23:14 De trei ori pe an să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea.”
    Faptele Apostolilor 2:01; 20:16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
    Oare dacă creștinii nu mergeau la Ierusalim în ziua Cincizecimii, după poruncă, la timpul anunțat mai primeau făgăduința Duhului Sfânt??? Cincizecimea „ nu a fost pironită pe cruce” și nici sărbătorile celelalte, altfel Pavel nu le-ar fi ținut.
    De ce au așteptat să treacă „ praznicului Azimilor” ??? Nu cumva l-au sărbătorit? Faptele Apostolilor 20:6 Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.

    „Nimeni sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, sau de luna noua sau de sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare” (Coloseni 2,16. 17). Umbra lucrurilor viitoare luând reper pe Pavel (care lucrează după răstignire), este clar că se referă la a doua venire a Mântuitorului, că prima a trecut pe vremea lui Pavel. Așa că studiați fără părtinire.
    Chiar Pavel a ținut sărbătorile (), deci esre clar că Pavel nu se referă acolo la sărbătorile Domnului, ci la cele păgâne.
    Dacă săptămânile rulează neîntrerupte de la creațiune, rog să mi se lămurească unele lucruri:
    1. A putut permite Dumnezeu să se piardă ziua Lui de închinare? E posibil așa ceva?

    Plângerile 2:6 „I-a pustiit cortul Sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și sabatul, și în; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul, mânia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot.”
    Osea 2:11 Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei şi toate zilele ei deosebite.
    2. Care este adevărata zi de odihnă, de la est sau vest de meridianul 180?

    Este imposibil ca pe glob să ruleze două zile diferite sub același soare și lună (una poate fi sabat), cum se întâmplă la ora actuală la meridianul 180, de schimbare a datei. Pe glob poate fi diferență de câteva ore între meridiane opuse, dar 2 zile diferite de o parte și alta a aceluiaș meridian nu există în fapt. Acest lucru ar trebui să dea de gândit unui filozof creștin. Oare urmașii lui Noe după ce s-au împrăștiat pe pământ, dacă au ajuns în final, la meridianul 180 aveau SABATE DIFERITE?? Iată de ce probleme ar fi bine să se intereseze un creștin ce susține săptămâni perpetue. Dar schimbările calendaristice din 1582 sau din 1924 nu spun nimic de ruperea săptămânii planetare???
    Modificări în calendar în era creștină nu au interrupt săptămâna?
    Să luăm primul exemplu de modificare a săptămânii perpetue.
    Ziua de 4 Oct 1582 era joi iar 5 devine 15 (deci vineri, ziua a șasea dispare și vine luni pe locul ei, care de fapt era ziua a doua)

    Oct 1582, înainte de schimbare
    D L M MI J V S
    1 2 3 4 5 6
    7 8 9 10 11 12 13
    14 15 16 17 18 19 20
    21 22 23 24 25 26 27
    28 29 30 31

    Oct 1582, după schimbare

    D L M MI J V S
    1 2 3 4 15 16
    17 18 19 20 21 22 23

    Ziua a doua din săptămână ( luni) devine ziua a șasea din săptămână ( vineri), dar noi ne permitem să o denumim după plăcerea noastră. Dacă erau numerotate zilele săptămânii ca la Creațiune, această operație era interzisă.

    Înainte de schimbare
    Soarele răsare și apune la 1-2 minute diferență de la o zi la alta.
    L M Mi J V S D L M Mi J V S D L M Mi J V S
    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
    .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

    După schimbare între 4 și 15 nu mai sunt 1-2 minute diferență (cade la o zi la alta), ci 12-13 minute.
    L M Mi J L M Mi J V S
    1 2 3 4 15 16 17 18 19 20
    .. .. .. .. ……………….. .. .. .. .. .. ..
    V S D L M Mi

    Noua săptămână rămasă . Cum puteți crede că este neîntreruptă??

    România doar în 1924 a făcut reforma și atunci s-au scos 13 zile din calendar.

    România Oct 1924

    Oct 1924, ROMÂNIA, înainte de schimbare
    D L M MI J V S
    29 sept 30
    sept 1 2 3 4 5
    6 7 8 9 10 11 12
    13 14 15 16 17 18 19
    20 21 22 23 24 25 26

    Ziua de Duminică devine ziua de Luni, deci se schimbă structura săptămânii.
    Oct 1924, ROMÂNIA, după schimbare

    D L M MI J V S
    29 sept 30 sept 14 15 16 17 18
    19 20 21 22 23 24 25
    26 27 28 29 30 31

    Ceea ce a fost luni devine marți și ce a fost Sâmbăta devine duminica.

    Deci sabatul zilei a șaptea se transferă pe ziua întâia, duminica devine ziua a doua, chiar dacă noi o botezăm altfel, istoria e clară, dacă se păstrau zilele în ordinea creațiunii acest transfer nu se putea efectua. Ziua a 14-a din luna lunară astronomică are altă configurație lunară decât ziua întâia, și din punct de vedere astronomic este strict interzisă acestă modificare. Luna și soarele nu se schimbă la comanda omului.
    Deci 14 oct 1924 ar fi trebuit să fie ziua de luni = a doua zi din săptămână, și ea devine după schimbare marți, a treia zi din săptămână, dar noi zicem că luni se poate transforma în marți, ceea ce este logic că și sâmbăta se poate transforma în duminică și duminică în ziua de luni a săptămânii.
    Cine este omul să modifice legile cerului??
    30 decembrie 2011, ziua care nu a existat pentru Samoa şi Tokelau
    Pentru insulele Samoa şi Tokelau ziua de 30 decembrie 2011 nu a existat şi asta pentru că economia dictează timpului. Autorităţile din cele două insule din Oceanul Pacific au tăiat din calendar ziua de 30 decembrie 2011, care nu a existat pentru cei aproape două sute de mii de locuitori.
    Cele două state din Pacificul de Sud au luat decizia de a trece de cealaltă parte a liniei internaţionale de schimbare a datei – linia imaginară care separă două zile calendaristice – ca să se alinieze cu partenerii comerciali din regiune. Modificarea doreste sa imbunatateasca relatiile economice cu Asia, Australia si Noua Zeelanda, aflate pe fusuri orare diferite.
    Desi situate la vest de insula Craciunului, insulele Samoa erau, pana acum, ultimul punct de pe planeta care intra in noul an, intrucat se aflau dincolo de linia internationala de schimbare a datei.

