Isus Hristos sau DESACRALIZAREA lui Dumnezeu (ep.1)

Motto: „Doamne”, I-a zis Filip, „arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns.”  Isus i-a zis: „De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: „Arata-ne pe Tatal ?” (Ioan)

Reamintesc tuturor celor care citesc acest blog, ca aici nu servim cliseele, imbecilitatile si tampeniile „crestinismului” institutionalizat, adica ale „Crestinismului” si ale Bisericii SRL. Daca vreti sa cititi acest blog, trebuie sa lasati la o parte orice prejudecati. Trebuie sa aveti dorinta de a afla si lucruri noi, altele decat cele pe care le stiti sau pretindeti ca le stiiti, si cu care ati fost indoctrinati in timpul vietii dumneavoastra, si mai trebuie sa aveti stomac tare, ca sa rezistati socului descoperirii ca ceea ce ati crezut si ati stiut pana acum, s-ar putea sa nu fie corect si adevarat, ci doar un balast inutil, un gunoi, povesti si basme lumesti, legende, mituri si minciuni satanice despre Dumnezeu, care vor ajunge la ghena, la gunoi, dimpreuna cu inventatorul lor, Dracu’, si cu toti cei care le-au iubit, propovaduit si crezut. Stiu ca multi sunt socati cand citesc pentru prima data acest blog, dar daca lasati la o parte prima unda de soc, si veti avea curajul sa mergeti mai departe, veti descoperi adevarul curat si simplu, asa cum este el de la Dumnezeu. Fara moate inutile, fara inflorituri inutile, si spus verde-n fata. Daca ceva din ceea ce spun eu aici cu ajutorul lui Dumnezeu, nu sta pe ceea ce spune Dumnezeu in Biblie, inseamna ca bat campii, ca spun minciuni, si trebuie sa nu credeti o iota, dar daca ceea ce scriu aici sta pe ceea ce spune Dumnezeu in Biblie, atunci aveti o problema reala cu religia, credinta si teologia dumneavoastra. Stiu ca suna arogant ceea ce spun eu aici, dar acesta este adevarul. Imi pare rau pentru indoctrinatii si drogatii cu religie, cu doctrine, cu reguli, cu ritualuri, cu traditii, cu fum de tamaie si de lumanari, cu predici si invataturi care nu au nimic comun cu Dumnezeu si cu crestinismul adevarat, dar trebuie sa vina si vremea cand astfel de „crestini”, de oameni religiosi, trebuie sa se trezeasca la realitate, adica sa-si vina in fire cum spune Biblia. Daca vor, nu-i obliga nimeni, nici macar Dumnezeu, iar eu cu atat mai putin. Asa cum spuneam si intr-un comentariu, pe mine nu ma intereseaza cate denominatiuni „crestine” sunt pe planeta Pamant. Adevarul lui Dumnezeu este unul singur. Da, eu il stiu, si orice crestin adevarat trebuie sa-l stie, pentru ca trebuie sa il stim, ca d’aia ni l-a descoperit Dumnezeu. Si pentru ca acest adevar simplu si curat, mi-a fost aratat de Dumnezeu pe vremea cand la randul meu, eram doar un prost prostit de Dracu’, am avut dorinta de a mi se deschde ochii, urechile si mintea, si am spus: “Vorbeste Doamne, ca robul tau asculta !” Si astfel am fost invatat de bunul Dumnezeu, ceea ce stiu la ora actuala. Simplu. Stiu ca nu sunt singurul care il vede pe Dumnezeu asa cum este El in realitate, adica cu totul altfel decat il prezinta bisericile „crestine”. De ce si altii vibreaza la ceea ce se scrie pe acest blog, chiar daca nu se arata prin comentarii ? Pentru ca cineva le spune, ca aici, este ceva de luat in seama. Ca aici se vorbeste despre Dumnezeu in alt fel, sincer si deschis, fara masti si fara prejudecati, fara minciuni si fara manipulari. Cine vrea interpretari „crestine” siropoase si imbecile, in termenii si limbajul de lemn al “crestinismului” inventat de Dracu’, are de unde alege. Sunt bloguri cacalau cu minciuni,  ipocrizii si fatarnicii “crestine”, cu basme „crestine” despre Dumnezeu, si cu un limbaj mult mai cuminte decat gasiti pe acest blog. Bloguri pe care se scriu aceleasi platitudini si prostii despre Dumnezeu si Imparatia Sa, unde se rumega la nesfarsit aceleasi fraze sablon si stereotipii tampite despre Dumnezeu, din care nu se intelege nimic. Nu servesc si nu cumpar asa ceva. Vremea aceea a trecut pentru mine. Eu mi-am propus ca prin acest blog, sa spun adevarul lui Dumnezeu, nu pe cel al unei biserici anume. Adevarul lui Dumnezeu darama „crestinismul” de taraba, „crestinismul” ingust si idiot, sectar, istoric, imbecilizat si imbecilizant, care nu-l reprezinta pe Dumnezeul cel Viu si adevarat, ci doar imagini false despre El. Adevarul lui Dumnezeu are puterea sa darame religii, popoare si imparati. Vreau ca acest blog al meu, sa fie un pericol real pentru prostia si imbecilitatea unor astfel de “crestini” si oameni religiosi spalati la creier sau a oricarui intoxicat cu religie contrafacuta de Dracu’ si de slujitorii sai. Este vremea intelegerilor totale, pentru ca vremea sfarsitului este aproape. Cred ca am sa pun si un avertisment pe blog. Un avertisment de genul:

ATENTIE ! Acest blog este un pericol real pentru prosti si pentru prostia din ei. Citindu-l, riscati sa va pierdeti prostia, precum fetele mari virginitatea ! 

Sa trecem la treaba, si sa mai daramam un mit despre Dumnezeu, mitul ca Dumnezeu este intangibil, distant si rece, intransigent si cam sec in toate sensurile, un dictator fara suflet si fara scrupule care o tine numai pe a Lui, pe care prin religie incercam sa-l umanizam si pe El putin, dar nu reusim decat sa-l facem mai al dracu’ decat este. Desi bisericile „crestine” se straduiesc din rasputeri sa-l prezinte pe Dumnezeu ca fiind iubitor si intelegator, nu reusesc sa transmita decat sentimente de frica si de teroare in legatura cu Dumnezeu si Imparatia Sa. De ce se intampla asta ? Pentru ca Dracu’ a reusit sa aseze „crestinismul” pe baze satanice, nu dumnezeiesti. Invatatura despre Dumnezeu din biserici este o invatatura satanica nu dumnezeiasca. Sunteti socati ? Sa nu fiti ! Asta se intampla cand ii credeti mai mult pe oameni, adica pe popi si pe pastori, si il dati la o parte pe Viul Dumnezeu si Cuvantul Sau autorizat, singurul valabil in materie de adevar si credinta adevarata, care este Biblia. Asa se intampla cand surghiunim adevarul, il persecutam, si punem in locul lui doar minciuni si basme despre Dumnezeu.

  • „si sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfarsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe decat fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta…” (1Timotei)
  • „In adevar, mai ales printre cei taiati imprejur, sunt multi nesupusi, flecari si amagitori, carora trebuie sa li se astupe gura. Ei buimacesc familii intregi, invatand pe oameni, pentru un castig urat, lucruri pe care nu trebuie sa le invete… De aceea mustra-i aspru, ca sa fie sanatosi in credinta si sa nu se tina de basme evreiesti si de porunci date de oameni care se intorc de la adevar.” (Tit)
  • Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios.” (1Timotei)
  • In adevar, v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui.” (2Petru)

Am sa vorbesc acum despre desacralizarea lui Dumnezeu. Nu sariti ca arsi, nu este nicio blasfemie, este un adevar. Am sa vorbesc despre adevarata fata a lui Dumnezeu, aratata de insusi Fiul Sau, Isus Hristos. Dumnezeu este dragoste, nu frica.

„Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri, de catre cei ce cred si cunosc adevarul.” (1Timotei)

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat in om, a aratat tuturor oamenilor de pe Pamant, cum este Dumnezeu in realitate. Cum o sa fie viata in Rai alaturi de Dumnezeu si in compania Viului Dumnezeu, si care o sa fie comportamentul lui Dumnezeu in Imparatia Sa, fata de toate creaturile Sale. Dumnezeu merge la petreceri, sta cu oamenii, mananca cu ei, le vorbeste, ii invata, doarme cu ei, rade cu ei, plange cu ei, desi in Rai nu va mai plange nimeni, pentru ca Dumnezeu va sterge orice lacrima de pe chipul noatru, se bucura cu ei, traieste impreuna cu ei ca o fiinta normala, fara fite-n cap, adica desacralizat. Cu fite-n cap, adica sacralizat, il prezinta doar bisericile care au pierdut de mult pe drum, adevarul despre Dumnezeu.

La inceput nu a fost asa, spune de multe ori Dumnezeu in Biblie. La inceput lucrurile erau frumoase si normale, bune si drepte, pana a patruns in lumea lui Dumnezeu uratul si anormalul, raul si nedreptatea. De aceea lumea noastra este atat de imprevizibila, pentru ca in ea exista atat binele cat si raul, iar intre aceste doua stari se efectueaza zilnic transferuri dintr-o parte in alta. Adica cei rai devin buni, si invers, cei buni devin rai. De aceea niciodata nu se poate spune despre aceasta lume ca este in totalitate rea sau in totalitate buna. Asa ceva nu este adevarat. Datorita faptului ca Dumnezeu a permis dezvoltarea raului in Imparatia Sa, iar dupa aparitia raului a coborat cu noi in Iad, in Imparatia acestui rau, planeta Pamant, s-a creat aceasta stare de lucruri. La inceputul tuturor lucrurilor, ca si acum si in viitor, Dumnezeu a fost, este si va fi o fiinta perfect normala si abordabila de catre orice creatura. Crestinismul fals invata exact pe dos, ca Dumnezeu este intangibil, in sensul ca nu oricine poate avea acces la El, decat in anumite conditii si doar prin anumite persoane, preoti sau pastori. Aceasta este o minciuna satanica. Nu este deloc adevarat. Sa vedem daca este asa sau nu. Iata care era in Rai relatia dintre Dumnezeu si omul creat.

„Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, inmultiti-va, umpleti
pamantul si supuneti-l, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului
si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant. …. Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca, si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului, dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca…. Atunci, au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei, si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: „Unde esti ?” El a raspuns: „Ti-am auzit glasul in gradina, si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.” Si Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ti-a spus ca esti gol ? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?” Omul a raspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.” Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai facut?” Femeia a raspuns: „Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.”   Ce releva textele si dialogurile prezentate, precum si cuvintele din ele subliniate cu rosu ? Un singur lucru: ca Dumnezeu vorbea cu primii oameni exact asa cum vorbim noi unii cu altii, si asa cum a vorbit si Isus Hristos cu noi oamenii, cand a fost pe Pamant, intrupat in Fiul Omului. Ca Dumnezeu colabora si avea tot felul de activitati zilnice impreuna cu Adam si cu Eva. Ca Dumnezeu ii trata ca pe prietenii si apropiatii Lui, nu ca pe niste slugi. Ca Dumnezeu nu i-a pus sa se dea cu curul de pamant in fata Lui, nu i-a pus sa aprinda lumanari, nu i-a pus sa se tarasca pe coate si pe genunchi in fata Sa, asa cum fac „crestinii” astazi. Nu i-a pus sa pupe portrete cu El (icoane), nu i-a pus sa-l tamaieze, nu i-a pus sa stea in genunchi in fata Lui, nu i-a amenintat dupa ce au pacatuit cu nimic, nu i-a afurisit dupa ce au pacatuit, nu le-a facut nimic rau, ci doar le-a aratat clar toate consecintele gestului lor nesabuit, si s-a despartit de ei ca de niste prieteni care l-au tradat, si cu care nu mai vrea sa aiba de-a face, pana nu isi recunosc greseala, tot spre binele lor, ca sa inteleaga o data pentru totdeauna, ca pacatul este ceva extrem de rau, extrem de gresit, extrem de contraproductiv, extrem de pagubos, extrem de periculor, extrem de rau si de grav pentru vietile lor si ale urmasilor lor. Ca pacatul aduce numai nenorociri, moarte si nefericire, si foarte putine fericiri de-o clipa, pe care de multe ori le regretam si pe acelea, dupa ce ne lasa in viata destul de multe gusturi amare. Acesta a fost mesajul lui Dumnezeu pentru Adam si Eva, si acelasi mesaj l-a avut si Isus Hristos.

Iata ce s-a mai intamplat dupa caderea in pacat: „Cain s-a maniat foarte tare si i s-a posomorat fata. Si Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai maniat, si pentru ce ti s-a posomorat fata? Nu-i asa ? Daca faci bine, vei fi bine primit, dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa;,dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.” … Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, si a nascut fii si fiice.” Toate zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu. (Facerea sau Geneza)  Aceste texte spun ca si dupa caderea in pacat a oamenilor, Dumnezeu a umblat cu ei. Cu toti cei care voiau sa umble cu El, dar nu i-a ignorat nici pe cei care i se impotriveau. A continuat sa-i sfatuiasca de bine, sa-i invete si sa-i avertizeze de toate pericolele care-i pandeau. Aceasta umblare a lui Dumnezeu cu oamenii de-a lungul veacurilor, nu a fost doar o umblare spirituala, asa cum incearca unii sa ne minta. A fost o umblare cat se poate de reala. Dumnezeu a vorbit personal cu Cain si cu multi alti oameni, asa cum a vorbit personal cu Adam si Eva, fara sa-i inspaimante cu foc si cu pucioasa, in timp ce statea de vorba cu ei. A avut discutii cat se poate de normale cu oamenii pacatosi. Asa spune Biblia. Cititi-o !

