Geneza este adevar sau mitologie? (ep.2)

Motto: „… va voi da o gura si o intelepciune careia nu-i vor putea raspunde, nici sta impotriva, toti potrivnicii vostri.” (Luca 21)

Imi place sa ma gandesc fara prejudecati, la orice aud, orice vad, orice citesc. Lumea noastra este plina de sabloane, de automatisme in gandire si in vorbire, de stereotipii, de etichete si de lozinci de tot felul, de imbecilitati considerate mari intelepciuni. Informatia circuland foarte repede in lumea de astazi, orice zicere mai interesanta sau nu, devine repede un stereotip, este preluata rapid si transmisa cu viteza fulgerului. Asta se intampla cu cretinismele. Lucurile bune circula mult mai greu, pentru ca lumea nu mai este interesata de ele. Zevzecii de pretutindeni, panaramele, curvele si criminalii, toti ciudatii si anormalii sunt la moda, sunt promovati, sunt vedete, sunt adorati si luati ca model, peste tot in lume. Cu cat faci un lucru mai idiot, cu cat esti mai tembel, cu atat esti mai vizionat si distribuit in lume, esti chemat cu viteza fulgerului la TV sau apari pe internet cu sute de mii sau milioane de accesari. Devii viral ! Prostia este virala pe planeta Pamant, in lumea noastra de prosti prostiti de Dracu’, Marele Prostitor al omenirii. Sunt oameni care nu achieseaza la acest sistem al imbecilizarii umane, dar sunt foarte putini acestia. Eu ma consider unul dintre ei, si actionez ca atare. Va invit si pe dumneavoastra sa faceti la fel. De aceea si vorbesc despre religie, despre Dumnezeu, si despre oricare alt subiect, cu o detasare pe care multi „crestini”  sau oameni „normali” nu o au, pentru ca le este frica. Da, le este foarte frica sa nu-si deranjeze memele din creiere, sa nu-si deranjeze biserica, patronul, partidul, scoala, trupa sau cercul de prieteni din care fac parte, sau orice alt lucru la care tin ei. Si uite asa devine omul propriul sau prizonier, prizonierul memelor din propriul creier, si al sistemelor pe care nu vrea sa le deranjeze, pentru ca el insusi nu vrea sa se deranjeze, sa fie deranjat, si sa gandeasca. Este mult mai bine si mai comod sa fii condus de altii, decat sa-ti asumi tu responsabilitati. Sigur ca poti sa traiesti si asa, nimeni nu a murit din asta, dar chiar si acest stil de non combat, comporta riscuri majore. Sa nu se inteleaga ca propovaduiesc beligeranta continua si cu orice pret. Nu, nu asta vreau sa spun. Vreau sa spun ca trebuie sa fim atenti la tot ce ni se vinde in viata, ca sa nu fim prinsi pe picior gresit. Efortul de a cauta adevarul in toate domeniile, de a nu te lasa prostit si manipulat de toti smecherii, merita din plin. Chiar daca ajungi la aceleasi pareri la care au ajuns si altii inaintea ta, ele, parerile, daca sunt cu adevarat cele bune si corecte, si daca iti plac maxim, ele devin si ale tale, pentru ca si tu ai facut un efort ca sa le intelegi. Ai facut un efort sa intelegi acea situatie, acea teorie, acea stiinta, acel ceva care ti-a fost vandut ca fiind bun. Daca nu cauti sa intelegi sub cat mai multe aspecte acel ceva care ti se intampla, ti se vinde, se poate ca el, acel ceva, sa fie in realitate, foarte rau pentru tine si viata ta. Atentie la neatentie !

Sa continuam discutia despre cartea Genezei din Biblie, fara prejudecati. Stiti, foarte multi oameni se declara deschisi la minte, dar in realitate ei nu sunt deloc asa. Sunt sclavii propriilor pareri, care nici acelea nu le apartin in totalitate. Mesteca mereu si mereu prostiile altora, si le colporteaza la randul lor, pe post de mare smecherie intelectuala, fara sa le inteleaga. Este ca in vorba aceea: „Hai la munca sa muncim, da Doamne sa nu gasim !”. Asa este cu „studiosii” atei, si asa este si cu „studiosii” religiosi. Ambele categorii, doar se fac ca se studiaza una pe alta, adica religia pe stiinta, si stiinta pe religie. In realitate, fiecare categorie isi hraneste propriile meme, propriile idei deja inoculate pe diferite cai. Memele ateilor sunt programate sa-l combata si sa-l umileasca pe Dumnezeu cu orice pret, in ciuda oricaror dovezi si argumente, iar memele religiosilor indobitociti, sunt programate sa-si apere propriul crez, propria doctrina, dogma sau ritual, cu orice pret, indiferent de argumente. Toti, doar se fac ca studiaza. Daca te duci la scoala de duminica de exemplu, si le spui catolicilor ca inchinatul la statui si la oase de morti este interzis de Dumnezeu, pentru ca este o imbecilitate, ce credeti ca vor face ? Vor sari toti in sus de bucurie ca le-ai spus adevarul sau te vor lua la alergat ?! Raspunsul il stiti si dumneavoastra. Esi luat la alergat. Adica ti se spune sa canti la alta masa. La fel fac si ortodocsii, si evanghelicii, si penticostalii, etc. Si adventistii de ziua a saptea fac la fel. Ei au o Scoala de Sabat, care se desfasoara in fiecare sambata la adunare. Stiti ce fac ei acolo ? Se fac ca studiaza Biblia. In realitate, ei isi repeta unii altora punctele lor de doctrina, sambata de sambata, si ei numesc asta studiu. Daca te duci intre ei si le spui altceva decat cred ei, imediat incep sa se foiasca pe scaune, dau ochii peste cap, se incrunta, unii, si incep sa te combata cu… elemente din doctrina lor, nu cu ceea ce spune Biblia. Asa se numeste studiu adevarat ? Sigur ca nu. Este o cacialma, o caterinca ieftina. Asa fac toate bisericile. Toate. Niciuna nu-i mai breaza. Toate se prefac ca te asculta, ca sunt dornice de aflarea adevarului, dar in realitate, nu stiu cum sa scape mai repede de tine, si de spusele tale, de tot ceea ce le spui membrilor lor, cand vii in biserica lor. Niciuna nu cauta adevarul cu adevarat. Toate il ascund si il deformeaza, ca sa incapa in crezul lor ratacit, iar apoi il alearga la propriu sau la figurat, dupa caz, pe cel care le spune adevarul, asa cum l-au alergat si pe adevarul intrupat, adica pe Isus Hristos. Nici iudeilor nu le convenea ce auzeau in Templul lor, si in afara lui, de la Viul Dumnezeu. Le strica toate socotelile. Exact asa se intampla si astazi. Hristos a fost si este luat la goana din bisericile „crestine”, asa cum iudeii l-au alungat din Templul lor. Nimic nou sub soare.