    După schimbarea datei, Samoa a devenit una dintre primele tari care a trecut in noul an, mai degraba decat ultima, cum se intampla pana acum.
    Deci ziua a șaptea din Samoa s-a transformat în ziua a șasea.
    Duminică Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă
    Zile din săptămână
    înainte de schimbare 1 2 3 4 5 6 7
    25 26 27 28 29 30 31
    Zile din săptămână după schimbare 25 26 27 28 29 31 1
    1 2 3 4 5 7 1

    Deci ziua a șaptea devine ziua a șasea de pregătire și duminica devine sâmbătă.
    Samoa şi Australia
    Înainte de 1892, oamenii din Samoa au ținut ciclul săptămânal al Australiei. Dar, în 1892 regele din Samoa, Malietoa Laupepa, a decretat ca ciclul săptămânal din Samoa să fie modificat şi ajustat astfel încât să coincidă cu ciclul săptămânal al Americii.
    Margaret Isabella (Balfour) Stevenson (1829-1897), mama scriitorului scoţian Robert Louis Stevenson [1850-1894], care s-a stabilit în Samoa, în 1890, a descris apariţia ” a două zile de luni, 04 iulie 1892″, în scrisorile ei de la Samoa:
    „… În zilele de demult, comunicarea a fost în întregime cu Australia, şi a fost mai simplu şi în orice mod mai natural să urmeze calendarul australian, dar acum că navele atât de multe provin de la San Francisco, puterile au decis să stabilească lucrurile şi să adopte data care aparţine poziţiei noastre geografice actuale. În acest scop, prin urmare, suntem obligați sa avem doua zile din săptămână de „luni” in această saptamană, care va primi noi drepturi. ”
    Două zile de luni: 04 iulie in anul 1892 a fost luni și a doua zi, a 5-a, a fost menită să fie zi de marţi, dar, prin decretul imperial al regelui Laupepa, 05 iulie a fost făcută să fie din nou luni.Astfel, 06 iulie a devenit marţi în loc de miercuri – cum ar fi fost dacă nu a existat nici o interventie imperială în ciclul săptămânal trecut.
    Vă rugăm să reţineţi, Sabatul de sâmbătă cum ar fi căzut dacă nu ar fi existat nici o schimbare în ciclul săptămânal şi în cazul în care acesta a căzut după ce schimbarea a fost pusă în aplicare.
    CICLUL OLD pe săptămână (în conformitate cu calcul australian)
    Duminică Luni Marti Miercuri Joi Vi Sâmbătă Duminică
    3 4 5 6 7 8 9 10
    Nou ciclu săptămânal (în conformitate cu calculul american)
    Duminică Luni Luni Marti Miercuri Joi Vi Sâmbătă
    3 4 5 6 7 8 9 10

    Acest decret imperial al regelui Laupepa în 1892 a modificat în mod clar ciclul săptămânal şi, prin urmare, Sabatul simbat pentru toti cei care-l păzesc în Samoa.
    De atunci au observat Sabatul efectiv pe VINERI – incepând cu luni, care a fost făcută să se repete în acest ciclu săptămânal. Acesta este un fapt istoric. Cum pot atunci Sabatarienii, în mod repetat, să spună că Sabatul şi ciclul săptămânal nu a fost niciodată modificat sau schimbat? Aceștia sunt fie ignoranți, fie l-au ştiu, dar încearcă să ascundă faptele.
    Filipine
    31 decembrie 1844
    Până la începutul anilor 1840, Insulele Filipine au respectat ciclul săptămânal spaniol al Americii. Dar, după ce au schimbat comerțul lor cu China, Peninsula Malay, olandeze în Indiile de Est şi Australia, autorităţile filipineze au decis să elimine ciclul săptămânal al Americii şi punerea în aplicare, în schimb,a ciclului săptămânal al Asiei. Acest lucru a fost realizat în 1844,, atunci când Narciso Claveria, Guvernatorul General din Filipine, a emis o proclamaţie și a anunţat că luni 30 decembrie 1844, va fi urmată imediat de miercuri, 1845-01-01.
    Astfel, cei care au observat anterior Sabatul lor sambata,au schimbat închinare din Sabatul lor pe vineri. Acesta este un fapt de necontestat, deoarece a doua zi marţi a fost cu totul scoasă din ciclul săptămânal vechi. Prin urmare, cei care pretind că ciclul săptămânal nu a fost niciodată modificat şi că ciclul săptămânal curent este consecutiv de la începutul timpului, sunt induşi în eroare şi nu ştiu ce vorbesc.
    A se vedea bibingka.com/sst/misc/1844.htm
    DECEMBRIE 1844 în Filipine
    Duminică Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă
    Zilele din săptămână dinainte de modificare 1 2 3 4 5 6 7
    29 30 31 01 2 3 4
    Modificare 29 30 01 02 3 4 5

