Isus Hristos sau DESACRALIZAREA lui Dumnezeu (ep.2)

Motto: “Doamne”, I-a zis Filip, “arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns.”  Isus i-a zis: “De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: “Arata-ne pe Tatal ?” (Ioan)

In acest episod, am sa continui sa-l desacralizez pe Dumnezeu, adica sa-l exorcizez de tot „raul” din El (?!?) pentru ca in perceptia publica a omenirii, atat a celei credincioase cat si a celei necredincioase, cu cat Dumnezeu este mai sfant, cu atat este mai rau si mai criminal. Sfintenia Sa il face asa de rau si de intransigent, incat nu poti sa-l atingi nici macar cu privirea, ca se supara foc si para, si ti-o iei in freza de nu te vezi. Oare asa este ? Am sa fac aceasta desacralizare cu ajutorul Fiului Sau, Isus Hristos, si a Evangheliei Vesnice, acelasi, Isus, si aceeasi, Evanghelia Vesnica, in toate veacurile. Am sa reiau citatul din Bibilie cu care am incheiat primul episod: Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci ! Sa nu va lasati amagiti de orice fel de invataturi straine, caci este bine ca inima sa fie intarita prin har, nu prin mancari, care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit.” (Evrei)  Ce spune acest text ? Ca Isus Hristos este acelasi din vesnicii, adica asa este El tot timpul, si daca El este asa tot timpul, asa este si Tatal Sau, vezi motto. Este acelasi de IERI, adica si din Vechiul Testament, este acelasi si AZI, adica in Noul Testament, si in veci, adica in viiitor, din nou in vesnicie. Simplu si clar, nu ?! Si cu toate acestea, foarte multa lume, crestina si necrestina, credincioasa si necredincioasa, il vede pe Dumnezeu in doua feluri: RAU in Vechiul Testament si BUN in Noul Testament.

Vreau acum sa luam doua momente foarte dure pe care le descrie Biblia, care il prezinta pe Dumnezeu si il „acuza” pe Dumnezeu de rautate maxima si de crima impotriva umanitatii : Potopul si Sodoma. Sunt doua episoade cand Dumnezeu a fost foarte „rau” si „criminal” cu rasa umana pe care a creat-o. Asa sa fie ? Ia sa vedem noi ce s-a intamplat in realitate, si cum a reactionat Dumnezeu in cazurile cu pricina. Sa vedem si sa analizam apoi, daca a fost legitima aceasta solutie adoptata de Dumnezeu, si folositoare omenirii prezente si viitoare, adica celor care au ramas sa traiasca in continuare si sa populeze planeta Pamant.

PotopulSa luam elementele cheie ale acestei nenorociri. Iata care au fost datele problemei: rautatea fara margini a locuitorilor pamantului cu exceptia lui Noe, care mergea pe calea neprihanirii prin credinta in Dumnezeu.

„Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat, caci orice faptura isi stricase calea pe pamant…. Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau… Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie, iata, am sa-i nimicesc impreuna cu pamantul… Dar Noe a capatat mila inaintea Domnului….Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu…. Domnul a zis lui Noe: „Intra in corabie, tu si toata casa ta, caci te-am vazut fara prihana inaintea Mea in neamul acesta de oameni.” (Geneza/Facerea)  Ce ne spun aceste texte foarte clar si fara moate si prizbrizuri inutile: 1. TOT Pamantul era plin de silnicie, adica de rautate, 2. ORICE faptura isi stricase calea si toate gandurile si pornirile oamenilor erau numai spre rau, de aceea tot Pamantul era stricat, si 3. NUMAI Noe mai ramasese credincios lui Dumnezeu si mai umbla cu Dumnezeu. De ce era Noe neprihanit ? Pentru ca mergea pe mana lui Dumnezeu, nu ca se strofoca el sa fie neprihanit, si avea el o neprihanire a lui, pe care i-o recunostea Dumnezeu ca atare. De remarcat ca Dumnezeu inca vorbea normal cu oamenii, fara tunete si fulgere, ci fata catre fata.

