Dumnezeu si Mamona

Motto: Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe
celalalt, sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt, nu puteti sluji lui
Dumnezeu si lui Mamona.”
(Matei 6)

Acest post este cumva in legatura si cu cel despre crestini, politica si Cezar. Si cum nu am pretentia ca le stiu numai eu pe toate, nici nu este adevarat asa ceva, am sa prezint mai jos, un comentariu legat de subiectul de data trecuta: Crestinii, Politica, Dumnezeu si Cezarul. Acest comentariu sintetizeaza cumva ceea ce am discutat acolo, adica in postul trecut. Ceea ce ma bucura pe mine la acest comentariu sunt urmatoarele doua lucruri: unu: nu toti oamenii sunt prosti, unii mai si gandesc, si doi: nu toti cei care citesc bloguri despre crestinism si temele lui, sunt de aceeasi confesiune religioasa sau cult religios. Sunt oameni simpli sau invatati, din diferite biserici, culte, credinte, inclusiv atei, care cauta sa-si lamureasca anumite lucruri cu privire la existenta sau inexistenta lui Dumnezeu. Unii vor sa-si verifice credinta, iar altii necredinta. Asta este minunat. Iata mai intai comentariul promis, care nu este de pe blogul meu:

„Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale
lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25). regimurile totalitare, adaugandu-i si Rom. 13, cer credinciosilor sa le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sa le aprobe: „e text!”. Numai ca nu citesc atent. Dam Cezarului – se talmaceste: Statului – ce este al sau, daca e in adevar stat si se poarta in consecinta. Cand statul (Cezar) se indeletniceste cu ale lui, cu intretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizari, transporturi, apararea tarii, administratie si impartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul. Atunci insa cand Statul nu mai e Cezar, ci Mamona, cand regele se preface in medicine-man si puterea civila in ideologie, cand cere adeziunea sufleteasca, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeaza la „spalarea creierului”, cand fericirea statala devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplica regula stabilita de Mantuitor, deoarece nu mai este indeplinita una din conditiile obligativitatii contractului: identitatea partilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona). Mantuitorul nu numai ca n-a spus sa dam lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu si lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotriva (Mat. 6, 24; Luca 16,13) a stabilit ca nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu. Cand pe scaunul de domnie lumeasca sta un Cezar, indemanarea nu este interzisa si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei. Dar cand politica incape pe mainile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care faceau piraterie sub pavilion strain: deindata ce bastimentul inamic deschidea focul, era inaltat steagul national. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legatura, oricat de mica – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfantului Vasile cel Mare.” (Manole)  Mie mi se pare foarte bine spus, si in concordanta cu Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu. Cand Cezarul se transforma in Mamona sau cand in spatele Cezarului este Mamona insusi, Cezarului nu i se mai cuvine niciun respect. Atunci incepe lupta. Pe viata si pe moarte, de fiecare data. Mamona este echivalentul lu’ Dracu’, Satana, Diavolul.