    Deci dacă ziua de luni este urmată de miercuri (se sare peste marți) logic că și sâmbăta după modificare se transformă în vineri.
    Alaska şi Rusia
    Înainte de 1867 Alaska a apartinut Rusiei. Rusia la acel moment a ținut încă calendarul iulian, care a fost cu 12 zile în urma calendarului gregorian. Canadienii învecinați pe de altă parte, respectau calendarul gregorian şi ciclul săptămânal american. Dar când Alaska a fost vândută de către ruşi la americani, schimbarea la modul american de luarea în considerare a timpului a fost pusă în aplicare prin decret guvernamental.
    În acest caz, două lucruri au trebuit să fie făcute în scopul de a reconcilia Săptămâna Europeană a Rusiei – respectarea calendarului iulian – cu ciclul săptămânal al Americii. Douăsprezece zile în primul rând au trebuit să fie scoase din calendar şi o zi a săptămânii a trebuit să se repete în ciclul său săptămânal. Acest lucru a fost realizat vineri, 06 octombrie 1867. Oamenii care au mers să doarmă în noaptea de vineri, 6 octombrie, s-au trezit în dimineaţă pentru a afla că a fost apoi vineri optsprezece octombrie Acest decret imperial a transferat efectiv Sabatul sâmbătă pe vineri. Ziua de vineri a fost repetată în acest ciclu săptămânal. Astfel, au avut Sabatul modificat în ciclul săptămânal de către o reformă deliberată şi schimbare a săptămânii.
    Oct 1867 Alaska şi Rusia
    Înainte de schimbare
    Duminică Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă
    Zilele din lună dinainte de modificare 1 2 3 4 5 6 7
    8 9 10 11 12 13 14
    15 16 17 18 19 20 21
    22 23 24 25 26 27 28
    După schimbare
    Duminică Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă
    Zilele din lună după modificare 1 2 3 4 5 6,18 19
    20 21 22 23 24 25

    Dacă vineri 6 se repetă cu ziua de 18 tot vineri și se scot 12 zile, e logic că joi devine sâmbătă iar Sâmbăta devine ziua de luni din săptămână.
    Și cea mai mare înșelătorie o să fie cu noul calendar mondial, care imită calendarul lunar-solar, dar care nu respectă luna astronomică reală, și care în patru luni pe an are în locul sabatului de ziua a șaptea și în locul Zilei de Lună Nouă, ziua Duminicii. De asemenea nu are cicluri continue de săptămâni, că de două ori pe an apare o zi de trecere ce nu intră în săptămână. Deja acest calendar a fost dezbătut, chiar și în România (în alte țări de mult), așa că înșelătoria o să fie vârâtă sub nas și oamenii o vor primi cu brațele deschise. Oricum românii din anul 1924 au doar impresia că țin sâmbăta perpetuă, că de atunci sâmbăta s-a mutat pe locul duminicii și duminica pe locul zilei de luni, dar s-a convenit ca duminica aceea din oct 1924 să se numească sâmbătă, repetare de nume, deși în calendarul ceresc zilele săptămânii nu pot fi schimbate de om.
    Schimbarea calendarului este capodopera Satanei.
    Pentru acest lucru stau dovezile din Biblie, istorie și astronomie, dovezi solide. Noul Calendar Mondial, ar dori să imite fostele calendare lunar-solare, prin înlocuirea sabatului cu duminica. Acolo este adevărata contrafacere.
    Deschideți bine ochii la ce urmează că în curând calendarul mondial te pune în fața unei alegeri. Ce alegi? Calendarul mondial cu săptămâni perpetue (dar atenție!!!!! și acolo săptămânile sunt întrerupte de 2 zile mondiale, poate echivalente într-un fel zilelor de lună nouă), sau calendarul ceresc? Faptul că am fost mințiți 2000 de ani nu face minciuna adevăr. Bătălia este pe sistemul de închinare socotit de calendare, fie cu suport biblic, fie păgân. De ce parte vei fii???
    Iosua și Ierihonul, 7 zile

    Cum a putut poporul mărșălui în jurul Ierihonului în sabat??? Din 7 zile, una trebuia să fie sabat, după săptămâni perpetue!!
    „ Iosua 6:14 Au înconjurat cetatea odată, a doua zi; apoi s-au întors în tabără. Au făcut acelaşi lucru timp de şase zile.15 În ziua a şaptea, s-au sculat în zorii zilei şi au înconjurat în acelaşi fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de şapte ori.16 A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea în mână!”

    Numai dacă una din zile era zi de Lună Nouă, era posibil acest lucru.
    Cartea Dreptului În mod literal „ cartea celui drept”. Traducerea siriacă o numeşte „cartea laudelor”, sau „ cartea imnurilor”. La carte se mai face referire directă numai de două ori în V T, aici şi 2 Samuel 1,18-27.
    Cartea Dreptului confirmă acest lucru în capitolul 88:
    14 Și a fost în luna a doua, în prima zi a lunii, pe care Domnul a zis lui Iosua, Scoală-te, iată-am dat în mâinile tale Ierihonul, cu tot poporul lor, și toți oamenii de luptă va merge runda ta oraș, o dată în fiecare zi, Malthus se face timp de șase zile.
    15 Și preoții se sufla la trâmbițe, și când va auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să dau un țipetele mare, că zidurile orașului se încadrează în jos, toți oamenii vor merge în fiecare om împotriva adversarului său .16 Și Iosua a făcut în conformitate cu Soarele tot ce îi poruncise Domnul.”