Sodoma: Sa vedem acum cealalta „crima’ si „rautate” a lui Dumnezeu fata de niste oameni… „ingerasi” nu alta, „buni” ca painea calda … Asa sa fie ?! Iata cum era Sodoma la ceasul dinaintea distrugerii ei, si nu am sa ma refer aici la pacatul sodomiei, aia este o alta poveste foarte interesanta, pe care o sa o spunem alta data: Oamenii din Sodoma erau rai si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului… Si Domnul a zis: „Strigatul impotriva Sodomei si Gomorei s-a marit, si pacatul lor intr-adevar este nespus de greu”…  Dar Avraam statea tot inaintea Domnului. Avraam s-a apropiat si a zis: „Vei nimici Tu oare si pe cel bun impreuna cu cel rau ?…  Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta ca cel rau, departe de Tine asa ceva ! Departe de Tine! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate ?” … Avraam a zis: „Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului. Poate ca se vor gasi in ea numai douazeci de oameni buni.” Si Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douazeci.” Avraam a zis: „Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate ca se vor gasi in ea numai zece oameni buni.” Si Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni. (Geneza/Facerea)  Observam ca si aici Dumnezeu vorbeste normal cu creaturile Sale, adica fata catre fata, si Avram chiar se targuieste cu Dumnezeu pentru salvarea Sodomei. Targuiala este un pic mai lunga, dar eu am pus aici doar finalul ei. Toata povestea o puteti citi in Biblie. Ca si la Potop, datele problemei erau exact aceleasi: 1. TOATA Sodoma era plina de silnicie, 2. ORICE faptura isi stricase calea si nici macar zece sodomiti nu mai erau in cetatea aceea care sa nu fie robii nelegiuiti ai Satanei, de aceea toata Sodoma era stricata, si 3. NUMAI Lot mai ramasese credincios lui Dumnezeu, ca si Noe, si mai umbla cu Dumnezeu. De aceea era Lot neprihanit. Similitudinea dintre Potop si Sodoma este perfecta, iar lectia aceeasi. Pacatul LOR ii va ucide si pe unii si pe altii, nu Dumnezeu. Din discutia cu Avraam se vede clar un principiu dumnezeiesc, pe care am sa va rog sa nu-l uitati niciodata: Dumnezeu nu va pierde/ucide/elimina niciodata, pe niciun om care mai poate sa fie salvat. Care mai are o sansa. Acesta este un principiu de aur, pe care trebuie sa-l aveti tot timpul in minte, atunci cand il judecati pe Dumnezeu si faptele Sale. Dumnezeu este absolut drept in cele doua cazuri prezentate, ca si in toata istoria omenirii, si nu face niciodata crime, si nicio rautate, oamenilor pe care i-a creat. Iata si dovada:

  • „Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, si moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o.” 
  • „Si tu, fiul omului, spune copiilor poporului tau: „Neprihanirea celui neprihanit nu-l va mantui in ziua faradelegii lui, si cel rau nu va cadea lovit de rautatea lui in ziua cand se va intoarce de la ea, dupa cum nici cel neprihanit nu va putea sa traiasca prin neprihanirea lui, in ziua cand va savarsi o faradelege.”
  • „Cand zic celui neprihanit ca va trai negresit – daca se increde in neprihanirea lui, si savarseste nelegiuirea, atunci toata neprihanirealui se va uita, si el va muri din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o.”
  • Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, trebuie sa moara din pricina aceasta.” (Ezechiel)