Apoi Dumnezeu a tot fost pe planeta noastra plina de pacat, atunci cand a trebuit sa rezolve problema cu Sodoma si Gomora, si de multe alte ori. Lumea religioasa de astazi si de totdeauna, lasa impresia omenirii, ca Dumnezeu a fost totdeauna asa de distant si de rece cu creaturile Sale, datorita pacatului lor. Nimic mai fals ! Dumnezeu insusi s-a intrupat ca Fiu al Omului si a venit in Iad, ca sa ne dovedeasca ca pentru El, pacatul nu inseamna izolare, carantina, dispret, sete de razbunare si de sange, ci doar mila, compasiune, durere si multa, foarte multa dragoste pentru pacatosii aflati in aceasta inchisoare a pacatului si a mortii, din care El personal a venit sa ne scoata, pentru ca asta a facut si si-a dorit tot timpul. De ce face falsul crestinism asta, adica sa-l prezinte pe Dumnezeu ca pe un satrap psihopat, preocupat in permanenta de pacatele noastre, ca sa ni le contabilizeze tot timpul, clipa de clipa, ca mai apoi, sa ne scoata ochii cu ele si sa ni le scoata pe ochi cu varf si indesat ? De ce il prezinta religiile lumii pe Dumnezeu, asa de dornic de sange de om pacatos ? Simplu de raspuns: ca sa-i fraiereasca mai bine si mai repede pe prosti. Ca sa-i sperie si sa-i tina bine legati de glia numita religie, de dogme, de traditii „crestine” si de bisericile lor. Ca sa-i manipuleze si sa-i inspaimante pe fraieri cu razbunarea lui Dumnezeu, ca sa stea fraierii cuminti in staulul lor, nu al lui Dumnezeu. Ca sa-i stoarca pe fraieri de bani si de bunuri materiale, si ca sa traiasca ei bine si in privilegii de tot felul. Pentru asta este bun un Dumnezeu setos de sange, chitros, chitibusar, razbunator si criminal. De aceea il si prezinta bisericile in halul acesta, ca sa-i sperie in permanenta pe credinciosi, ca acestia sa stea cuminti, si sa nu se razvrateasca impotriva nedreptatilor de tot felul din biserica si din lume. Sa accepte fara sa cracneasca, toate tampeniile, abuzurile si ineptiile bisericilor lor si ale slujitorilor ei, ca venind de la Dumnezeu insusi. Unul din firele rosii ale Bibliei, este acela cand ni se prezinta de fiecare data fara echivoc, faptul ca de cate ori un om sau un grup de oameni, sau chiar un popor intreg se departeaza de Viul Dumnezeu, adica ii dau cu flit, si fac ei ce-i taie pe ei capul ca ar fi sau ca este bine, acestia, de fiecare data, si-o luau urat in freza. Iesind de sub protectia lui Dumnezeu, cadeau invariabil si inevitabil din nou si din nou, in mainile lu’ Dracu’, care-i chinuia si ii belea cum stie el mai bine. Asa au patit si evreii, poporul lui Dumnezeu, care de multe ori in istorie, au ajuns vai de mama lor, sclavi la altii, pentru ca nu si-au mai pus toata increderea lor in Viul Dumnezeu, protectorul lor, ci in tot felul de alte chestii: ba in dumnezei straini, ba in puterile lumii, ba in ei insisi, si tot asa. Asa au ajuns evreii robi la egipteni, de le-a iesit pe nas. Asa fac si „crestinii” de astazi. Nimic nou sub soare. Sigur ca Dumnezeu, dupa un anumit timp, i-a scos din aceasta robie egipteana, precum si din alte robii. Problema a fost ca din Egipt, Dumnezeu a scos un popor de robi, de imaturi religiosi, de panarame umane, aproape de statutul de animal, care se multumeau doar cu munca, patul, painea si carnea de la egipteni. Nu mai aveau chef de libertate, de asumarea responsabilitatilor vietii. si de o noua viziune despre lume si viata. Robia era buna si de dorit, asa cum s-a vazut mai tarziu in atitudinea lor, cand o regretau. Cu un astfel de popor, spalat la creier in robie, Dumnezeu a adoptat o alta tehnica de a-i invata tainele Imparatiei Sale, si a ceea ce este El cu adevarat. Evreii si omenirea intreaga, avea nevoie de o alta abordare, mai palpabila, mai dura, mai reala, in legatura cu problema pacatului si solutia rezolvarii acestei probleme. Vremea folclorului din gura in gura trecuse. Pentru aceasta, Dumnezeu le-a dat evreilor si implicit lumii intregi, Cortul Intalnirii, si mai tarziu Templul, perpetuat sub diferite forme in bisericile „crestine” de astazi, desi nu mai este nevoie de asa ceva. Numai ca Dracu a avut grija sa schimonoseasca si aceasta lectie, asa cum a facut cu toate incercarile lui Dumnezeu de a-i invata pe oamenii prosti si nestiutori, adevarul despre El si Imparatia Sa. Care a fost prima greseala, fundamentala, a evreilor si mai tarziu a tuturor oamenilor care nu au invatat adevarata semnificatie a Cortului Intalnirii si a Templului de mai tarziu ? Greseala fundamentala a fost aceea ca ei au crezut ca toate aceste simboluri, Cortul si Templul, dimpreuna cu tot ceea ce se intampla acolo, precum si legile si poruncile lui Dumnezeu cu privire la viata religioasa, sociala, politica, economica si nu numai, este tot ceea ce doreste Dumnezeu sa-i invete pe ei, si ca asta reprezinta religia adevarata, vointa lui Dumnezeu, viata adevarata in armonie cu Dumnezeu, si regulile Imparatiei Sale. Gresit, si o sa vedem de ce. De la aceasta intelegere gresita s-a perpetuat si imaginea gresita despre Dumnezeu. Evreii si oamenii care au urmat pe planeta in generatiile care au trait pana acum, cu exceptii fireste, in general, au crezut ca legile date de Dumnezeu in Levitic, Deuteronom, etc. sunt exact legile Imparatiei lui Dumnezeu si voia Sa pentru ei. Ca asta este tot ce isi doreste Dumnezeu pentru ei, si ca asta este cumva Raiul. Nimic mai fals, si o sa si vedem de ce. Majoritatea nu a vazut nimic dincolo de toate aceste simboluri, doar cei cu adevarat credinciosi au putut sa vada si sa inteleaga adevaratele simboluri si intelesuri ale Cortului si ale Templului, precum si ale altor legi si porunci. Dovada este ca evreii vor sa reconstruiasca Templul in zilele noastre, iar „crestinii” pastreaza Templul evreiesc perpetuat prin bisericile lor. Am mai scris despre asta AICI. Dumnezeu ne spune foarte clar in Biblie ca nu asta a intentionat El, sa dea oamenilor sarbatori, legi si porunci. Nu are nevoie de asa ceva, ci alta trebuia si trebuie sa fie intelegerea noastra: Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata! … Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul ?! Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor. Nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre. Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi, si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! (Isaia, Amos)   Dumnezeu ne spune aici ce dorea El cu adevarat de la cei care se declarau urmasii Sai: neprihanirea poporului Sau ! Nimic altceva ! Asta cere Dumnezeu si astazi, si a cerut in toate veacurile. Nimic altceva ! Asta spune Dumnezeu in Vechuil Testament, si asta spune si in Noul Testament.

Problema fundamentala care a aparut odata cu darea Legii la Muntele Sinai, si apoi a tuturor legilor si poruncilor din Exod, Levitic, Deuteronom, etc. a fost aceea ca lumea de atunci incoace crede ca Dumnezeu are doua fete. Una rea, dura, inchizitoriala din Vechiul Testament, si una buna, iubitoare si iertatoare in Noul Testament, prin Isus Hristos. Dumnezeu pare extrem de SFANT in Vechiul Testament, sfintenia fiind perceputa ca duritate si intransigenta, sete de sange si crima, si extrem de LAIC prin Isus Hristos, adica DESACRALIZAT, adica imbunat. Oare asa sa fie ? Are Dumnezeu doua fete sau El este acelasi in orice timp, asa cum afirma: Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci! Sa nu va lasati amagiti de orice fel de invataturi straine, caci este bine ca inima sa fie intarita prin har, nu prin mancari, care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit.” (Evrei)  Si in Noul Testament, Dumnezeu ne spune ca neprihanirea Lui in noi este totul, ieri, azi si in veci, iar ritualurile, sarbatorile, mancarurile si bauturile, zilele si lunile cu tenta religioasa, adica pentru Dumnezeu, nu mai valoreaza nimic.

„Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.” (Ioan)

Continuarea…. mai tarziu un pic, dar nu foarte tarziu !

(va urma)

Cu respect,

Anunțuri

13 gânduri despre „Isus Hristos sau DESACRALIZAREA lui Dumnezeu (ep.1)

  1. Limbajul dvs. poate parea mult prea „dur” pentru aceia carora le place sa fie mintiti frumos, dar, asa cum spunea cineva, MARTURIA DIRECTA PRODUCE ZGUDUIREA.
    Asteptam continuarea…
    Cu respect, Roro

  2. Am revenit pe blogul dvs dupa o lunga absenta, in trecut semnam cu E-C. Azi cautam pe net paralele cu judecata lui Dumnezeu, personal am o alta perspectiva complect diferita de-a institutilor religioase, o analogie mai corecta a ce va fi la sfârsit o vad in sinderiu evreiesc, dar sa nu ocolesc tema pusa in discute de dvs.

