Am fost la Stuttgart

Această prezentare necesită JavaScript.

Anul acesta este un an nebun. La cateva zile dupa ce am venit de la Roma, darul lui Carmen de ziua mea, ca in fiecare an, o sa postez si niste imagini in curand, am plecat la Istanbul cu un grup de prieteni, apoi, dupa cateva zile am plecat la Stuttgart, pentru un placut eveniment de familie. De aceea am disparut mai mult timp de pe blog, si am scris mai putin. In ultima saptamana am aprobat doar comentariile si cam atat.

De cate ori ajung in Germania, inteleg din ce in ce mai bine si mai profund, pentru mine, necesitatea si alegerea lui Caragiale de a-si trai sfarsitul vietii, autoexilat in aceasta tara. Caragiale pleaca de la Bucuresti la Berlin, in inima Prusiei. De ce ? Inca nu s-a dat raspunsul final la aceasta intrebare, dar…bine spunea cineva asta, si mie imi place foarte mult aceasta zicere: „Cand răul n-a plecat de lîngă tine prin scris, prin ras, cand răul continuă să-ţi facă rău, nu-ţi mai rămîne decît să pleci tu de lîngă el. Caragiale e om cu minte, nu stă să-şi plangă de milă.” Asa au facut si multi alti romani de geniu, care au plecat de-a lungul timpului din Romania, atat in trecut, cat si in prezent, satui de dictatura nonvalorilor si a mascaricilor de tot felul, din aceasta tara a noastra. Germania este tara functionalitatii, sigur ca nu este singura tara din lume despre care se poate spune asta, dar cand esti in Germania, simti ca lucrurile sunt in ordine si chiar functioneaza. Tramvaiele, autobuzele si metroul vin exact la ora scrisa in graficul afisat in statie, este curatenie, este aer curat, este verdeata, este natura. Acum vorbesc deja despre Stuttgart. Cand esti la Stuttgart, parca esti intr-un mare oras de odihna si de relaxare. Nimic nu te face sa crezi ca in acest oras oamenii mai si muncesc, si muncesc bine. Sa nu uitam ca aici, in Stuttgart, este sediul Mercedes. Ziua, pe strada, este putina lume, pentru ca cei mai multi muncesc, asa cum am spus, iar cei care ies la plimbare sunt relaxati, nu se grabesc, nu vocifereaza, nu se imbrancesc, nu se cearta, asa cum o sa vedeti si in fotografii. Viata curge normal si firesc, fara accente tipatoare. Pana si drogatii si oamenii strazii au locurile si tabieturile lor, fara sa-i deranjeze pe cei „normali”. Isi traiesc viata asa cum doresc, dar fara sa deranjeze pe celialati care au ales sa traiasca altfel. Cand intri in magazine ca sa cumeperi ceva, nu ai nicio secunda sentimentul ca esti privit ca un fraier numai bun de mintit si de jumulit. Se simte corectitudinea peste tot pe unde te duci. Am avut senzatia la Stuttgart, ca sunt la odihna si tratament, intr-o statiune balneara. Asa de frumos si de linistit este locul. Daca urci pe dealurile dimprejur, se vede o panorama superba a orasului, iar daca il parasesti, intri direct in natura, cu pomi, pajisti si case frumoase, cu oameni civilizati si lucruri bine si temeinic facute. Este o imbinare armonioasa intre natura, si dorinta de confort a omului modern. Deci se poate. Nu vreau sa idealizez Germania sau acest oras, dar asta a fost impresia mea, si asta va spun. Asi putea chiar de maine sa traiesc la Roma, la Stuttgart sau la Istanbul, si imi este din ce in ce mai greu sa traiesc la Bucuresti. Acum o sa las fotografiile sa vorbeasca. Nu sunt multe, dar sper ca vor arata putin din tot ceea ce v-am spus. Enjoy !

Cam asta a fost. Sper ca v-ati putut face o idee despre atmosfera din Stuttgart si despre Germania, din ceea ce am scris, si din aceste fotografii. Eu cred ca nu am exagerat.

Cu respect,

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s