Apoi, mai exista foarte multi prosti prostiti de Dracu’ pe planeta Pamant, care cred ca stiinta este cat pe ce sa distruga crestinismul cel „inapoiat” si „mincinos”. Sigur ca daca esti doar un ins care are creiere degeaba, adica port ilegal de arma, poti sa ai si astfel de temeri stupide, si sa crezi ca toata omenirea este preocupata de aceleasi subiecte ca si tine, ca are aceeasi agenda ca si tine, etc. Dar daca esti un om dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, adica esti destept, ai multa inteligenta si intelepciune, nu ai astfel de temeri, de spaime imbecile. Sigur ca in epoca internetului, cand informatiile cu greu mai pot sa fie stavilite si cenzurate, lumea afla multe si isi pune foarte multe intrebari. Tot felul de intrebari. Este foarte bine asta, si bine face omenirea. Lui Dumnezeu ii place foarte mult acest stil de viata, adica sa-ti pui intrebari, si nu se teme de nicio intrebare a omului. El insusi ne indeamna de mii, milioane, miliarde de ani, adica de o vesnicie, sa facem asta: „De aceea si Eu va spun: cereti si vi se va da, cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide. Fiindca oricine cere capata, cine cauta gaseste, si celui ce bate i se deschide.” (Luca)  Omul trebuie sa caute in permanenta, sa scormoneasca, sa stie, sa fie viu si lucrator, asa cum este si Duhul Creatorului Sau. Omul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu iubeste cunoasterea, stiinta de tot felul. Iubeste adevarul, viata, frumosul, libertatea, dreptatea, in toate. In el insusi, in natura, in lumea in care traieste si pe care si-o face, in satele, orasele si locurile in care locuieste si traieste. Acolo unde este un copil al lui Dumnezeu, un frate al lui Isus Hristos, este automat frumosul, bunul simt, bunul gust, dreptatea, curatenia, onestitatea, stiinta si intelepciunea, indiferent daca acel om este sarac sau bogat. Dumnezeu alunga uratul, prostia, mitocania, ignoranta, si toate lucrurile rele ale intunericului. Detractorii lui Dumnezeu, cat si adulacii Sai prosti, spun ca este exact invers, dar acestia nu stiu ce vorbesc. Nu s-au gandit niciodata cu adevarat la toate aspectele vietii si la Dumnezeu. S-au cramponat ca berbecii doar in anumite lucruri si teorii, si refuza sa mai vada si altceva. Atat unii cat si ceilalti. Asa cum spunea si Einstein, ca tot le place ateilor stiintifici in creiere sa-l dea ca exemplu in discutiile cu credinciosii, adevarul este altul, ceva de genul: „Stiinta fara religie e incompleta. Religia fara stiinta e oarba.” (Einstein)  Am spus ceva de genul, pentru ca Religia nu este chiar oarba fara stiinta. Dumnezeu stie ce a vorbit, si iata ca totul se adevereste. Stiinta doar il confirma pe Dumnezeu, si il va confirma totdeauna. Atat. Sa incepem dar.

Pamant Luna Marte

Cititorii onesti ai Bibliei, cautatorii onesti ai adevarului in crestinism, si in orice alt domeniu, oricare ar fi el, vor descoperii ca inceputul cartii Genezei (Facerii) are mai multe tablouri, scene, momente, episoade. Altfel spus, mai multe etape de prezentare a Creatiei. Aceste etape nu sunt strict legate cronologic, asa cum se poate lesne observa din textul biblic, deci nu este asa cum cred unii atei care isi fundamenteaza batjocura la adresa lui Dumnezeu pe ele, si asa cum cred majoritatea „crestinilor” batuti in cap. In Geneza, in aceste episoade, ne sunt detaliate momentele cheie ale Creatiei, prezentate pe intelesul prostilor de pe planeta Pamant. Dumnezeu a stiu ca oamenii, foarte multe secole, milenii, nu vor putea si nu vor avea cunostintele necesare ca sa inteleaga procesele intime ale Creatiei, la nivel atomic si molecular, si le-a prezentat sub forma unor „povesti” lesne de inteles de catre oricine. Am pus cuvantul povesti intre ghilimele, pentru ca Geneza nu este o poveste, este realitate. Creatia, asa cum ne este ea prezentata in Biblie, nu este o insiruire de povesti vanatoresti, nu este mitologie, ci o narare ca pentru copii, prin care Dumnezeu povesteste tuturor retardatilor de pe planeta Pamant, actele Creatiei, ca pentru mintea lor inapoiata stiintific. Dumnezeu a stiut si stie, ca de-a lungul veacurilor, nu toti oamenii or sa fie matematicieni, fizicieni, chimisti, atomisti, medici, etc. asa ca a vorbit pe intelesul tuturor. Astfel, toti oamenii vor trebui sa inteleaga foarte usor de-a lungul veacurilor ce vor trece, ceea ce a vrut Dumnezeu sa le transmita prin nararea Genezei in astfel de termeni, si sub aceasta forma, adica pe intelesul tuturor. Am mai scris despre asta AICI, si eu totdeauna, totdeauna, pornesc de la acest mare adevar, atunci cand citesc Biblia, si cand vorbesc despre Dumnezeu si Evanghelia Vesnica. Un singur episod este cronologic in cartea Genezei, si face astfel exceptie de la cele spuse mai sus, episod in care naratiunea este clar si strict cronologica. Acest episod este celebra Creatie in 6 zile, si am sa-l comentez putin printre versete si nu numai, iar apoi, in alte posturi, o sa vorbim si despre celelalte episoade, care detaliaza ceea ceea ce s-a intamplat in cele 6 zile cronologice ale Creatiei. Sa purcedem deci.

2. Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Dupa cum observati, incep direct cu versetul 2 din primul capitol al cartii Genezei, sarind peste versetul 1, care poate sa aiba si alta semnificatie, asa cum am aratat in primul episod al acestui serial: „Geneza este adevar sau mitologie”. El, versetul 1, poate sa fie pus aici sau poate sa fie scos. In ambele cazuri, pentru cititoul onest al Bibliei, el poate sa aiba semnificatii diferite, dar complementare in final, si nu este nimic gresit in asta. „La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.” poate sa se refere atat la Creatia intregului Univers cu toate cele 3 ceruri, care a inclus si planeta Pamant, dar se poate interpreta la fel de bine, ca este vorba doar despre cerurile si pamantul nostru, atunci cand au fost ele definitivate ca si creatie, dupa creatia initiala a Universului. Nu este nimic gresit, in nicio varianta. Cele doua sunt complementare, oricum ai da-o, asa cum am mai spus, si nu are cum sa fie altfel. Ambele fiind posibile si adevarate.

3. Dumnezeu a zis: „Sa fie lumina !” Si a fost lumina.

4. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna, si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric.  Multi rau intentionati, il ridiculizeza pe Dumnezeu cand citesc acest pasaj, ca si cum Dumnezeu era un handicapat care atunci, in ziua aceea cand a creat lumina, a descoperit si El ca lumina era buna, de parca pana atunci, Dumnezeu nu ar fi stiut asta. Stiti ce face Dumnezeu aici, cand prezinta in acest fel creatia luminii ? Dumnezeu ne introduce aici in actul creatiei. Ne devoaleaza cum trebuie sa gandesti ca designer, cand faci ceva. Ca designer, trebuie in permanenta sa fii atent la detalii, sa vezi daca ceea ce ai facut sau faci, este bun sau nu. Daca mai trebuie sa schimbi ceva sau lasi asa cum este, pentru ca ai facut bine. Aici nu este vorba despre o bajbaire a lui Dumnezeu in timpul creatiei, de nestiinta Sa sau de alte aberatii din acestea, ci de o lectie pentru noi, cand vom face si noi ceva asemanator. Cand vom inventa lucruri noi, trebuie sa fim atenti ca ele sa fie bine facute. Trebuie ca in permanenta sa gandim. Dumnezeu nu experimenta aici, pentru ca El stia bine ce face, ci ne invata pe noi, creaturile sale dupa chipul si asemanarea Sa, ce avem de facut in viata, cand vom fi designeri la randul nostru, si vom fi stapani pe planeta daruita de El. Frumos, nu-i asa ?!

5. Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai.

6. Dumnezeu a zis: „Sa fie o intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape.”

7. Si Dumnezeu a facut intinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesubtul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost.  Aici se vorbeste despre atmosfera, fara doar si poate, nu de cerul cu stele pe el. Atmosfera, asa cum se vede in versetul urmator, este denumita tot cer. Cum ati fi vrut sa o numeasca Dumnezeu, ca sa inteleaga oamenii din toate veacurile, ca este tot un fel de cer ?! De aceea se si foloseste mai tarziu in Biblie, pluralul cerurile. Pentru ca este vorba despre atmosfera si cerul propriu zis. Ele sunt acelasi lucru pana la urma, dar totusi diferite, din cauza rolului si scopului pentru care au fost facute fiecare.

8. Dumnezeu a numit intinderea cer. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a doua. Aici avem cateva afirmatii foarte interesante. Ca este apa atat in cer, cat si pe pamant. Ca un cer, adica o intindere, desparte apele de pe Pamant, de apele din cer. Multi detractori ai lui Dumnezeu, au ras si inca mai rad de crestini, ca ei, crestinii, nu stiu fizica norilor, a fenomenelor meteo ca fulgerul, trasnetul, tunetul, etc. Sigur ca s-au spus si multe prostii pe aceasta tema in crestinism, de-a lungul veacurilor, dar era normal pana la un punct, sa fie asa. Stiinta nu evoluase suficient de mult, ca sa intelegem altfel aceste fenomene. Acesti prosti care il neaga pe Dumnezeu, ar fi vrut ca in Biblie, Dumnezeu sa ne prezinte inca de la inceput,toate aceste fenomene, ca in manualele de fizica, matematica si chimie. Trebuie sa fii un munte de idiotenie ca sa gandesti asa, dar uite ca multi asa gandesc, si se mai si mandresc cu asta. Ce ar fi inteles oamenii daca ne vorbea Dumnezeu in limbajul Lui stiintific ?! Nimic. Absolut nimic nu ar fi inteles, asa cum multi oameni, nici in ziua de astazi, nu inteleg limbajul profesional al multor discipline de pe laneta Pamant, pentru ca nu este treaba lor ca sa vorbeasca ca medicii, fizicienii, geologii sau chimistii. Oamenii spun apa, nu H2O. Cum ar fi sunat si ce ar fi inteles omenirea de acum 1-2-3-4-5000 de ani de exemplu, daca ar fi citit in Biblie ceva de genul:

„Dumnezeu a zis: „Sa fie o intindere de N2, O2, Ar, CO2, Ne, He, Kr, SO2, CH4, H2 intre H2O, si ea sa desparta H2O de H2O. Sa se stranga H2O si sa se arate SiO2 si CaMg(CO3)2 , CaCO3·MgCO3

Cred ca lumea ar fi priceput totul din prima, nu-i asa ?! Imbecilii de atei care isi bat joc de Dumnezeu, cam asta sustin. Ca asa ar fi trebuit sa ne vorbeasca Dumnezeu in Biblie, ca sa ne arate clar, ca este foarte destept in creierii capului Lui de Creator ! Sa arate frate ca are cunostinte de matematica, de fizica, de chimie, de biologie, de geologie, si de alte ologii din astea breze in cap si in creieri. Ca nu putem sa credem asa… in si pe toti semianalfabetii astia de dumnezei, care ne vand noua, „desteptilor” lumii, mitologii  din astea ieftine, pe post de mare adevar. Sa-si arate Dumnezeu asta diplomele, asa ca Darwin, Einstein si Stephen Hawking, daca chiar vrea sa-l credem.