    Deci lupta s-a dat pe 1-7 a lunii a doua, apoi pe data de 8 a fost sabat săptămânal.
    Aceeași problem este în: 1 Regi 20:29 Au stat tăbărâţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea au început lupta şi copiii lui Israel au omorât Sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi într-o zi.”
    Şi aceasta s-a întâmplat la începutul anului, că Ben-Hadad a numărat Sirieni, şi s-a suit la Afec, pentru a lupta împotriva lui Yisrael. În acest verset Turn al anului este1 Aviv st Rosh Chodesh începutul unui nou an.

    Ziua ispășirii nu poate exista alături de sabatul zilei a șaptea

    Dacă săptămânile sunt continue, deci sărbătorile se pot perturba: Ziua Ispășirii poate fi atunci și zi de pregătire (dacă cade vineri) sau sâmbăta poate fi și zi de pregătire dacă cade înainte de ziua Ispășirii. Acest lucru este o imposibilitate biblică!!! În ambele sărbători este interzisă munca obișnuită și săptămâna biblică are sabat precedat de ziua de pregătire. Cum mai este posibil așa ceva? Iar Creatorul nu are două calendare.
    În ziua a zecea Nissan era poruncă să se aleagă mieii pentru Paște. Cum se alegeau mieii dacă în acea dată era sabat și era interzisă munca aceasta??
    Faptul că evreii au săptămâni perpetue nu sunt o scuză. Ei după ce au cedat calendarul adevărat, sub presiunea romanilor care nu doreau „nimic evreiesc” au modificat calendarul și așa se face azi că au multe reguli de amânare, mai ales a zilei Ispășirii dacă cade lângă sabat o amână. Ori Biblia e clară, ziua a zecea a lunii a șaptea este ziua Ispășirii, nimeni, nici evreii nu au voie să schimbe porunca.
    Ar fi multe de spus dar mă opresc aici și îmi cer scue dacă am supărat pe cineva.

    Un mic comentariu la :
    “Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.” (Galateni)
    Acele „ invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou” erau sărbătorile păgâne, de unde au venit acei oameni. Sărbătorile Domnului nu sunt „sărăcăcioase”, chiar biblia spune că erau sfinte „ Leviticul 23:1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:2 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Iată sărbătorile Domnului pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele”. Dumnezeu nu se schimbă Maleahi 3:6 „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb…” Iacov 1:17 …de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”.
    Paştele însemna eliberarea (Exod 12,13), pâinea nedospită aducea aminte de graba cu care a părăsit Israel Egiptul (Exod 12,33.39; Deutronom 16,3). Dumnezeu a fost categoric în ce priveşte felul în care trebuia să fie prăznuită Sărbătoarea Azimelor (Exod 12,15). Despre ea, Pavel spunea mai târziu: „Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului” (1 Corinteni 5,8). Aluatul trebuia să fie înlăturat cu totul. El reprezintă răutatea şi viclenia (1 Corinteni 5,8) şi învăţătura falsă, aşa cum era prezentată în învăţăturile fariseilor, saducheilor şi a irodianilor (Matei 16,6.12; Marcu 8,15 ).
    De ce voia Pavel să fie la Ierusalim de ziua Cincizecimii? Oare nu era acea sărbătoare alături de Paști și Corturi una din sărbătorile unde era recomandat adunarea la Ierusalim și erau sărbători hotărâte„ Leviticul 23:4 Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte”, dar și la locul hotărât„ Exodul 23:14 De trei ori pe an să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea.”
    Faptele Apostolilor 2:01; 20:16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
    Oare dacă creștinii nu mergeau la Ierusalim în ziua Cincizecimii, după poruncă, la timpul anunțat mai primeau făgăduința Duhului Sfânt??? Cincizecimea „ nu a fost pironită pe cruce” și nici sărbătorile celelalte, altfel Pavel nu le-ar fi ținut.
    De ce au așteptat să treacă „ praznicului Azimilor” ??? Nu cumva l-au sărbătorit? Faptele Apostolilor 20:6 Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.

    „Nimeni sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, sau de luna noua sau de sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare” (Coloseni 2,16. 17). Umbra lucrurilor viitoare luând reper pe Pavel (care lucrează după răstignire), este clar că se referă la a doua venire a Mântuitorului, că prima a trecut pe vremea lui Pavel. Așa că studiați fără părtinire.
    Chiar Pavel a ținut sărbătorile (), deci esre clar că Pavel nu se referă acolo la sărbătorile Domnului, ci la cele păgâne.
    Dacă săptămânile rulează neîntrerupte de la creațiune, rog să mi se lămurească unele lucruri:
    1. A putut permite Dumnezeu să se piardă ziua Lui de închinare? E posibil așa ceva?

    Plângerile 2:6 „I-a pustiit cortul Sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și sabatul, și în; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul, mânia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot.”
    Osea 2:11 Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei şi toate zilele ei deosebite.
    2. Care este adevărata zi de odihnă, de la est sau vest de meridianul 180?