Si din aceste texte se poate vedea limpede, clar, fara echivoc, ca PACATUL ii ucide pe oameni, nu Dumnezeu. Neprihanirea lui Dumnezeu SALVEAZA. INCREDEREA in Dumnezeu (credinta) SALVEAZA. Si daca doar PACATUL UCIDE, atunci Dracu’ este ucigasul, nu Dumnezeu. Dumnezeu nu ucide, Dumnezeu salubrizeaza. Nu degeaba Biblia vorbeste de oamenii gunoi, pacatosii, si oamenii aur, neprihanitii. Gunoiul merge la ghena, iar aurul, in visteria lui Dumnezeu, adica in Imparatia Sa. Nu este nicio crima si nicio nedreptate aici, este doar salubrizare si igienizare. Salubrizarea prin Potop si prin foc la Sodoma, a facut bine omenirii. In ambele cazuri, supravietuitorii au mai avut o sansa de aer curat, dupa ce gunoiul uman a fost indepartat prin apa si prin foc. Gunoiul uman sufoca viata. Gunoiul uman inabusea totul: planeta, societatea, oamenii, deveniti gunoi. Dumneavoastra v-ar conveni sa stati cu gunoiul in mijlocul casei ? V-ar conveni sa locuiti intr-o comunitate, sat, oras, tara, in care toti cei de acolo, cu exceptia dumneavoastra, v-ar alerga prietenii, rudele, oaspetii, etc. ca sa-i reguleze putin in anus ? Nu. Atunci Dumnezeu de ce nu are voie sa curete din cand in cand foacarele de infectie de pe aceasta planeta, ca nu-i dam noi voie ?! De ce nu are voie Dumnezeu sa-si salveze prietenii neprihaniti, adica pe cei care nu faceau toate blestematiile acelea? Ca nu-i dam noi voie ? Si ca il facem imediat rau si criminal pentru asta ?! Cu ce drept ?! Vreau sa va mai spun ceva, atat Noe cat si Lot, au beneficiat si de un bonus din partea lui Dumnezeu: le-a salvat si familiile, care nu-i erau atat de credincioase precum capii lor. Da, foarte „rau” Dumnezeu asta ! Si daca Dumnezeu nu este autorul pacatului, nu El a ispitit si mintit pe om, si nu El a pus pacatul in om, ca sa-l faca astfel un gunoi, ci Dracu’, de ce-l acuzam pe Dumnezeu de tot ceea ce se face vinovat Diavolul, Satana, Dracu’ ? De ce ?! Aud ? Nu Dumnezeu i-a ucis pe oameni la Potop si la Sodoma, ci Dracu’, adica pacatul, nelegiuirea din ei. Dumnezeu doar a indepartat gunoiul lasat de Dracu’. Nu Dumnezeu a adus gunoiul uman pe planeta noastra, ci Dracu’. Dracu’ ne ucide, nu Dumnezeu. Dumnezeu doar salubrizeaza, igienizeaza, dezinfecteaza !

De ce il vor bisericile pe Dumnezeu asa de „sfant”, de „rau” si de „criminal”, vom discuta mai pe larg in episodul urmator. Prostii pot sa fie mult mai usor manipulati cu frica decat cu dragostea. Este mai benefic si mult mai productiv pentru bisericile SRL, un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lu’ Dracu’: rau, artagos, criminal, un satrap nemilos, care nu accepta ca cineva sa miste in front. Un astfel de Dumnezeu face mult mai multi bani si mult mai multa putere pentru… smecheri.

(Va urma)

Cu respect,

Un gând despre „Isus Hristos sau DESACRALIZAREA lui Dumnezeu (ep.2)

  1. Felicitari pentru articol si pentru modul in care ati pus punctul pe I in incheierea acestuia – „De ce il vor bisericile pe Dumnezeu asa de “sfant”, de “rau” si de “criminal” vom discuta mai pe larg in episodul urmator. Prostii pot sa fie mai usor manipulati cu frica decat cu dragostea. Este mai benefic si mult mai productiv pentru bisericile SRL, un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lu’ Dracu’: rau, artagos, un satrap nemilos si criminal, care nu accepta ca cineva sa miste in front. Un astfel de Dumnezeu face mai multi bani si mai multa putere, pentru… smecheri.”