9. Dumnezeu a zis: „Sa se stranga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului si sa se arate uscatul!” Si asa a fost.

10. Dumnezeu a numit uscatul pamant, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.

11. Apoi Dumnezeu a zis: „Sa dea pamantul verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba in ei samanta lor pe pamant.” Si asa a fost.

12. Pamantul a dat verdeata, iarba cu samanta dupa soiul ei si pomi care fac rod si care isi au samanta in ei, dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.

13. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a treia.

14. Dumnezeu a zis: „Sa fie niste luminatori in intinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte, ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii,

15. si sa slujeasca de luminatori in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul.” Si asa a fost. Aici se vorbeste clar despre cerul cu stele, care este altceva decat atmosfera terestra, care este numita de Dumnezeu tot cer, ca sa inteleaga fraierii de pe planeta Pamant despre ce este vorba in propozitie.

16. Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapaneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapaneasca noaptea, a facut si stelele. In Universul deja creat, unde exista si pustia planeta Pamant din versetul 2, precum si multe alte stele, Dumnezeu vrea sa faca ceva special pe aceasta planeta pustie, si pentru asta mai creaza niste stele, un soare si o luna. Ce este neplauzibil in acest scenariu ? Nimic. Dumnezeu aseaza aceste noi creatii pe cerul vizibil de pe planeta Pamant, asa cum ne spun versetele care urmeaza.

17. Dumnezeu i-a asezat in intinderea cerului ca sa lumineze pamantul,

18. sa stapaneasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.

19. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a patra.

20. Dumnezeu a zis: „Sa misune apele de vietuitoare si sa zboare pasari deasupra pamantului pe intinderea cerului.”

21. Dumnezeu a facut pestii cei mari si toate vietuitoarele care se misca si de care misuna apele, dupa soiurile lor; a facut si orice pasare inaripata dupa soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune.

22. Dumnezeu le-a binecuvantat si a zis: „Cresteti, inmultiti-va si umpleti apele marilor; sa se inmulteasca si pasarile pe pamant.”

23. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a cincea.

24. Dumnezeu a zis: „Sa dea pamantul vietuitoare dupa soiul lor, vite, taratoare si fiare pamantesti, dupa soiul lor.” Si asa a fost.

25. Dumnezeu a facut fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele pamantului dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca erau bune.

26. Apoi Dumnezeu a zis: „Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra, el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant.”

27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu, parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.

28. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant.”

29. Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.

30. Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde.” Si asa a fost.

31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea. (Geneza 1)

1. Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor. Intrebarea fireasca care se pune, este care ceruri au fost facute acum, in cele 6 zile ale creatiei, toate cerurile, adica si cerurile cerurilor sau doar cerurile Pamantului, pentru ca Biblia ne vorbeste de cel putin 3 ceruri pe care le-a strabatrul apostolul Pavel la un moment dat ?!  Eu cred ca Biblia, pentru ca asa este logic, ne vorbeste aici doar despre cerurile care apartin zonei planetei Pamant. Asa mi se pare corect. Este vorba aici, in cele 6 zile ale creatiei prezentate de Biblie, de un cer al planetei noastre, pe care noi il mai numim si atmosfera, apoi mai este vorba despre un cer deasupra atmosferei, care se intinde pe miliarde de ani lumina, nicio problema in asta, dar a carui limita noi nu putem sa o vedem, pentru ca nu suntem in stare sa o vedem, din inchisoarea numita Pamant. In cerurile create la verseul 1 al Creatiei, unul din cele 3, s-au adaugat cateva planete si stele importante, atat si nimic mai mult. Dupa cum poate ati observat, eu am sarit versetul 1 al Genezei, din aceasta cronologie. Nu mi se pare gresit sa fac asta, si am explicat de ce. Dumnezeu nu a creat in cele 6 zile toate stelele Universului, ci doar Soarele, Luna, si stelele pentru planeta noastra, adica un cer, pentru ca intreg sistemul nostru solar sa functioneze perfect, pentru aparitia vietii pe planeta noastra. Celelalte stele ale celorlalte ceruri ale Universului, nu ni se spune cand au fost create. Celelalte stele ale Universului, celelalte ceruri, Pamantul si puzderia de stele pe care le vedem noi astazi, dar nu pe toate, poate au foat create la versetul 1 al Genezei: „La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.” (Geneza) De ce nu ? Nu este nimic gresit sa gandim si asa. Cand a fost acest inceput, nu ni se spune, dar se poate ca planeta noastra sa fi fost creata cu mult inaintea celor 6 zile ale Creatiei, iar cele 6 zile ale Creatiei sa ne prezinte doar aducerea la viata a planetei Pamant, creata mai dinainte. De ce nu ? Ca nu degeaba ne spune Biblia ca Duhul lui Dumnezeu se plimba deasupra unei planete pustii, dar pregatita inca de la crearea ei, pentru a fi populata ulterior, cu oameni si animale: „Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.” Repet, aceasta cronologie a celor 6 zile, nu ne prezinta si crearea cerurilor cerurilor. Ne vorbeste doar despre creatia cerurilor planetei noastre, cu ostirea lor. Biblia spune foarte limpede asta. Se vede cu ochiul liber acest lucru. Creatia cerurilor cerurilor nu ne-a fost descoperita, si nu stim ce inseamna asta. Nu putem pricepe, inca. Aici, la cele 6 zile ale creatiei, nu ni se vorbeste de toata ostirea Universului, de toate cerurile, ci doar de cerurile si ostirea lor pentru Pamant, care reprezinta doar o parte din toate cerurile si din ostirea cea mare a Universului. Biblia ne vorbeste si despre ceruruile cerurilor si ostirea lor, ca existand, si facand parte din Imparatia lui Dumnezeu, fiind si ele tot creatia lui Dumnezeu: Tu, Doamne, numai Tu ai facut cerurile, cerurile cerurilor si toata ostirea lor, si pamantul cu tot ce este pe el, marile cu tot ce cuprind ele. Tu dai viata tuturor acestor lucruri, si ostirea cerurilor se inchina inaintea Ta. (Neemia 9) Mai departe de ceea ce ne spune Dumnezeu, tacerea este elocventa dupa parerea mea si a altor savanti ! Sic ! Nimeni nu poate sa ne spuna ce inseamna cerurile cerurilor, iar Dumnezeu pastreaza tacerea pe acest subiect: „Cunosc un om in Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost rapit pana in al treilea cer (daca a fost in trup, nu stiu, daca a fost fara trup, nu stiu: Dumnezeu stie). Si stiu ca omul acesta (daca a fost in trup sau fara trup, nu stiu: Dumnezeu stie) a fost rapit in rai si a auzit cuvinte care nu se pot spune si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca.” (2Corinteni)