    Este imposibil ca pe glob să ruleze două zile diferite sub același soare și lună (una poate fi sabat), cum se întâmplă la ora actuală la meridianul 180, de schimbare a datei. Pe glob poate fi diferență de câteva ore între meridiane opuse, dar 2 zile diferite de o parte și alta a aceluiaș meridian nu există în fapt. Acest lucru ar trebui să dea de gândit unui filozof creștin. Oare urmașii lui Noe după ce s-au împrăștiat pe pământ, dacă au ajuns în final, la meridianul 180 aveau SABATE DIFERITE?? Iată de ce probleme ar fi bine să se intereseze un creștin ce susține săptămâni perpetue. Dar schimbările calendaristice din 1582 sau din 1924 nu spun nimic de ruperea săptămânii planetare???
    Modificări în calendar în era creștină nu au interrupt săptămâna?
    Să luăm primul exemplu de modificare a săptămânii perpetue.
    Ziua de 4 Oct 1582 era joi iar 5 devine 15 (deci vineri, ziua a șasea dispare și vine luni pe locul ei, care de fapt era ziua a doua)

    Oct 1582, înainte de schimbare
    D L M MI J V S
    1 2 3 4 5 6
    7 8 9 10 11 12 13
    14 15 16 17 18 19 20
    21 22 23 24 25 26 27
    28 29 30 31

    Oct 1582, după schimbare

    D L M MI J V S
    1 2 3 4 15 16
    17 18 19 20 21 22 23

    Ziua a doua din săptămână ( luni) devine ziua a șasea din săptămână ( vineri), dar noi ne permitem să o denumim după plăcerea noastră. Dacă erau numerotate zilele săptămânii ca la Creațiune, această operație era interzisă.

    Înainte de schimbare
    Soarele răsare și apune la 1-2 minute diferență de la o zi la alta.
    L M Mi J V S D L M Mi J V S D L M Mi J V S
    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
    .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

    După schimbare între 4 și 15 nu mai sunt 1-2 minute diferență (cade la o zi la alta), ci 12-13 minute.
    L M Mi J L M Mi J V S
    1 2 3 4 15 16 17 18 19 20
    .. .. .. .. ……………….. .. .. .. .. .. ..
    V S D L M Mi

    Noua săptămână rămasă . Cum puteți crede că este neîntreruptă??

    România doar în 1924 a făcut reforma și atunci s-au scos 13 zile din calendar.

    România Oct 1924

    Oct 1924, ROMÂNIA, înainte de schimbare
    D L M MI J V S
    29 sept 30
    sept 1 2 3 4 5
    6 7 8 9 10 11 12
    13 14 15 16 17 18 19
    20 21 22 23 24 25 26

    Ziua de Duminică devine ziua de Luni, deci se schimbă structura săptămânii.
    Oct 1924, ROMÂNIA, după schimbare

    D L M MI J V S
    29 sept 30 sept 14 15 16 17 18
    19 20 21 22 23 24 25
    26 27 28 29 30 31

    Ceea ce a fost luni devine marți și ce a fost Sâmbăta devine duminica.

    Deci sabatul zilei a șaptea se transferă pe ziua întâia, duminica devine ziua a doua, chiar dacă noi o botezăm altfel, istoria e clară, dacă se păstrau zilele în ordinea creațiunii acest transfer nu se putea efectua. Ziua a 14-a din luna lunară astronomică are altă configurație lunară decât ziua întâia, și din punct de vedere astronomic este strict interzisă acestă modificare. Luna și soarele nu se schimbă la comanda omului.
    Deci 14 oct 1924 ar fi trebuit să fie ziua de luni = a doua zi din săptămână, și ea devine după schimbare marți, a treia zi din săptămână, dar noi zicem că luni se poate transforma în marți, ceea ce este logic că și sâmbăta se poate transforma în duminică și duminică în ziua de luni a săptămânii.
    Cine este omul să modifice legile cerului??
    30 decembrie 2011, ziua care nu a existat pentru Samoa şi Tokelau
    Pentru insulele Samoa şi Tokelau ziua de 30 decembrie 2011 nu a existat şi asta pentru că economia dictează timpului. Autorităţile din cele două insule din Oceanul Pacific au tăiat din calendar ziua de 30 decembrie 2011, care nu a existat pentru cei aproape două sute de mii de locuitori.
    Cele două state din Pacificul de Sud au luat decizia de a trece de cealaltă parte a liniei internaţionale de schimbare a datei – linia imaginară care separă două zile calendaristice – ca să se alinieze cu partenerii comerciali din regiune. Modificarea doreste sa imbunatateasca relatiile economice cu Asia, Australia si Noua Zeelanda, aflate pe fusuri orare diferite.
    Desi situate la vest de insula Craciunului, insulele Samoa erau, pana acum, ultimul punct de pe planeta care intra in noul an, intrucat se aflau dincolo de linia internationala de schimbare a datei.

    După schimbarea datei, Samoa a devenit una dintre primele tari care a trecut in noul an, mai degraba decat ultima, cum se intampla pana acum.
    Deci ziua a șaptea din Samoa s-a transformat în ziua a șasea.
    Duminică Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă
    Zile din săptămână
    înainte de schimbare 1 2 3 4 5 6 7
    25 26 27 28 29 30 31
    Zile din săptămână după schimbare 25 26 27 28 29 31 1
    1 2 3 4 5 7 1