Al doilea aspect legat de aceasta dualitate: Dumnezeu si Mamona, pe care Isus Hristos l-a scos foarte bine in evidenta si l-a explicat, este acesta: „Isus le-a zis: „Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile, pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” (Luca)  Ce ne spune acest text extrem de simplu, dar extrem de valoros ? Acest text ne spune ca: ne este imposibil sa-l pacalim pe Dumnezeu, asa cum ne pacalim noi intre noi. Pentru ca Dumnezeu vede ceea ce noi oamenii, nu o sa putem vedea niciodata, unii la altii. Doar faptele ne mai pot trada ceea ce avem in inima, dar Dumnezeu cunoaste mai dinainte esenta izvorului acelor fapte. Stie dinainte daca sursa este curata sau murdara. Nu putem sa-l pacalim. Pe oameni, da, putem sa-i pacalim dandu-ne crestini in fata lor, dandu-ne sfinti si neprihaniti, dar pe Dumnezeu nu-l putem pacalii dragilor. Asta le si spune Isus pe sleau, fariseilor. Le spune ca ei erau cu Dracu’ si doar mimau iubirea fata de Dumnezeu. Doar mimau neprihanirea. Doar mimau credinciosia. Doar mimau ascultarea, ei mimau totul. Ei erau in realitate ai lui Mamona, si Dumnezeu poate sa vada foarte clar asta. Si Isus le-a spus-o, ca sa nu se mai amageasca pe ei, si sa nu mai umble cu prostii. Ei umbalu dupa marirea lumii acesteia, dupa bogatiile ei, dupa gloria ei, dupa puterea ei. Dumnezeu era doar fatada dupa care credeau ei ca se pot ascude. Nimic mai fals! Dumnezeu vede totul. Aviz amatorilor. „Crestinismul” este imbibat, intesat, plin de astfel de comportamente duplicitatare, de la credinciosul simplu si pana la inalta ierarhie a cultelor si a bisericilor. Nimeni nu este in afara pericolului, pentru ca Dracu’ este in noi, si nu-l poate scoate cu adevarat din noi, decat Viul Dumnezeu. Cei care cred si se incred in evanghelia faptelor sunt primii pacaliti. Ei se vaznesc din rasputeri sa se dea neprihaniti in fata lui Dumnezeu si in fata oamenilor, pe multi pot sa pacaleasca, dar pe Dumnezeu, nu. Atentie la neatentie ! Toata puterea si toate talentele adevaratului crestin, vin numai de la Dumnezeu, niciodata din el insusi, sunt darurile lui Dumnezeu, asistenta Lui pentru noi, asa cum ne spune Evanghelia Vesnica. Iata si incheierea simpla si normala a celor doua subiecte: Dumnezeu si Cezarul si Dumnezeu si Mamona:

„Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit. Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea pe care i-o da Dumnezeu, pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu, prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor! Amin. Preaiubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru (adica de lupta dintre crestini si Cezarul Mamona sau dintre crestini si Mamona din ei, adica dintre firea pamanteasca si Duhul lui Hristos), care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi. Dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va inveseliti si la aratarea slavei Lui. Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi ! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi. (Daca nu ne supunem, daca nu pactizam cu  Cezarul Mamona sau cu Mamona din noi, este perfect, suntem pe calea cea buna) Nimeni din voi sa nu sufere ca ucigas sau ca hot, sau ca facator de rele, sau ca unul care se amesteca in treburile altuia. Dimpotriva, daca sufera pentru ca este crestin, sa nu-i fie rusine, ci sa proslaveasca pe Dumnezeu pentru numele acesta.” (1Petru)  Lucrurile sunt limpezi, daca un crestin sufera ca un facator de rele, si este cu Cezarul Mamona si cu Mamona din el, nu este un crestin adevarat, dar daca sufera pentru Hristos, adica se opune Cezarului Mamona si lui Mamona din el, prin Duhul si puterea lui Hristos, atunci este invingator pe toata linia. Biruieste si lumea aceasta si pacatul din el. Aceasta este singura solutie salvatoare. Restul… e cancan.

„Nimeni nu poate sluji la doi stapani… nu puteti sluji lui 
Dumnezeu si lui Mamona.” 
Este imposibil !