    Avem o serioasa problema dle Tanase, care problema o genereaza insusi Biblia, in care predomina mânia lui Dumnezeu, pedeapsa si foarte putine promisiuni virtuale fara nici o garantie, pe care preoti,pastori marseaza „victoriosi” Acest aspect se vede doar dintr-o privire sumara, profana xce devine litera de lege ptr naivi. In realitate gasim date concrete si puternice garanti (sunt mai multe), in ce priveste viitorul (omeniri, al fiecarui individ). Pentru a întelege corect aceste aspecte mai întâi trebuie sa facem lumina in privinta numeroaselor texte din Biblie ce asigura pe deplin doar pedeapsa, de unde rezulta un zeu capricios, sângeros redat cu multa patima si de crestini, care nu au înteles nici azi cien si ce este acest Dumnezeu, care este interesul sau ptr omenire? Doar sa o aduca la viata si pedepseasca vesnic?! Asa se întelege si din scripturi, ba insusi Hristos subliniaza in câteva ocazi aceasta posibilitate, dar întreb eu; cu ce scop o face, când cu douo minute mai înainte dadea garnatia mântuiri (multe la numar subliniate apasat de Hristos). Aici vad eu buba, otrava pe care diavolu a semanto in biserici, devinita dogma sacra.

    Din douo varinate una vad posibila;

    a) textul a fost modificat de cler (putin probabil), ba si la Pavel , Petru gasim schimbari abrupte lipsite de logica, contradictori. Subliniez faptul ca din cercetarile mele am concluzionat ca doar traducerile au serioase probleme, iar varinatele românesti sunt dintre cele mai sarace si inexacte ,inclusiv varianta Cornilescu cu toate meritele sale (incontestabile), tot extrem de saraca ramâne.

    b) Contradictile de care vb sunt reale nu adaugate de cler,insa lao aprofundare mai serioasa si luminata de Sfântul Duh, vom pricepe motivul mentionari pedpesei si mai ales pe cine vizeaza ele, o traducere corecta a sensurilor ne va ajuta întelege mai bine diferentele si mai ales vom scoate pâna si profetia, o vom pricepe mult mai adânc. În acea zi crestinismul va deveni atragator ptr omenire, in ziua care teologi o vor fi deslusit corect (scriptura), vor explica cu curaj motivele acestor mentionari atât de des si contradictoriu al pedpesei pe paginile scripturilor.

    Crestinismul militan refuza acepta mântuirea necrestinilor. Este adevarat ca insusi Sf Pavel ne spune ca nu exista mântuire fara de Hristos, care nu a obligat pe nimeni sa creada in El. O alta directie extrem de sensibila este si acest punct, care odata priceput duhovniceste deschide usa priceperi motivului ptr care pedeapsa este atât de des subliniata in scripturii.

    Doamne ajuta!

    • Motto: Nu spune lucruri putine in cuvinte multe, daca poti, fa invers. – Pitagora

      Nu va suparati, domnule „omcrestin”, dar eu unul nu am inteles mai nimic din postarea dvs… Ori sunt prea greu de cap, ori ati folosit un limbaj „codat”…
      Daca va rog sa va continuati postarea, dar intr-un mod mai concret, ca sa inteleaga si prosti ca mine; ati face-o…?
      Va multumesc anticipat.
      Cu respect, Roro

    • omcrestin,
      nu stiu cat ati citit din acest blog, si aici ma refer la articolele pe teme religioase, dar eu tocmai asta combat ca fiind o minciuna satanica, aceasta viziune despre Dumnezeu, ca fiind un satrap dornic de sange, de pedepse si de razbunare. Nu este deloc asa, si pe pagina „EVANGHELIA VESNICA” a blogului, am adus destule argumente si explicatii legate de aceasta viziune „crestina”, citeste SATANICA, total gresita. Am sa mai scriu pe aceasta tema, dar inca nu a venit timpul, in sensul ca trebuie sa termin ce deja am inceput. Nu este nicio contradictie intre cele doua Testamente, cel Vechi si cel Nou. Trebuie sa vezi doar cheia corecta in care cele doua se descifreaza, iar aceasta cheie este Isus Hristos. In episodul 2 al postului „Isus Hristos sau DESACRALIZAREA lui Dumnezeu”, am sa spun mai multe despre asta, iar apoi am sa vorbesc despre frica vs.dragoste sau dragoste vs. frica. Dar toate la timpul lor.
      Va multumesc pentru comentariu, si ma bucura faptul ca va preocupa astfel de lucruri, dincolo de bla, bla-urile „crestinismului” SRL.
      Cu respect,

  3. Roro,

    ce nu ati priceput? unde trebuie sa adaug complectarile de rigoare, daca nu ati pricput o iota din ideie… nu am cum sa va ajut deoarece este imposibil sa nu prinzi ideia fie ea venita si din partea unui agramat complect!

    Greu de cap nu cred ca sunteti ci mai degraba diferneta de vârsta si scoala isi va spune cuvântul si in comunicare mai ales online. Va gratulez ptr faptul ca stapânti fff bine LB Româna, dar as vrea asigura ca una este stapânirea limbi si alta prinderi sopârlei… dintr-un text fie el si agramat!

    • om crestin,
      de acord cu ceea ce ai spus aici.
      Roro trebuia sa inteleaga ce ai spus, iar daca nu intelegea ceva, trebuia sa puncteze exact locul sau locurile in care nu a inteles ceva.
      Cu respect,

  4. Va-m citit-citesc de multa vreme blogul dle Tanase, nu fara interes pt ca dati glas acelorasi strigaturi catre Dumnezeu (disperare), pe care le galsuiesc si eu inca azi dupa o experienta cu Dumnezeu a peste 30 de ani. Am si eu adesea aceleasi concluzi exprimate de dvs pe acest blog.

    Ca sa nu-o mai lungesc, nu cred ca ratiuea existentei lui Dumnezeu este valida fara a fi si salvator al fiecarui individ, nu vad ratiunea existentei sale doar din perspectiva adunari pacatelor si pedepsei vesnice.

    Da, am sesizat si eu faptul ca V.T cu N.T este complementar,ajungând difernetia clar pedeapsa de salvare, indurare, mântuire redata din belesug in N.T. Azii avem un Dumnezeu cum fff bine spui si d-ta in articol cu care putem comunica lejer, care nici pe departe nu de contabilizeaza caderile ptr a-le pedepsi si vesnic.. aceasta este cea mai grosolana jignire adusa lui Dumnezeu!

    Ma preocupa de 30 de ani aceasta tema si, abia acu am ajuns realiza cât de malefica este dogma, ca ea are rolul fi fratele mai mare care ne zugraveste un Dumnezeu rau, sângeros, nemilos, sadic , care ne-a creat si lasat inviata doar ptr a ne aunda pacate (chiar am auzit-citit),o astfelde aberanta teorie…

    Va asigur si eu de respectele mele!

    • Va multumesc pentru raspuns si amabilitate… Recunosc ca raspunsul meu anterior nu a fost unul tocmai inspirat, insa, pe de alta parte, mi-ar fi placut sa fiti totusi mai concret…
      Dar sa vedem ce am inteles eu din postarile dvs, si va rog, daca este cazul, sa ma corectati…

      Am inteles ca atat dvs, cat si domnul Tanase, nu sunteti de acord cu „dogma” satanica care „invata” ca cei pacatosi vor fi chinuiti o vesnicie in iad; o „invatatura” total nebiblica si o blasfemie la adresa caracterului lui Dumnezeu…si eu sunt total de acord cu asta. Din punctul meu de vedere Biblia este foarte clara in privinta a ceea ce se intampla cu cei care il resping cu buna stiinta pe Dumnezeu si Evanghelia Sa (hula impotriva Duhului Sfant), aceasta invatandu-ne ca cei in cauza vor avea parte, nu de un chin vesnic in „iad”, ci de moartea a doua, adica anihilarea totala (inexistenta)

      Am mai inteles ca traducerile si-au pierdut, de-a lungul timpului, din acuratetea textului original, si din nou sunt de acord cu dvs; insa MESAJUL Evangheliei ramane clar si disponibil ca intelegere pentru orice om. Pe de alta parte insa, unele greseli de traducere, dar si neintelegerea corecta a Scripturii, au dus, din pacate, la atatea si atatea interpretari diferite si tot felul de denominatiuni religioase…

      Intr-adevar, ati avut dreptate cand ati afirmat ca sunt mult mai tanar decat dvs si recunosc ca nici Biblia nu o stiu prea bine (nu am citit-o niciodata cap-coada); insa va pot spune ca tanjesc dupa Adevar si vreau sa inteleg cat mai mult despre tot ceea ce este legat de Divinitate; asa ca o sa profit de varsta, umblarea dvs, cu Domnul, experienta, cunoasterea buna a Bibliei samd…si o sa va rog sa ma lamuriti, dupa lumina pe care o aveti, in privinta acatorva lucruri pe care eu inca nu am reusit sa le inteleg…

      Un CRESTIN (un om nascut din nou) trebuie sa tina Sabatul (ziua a saptea-sambata-porunca a patra), duminica (prima zi a saptamanii-ziua Invierii Mantuitorului), orice zi sau niciuna…? Asadar, dupa parerea dvs, care dintre cele patru variante este in armonie cu Scriptura si, implicit, placuta inaintea Domnului…?