    Imi place sa spun ca Biblia este Cartea in care ni se descopera planul LUI de salvare. Suntem oameni cazuti, dar EL doreste sa ne ridice iarasi de unde am cazut si chiar mai sus.

    Planul de salvare strabate de la Geneza pana la Apocalipsa toata Cartea ca un fir rosu. Vreau sa exemplific acum, dupa umila-mi cunostinta, cum apare acest Plan in primele 5 carti ale lui Moise si sa incerc sa fac niste conexiuni cu vremurile noastre.

    1. Geneza – Arca lui Noe

    In Geneza, Planul de salvare este descoperit (si) prin episodul cu arca lui Noe. Omenirii cazute i se ofera o ocazie de a fi salvata: arca.

    Paralela cu zilele noastre nu o fac eu, o face Insusi Isus in Matei 24:37-39.

    Cum a fost in “zilele lui Noe”? Ce sa intamplat in “zilele dinainte de potop”?

    Nu este greu sa observam ca inainte de potop s-au intamplat urmatoarele lucruri: explozie demografica (Geneza 6:1), rautate si violenta (Geneza 6:5), revolutie tehnologica (Geneza 4:22), denaturarea familiei (Geneza 4:19), revolutie in lumea muzicii (Geneza 4:21), versuri violente (Geneza 4:23). Sunt doar niste exemple. Dintre aceste gasiti vreunul de care lumea de azi sa fie straina?

    Dar mai important decat aceste probleme este faptul ca EL are solutia! Pe vremea aceea a fost corabia.

    Daca ai fi trait atunci, ar fi trebuit sa faci cel putin doua lucruri ca sa fii salvat: sa crezi ca totul se va sfarsi si ca in arca poti gasi salvare si sa dovedesti cu fapta aceasta credinta. Adica, sa te urci in corabie! Crede-ma, ca nu ti-ar fi ajutat sa crezi, daca nu ai fi si actionat in consecinta!

    Un alt lucru important: nu te maguli ca lucrand pentru EL esti automat salvat. Multi au lucrat la corabie, dar au fost pierduti la urma urmei!

    Isus zice ca aidoma sunt lucrurile si acum. Si aidoma sunt azi si in ce priveste solutia LUI. Vrei sa scapi? Doresti sa urci in arca? Mediteaza la asta!

    2. Exodul – Mielul pascal

    In cartea Exodul, aa si semn al eliberarii din Egipt a fost instituita sarbatoarea Pastelor, iar mielul pascal Il simboliza pe Christos. Cand Isus merge la Ioan sa fie botezat de el, Ioan Botezatorul spune: “Iata Mielul lui Dumnezeu!”. Deci, sarbatoarea Pastelor avea un dublu inteles: amintirea iesirii din Egipt si simbol pentru Christos.

    Are relevanta pentru noi? Da! Fiecare om ce merge spre Tara promisa isi are egiptul sau. Este chiar bine uneori sa-ti amintesti de unde ai fost scos de catre EL.

    Mda… Dar “Christos, Pastele nostru a fost jertifit”, spune Pavel! Veti zice: atunci de ce mai trebuie tinut Pastele? Correct! Dar hai sa-L lasam pe Insusi Isus sa raspunda. Referindu-Se la Sfanta Cina, El spune asa: “Sa faceti aceasta in amintirea Mea!” (1 Corinteni 11:24). Deci, inteleg ca Isus a inlocuit Pastele cu Sfanta Cina.

    3. Levitic – Marele Preot

    Dupa cum ii spune si numele, Leviticul este cartea pentru leviti, Levi fiind semintia din care erau alesi preotii. Evreii aveau mai multi preoti, dar era unul principal: Marele preot. Acesta avea vesminte deosebite de ale celorlalti, avea dreptul ca la Ziua Ispasirii sa intre in Sfanta Sfintelor. Din cate am inteles preotii purtau pacatele poporului, iar indeosebi marele preot era privit ca un Mijlocitor intre popor si EL.