    Deci ziua a șaptea devine ziua a șasea de pregătire și duminica devine sâmbătă.
    Samoa şi Australia
    Înainte de 1892, oamenii din Samoa au ținut ciclul săptămânal al Australiei. Dar, în 1892 regele din Samoa, Malietoa Laupepa, a decretat ca ciclul săptămânal din Samoa să fie modificat şi ajustat astfel încât să coincidă cu ciclul săptămânal al Americii.
    Margaret Isabella (Balfour) Stevenson (1829-1897), mama scriitorului scoţian Robert Louis Stevenson [1850-1894], care s-a stabilit în Samoa, în 1890, a descris apariţia ” a două zile de luni, 04 iulie 1892″, în scrisorile ei de la Samoa:
    „… În zilele de demult, comunicarea a fost în întregime cu Australia, şi a fost mai simplu şi în orice mod mai natural să urmeze calendarul australian, dar acum că navele atât de multe provin de la San Francisco, puterile au decis să stabilească lucrurile şi să adopte data care aparţine poziţiei noastre geografice actuale. În acest scop, prin urmare, suntem obligați sa avem doua zile din săptămână de „luni” in această saptamană, care va primi noi drepturi. ”
    Două zile de luni: 04 iulie in anul 1892 a fost luni și a doua zi, a 5-a, a fost menită să fie zi de marţi, dar, prin decretul imperial al regelui Laupepa, 05 iulie a fost făcută să fie din nou luni.Astfel, 06 iulie a devenit marţi în loc de miercuri – cum ar fi fost dacă nu a existat nici o interventie imperială în ciclul săptămânal trecut.
    Vă rugăm să reţineţi, Sabatul de sâmbătă cum ar fi căzut dacă nu ar fi existat nici o schimbare în ciclul săptămânal şi în cazul în care acesta a căzut după ce schimbarea a fost pusă în aplicare.
    CICLUL OLD pe săptămână (în conformitate cu calcul australian)
    Duminică Luni Marti Miercuri Joi Vi Sâmbătă Duminică
    3 4 5 6 7 8 9 10
    Nou ciclu săptămânal (în conformitate cu calculul american)
    Duminică Luni Luni Marti Miercuri Joi Vi Sâmbătă
    3 4 5 6 7 8 9 10

    Acest decret imperial al regelui Laupepa în 1892 a modificat în mod clar ciclul săptămânal şi, prin urmare, Sabatul simbat pentru toti cei care-l păzesc în Samoa.
    De atunci au observat Sabatul efectiv pe VINERI – incepând cu luni, care a fost făcută să se repete în acest ciclu săptămânal. Acesta este un fapt istoric. Cum pot atunci Sabatarienii, în mod repetat, să spună că Sabatul şi ciclul săptămânal nu a fost niciodată modificat sau schimbat? Aceștia sunt fie ignoranți, fie l-au ştiu, dar încearcă să ascundă faptele.
    Filipine
    31 decembrie 1844
    Până la începutul anilor 1840, Insulele Filipine au respectat ciclul săptămânal spaniol al Americii. Dar, după ce au schimbat comerțul lor cu China, Peninsula Malay, olandeze în Indiile de Est şi Australia, autorităţile filipineze au decis să elimine ciclul săptămânal al Americii şi punerea în aplicare, în schimb,a ciclului săptămânal al Asiei. Acest lucru a fost realizat în 1844,, atunci când Narciso Claveria, Guvernatorul General din Filipine, a emis o proclamaţie și a anunţat că luni 30 decembrie 1844, va fi urmată imediat de miercuri, 1845-01-01.
    Astfel, cei care au observat anterior Sabatul lor sambata,au schimbat închinare din Sabatul lor pe vineri. Acesta este un fapt de necontestat, deoarece a doua zi marţi a fost cu totul scoasă din ciclul săptămânal vechi. Prin urmare, cei care pretind că ciclul săptămânal nu a fost niciodată modificat şi că ciclul săptămânal curent este consecutiv de la începutul timpului, sunt induşi în eroare şi nu ştiu ce vorbesc.
    A se vedea bibingka.com/sst/misc/1844.htm
    DECEMBRIE 1844 în Filipine
    Duminică Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă
    Zilele din săptămână dinainte de modificare 1 2 3 4 5 6 7
    29 30 31 01 2 3 4
    Modificare 29 30 01 02 3 4 5

    Deci dacă ziua de luni este urmată de miercuri (se sare peste marți) logic că și sâmbăta după modificare se transformă în vineri.
    Alaska şi Rusia
    Înainte de 1867 Alaska a apartinut Rusiei. Rusia la acel moment a ținut încă calendarul iulian, care a fost cu 12 zile în urma calendarului gregorian. Canadienii învecinați pe de altă parte, respectau calendarul gregorian şi ciclul săptămânal american. Dar când Alaska a fost vândută de către ruşi la americani, schimbarea la modul american de luarea în considerare a timpului a fost pusă în aplicare prin decret guvernamental.
    În acest caz, două lucruri au trebuit să fie făcute în scopul de a reconcilia Săptămâna Europeană a Rusiei – respectarea calendarului iulian – cu ciclul săptămânal al Americii. Douăsprezece zile în primul rând au trebuit să fie scoase din calendar şi o zi a săptămânii a trebuit să se repete în ciclul său săptămânal. Acest lucru a fost realizat vineri, 06 octombrie 1867. Oamenii care au mers să doarmă în noaptea de vineri, 6 octombrie, s-au trezit în dimineaţă pentru a afla că a fost apoi vineri optsprezece octombrie Acest decret imperial a transferat efectiv Sabatul sâmbătă pe vineri. Ziua de vineri a fost repetată în acest ciclu săptămânal. Astfel, au avut Sabatul modificat în ciclul săptămânal de către o reformă deliberată şi schimbare a săptămânii.
    Oct 1867 Alaska şi Rusia
    Înainte de schimbare
    Duminică Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă
    Zilele din lună dinainte de modificare 1 2 3 4 5 6 7
    8 9 10 11 12 13 14
    15 16 17 18 19 20 21
    22 23 24 25 26 27 28
    După schimbare
    Duminică Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă
    Zilele din lună după modificare 1 2 3 4 5 6,18 19
    20 21 22 23 24 25