Cu respect,

Anunțuri

5 gânduri despre „Dumnezeu si Mamona

  1. Citatul „Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu“ mi se pare că este un caz tipic de eronată înţelegere prin scoaterea afirmaţiei din context. Există aspecte de detaliu ale scenei în care Isus dă celebra replică şi care se omit, din păcate. Isus răspunde unei întrebări privitoare la legitimitatea plăţii impozitelor faţă de romani, pusă de farisei cu rea intenţie, căci ei urmăreau ca Isus să fie compormis indiferent de răspuns. Dacă Isus ar fi răspuns că impozitele trebuie plătite, trecea de colaboraţionist şi prestigiul său era compromis în contextul ocupaţiei romane. Dacă ar fi răspuns că impozitele nu trebuie plătite, trecea drept insurgent şi misiunea Sa putea fi lesne interpretată ca fiind pur politică. Apoi, e greu să nu sesizezi şi să nu iei în seamă ironia socratică cu care Mîntuitorul dă acest răspuns. Isus cere o monedă, arată pe ea chipul lui Cezar şi dă răspunsul. Sensul răspunsului este că spaţiile de autoritate sînt marcate cu chipul stăpînului, iar „lumea“ banilor este a Cezarului pentru că, iată, chipul său marchează moneda. Numai că Cezarul nu poate stăpîni, în această logică, nimic mai mult decît monedele pe care le bate. Pe de altă parte, pornind de la acest episod, o întreagă patristică aminteşte că omul, fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, trebuie să se livreze lui Dumnezeu, căci îi aparţine, aşa cum moneda cu chipul Cezarului aparţine Cezarului. De fapt, Isus reafirmă o ordine supremă, care e însăşi ordinea Creaţiei, şi nu divide lumea aşezată ca un întreg. Astfel înţelegînd pilda cristică, ajungem la concluzia că cei care spun că în lumea politicului Dumnezeu nu are ce căuta stabilesc implicit că politica stă sub puterea totală a banului. Ceea ce, cel puţin o minoritate dintre noi, se încăpăţînează să creadă că nu este adevărat.

    P.S. Comentariul nu-mi apartine, insa sunt total de acord cu autorul lui…

    Cu respect, Roro…

  2. Nea Danutze,sa traiesti .Eu i-am scris commentul asta lui mos Martin pe blogul lui,si e un citat din iubitul meu Steinhardt.Am si specificat asta.
    Comentul l-am dat anonim,fiind prea tare.Glumesc.Nu m-am semnat de lene,ca trebuia sa ma loghez.
    Oricum,imi cer scuze omului ca am zis ca are putza mica.va dati seama ,nu am de unde sa stiu asta,eu numai am presupus.Restul ramane cum am stabilit,in vecii vecilor ,amin.

    • Manole, Manole,
      esti de belea !
      Imi place despre tine !
      Ai zbarcit-o putin, dar nu-i bai. Ai spus ce trebuia. Numai prostii se supara, stim amandoi asta.
      Stai linistit, nu putem sa gresim noi, cat poate Dumnezeu sa ierte !
      Sa iubesti si sa fii iubit.
      Ma bucur ca te-ai mai aratat la „fata”.

  3. Eu cam citesc blogurile,da nu prea am avut timp sa mai comentez.
    fatalismul asta afisat al unor crestini ma scoate din fire.ei neaga insasi esenta crestinismului si dovedesc ca nu inteleg nimic din vorbele si caracterul Domnului.
    PAI,a-l,urma pe Hristos e dragoste de viata ,bucurie, implicare,curaj nebunesc,fericire maxima!Suntem deopotriva urmasii celui bland,si smerit cu inima,dar si ai celui care a pus mana pe bici si a racnit:Afara, talharilor!, si cand a fost nevoie,ca un leu s-a urcat pe cruce si si-a dat viata pentru prietenii sai!
    asa ca ,pesimismul,inertia ,fatalismul,ii sunt refuzate crestinului.
    cu respect,Manole

    • Manole, sunt in totul totului tot, de acord cu tot ce ai scris aici.
      Eu asa si traiesc, dupa cum ai putut constata si pe acest blog.
      Dar ce te faci cu alde Aurel1967 care imi cere sa ascult numai scartait de cruci si lalaiala din aia penibila, asa zis crestina, pe care ei o numesc muzica. Am cu el o discutie la pagina „Muzica ce-mi place”, unde imi spune ca daca ascult ABBA, Canaf, si mai stiu eu ce, sunt cu Dracu’, ca lui Dumnezeu nu-i place asa ceva. Ce sa mai zici mai Manole ? Taci si ii lasi in durerea lor, ca nu-i convingem noi de nimic.
      Ma bucur despre tine ca gandesti asa. O sa bem impreuna un pahar de vin sau o bere la umbra Pomului Vietii.
      Sa iubesti si sa fii iubit !
      Cu respect,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s