Sa continuam cu celelalte versete din capitolul 2 din Geneza.

2. In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse, si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.

3. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse.

4. Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute. (Genezea 2)

Aceasta este Geneza cerurilor planetei Pamant, nu a cerurilor cerurilor. Asa spune Biblia.

Sper ca aveti destule lucruri la care sa va ganditi acum. Nici acestea nu sunt descoperiri finale. Cunoasterea lui Dumnezeu si a creatiei Sale nu va inceta niciodata, nici macar in vesnicie, pentru ca altfel ne-am plictisi. Nu va speriati de noutati, nu va speriati sa ganditi, nu va speriati sa visati, nu va speriati sa va puneti intrebari, nu va speriati sa cunoasteti, nu va speriati sa cercetati. Dumnezeu nu se supara ca faceti asta, dimpotriva, se bucura maxim ! Si El face la fel. Se gandeste, cerceteaza si creaza. Superb ! Vom continua in episoadele urmatoare sa ne punem intrebari si sa intelegem, dar mai ales sa gandim. Pana atunci, numai bine va doresc ! Atentie la meme, nu le mai lasati sa va guverneze viata !

(va urma)

Cu respect,

11 thoughts on “Geneza este adevar sau mitologie? (ep.2)

  1. Foarte frumos articolul, domnule Tanase; felicitari!

    Stiu ca nu o sa fiti de acord cu parerea mea, dar v-ati gandit vreodata ca „creatia celor sapte zile” este una in desfasurare, iar cerurile despre care se vorbeste adesea in Scriptura sunt de fapt sapte ceruri (sapte zile ale creatiei)…?

    „Dar Isus le-a raspuns: „Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu, de asemenea, lucrez.” (Ioan.5:17)

    Creatia celor sapte zile nu s-a terminat, asa cum gresit cred majoritatea…ci ea este inca in desfasurare, noi aflandu-ne, probabil, in ziua a sasea (ziua in care are loc adevarata creare a Omului), zi dupa care va urma ziua a saptea (mileniul)…si in final se va trece in VESNICIE (ziua a opta).

    Scriptura trebuie inteleasa duhovniceste, ci nu ad litteram…fiindca interpretarea ad litteram a dus la atatea interpretari diferite si, implicit, la atatea denominatiune „cre(s)tine”, se poticneste de asa-zisele „contradictii” biblice de care ateii se folosesc la maximum in ratacirea lor…si duce doar la acea cunostinta care ingamfa…

    Asa cum am mai specificat…este doar parerea mea.

    Cu mult respect, acelasi Roro…

    • Roro,
      tu chiar ai pretentia ca eu sa comentez astfel de absurditati ?
      Nu am sa o fac.
      Crede ce vrei tu. Vad ca de tine nu se lipeste nimic. O tii langa cu intelesul duhovnicesc. Duhovniceste-te cat vrei tu, dar ai grija de ce duh esti induhovnicit, pentru ca Duhul lui Dumnezeu nu sustine astfel de aberatii in care crezi tu.
      Sigur ca Dumnezeu nu sta cu curul pe camasa, asa cum se spune si in versetul citat de tine, adica nu mai face nimic, si sta sa ii curga scuipat din gura, uitandu-se si minunadu-se o eternitate de ceea ce a facut, dar de aici si pana la a spune ca se continua creatia celor 6 zile, este cale lunga. Biblia nu sustine o astfel de interpretare. Doar duhurile tale.
      Cu respect,

      • Daca cei doi luminatori (soarele si luna) au fost creati abia in ziua a patra, atunci cum va explicati cele trei seri si dimineti din primele trei zile ale creatiei…?

        Si mai sunt multe „gauri” la o interpretare ad litteram a acestei „creatii de sase zile”…

        • Roro,
          gaurile sunt doar in mintea ta omule, nu la Dumnezeu. Atatea lucruri se implinesc din Biblie in ceea ce te priveste pe tine si pe multi altii. Vezi cu ochii tai si totusi nu vezi, auzi cu urechile tale si totusi nu auzi si nu pricepi nimic.
          Cum imi explic primele 3 zile ale creatiei, zici ? Simplu. Asa: „Dumnezeu a zis: „Sa fie lumina!” Si a fost lumina. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai.”
          Vezi ce simplu este Roro ? Trebuie doar sa vezi, dar tu esti orb, ca atatia altii.
          Soarele si Luna, luminatorii zilei si a noptii, au fost facuti DUPA ce a fost despartita lumina de intuneric. Luminii i s-a dat un luminator: Soarele, iar intunericului i s-a dat un luminator: Luna, dar… Soarele nu este lumina, iar Luna nu este intunericul. Poti sa pricepi asta ?!
          Lumina a fost mai inainte numita Zi, iar intunericul NOAPTE. Apoi, ziua si noaptea, au fost dotate fiecare cu luminatorul lor. Poti pricepe asta ?!
          Cu respect,

  2. Felicitari pt articole,sunt dupa biblie,usor de inteles si accesibile pt orice ob de buna credinta..

  3. „Imi place sa ma gandesc fara prejudecati, la orice aud, orice vad, orice citesc.”
    Si mie la fel, domnule Tanase.