    Dacă vineri 6 se repetă cu ziua de 18 tot vineri și se scot 12 zile, e logic că joi devine sâmbătă iar Sâmbăta devine ziua de luni din săptămână.
    Și cea mai mare înșelătorie o să fie cu noul calendar mondial, care imită calendarul lunar-solar, dar care nu respectă luna astronomică reală, și care în patru luni pe an are în locul sabatului de ziua a șaptea și în locul Zilei de Lună Nouă, ziua Duminicii. De asemenea nu are cicluri continue de săptămâni, că de două ori pe an apare o zi de trecere ce nu intră în săptămână. Deja acest calendar a fost dezbătut, chiar și în România (în alte țări de mult), așa că înșelătoria o să fie vârâtă sub nas și oamenii o vor primi cu brațele deschise. Oricum românii din anul 1924 au doar impresia că țin sâmbăta perpetuă, că de atunci sâmbăta s-a mutat pe locul duminicii și duminica pe locul zilei de luni, dar s-a convenit ca duminica aceea din oct 1924 să se numească sâmbătă, repetare de nume, deși în calendarul ceresc zilele săptămânii nu pot fi schimbate de om.
    Schimbarea calendarului este capodopera Satanei.
    Pentru acest lucru stau dovezile din Biblie, istorie și astronomie, dovezi solide. Noul Calendar Mondial, ar dori să imite fostele calendare lunar-solare, prin înlocuirea sabatului cu duminica. Acolo este adevărata contrafacere.
    Deschideți bine ochii la ce urmează că în curând calendarul mondial te pune în fața unei alegeri. Ce alegi? Calendarul mondial cu săptămâni perpetue (dar atenție!!!!! și acolo săptămânile sunt întrerupte de 2 zile mondiale, poate echivalente într-un fel zilelor de lună nouă), sau calendarul ceresc? Faptul că am fost mințiți 2000 de ani nu face minciuna adevăr. Bătălia este pe sistemul de închinare socotit de calendare, fie cu suport biblic, fie păgân. De ce parte vei fii???
    Iosua și Ierihonul, 7 zile

    Cum a putut poporul mărșălui în jurul Ierihonului în sabat??? Din 7 zile, una trebuia să fie sabat, după săptămâni perpetue!!
    „ Iosua 6:14 Au înconjurat cetatea odată, a doua zi; apoi s-au întors în tabără. Au făcut acelaşi lucru timp de şase zile.15 În ziua a şaptea, s-au sculat în zorii zilei şi au înconjurat în acelaşi fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de şapte ori.16 A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea în mână!”

    Numai dacă una din zile era zi de Lună Nouă, era posibil acest lucru.
    Cartea Dreptului În mod literal „ cartea celui drept”. Traducerea siriacă o numeşte „cartea laudelor”, sau „ cartea imnurilor”. La carte se mai face referire directă numai de două ori în V T, aici şi 2 Samuel 1,18-27.
    Cartea Dreptului confirmă acest lucru în capitolul 88:
    14 Și a fost în luna a doua, în prima zi a lunii, pe care Domnul a zis lui Iosua, Scoală-te, iată-am dat în mâinile tale Ierihonul, cu tot poporul lor, și toți oamenii de luptă va merge runda ta oraș, o dată în fiecare zi, Malthus se face timp de șase zile.
    15 Și preoții se sufla la trâmbițe, și când va auzi sunetul trâmbiței, tot poporul să dau un țipetele mare, că zidurile orașului se încadrează în jos, toți oamenii vor merge în fiecare om împotriva adversarului său .16 Și Iosua a făcut în conformitate cu Soarele tot ce îi poruncise Domnul.”

    Deci lupta s-a dat pe 1-7 a lunii a doua, apoi pe data de 8 a fost sabat săptămânal.
    Aceeași problem este în: 1 Regi 20:29 Au stat tăbărâţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea au început lupta şi copiii lui Israel au omorât Sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi într-o zi.”
    Şi aceasta s-a întâmplat la începutul anului, că Ben-Hadad a numărat Sirieni, şi s-a suit la Afec, pentru a lupta împotriva lui Yisrael. În acest verset Turn al anului este1 Aviv st Rosh Chodesh începutul unui nou an.

    Ziua ispășirii nu poate exista alături de sabatul zilei a șaptea

    Dacă săptămânile sunt continue, deci sărbătorile se pot perturba: Ziua Ispășirii poate fi atunci și zi de pregătire (dacă cade vineri) sau sâmbăta poate fi și zi de pregătire dacă cade înainte de ziua Ispășirii. Acest lucru este o imposibilitate biblică!!! În ambele sărbători este interzisă munca obișnuită și săptămâna biblică are sabat precedat de ziua de pregătire. Cum mai este posibil așa ceva? Iar Creatorul nu are două calendare.
    În ziua a zecea Nissan era poruncă să se aleagă mieii pentru Paște. Cum se alegeau mieii dacă în acea dată era sabat și era interzisă munca aceasta??
    Faptul că evreii au săptămâni perpetue nu sunt o scuză. Ei după ce au cedat calendarul adevărat, sub presiunea romanilor care nu doreau „nimic evreiesc” au modificat calendarul și așa se face azi că au multe reguli de amânare, mai ales a zilei Ispășirii dacă cade lângă sabat o amână. Ori Biblia e clară, ziua a zecea a lunii a șaptea este ziua Ispășirii, nimeni, nici evreii nu au voie să schimbe porunca.
    Ar fi multe de spus dar mă opresc aici și îmi cer scue dacă am supărat pe cineva.

