Dumnezeu nu este JIGNITU’ de servici al omenirii

Motto: “Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos. Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El (Coloseni 2)

Sambata trecuta am fost la o biserica. Ma duc rar la biserica. De cateva ori pe an. Imi este foarte greu sa mai ascult aberatiile despre Dumnezeu, care se spun in bisericile „crestine”, unde se propovaduieste in draci, frica de Dumnezeu. In fiecare sambata si duminica oamenii sunt amenintati de la amvoane, de catre preoti si pastori, ca ii ia Dracu’ daca nu-si baga mintile in cap, si nu se pocaiesc. Pana la un punct este adevarat, dar dupa ce faci legamant cu Dumnezeu, chestia asta nu mai este deloc valabila. Hrana tare este ca nici macar pana la acel punct al legamantului nu este valabila, dar hai sa zicem ca ar fi asa. O sa vedeti de ce fac aceasta afirmatie tare, dupa ce veti citi intregul post. Eu ma mai duc la biserica de cateva ori pe an, si ca sa vad cum mai gandesc oamenii care sunt preocupati de Dumnezeu. Sa vad si sa aud cum mai gandesc si ce mai cred „crestinii”. Cei in mijlocul carora am fost sambata, discutau niste lucruri copilaresti, adica infantile, daca este sa te iei dupa Evanghelia Vesnica, pe care ar cam trebui sa o stie la ora asta, pentru ca stau de ani de zile cu Biblia in mana, si cu toate acestea, habar nu au despre ea. Se ingrozeau unii pe altii, ca nu sunt suficient de pocaiti, ca nu s-au caznit destul sa-l multumeasca pe Dumnezeu, si de aceea, Dumnezeu le-a intors spatele, si nu ii desteapta. Era propovaduita aceeasi frica de Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu fata de pacatos este aruncata la gunoi. Oamenii vin la biserica sa se zvarcoleasca in fata lui Dumnezeu pentru iertare, asa cum au fost si sunt invatati de catre preoti si pastori. Ei nu vin la biserica sa se bucure impreuna pentru salvarea oferita gratis, in dar, de Isus Hristos si de Tatal Sau. Nu. Ei vin doar ca sa-l imbuneze pe jignitu’ Universului, pe Dumnezeul mofturos si neiertator cu greselile oamenilor, pana cand oamenii nu se zvarcolesc in fata Lui. In mintea lor, iertarea si salvarea lor, este doar o licenta trecatoare, care poate sa fie ridicata de catre licentiator, adica de Dumnezeu, la fiecare greseala omeneasca, adica la fiecare pacat. Cum ai pacatuit/gresit, Dumnezeu iti ia imediat licenta de om iertat si salvat, si te trimite inapoi la Dracu’. Apoi, tu pacatosule nenorocit ce esti tu, mizerie umana, trebuie sa te zvarcolesti in genunchi, ori acasa ori la biserica, in fata lui Dumnezeu, sa-l implori cu lacrimi in ochi sau nu, sa te ierte, si sa-ti dea inapoi licenta de iertat si de salvat, de fiu al Sau, de crestin. Si tot asa, in fiecare zi, in fiecare sambata si duminica la biserica, tot timpul vietii tale, trebuie sa fii un trist macinat de ganduri negre. Asta este in mintea bietilor „crestini” prostiti de Dracu’, prin bisericile „crestine”. Asa ceva este un calvar, nu o bucurie! Evanghelia Vesnica spune cu totul altceva. Evanghelia Vesnica spune ca iertarea, Salvarea, Neprihanirea si Viata, in Hristos si prin Hristos, sunt date inainte de a aparea noi pe lume, inainte de a face noi pacate, si este de neretras. Singurul in stare a fi capabil (sic!) sa-si retraga licenta de iertat si de salvat, este doar omul insusi. Dumnezeu nu retrage nimic. Dumnezeu daruieste iertarea si salvarea, si punct. Dumnezeu daruieste, iar darul, dar ramane, in veci. Dumnezeu nu-si ia jucariile inapoi de fiecare data cand noi gresim sau ii dam noi cu flit. O asemenea viziune despre Dumnezeu, este satanica, si este combatuta clar de Biblie. Dar cum vorba lunga este saracia omului, sa vedem ce spune Biblia. Trebuie sa ne pocaim zilnic, sau este suficient o singura data?