    „Lumea noastra este plina de sabloane, de automatisme in gandire si in vorbire, de stereotipii, de etichete si de lozinci de tot felul, de imbecilitati considerate mari intelepciuni. Informatia circuland foarte repede in lumea de astazi, orice zicere mai interesanta sau nu, devine repede un stereotip, este preluata rapid si transmisa cu viteza fulgerului. Asta se intampla cu cretinismele. Lucurile bune circula mult mai greu, pentru ca lumea nu mai este interesata de ele.”
    Va dau dreptate, asa percep si eu lucrurile.

    „Vreau sa spun ca trebuie sa fim atenti la tot ce ni se vinde in viata, ca sa nu fim prinsi pe picior gresit. Efortul de a cauta adevarul in toate domeniile, de a nu te lasa prostit si manipulat de toti smecherii, merita din plin. Chiar daca ajungi la aceleasi pareri la care au ajuns si altii inaintea ta, ele, parerile, daca sunt cu adevarat cele bune si corecte, devin si ale tale, pentru ca si tu ai facut un efort ca sa le intelegi. Sa intelegi acea situatie, acea teorie, acea stiinta, acel ceva care ti-a fost vandut ca fiind bun. Daca nu cauti sa intelegi acel ceva ce ti se intampla, se poate ca el sa fie in realitate, foarte rau pentru tine si viata ta.”
    Corect. Este ceea ce se numeste generic „gandire critica” – critical thinking.

    „Stiti, foarte multi oameni se declara deschisi la minte, dar in realitate ei nu sunt deloc asa. Sunt sclavii propriilor pareri, care nici acelea nu le apartin in totalitate. Mesteca prostiile altora, si le colporteaza la randul lor pe post de mare smecherie intelectuala, fara sa le inteleaga.”
    Aveti dreptate, asa este. Majoritatea nu inteleg ce cred/sustin si de ce cred ceea ce cred, au prejudecati si dau dovada de confirmation bias (tendinta de a favoriza informatiile care confirma credintele sau ipotezele lor, de regula idei preconcepute). Perfect adevarat si cu memele, insa pe acest subiect e mai mult de discutat. Important e sa avem mintea deschisa si sa fim receptivi la noi idei, judecandu-le in mod rational cat mai obiectiv posibil, invatand continuu.

    „Creatia, asa cum ne este ea prezentata in Biblie, nu este o insiruire de povesti vanatoresti, nu este mitologie, ci o narare ca pentru copii, prin care Dumnezeu povesteste tuturor retardatilor de pe planeta Pamant, actele Creatiei, ca pentru mintea lor inapoiata stiintific. Dumnezeu a stiut si stie, ca de-a lungul veacurilor, nu toti oamenii or sa fie matematicieni, fizicieni, chimisti, atomisti, medici, etc. asa ca a vorbit pe intelesul tuturor. Astfel, toti oamenii vor trebui sa inteleaga foarte usor de-a lungul veacurilor ce vor trece, ceea ce a vrut Dumnezeu sa le transmita prin nararea Genezei in astfel de termeni si sub aceasta forma, adica pe intelesul tuturor.”
    Am gasit pe net o interpretare mult mai complexa si exhaustiva, care ia toate elementele in calcul. Nu este deloc o interpretare superficiala ale carei argument nu tin apa, dimpotriva. Cercetati si notele de subsol, cartile si autorii ce sustin ideile. Trebuie analizata in mod serios, meditand asupra interpretarilor si sensurilor oferite acolo, in mod rational. Nu trebuie sa o aruncam pur si simplu pentru ca ni se pare noua diferita si ne-biblica, ci, daca este cazul, aduse contra-argumente solide si o perspectiva viabila in schimb.

  4. Iata linkul:
    //community.berea.edu/scienceandfaith/essays.asp

    Doar doua citate relevante in aceasta „problema” de interpretare in crestinism (in contextul evolutiei biologice).

    1. „Imago Dei: the Image of God – //community.berea.edu/scienceandfaith/essay06.asp

    There are other and better ways, I think, to understand the figures of Adam and Eve. One is to apply the principle of accommodation the Holy Spirit inspired the writer of Genesis 2-4 to depict the origin of humankind in a way that was comprehensible to the people of his time.

    Another interpretation has been adopted by many Christians, including some evangelicals: the figures of Adam and Eve are to be taken as representative theological symbols of humanity in its origins and not as the literal, historical first man and woman (Collins 482-488; Hyers 149).

    Understood in this sense, Adam and Eve in Gen. 2-4 are identified with the unnamed figures of man and woman referred to in the separate account of creation given in Genesis 1–the male and female who bear the image of God. This interpretation allows one to frame a different and more fundamental question: how does one understand theologically the meaning of imago Dei in an evolving humanity?

    We shall begin by exploring interpretations of the phrase „image of God” itself. Historically, Christian theology has provided a number of interpretations: the „image” refers to the divine gifts of love and compassion, or intellectual and moral reasoning and imagination, or creativity, or free choice. In this essay, however, I shall focus on the formative biblical texts that have provided the foundation for subsequent theological reflection. Most Protestant and Roman Catholic thinkers agree on their meaning.

    In Genesis, the „image of God” is connected with two fundamental notions, relationship and stewardship. The first refers to the relationship or communion between man and woman (and by extension within the whole human family) and the relationship between humanity and God.

    To display the divine image is to be in the kind of loving and harmonious relationship depicted in the chapters 1 and 2 of Genesis between God, the man and the woman, and between God and the whole creation.