    • Ana Idarb,
      mi-a placut gluma ta cu micul comentariu. Mic ai spus?! Atunci cum o fi ala mare?!
      Tu ai scris o poliloghie intreaga, in care nu ai spus absolut nimic nou. Si am sa-ti demonstrez asta cu Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu, nu cu sarbatorile evreiesti, a caror adepta esti tu, si care nu au facut pe nimeni neprihanit, asa cum crezi tu, si nici nu vor face, si nu vor duce pe nimeni la Dumnezeu, asa cum crezi tu. Dracu’ e mester la minciuni si la balamuceli, iar tu i-ai cazut in plasa. Daca ai mintea deschisa spre adevar, si daca chiar vrei sa-l afli, atunci il vei afla. Daca nu, vei ramane la sarbatoarea corturilor, a cincizecimii, a azimilor, etc… sarbatori care sunt absolut inutile, care nu dau viata, ci doar moarte, adica omoara, adica nu folosesc la nimic. Iata ce spune Dumnezeu, iar acest singur text, daca il intlelegi cum trebuie, adica prin Duhul Adevarului care este Duhul lui Isus Hristos, darama toate basmele tale cu sarbatori, in care ti-ai pus tu toata nadejdea. Ti-am bolduit lucrurile esentiale din text. Iata textul:
      „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne. Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare, cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului? Daca slujba aducatoare de osanda a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire? Si, in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult. In adevar, daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator! Fiindca avem, dar, o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. Dar ei au ramas greoi la minte, caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. Dar, ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.” (2Corinteni)

      Prin Duhul Domnului, nu prin sarbatori religioase, evreiesti sau crestine, se ajunge la Dumnezeu! Am scris deja pe acest blog ca ele, ritualurile, chiar si cele intemeiate de Isus, nu folosesc la absolut nimic.
      Am sa mai comentez si ceea ce ai postat tu cu pribvire la sabat, si la tot ceea ce ai scris, dar acum nu am timp. Stai pe aproape, ca sa te luminezi si tu, si sa nu ramai greoaie la minte, asa cum vrea Dracu’. Am sa-ti talmacesc si textul acesta pe care ti l-am prezentat aici, dar asi vrea sa stiu mai inainte de a continua, si ce intelegi tu din el, din textul prezentat de mine, daca intelegi ceva.
      Cu respect,

    • Ana Idarb,
      in mare parte ti-am raspuns la comentariu, prin postul „Isus Hristos sau nimic”.
      Sigur ca ai dreptate in ceea ce priveste problema schimbarii timpului, dar… nu este nimic nou sub soare! Si Dumnezeu spune asta in Biblie, cu mult inaintea ta: „El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Preainalt, va asupri pe sfintii Celui Preainalt si se va incumeta sa schimbe vremurile si legea…” (Daniel) Acum stim cine a facut asta: DRACU’ prin slugile sale pamantesti: imparati, invatati, preoti si pastori, biserici, etc… Tocmai de aceea Dumnezeu ne spune sa lasam la o parte sarbatorile, oricare ar fi ele, sa oprim doar semnificatia lor, si sa ne punem increderea numai in El. Toate aceste sarbatori s-au implinit in Hristos, iar sabatul de exemplu, are valoare mai mult spirituala decat strict temporala. Timpul sabatului fiind relativ, asa cum ai aratat si tu, important este sa intelegem ceea ce ne-a invatat Dumnezeu prin sabat: binecuvantarea vesnica in Imparatia Sa. Odihna de blestemul pacatului. Am scris despre asta in cele doua posturi despre Sabat, pe care poti sa le citesti oricand pe blog.
      Cat despre Sarbatoarea Azimilor si ziua Cincizecimii, imi pare rau dar intelegi gresit. Ele au fost „serbate” doar atunci, recent, adica imediat ce s-au intamplat evenimentele. Cincizecimea este doar de 2 ori pomenita in Biblie, si niciunde nu se subantelege ca ea a devenit o sarbatoare crestina. Cat despre Sarbatoarea Azimilor, nu puteau apostolii sa opreasca sarbatoarea Azimilor la evrei, chiar daca ei au inteles ca azimile curatiei, fara aluat, adica fara pacat, au fost implinite in persoana Domnului Isus.
      Concluzia: „Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos. Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii.” (Coloseni) Invataturile incepatoare ale lumii, fiind cele din Vechiul Testament, asa cum ne spune Biblia: „Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”? Pentru unii ca tine se ingrijora Isus cand spunea prin apostoli, ca-i este frica ca se osteneste degeaba, pentru ca oamenii vor sa serbeze in continuare zile, luni, ani. Asa ca ai mare grija, sa nu faci exact ceea ce Dumnezeu nu-ti cere.
      Cu respect,

  7. Chiar sunteți așa credul să credeți că sărbătorile au încetat ca valabilitate? Veți avea surpriza să vedeți împlinirea sărbătorilor de toamnă la a doua venire. Dacă sărbătorile de primăvară s-au împlinit deja la literă, așa se vor împlini și restul de sărbători. Cine e treaz și veghează va aștepta și știe când vine Mirele, cel puțin luna și anul. Nu doresc să fiu printre cei ce sunt luați prin surprindere.
    Apoi toate sărbătorile sunt semn pe frunte și mâna dreaptă (e adevărat că nu ele te mântuiesc), dar cei ce le respectă îl respectă pe YHWH, că El le-a comandat și a lăsat binecuvântări pentru cei ce se tem de El cu respect sfânt. Un copil care nu ascultă de părinți nu le respectă Cuvântul și la fel sunt cei ce nu respectă Cuvântul inspirat al Scripturii , nu respectă nici pe Dătătorul Cuvântului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s