      Un CRESTIN (un om nascut din nou) trebuie sau nu sa-si faca semnul crucii, si daca este crucea semnul Fiului Omului (Mat.24:30) sau semnul de pe fruntea acelora despre care se vorbeste in Ezechiel.9:4

      Care este parerea dvs. referitoare la doctrina „trinitatii”…?

      Ce credeti ca se intampla cu omul dupa moarte si, implicit, despre tot ce tine de „cultul mortilor”…?

      Care este parerea dvs in privinta profetiei celor 70 de saptamani…?

      In legatura cu profetia lui Daniel, credeti ca Vaticanul (Papalitatea) este unul dintre sistemele care-i fac jocul Diavolului…?

      Atunci cand ne inchinam, trebuie sa o facem cu fata catre rasarit, catre un alt punct cardinal sau nu are nicio importanta…?

      Atat deocamdata. Desi la marea majoritate dintre aceste intrebari mi-a raspuns si domnul Tanase, as dori totusi sa stiu care este si parerea dvs, in privinta lor…

      PS – Sunt constient ca unele dintre aceste intrebari pot parea „ciudate”, insa o sa va rog sa le tratati cu multa seriozitate si o sa intelegeti ulterior de ce spun asta…

      Va multumesc anticipat. Cu respect, Roro

  5. Stimate dle Roro,

    va multumesc ptr replica si mai ales ptr faptul ca nu ati blocat dialogu. Este dificil dialoga online cu persoane necunoscute dar si anonime. Nu sunt teolog (de meserie) ptr a putea raspunde la dificilele dvs întrebari. Pe de alta parte nu doresc lovi in absolut nici o confesiune, evit polemicile dogmatizate excesiv si, nici nu fac dogma din propria mea experienta, evit probaga convingerile mele in raport cu sfatul Sf Ap Pavel ce ne învata pastra ptr noi convingerile. Dar sa încep raspune punctual, fara avea pretenti exagerate, este strict doar parere personala.

    1) Personal nu ma impiedic de o anume zi, Sabat in cazul adventist sau duminica cazul majoritati celorlalte confesiuni. Eu nu fac diferente de zile, nu cred ca tinerea sabatului are o asa de mare greutate cum lasa a-se întelege adventisti, in aceiasi masura nu ma deranjeaza tinerea sabatului de catre adventisti, nu aceasta este marea problema a confesiuni, alte puncte grele greu de aceptat are confesiunea adventista ptr care eu resping dogma lor.

    2) Eu nu sutin ca tot ce s-a implementat in Biserica Crestina ar fi diavolesc , insa sunt multe evidente ce ne demonstreaza samânta rea aruncata odata cu cea buna, ele cresc împreuna , neghina de grâu este mai greu de cunoscut înainte de seceris. Evit da veridcte, nu judec pe nimeni si nimic, eu ma concentrez doar asupra fenomenului si asemeni dvs caut si eu Adevarul.

    3) Eu personal am respect fata de semnul sfintei cruci, il fac zilnic, dar nu ilimpun nimanui care are alta convigere, este la fel ca si sabatul, il faci este bine, nu-l faci este iarasi bine, important este ca inima omului sa fie dedicata lui Dumnezeu, sa-si faca zilnic rugaciunea macar cea domenasca daca nu poate mai mult, rugaciunea nu este altceva decât discutie libera cu Dumnezeu, as indrazni spune, adevarata teologie se gaseste in rugaciune,mai ales cea a inimi cum ne învata si sfinti parinti ai biserici. Degeaba faci semnul cruci daca mintea si inima este pe aratura.

    4) In privinta trinitati nu am dubi, biserica crestina este unitara in aceasta chesiune,exclus sectele care pâna si pe Hristos il contesta. Din punctul meu de vedere parte a biserici lu Hristos sunt totii care au la baza doctrina Sfintei Treimi, restul sunt erezi cu care personal nu-mi bat capul. Conceptul de Biserica a lui Hristos a fost denaturat, nu întâmplator putini fac parte din aceasta biserica,rolul acestora este imens atât aici pe pamânt cât mai ales la Judecata lui Dumnezeu, unde insusi Dumnezeu are stringenta nevoie de noi, ptr aceasta a venit Hristos pe pamânt ca sa culeaga oamnei dinc are sa faca preoti ai lui Dumnezeu, daca vreti; sa formeze sinderiu ceresc, ptr lamurire va recomand studia cu atentie sinderiu evreiesc si veti avea o mare supriza vedea in ce consta Judecata lui Dumnezeu. Dar atrag atentia altui mare pericol zugravit in Ep lui Iuda, o epistola extrem de interesanta si profunda, pacat in care cad foarte multe curente religioasa de sorginte americana. Exista pericolu sa crezi face parte din biserica lui Hristos doar ptr ca esti membru al unei confesiuni, implinesti strict ritualu, sa te crezi nascut din nou, dar in realitate sa ai spalat creierul fara al fi cunsocut pe Dumnezeu, fara o induhovnicire facuta de insusi Sfântul Duh, care greu mai poate lucra la un om spalat pe creier ce cade in extreme, in fantism de cea mai proasta calitate.

    Sigur, vor fi douo judecati în una, vor exista persoane care nu vor fi compatibile si carora aspra judecata a lui Dumnezeu li se cuvine,numai ca scopul judecati este al salva pe om ci nu al condamna, crestini vor apara omul cot la cot cu Dumnezeu ce se va bate pe viata si moarte ptr fiecare om pârât de diavol, deoarece au refuzat pe Hristos ei trebuie infasisa la judecata lui Dumnezeu, iar Sf Pavel ne spune; ca vom judeca lumea si ingeri,dar mare atentie; Pe om nici un crestin nu-l va condamna ci doar ingeri, pe om totii cei care vom face parte din sinderiu ceresc il vom apara ,condamnând aspru ingeri cazuti de la care vine tot raul. Va mai aduc inainte câteva argumente;

    a) sinderiu avea in componenta, marele preot, preotimea si ucenici.. rolul lor era sa salveze criminalul nu sa-l piarda, ucenici nu aveau drept sa voteze condamnarea si doar achitarea, marele preot impruna cu ceilanti preoti aveau rolul apara vinovatu luptânduse acerb ptr salvarea lui. Observati ca insusi Hristos ne atribuie nouo aceleasi titulri, de preoti si ucenici, de fii ai lui Dumnezeu, deci si nobilime. Posibil ca multi crestini care ameninta lumea doarcu aspra judecata si iadu sa optina doar titlu de ucenici,iar cei care au înteles profunzimea mesajului lui Hristos sa capete pozitia de preoti alaturi de El, ca ne asigura cum ca vom fi alturi de El pe scaunul de judecata.