    Legatura cu noi este evidenta. Isus a purtat pacatele noastre, este Mare Preot (Evrei 4:14) si este singurul Mijlocitor intre om si EL (1 Timotei 2:5).

    4. Numeri – Sarpele de arama

    Este o intamplare in care evreii au murmurat, ajungand pana acolo incat sa numeasca mana ce o primeau zilnic ca fiind hrana proasta. Drept urmare, ma gandesc ca EL a zis “Bun. Hai sa vedem voi ce fel de hrana puteti fi!” si a trimis niste serpi care i-a muscat. Necazul este cel mai bun evanghelist, asa ca imediat s-au pocait de fapta lor. Dar au trebuit sa dovedeasca asta prin a-si ridica privirea sa se uite la sarpele de arama inaltat de Moise la indrumarea LUI. (Gasiti intamplarea in Numeri 21).

    Ce legatura are intamplarea asta cu Planul de salvare? Pai, nu vorbesc de la mine. Insusi Isus spune: “Si dupa cum Moise a inaltat sarpele de arama in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica” (sunt versetele dinaintea versetului de aur).

    Sarpele are o conotatie negativa in Biblie, este asociat de cele mai multe ori cu diavolul. Faptul ca aici Isus este simblizat printr-un sarpe de arama poate parea straniu la prima vedere. Dar la o cugetare mai adanca asupra lucrurilor, vom vedea cat de potrivit este acest simbol! Isus S-a facut pacat pentru noi, totusi in El nu s-a gasit pacat. Sau in alt limbaj: S-a facut sarpe, a luat chip de sarpe, dar in El nu s-a gasit venin (sarpele de arama nu avea venin). Mai pe scurt: Cel fara pacat s-a facut pacat. Oximoron? Poate…

    De remarcat si aici cele doua lucruri: trebuia sa crezi ca privind la acel sarpe vei fi vindecat, dar asta nu-ti ajuta daca nu si ridicai privirea. Deci, credinta fara fapte este (si) fara rost!

    5. Deuteronom – Cetalile de refugiu

    Despre cetatile de refugiu gasim vorbindu-se in Deuteronom 19. Cand un om ucidea din greseala pe un altul, el trebuia sa plateasca cu viata fapta sa: viata pentru viata. Dar nu tot timpul faci ceva rau intentionat. Se punea problema omorului din accident. De exmplu, doi oameni merg la padure, unuia ii sare, din gresela, securea in capul celuilalt. Acesta din urma moare. Era foarte probabil ca cineva din rudeniile celui mort, sa incerce sa aplice si in acest caz acea lege “viata pentru viata”.

    Pentru astfel de cazuri exustau niste cetati de refugiu unde omul care gresise sa poata fugi si sa fie la adapost. De asemenea era prevazut in lege ca aceste cetati sa fie astfel asezate incat sa se poata ajunge rapid la ele, sa fie drumuri de acces si sa fie indicatoare spre cetatile de salvare.

    Aplicatia pentru noi: EL Se defineste, printre altele, si ca o cetate de refugiu, un turn de scapare. Omul vinovat, urmarit de diavol care doreste sa-l distruga, isi gaseste in EL scaparea.

    Si inca ceva: Cei care se considera in cetate sa nu uite ca trebuie ca cetatea sa fie “gasibila”, omul sa stie despre existenta ei; sa nu uite ca sunt responsabili cu indicatoarele spre cetate, nu cumva sa puna indicatoare gresite; si sa nu uite ca trebuie ca cetatea sa fie deschisa pentru ca omul sa poata intra; sa nu uite sa fie primitori si ospitalieri; sa nu uite ca sunt chemati sa imparta drept dreptatea: omul nu trebuie condamnat doar pentru ca se banuieste ca-i vinovat, dar nu trebuie nici partinit doar pentru ca a ajuns in cetatea de refugiu. (comentariul nu-mi apartine…)

    Cu respect, Roro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s