    Stewardship extends the notion of relationship for human beings to the rest of creation: humans are given dominion and entrusted to care for, that is, to serve (Gen. 2:7), the earth. Human beings are to image God by treating each other and the rest of creation in the way God intends the creation to be treated—with love and care (Miller, 1993; Finlay 20-21; Communion and Stewardship, I, chap. 1.7-10). As Malcolm Jeeves states: „the meaning of ‘the image of God’ is thus to be found in the human vocation, given and enabled by God to relate to God as God’s partner in covenant, to join in companionship with the human family, and in relationship to the whole cosmos in ways that reflect the covenant love of God” (14, 26). Love and compassion, the very traits that can be said to be literally true of God, are the very traits that humanity is to mirror in its relationship to the creation. (I shall explore the implications of this teaching for Christians’ obligation to care for the earth in a later essay.)

    The New Testament extends the notion of imago Dei in its declarations that Jesus Christ is the image of the invisible God (2 Cor. 4:4; Col. 1:15; Heb. 1:3). In the saving work of Christ, humanity is offered the gift of grace that enables the believer to work into the image of Christ through the power of the Holy Spirit: to be „conformed to Christ,” as St. Paul put it (Rom. 8:29; 2 Cor. 3:18). The divine image given in creation and disfigured through sin can be realized to its fullest by living into the image of Christ, for Christ became human in order to display in its wholeness the image of God, and restore it to all of humanity. Through Christ Jesus, in whom the fullness of God dwells, the believer may finally realize the fullness of communion with God, with one another in the Body of Christ, and with all of creation (Communion and Stewardship, I, chap. 1.11-12).

    If this is the biblical understanding of what it means to be created in „the image of God,” then does it require a separate creation for human beings, that is, for H. sapiens, to be made in this image? Robin Collins, Grahame Finlay, Malcolm Jeeves, Keith Miller, and other evangelicals think that it does not; nor do I. As Finlay wrote, „That God created human beings (Gen. 1:27; Ps. 100:3) does not imply instantaneous action. God’s creation of humanity encompasses past primate history, the present, and whatever is to come. The sweep of human evolution illustrates how God’s work of creation is a continuing relationship of dependence between the world and God, a continuing act of God’s will, an eternal covenant relationship” (Finlay 16-17). And accepting the notion of an evolving human species can still leave a place for the figure of Adam as a historical reference, as Robin Collins argues. He suggests that „Adam” can be seen as representing in a symbolic way the „father” of the „first group of evolving hominids who gained moral and spiritual awareness” (Collins 486; without, I would suggest, insisting that one locate this awareness in a specific population, time and place).

    Genesis itself implies that humanity and all the other living beings are made of the same stuff and given the same breath of life (Gen. 2:7, 9, 19, cf. Eccl. 3:19-21; Miller 1993), and modern science has shown that we share the same DNA and other molecules with virtually all living things (Finlay).

    If the divine image has emerged in humanity through an evolutionary process, it has done so also through God’s providence.

    It does not denigrate either God or humanity to hold that God’s creative evolutionary processes brought humanity to a point where it would be capable of expressing those qualities that both Scripture and theology have associated with the „image of God.”
    ________________________________________

    2. The Vulnerable God: Creation, Kenosis, Suffering and Redemption
    – //community.berea.edu/scienceandfaith/essay07.asp

    Many Christians are likely to be uncomfortable with the notion that the Creator may be something less than the „omni-” God of classical theology, the God who is omniscient and omnipotent, exercising absolute power over the creation at every moment of its existence. Yet the notion of a vulnerable, self-limiting God is itself biblical. An important passage in Paul’s writings has proved to be illuminating in this respect. In the Letter to the Colossians (1:17), it is said of Christ (panentheistically) that „in him all things hold together.” Yet, of this same Christ Paul writes in his Letter to the Philippians (2:5-8) that „though he was in the form of God, [he] did not regard equality with God as something to be exploited, but emptied himself, taking the form of a slave, being born in human likeness, … [and] humbled himself….” The Greek noun for „emptying” is kenosis.

    Kenosis has become an important concept in the thinking of many theologians today. Applied to God’s relationship to an evolving creation, it suggests that God freely and graciously withdraws absolute power over the creation in order to „let the world be,” to allow the world to experience its possibilities. Kenotic theology invites the believer to think of God’s relationship to the creation in a way that brings out love’s humility (Murphy, 2003(1), 372). Moltmann reflects on St. Paul’s words that „love is patient” (1 Cor. 13:4):

    God acts in the history of nature and human beings through his patient and silent presence, by which he gives those he has created space to unfold, time to develop, and power for their own movement. We look in vain for God in the history of nature… if what we are looking for is special divine interventions. Is it not much more that God waits, and awaits…, that ‘he is patient and of great goodness’ (Ps. 103:8)? ‘Waiting’ is never disinterested passivity, but the highest form of interest in the other. Waiting means expecting, expecting means inviting, inviting means attracting, alluring, enticing. By doing this the waiting and awaiting one keeps an open space for the other, gives the other time, and creates possibilities of life for the other. This is what the theological tradition called creatio continua [continuous creation]… (Moltmann, 2001, 149).

    Creation as kenosis is, in the words of Polkinghorne, „the work of Love.” It is God’s love not God’s power that is almighty. This almighty and unconditional love empowers the creation to explore and unfold its evolutionary possibilities.

    However, an evolving creation brings into even sharper relief a fact that has always challenged Christian theology, the troubling question of theodicy: how can a benevolent and loving God allow so much physical and natural evil in the world? If evolution is creation, then how does the theologian who takes this view justify God’s allowing a process that has led species into dead ends, deaths and extinctions on a massive scale? What sense can one make of all this apparent brutality and destruction of life in the biotic universe that counts life’s evolutionary history in millions of species over billions of years?