    b) credinta in Hristos,induhovnicirea nu este un merit al nostru ci un dar a lui Dumnezeu, fff mare atentie la acest aspect ,pur si simplu nu noi am ales ci Dumnezeu ne-a ales ,nu ptr ca am fi fost mai breji ci as zice ca noi suntem mai rai si pacatosi decât cei care nu au darul credinei,primiri Sfântului Duh. Dumnezeu a suspus pe totii in neascultare ptr avea mila fata de toti,alt aspect important. Putea foarte bine sa declare toata omenirea mântuita si fara a se Jertfi pe Sine, dar atunci nu putea impaca cu Sine cele de pe pamânt si din cer, iar duhurile rele impotriva carora suntem chemati lupta aici pe pamânt nu pot primi mântuire,ele au viata vesnica deacia si trebuiesc legate pe veci in iad, dar si ele impreuna cu diavolul au drept apara cauza, acestia chema la judecata (pârsiu fiind diavolul), ptr a dovedi lui Dumnezeu ca este corecta optiunea lor si a oamenilor care au slujit lor. Vor fi oameni care de aici s-au alipit de diavol si vor fi si la judecata de partea lui cu ingeri cu tot. Insa vor fi mult mai numerosi oameni care neprimind darul credintei de la Dumnezeu,ptr ca nu-l pot duce in spate, vor trebui aparati si cum si cine sa o faca argumentat? Gasim nuneroase pasaje prin care am putea apara pe foarte multi semeni care si ei la rândullor au de la Dumnezeu anumite daruri pe care le împlinesc fara sa stie ca la judecata le vor fi de mare ajutor. Atentie mare; Nu exista mântuire afara de Hristos, este adevarat, dar; aceasta mânutire vizeaza doar partea judecati lui Dumnezeu,adica nu mergem la ea in calitate de vinovati, toti care cred in Hristos vor fi de El judecati separat ptr ai investi cu demintati in sinderiu ceresc, nu ptr ai condamna cum gresit invata uni. Nu întâmplator este Mireasa Biserica lui Hristos, ce va fi alipita de Hristos, Dumnezeu pe veci facând parte din curtea domenasca a intreg universului . deacia este Hristos unic si tanguirea mare va fi ptr cei care l-au refuzat, ptr ca vor pierde o mare comoara.

    Sper ca am adus ceva lumina privitor la judecata lui Dumnezeu, ptr ca de aici pronesc multe confuzi premeditate de duhurile rele ptr a devia pe om, adica baga in pacat, pacat inseamna deviere de la tinta.

    5) Pentru mine personal nu mai exista moarte,ptr alti exista si se tem cumplit de ea ptr ca ei sunt morti inca de aici. Adventisti sutin teza ateista cum ca omu moare (biologic da), si ca doar la judecata vor fi înviati.. da este valabil ptr cei care au refuzat pe Hristos,in Hristos nu mai exista moarte, trecem de la viata la viata ca si cum am trece dintr-o camera in alta. Doar biserica lui Hristos are acest privilegiu, restul trebuie adormi si treziti la judecata ptr a se vedea ce semai poate face cu ei,adica cum spunem mai sus ptr ai salva nu ptr ai duce in iad cu diavolul,altfel nu ar mai fi nevoie trezi din somn (invia).

    Cu inchinarea… fie spre rasarit fie spre apus… fiecare sa o faca cu inima curata si orcare ar fi pozitia tot la Dumnezeu ajunge in cazul care te adresezi corect Lui, daca nu sti carui Dumnezeu si care Hristos invoci.. vei avea probleme si daca faci spre apus, sau rasarit. Si mare atentie; În Numele Domnului Iisus Hristos orce rugaciune ajunge direct la Dumnezeu, avem usa deschisa foarte larg,usa pe care nu o au cei fara Hristos,insa ei au o alta portita sa strige Numele Domnului, cât timp nu o fac… dealtfel toti acestia nici nu se roaga ptr ca nici nu pot sa se roage.

    Regret ca a trebuit lungi atâtde mult, dar întrebarile dvs au impus lungimea acestui mesaj, nu stiu daca v-am raspuns satisfacator. Sper sa fie bine..

    Doamne ajuta!

    • Va multumesc inca o data pentru amabilitatea, timpul si dorinta dvs de a incerca sa ma lamuriti, dupa lumina pe care o aveti, in privinta acelor subiecte despre care. momentan, nu am reusit inca sa le inteleg asa cum mi-as fi dorit…
      Pentru inceput, va pot spune ca raspunsurile dvs m-au surprins intr-o mare masura (viziunea dvs asupra acestor subiecte fiind una noua pentru mine mine, o viziune pe care nu am intalnit-o la prea multe persoane), insa ce pot afirma sigur este ca acestea (raspunsurile) m-au facut sa inteleg ca sunteti o persoana cu intentii bune, o persoana echilibrata, cumpatata…, o persoana ce-si gaseste placere in Cuvantul lui Dumnezeu si in slujirea Acestuia si a semenilor dvs…

      Nu o sa incerc acum sa va raspund la toate subiectele in cauza, ca nu cumva sa ne pierdem printre ele; ci prefer sa le luam pe rand, cu increderea ca Domnul Isus Hristos ne va calauzi in tot Adevarul…

      Pana acum vreo 2-3 ani, am trait, mai mult sau mai putin,ca si majoritatea dintre semenii mei [din pacate…:(], in IGNORANTA, NAIVITATE, ratacind printre superstitiile, invataturile oamenilor (basme lumesti si babesti) samd…; moment in care, ratacind fiind, neintelegand mai nimic din ceea ce se intampla in lumea asta (rautatea oamenilor, nedreptatea care domina in lume, bolile, copiii care mor de foame, multitudinea de religii si denominatiuni „crestine” (toate sustinand in gura mare ca sunt depozitarele Adevarului, dar care in acelasi timp se contrazic intre ele si pentru care Dumnezeu inseamna pentru ei obtinerea de foloase materiale, slava semenilor samd…), AM RABUFNIT (m-am certat urat de tot cu Creatorul, Binefacatorul si Rascumparatorul meu – gandindu-ma ca El nici nu exista, desi El sadise in inima mea gandul VESNICIEI, si acuzandu-L, intr-o oarecare masura, ca fiind „vinovat” pentru situatia mea delicata din acel moment, ca nu ma iubeste samd…), rabufnire care, paradoxal, m-a ajutat sa ies din acea stare in care Diavolul m-a „adormit”… Acum imi este atat de rusine de RABUFNIREA mea, incat uneori imi vine sa ma ascund dinaintea Lui; dar uite ca El nu m-a lepadat, asa cum o facusem eu, ci dimpotriva…mi-a calauzit pasii in cautarea Lui si, implicit, a Adevarului. Abia de-atunci, usor-usor, mi-am dat seama ce Dumnezeu minunat avem, cat de mult ne iubeste pe fiecare dintre noi (desi suntem atat de pacatosi…), cat de indelunga-i este rabdarea (desi majoritatea dintre noi traim ca si cum n-am muri niciodata, si ramand surzi la Glasul Sau, orbi la toata lucrarea mainilor sale si reci la toate sentimentele minonate ce izvorasc din El (Existenta, Viata, Iubire, Bunatate, Mila, Dreptate…deci tot ce oamenii au simtit si cunoscut mai bun si frumos). Inaintea unui astfel de Dumnezeu (Tata) nu poti decat sa ingenunchezi…, insa nu din frica, ci din respect si iubire.

      Dar sa revenim la primul subiect de pe acea lista, si anume Sabatul…
      In cautarea mea, dupa experienta rusinoasa a rabufnirii, cautare ce avea ca scop, printre altele, dorinta de a-mi alunga toate acele temeri cu privire la existenta lui Dumnezeu, am dat peste acest blog si peste documentarele domnului profesor Walter Veith (pastor adventist), ambele „surse” ajutandu-ma, usor-usor, sa evadez din intunericul in care rataceam, si sa inteleg multe lucruri minunate care il au in centru pe Dumnezeu si Adevarul Sau…
      Insa, ca sa nu fiu inteles gresit, trebuie sa punctez asupra faptului ca tot ce este bun si frumos vine numai si numai de la Dumnezeu, El fiind Sursa acestora… Dumnezeu lucreaza insa si prin oameni (acele „unelte” bune in mainile Domnului), dar niciunul dintre acestia nu se poate lauda cu ceea ce nu-i apartine (toata lauda si multumirile i se cuvin numai lui Dumnezeu).

      Din documentarele lui Walter Veith, si nu numai, am ajuns la concluzia ca orice CRESTIN trebuie sa tina Sabatul; insa la fel, din alte surse, am ajuns la opusul acelei concluzii… Si de atunci am tot cautat sa inteleg care dintre cele doua variante este in armonie cu Scriptura, insa, desi am citit sute, poate chiar mii, de articole si pareri…insa toate acestea aveau ca numitor comun CONTRAZICEREA, contraziceri care mi-au adus in final doar dezamagirea si teama ca poate nu voi intelege niciodata adevarul despre acest subiect…deoarece am vazut ca ambele tabere au versete biblice care sa le sustina pozitia. Profund dezamagit fiind, mi-am dat seama (ajutat fiind bineinteles de Dumnezeu) ca toate aceste interpretari diferite ale Scripturii au la baza natura pacatoasa a omului, si nicidecum ca Scriptura s-ar contrazice pe ea insasi. Pentru majoritatea dintre noi, adevarurile adanci ale lui Dumnezeu, raman inca nedescoperite…acestea (adevarurile adanci, nu MESAJUL central al Evangheliei – MESAJ care este CLAR pentru orice faptura si LIMPEDE pentru MANTUIREA fiecaruia dintre noi) putand fi descoperite doar de-a lungul timpului si in functie de cresterea spirituala a fiecaruia dintre noi; de aceea cred ca cunoasterea cat mai profunda a lui Dumnezeu si Adevarului Sau trebuie sa fie o cautare continua, fiindca doar asa putem ramane pe calea cea buna si sa nu cadem in capcana de a crede ca stim totul cu privire la Dumnezeu si Adevarul Sau, situatie, capcana in care foarte multi oameni au cazut, cadere ce a dus la toate aceste interpretari diferite si multitudinea de denominatiuni religioase… Bine spune Scriptura: „In ce priveste lucrurile jertfite idolilor, stim ca toti avem cunostinta. Dar cunostinta ingamfa, pe cand dragostea zideste.” (1Cor.8:1)
      „Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata.” (2Cor.3:5-6)
      Asadar, cei care se folosesc de slova pentru a le arata altora ca au o mai mare „cunostinta”, pentru a tari Scriptura in certuri si contraziceri la nesfarsit, sau cei care se folosesc de slova pentru a-si intemeia anumite denominatiuni de pe urma carora sa obtina foloase materiale si slava oamenilor…pentru toti acestia slova ucide, asa cum i-a ucis si pe fariseii si carturarii evrei care nu au vazut dincolo de litera, neintelegand ca Scriptura trebuie inteleasa duhovniceste, si nicidecum ad litteram…
      Asadar, as dori sa vorbim despre Sabat, dar nu apeland la toate acele versete „pro si contra”, situatie prin care nu vom ajunge nicidecum la Adevar, ci mai degraba folosind ratiunea (logica)…
      Stim cu totii ca porunca privitoare la Sabat (ziua a saptea) facea parte din Decalog (porunca a patra), alaturi de inca alte noua porunci (primele patru privind relatia dintre om si Dumnezeu, iar celelalte sase privind relatia dintre om si semenii sai). Mai stim de asemenea ca Noul Testament abunda in invataturi indispensabile pentru sfintirea si mantuirea fiecaruia dintre noi, invataturi care ne arata pe de-o parte caracterul lui Dumnezeu, si pe de alta parte ca isi au radacinile in noua dintre cele 10 porunci. Avand in vedere acest prim aspect, mi se pare foarte logic si rational, deodata ce cele noua porunci raman valabile pentru oricare dintre noi, atunci si porunca privitoare la Sabat ar trebui sa ramana valabila, si ca ar fi un nonsens sa le desparti…; concluzia, din acest punct de vedere, fiind ca adventistii au dreptate in privinta Sabatului (despre felul in care trebuie tinut acesta a explicat mai bine domnul Tanase pe acest blog).
      Asadar, conform logicii si a premizei de la care am plecat, adventistii au dreptate in privinta aceasta, insa eu am o mare nelamurire, nelamurire ce are la baza ei urmatoarea intrebare: Oare de ce atat apostolul Pavel, cat si ceilalti, oameni calauziti cu putere de catre Duhul Sfant si care stiau foarte bine Vechiul Testament (unde se vorbeste foarte clar de importanta Sabatului), nu predica in invataturile lor (invataturi care asa cum am mai spus au la baza acele noua porunci) si despre importanta acestuia…?!
      Care sa fi fost oare motivul…?
      Parerea mea este, stiind ca Scriptura nu se poate contrazice pe ea insasi, ca majoritatea celor care interpreteaza Scriptura pleaca de la o premiza gresita. Si atunci care sa fie oare premiza corecta de la care ar trebui sa plecam pentru a ajunge la adevaratul raspuns..?
      O sa-mi permit sa-mi spun parerea (e doar o parere personala, si atat….), si o sa plec de la momentul creatiei, moment in care a aparut TIMPUL si, implicit, si saptamana… Nu stiu daca are importanta in vederea acestui subiect, insa am observat ca in cele 6 zile ale creatiei se specifica de fiecare data expresia „Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata…”, expresie care, in mod ciudat, nu mai apare si in ziua a saptea. Oare de ce? Eu cred ca o parte din raspuns ar fi acela ca in ziua a saptea Dumnezeu nu a mai creat nimic, ci doar s-a odihnit (a rasuflat usurat, fericit fiind ca toate erau bune), cealalta parte a raspunsului continand, dupa parerea mea, si raspunsul privitor la Sabat, un raspuns pe care deocamdata il voi evita fiindca vreau mai intai sa stiu parerea dvs, si nu numai a dvs, avand in vedere tot ce am scris pana acum. O alta premiza care cred eu ca ne-ar ajuta sa intelegem mai multe despre Sabat, ar fi intelegerea corecta a cuvantului „porunci(le)” – „Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc PORUNCILE lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus Hristos.” (Apoc.12:17)
      „Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc PORUNCILE lui Dumnezeu si credinta lui Isus.” (Apoc.14:12)

      Atat deocamdata… Astept sa-mi raspundeti, pentru ca ulterior sa putem continua si sa speram ca vom ajunge la o intelegere corecta a acestui subiect, Sabatul…

      Cu respect, Roro

  6. Privitor la cele 70 de saptamâni si Vatican am sa va raspun separat in acest mesaj. In primul rând vreau sa va mentionez faptul ca nu am fost preocupat de profetile acestea, cu toate ca am urmarit atent studile facute de anumite confesiuni inclusiv adventista specilaizata pe acest domeniu,dovedita fi pe aratura rau de tot. Dar as vrea sa va pun in fata o alta perspectiva.

    Daca analizati atent Ep lui Iuda si mesajul adresat Laodicei mai mult ca sigur gasiti raspunsul. Cu toate ca adventismul este si el o ramura mai mica a Biserici lui Hristos,analizând genetica sa cât si tendintele sale pâna in ziua de azi, va pot asigura ca si adventismul va fi pe acelasi scaun cu Vaticanul in acele zile. Nu întâmplator adventismul la nasterea sa s-a botezat fiind biserica laodicei… ce vedem in prezent in miscare durmurileei duc spre lepadare, va intruni toate criterile lepadari. Vaticanul este alta poveste mult mai rafinata, el va fi fortat juca un rol major in evenimentele de final, in slujba antihristului, tot in vremea când se nastea adventismul si alte curente NP, Vaticanu a primit si el de la diavol o jucarie care la orbit atât de tare incât nu va mai vedea deslusit a cui interes il joaca, jucaria asta il va ridica tare sus incât il va convinge ca este mandatat de insusi Dumnezeu implica in evenimente,dar atentie; Biserica catolica este si ea o ramura mai groasa din copacul numit Biserica lui Hristos ce va sfârsi fi taiat,lepadat (laodicia). Si ptr ca puterea îi va fi fost redusa , diavolul îi va întari jucaria orbindu-l rau de tot, atentie; Hristos sfatuieste sa se mearga la el ca sa capete alifie ptr ochi.. daca la Vatican vor fi oameni ai lui Dumnezeu este fff posibil sa -i fie redata vederea si evite implica in jocul malefic, numa ca lucruile sunt asa de bine asezate ca de refuza Vaticanu diavolul are inca douo mari curente pe care le atrage si pune in lucrare, adventismul este abil pregatit impreuna cu tot curentul NP a pune mâna pe „putere” , Vaticanul nu va acepta o asa lovitura de gratie si cum spuneam va fi fortat pune in slujba antihristului . Este o tragedie al acestei biserici mari care a jucat un rol pozitiv in istorie nu doar unul malefic cu care va sfârsi din pacate.