    One way to address this tragic question is to look for an answer in the idea of a loving, self-emptying, vulnerable God. Just as in human affairs love must allow the beloved freedom to make mistakes and even fall into tragedy, so God’s love for his autonomous creation must take the risk of allowing evolution to lead individuals and species to suffering, death, and extinction (cf. Haught, 2001, 114-115). Such vulnerability is not weakness, but strength–the strength of love.

    Some theologians have found an answer to theodicy in the Theology of the Cross that comes out of the Lutheran tradition of the Protestant Reformation. George Murphy, an ASA fellow with a doctorate in physics and an ordained minister in the Evangelical Lutheran Church of America, sees in the cross of Christ God’s answer to the suffering of the natural world as well as human sin and suffering. Through the Son’s humbling himself and being obedient even to death upon the cross (Phil. 2:8), God accepted and endured a violent act of suffering. The passion of Christ is „a claim that God suffers with the world from whatever evil takes place” (Murphy, 2003(2), 87).

    In the suffering of Christ, God identifies with and shares the suffering not only of humanity but of all creation. God suffers with a suffering world.

    Roman Catholic theologian John Haught also views evolution and the immense suffering experienced in the creation in the light of the cross:

    Reflection on the Darwinian world can lead us to contemplate more explicitly the mystery of God as it is made manifest in the story of life’s suffering, the epitome of which lies for Christians in the crucifixion of Jesus. In the symbol of the cross, Christians discover a God who participates fully in the world’s struggle and pain…. Evolutionary biology not only allows theology to enlarge its sense of God’s creativity by extending it over measureless eons of time; it also gives comparable magnitude to our sense of the divine participation in life’s long and often tormented journey (Haught, 2000, 46; also cited in Peters and Hewlett 144).

    Evangelical theology has tended to focus upon the cross as an act of atonement for human sinfulness. However, the New Testament makes clear that in the suffering of the cross, God in Christ enters into a redemptive relationship with the entire cosmos, the whole creation that is „groaning like a woman in labor,” awaiting its release (Rom. 8:19-25). Through Christ „God was pleased to reconcile all things…by making peace through the blood of his cross” (Col. 1:20). In Christ’s passion God identifies with all the struggles and tragedies of the evolving creation from the beginning. Through Christ’s resurrection God brings to the whole creation the hope and promise of the future that will be fulfilled when some day, in some way–a mystery too deep to imagine–all things will be taken up into the life of God in Christ (Eph. 1:10; cf. Moltmann, 1993, 91). If, as in panentheism, God „in the beginning” makes a space to let a world be, so, in Paul’s ecstatic vision, in the end God will take this evolving world into God’s self, „so that God may be all in all” (1 Cor. 15:28).

    Imi cer scuze pentru lipsa traducerii in limba romana. Cunoscatorii de limba engleza vor intelege, in schimb.
    Interpretarea aceasta pare cel putin lipsita de contradictii; incearca sa armonizeze stiinta cu religia crestina, evolutia cu invataturile crestine ale evangheliei.
    Dumneavoastra ce parere aveti?

    • Domnule Avram,
      pe mine nu ma intereseaza sa armonizez nimic cu nimic. Nici stinta cu religia si nici religia cu stiinta.
      Daca exista Dumnezeu cu adevarat, si daca Biblia este adevarul lui Dumnezeu despre Univers, mai devreme sau mai tarziu, orice stiinta va confirma Biblia. Este inevitabil asta. Asa cum Biblia nu contrazice cu nimic stiinta, atata cata este ea pe planeta Pamant in conditiile date, nici stiinta nu poate sa contrazica Biblia, pentru ca nu poate. Simplu.

      • Dragă frate DT,
        „pe mine nu mă interesează…” Ioan, Botezătorul, spunea : El trebuie să crească, și eu să mă micșorez.
        „Dacă există Dumnezeu cu adevărat, și dacă Biblia este adevărul…”
        Trebuia scris : Pentru noi, Dumnezeu există cu adevărat, și Biblia este adevărul Său.
        Trompeta trebuie să dea un sunet clar, căci, altfel, cine se va pregăti de luptă?

  5. In contextul apropierii ştiinţei de Biblie, idee amintită în cuprinsul interesantului text de mai sus, mi se pare relevantă şi apropierea dintre comentariile lui Daniel Goleman din cartea sa „Inteligenţa emoţională” şi sfaturile biblice ale unor aşa-zişi „autori necunoscuţi” care sunt totuşi cunoscute de peste o mie de ani. Când sfatul Creatorului spune simplu: „Nu te teme!” omului mărginit îi trebuie mai multe secole şi teorii (gen Derrida) ca să înţeleagă cât de simple sunt de fapt lucrurile. Când Atotputernicul a spus: „Să nu minţi!” probabil că s-a gândit şi la minciuna prin promisiune, minciuna prin omisiune, minciuna prin distorsiune sau minciuna prin diversiune care sunt practicate în mod curent în zilele noastre nu numai pe plaiuri mioritice, cum amintea regretatul Octavian Paler, ci şi la nivel mondial chiar şi (sau mai ales) în lumea diplomatică (vezi chestia cu armele de distrugere în masă apărute în fantezia unora şi care au provocat atacarea şi distrugerea unui stat independent la început de secol – XXI) . Despre amploarea consecinţelor unor astfel de acţiuni cu premeditare promovate de diverse organizaţii sau servicii mai mult sau mai puţin secrete vom putea lua cunoştinţă cât de curând când vom merge la recoltat de ciuperci… atomice. Deja se strâng la orizont norii grei ai unei noi furtuni care va fi provocată de condensarea vaporilor de minciună şi criză globală de aceeaşi provenienţă.

    Este trist faptul că postmodernismul doreşte să sufoce valorile morale promovate de Biblie. Din nefericire aici s-a ajuns şi cu ajutorul bisericilor creştine care cred, fiecare în parte că, au tot adevărul deşi adevărul este unul singur.

    Oricum o lume care este construită pe fundaţia numită MINCIUNĂ nu se poate aştepta la mult visatele timpuri de pace. Adevărata pace nu este compatibilă cu minciuna. Dar iluzia face orice posibil, nu-i aşa ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s