    In esenta este vorba de altceva; iesirea biserici din istorie, semne pe care le traim deja. Trebuie sa vie Ilie si Enoh care vor avea misiunea lor, oarecum diferita de-a biserici,iar mântuirea va fi posibila prin alta regula,complect diferita de-a biserici in care noi traim. In acea perioada Dumnezeu se va manifesta mai dur, precum s-a manifestat in V.T, ptr a trezevi,forta cât mai multi oameni acepta pe El, refuza pune in slujba diavolului si, mare atentie; Vor exista legaturi directe cu demoni inclsuvi sexuale asemeni vremi lu Noe, fapt care va forta mâna lui Dumnezeu interveni salva omul, de aici va rezulta un Dumnezeu dur identic cu cel din V.T, iar oamnei fiind modificati genetic il vor blestema pe Dumnezeu laolata cu diavolul si mare atentie; multi vor optine in gena insusi parte de viata vesnica fiind impreunati genetic cu demoni, deacia vor ajunge si oameni în iad. Hristos vorbeste deslusit si de perdeapsa insa; vizeaza perioada aceasta,cât timp biserica este implicata in istorie,demoni nu au liber modifica genetic omu,nici împreuna cu ficele oamenilor. Mânia lui Dumnezeu nu are ce cauta in acest moment, nu s-a ajuns in punctul culminant ce va exista in acea perioada. Deacia se forteza diavolul scoate din istorie biserica, a o denatura de la tinta,ptr ca odata iesita din istorie diavolul va optine aces liber la oameni,ai modifica, ai subjuga suflelteste, din text veti observa ca aceasta categorie de oameni par fi singuri ce nu se mânuiesc si dupa unele date ei par ajunge în iad ,ptr ca au optinut viata vensica din imprunarea cu demoni, va recomand cerceta si cartea lui Enoh, ptr a întelege fenomenul.

    Asadar, cât timp la Vatican ori orce alta confesiune nu asced indivizi modificati genetic, ori dedicati prinlegamânt diavolului

  7. continuare, a trebuit sa plec la urne, este vot regional la noi.

    Asadar, cât timp omul nu se impreuna gentic cu demoni fie prin clonare fie direct prin sex cum s-a întâmplat inainte de potop, omul are larg deschisa usa fi salvat fie prin Hristos fie la Judecata lui Dumnezeu. Mânia lui Dumnezeu vizeaza demoni care îi strica lucrarea , cursa in care si omul a cazut dar omuui s-a dat sansa fie a se mântui fie a nu ajunge vesnic asemeni demonilor în iad, datorita vieti vesnice optinute, care omului i-a fost retezata ptr a nu ajunge în iad. Omul este un prins de razboi ceresc, omul este o victima inclusiv al religilor de tot felu care cunsocând cautarea omului lui Dumnezeu îi ofera piste gresite ptr a nu ajunge la Dumnezeu iar când ajunge; i-se da un zeu nemilos, un tata insensibil, dur,un dictator cu care nu se poate dialoga ci doar esti obligat asculta de capricile sale, acu iti da mânuire acu ti-o ia… pedeapsa lui planeaza tot timpul asupra capului tau , asa au fost indoctrinati crestini pâna in zilele noastre. Aceasta este neghina semnata de diavol, ce a fost si este exploatata de cler a tine masele sub control, mulge laptele cel mai gras.

    Exista o singura frica de Dumnezeu si un singur pericol a fi lepadat de El, nu am auzit pe nimeni aprofunda la justa valoare aceste concepteci dimpotriva, din ele au facut un bici cu bile cu care bicuieste nemilos bietele oi prinse in staulul lor. Laodicea este scuipata din aceasta pricina, nu al altor pacate ce se tin scai de bietu om,pe care Hristos le-a achitat ptr noi la cruce si chiar de nu l-am fi primit pe Hristos, mai bine de aceasta categorie decât de cea care se lepada de El, tot mai exista sanse ptr acel suflet,singura categorie lipsita total de sanse sunt totii cei modificati genetic asemeni vremi lui Noe, de care vb si Iuda si Apocalipsa. Când Hristos vorbeste de venirea Sa ca sa pedepseasca pacatosi (ex Mat 24), dar si alte teste ce par fi adresate catre noi crestini ce cadem in acele pacate mentionate de El, Hristos se refera la douo evenimente diferite,douo categori de oameni, o categorie care au ca tata pe diavol si cealata pe Dumnezeu, respectiv neinfectata genetic de catre demoni. Pe de alta parte Hristos mai spune ceva cu aceaste ocazi, El vrea spune raspicat; nu veti vedea împaratia lui Dumnezeu cu nici un chip deoarece nu va sta in putere a va mai restaura,sunteti infectati de pacat împotriva caruia nu mai este nimic de facut decât printr-o recreere complecta a lumi, sfârsitul acesteia care a si venit. Odata venit sfârsitul lumi, urcati in corabia mea a va salva sufletele si mai mutl de atât, sa va fac preoti in sinderiu ceresc, pt ca nu va putea judeca nici un inger oameni ci invers oameni trebuie sa judece caderea ingerilor, nimeni nu va putea apara oameni mai bine la judecata ca voi insiva,iata ca pe voi va fac sarea pamântului, prin voi dau mari sanse si celor care ma refuza sa optina aparare si chiar mânutire dar la judecata, care nu-i de dorit ptr nici un om. La judecata acuzele aduse oamneilor de diavol vor fi dure, devastatoare ptr absolut orce om neafectat genetic, ptr ca absolut toti au avut liberu arbitru, constinta care le-a aratat ce este bine si rau, diavolu nu-a obligat pe nimeni sa comita rau, nu exista om fara pacat fie el mic sau mare tot pacat este. Raul ce il traim aici este produs de om, el a generat toata suferinta pe pamânt sau mai bine spus, diavolul cu mâna omului. Asadar, ptr om nu exista scapare, totusi, Dumnezeu a gasit numeroase portite mentionate si de Hristos ptr ca la judecata sa aibe si el argumente apara, ofere lui Dumnezeu si juriului sansa apara si chiar salva.

    Prin urmare, noi va trebui sa -l percepem pe Dumnezeu ca pe un salvator al nostru ci nu ca pe un terorist ce ne terorizeaza non-stop cu amenintari. Sa ne incredem mai mult in Mila, Indurarea si Dragostea Sa ptr noi decât in amenintarile cu care suntem constant bombardati. O singura frica sa avem fata de El, acea curata care tine si vesnic, fara ea nu vom fi compatibili cu Imparatia lui, vom cadea din nou in pacatul luciferic, ori aceasta frica nu este cunoscuta nici de crestini ci una complect eronata necaracteristica lui Dumnezeu.

    Sper ca v-am raspuns amplu la toate întrebarile.

  8. Lucruri contradictorii,multe dintre ele.De exemplu, diavolii se puteau imperechea cu oamenii? Cum, cand?Diavolii, fiind ingeri cazuti, adica nemateriali, duhuri, in ce fel se puteau imperechea cu oamenii, trupesti si materiali, singurii care au primit porunca sa se inmulteasca ?
    Cu fiii lui Dumnezeu si fiicele oamenilor e cu totul alta poveste,nu are legatura cu diavolii nici pe departe.
    Atentie ! Porunca data oamenilor era „Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul”.
    Toata Sfanta Scriptura este plina de „oase”,care nu se digera,dar pot produce … indigestie.
    Adevarul? E bine sa-l exprimam onest,fara a ne baza pe acuzatii, invective, etc.
    Diavolul cu majuscula? De ce?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s