„De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos, si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu, invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.” (Evrei 6)  Cat de tare este textul acesta! Acum ia cititi-l si pe acesta: Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos si prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1Corinteni) … „Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.” (Romani)   Sa retinem aceste texte si sa mai citam altele, ca sa intelegeti exact ce vreau sa spun in acest post. Este foarte important sa intelegem acesta aspect, ca sa nu mai fim ingroziti de pacatele noastre, si sa ne bucuram de salvarea noastra. Iata acum si aceste texte, si apoi o sa le comentam pe toate. „Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale,… In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere;… In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale,… Si voi, dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului (Evanghelia salvarii voastre), ati crezut in El si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit, si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” (Efeseni) … „Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu, de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.” (Matei)

Intrebare: De cand ne-a ales si ne considera Dumnezeu Tatal iertati, dragii mei prieteni si neprieteni ? Raspuns: inainte de intemeierea lumii. De cand ne considera Dumnezeu Tatal infiati si rascumparati, adica copiii Sai iubiti si dragi ? Raspuns: inainte de intemeierea lumii. De cand ne considera Dumnezeu mostenitori ai Imparatiei Sale ? Raspuns: inainte de intemeierea lumii. Atunci de ce mai suntem infricosati de popi si de pastori cu pocainte zilnice, cu jale zilnica, cu mortificari de tot felul, de cate ori mergem la biserica? De ce mai suntem amenintati de preoti si de pastori cu rautatea lui Dumnezeu fata de noi pacatosii? De ce mai suntem pusi sa ne umilim, sa ne mortificam zilnic in fata lui Dumnezeu, pentru greselile noastre ? De ce?! Auziti si dumneavoastra ce inseamna cu adevarat sfintenia si neprihanirea crestina, adica desavarsirea crestina: Isus Hristos. Iertarea, Salvarea, Viata si Neprihanirea, precum si Imparatia lui Dumnezeu, au fost daruite omenirii intregi de catre Dumnezeu Tatal nostru, prin Isus Hristos Fiul Sau, inainte de intemeierea lumii, si toate acestea sunt continue, neantrerupte, nu au sincope, nu au intreruperi justificate de toane sau de jigniri, adica de pacatele noastre accidentale. Asa cum am spus, Dumnezeu ce a daruit, nu mai ia inapoi, daruit ramane. Dumneavoastra luati inapoi lucrurile daruite cuiva ? Nu! Este o tampenie, un gest abject, o impolitete sa faci asa ceva. Daca in lumea noastra de pacat, in lumea noastra grosolana, in lumea noastra mizerabila, consideram retragerea darului o mitocanie, un lucru de neacceptat, ei bine, cu atat mai mult, nici Dumnezeu nu face asa ceva. Crestinii nu trebuie sa-si cerseasca zilnic iertarea la Dumnezeu sau lui Dumnezeu. Iertarea este mereu acolo, continua, secunda de secunda, dinainte de intemeierea lumii, si pana la sfarsitul ei, adica atat cat este nevoie de ea, si fiecare dintre noi, poate sa beneficieze de ea sau sa o refuze, in orice moment al vietii. Ea nu este retrasa si nici intrerupta de pacatele noastre, si nici de catre Dumnezeu. Numai noi putem sa intrerupem aceasta iertare continua, in sensul ca nu o dorim, nu o vrem, nu ne intereseaza, sau nu o mai dorim, nu o mai vrem, nu ne mai intereseaza, daca am acceptat-o candva in viata noastra, dar ea, iertarea, ramane tot acolo, permanent, indiferent de comportamenul nostru, chiar daca noi nu o vrem sau nu o mai vrem. Dumnezeu nu o retrage, asa cum gresit credem noi, si asa cum gresit suntem invatati la biserici si de biserici. Dumnezeu nu o da azi si o ia maine. Asa ceva este exclus. Bibila nu spune asa. Dimpotriva, asa cum ati vazut din textele biblice. Si oamenii sunt invatati de catre biserici, de catre preoti si pastori, sa se umileasca zilnic la biserica si nu numai, sa se autoflageleze zilnic fizic sau mental, ca sa-l imbuneze pe jignitu’ de Dumnezeu. Asa ceva dragii mei prieteni si neprieteni, este un lucru satanic. Este viziunea, falsa, mincinoasa, satnica, despre Dumnezeu, pe care Dracu’ vrea si a reusit s-o bage in capul oamenilor prosti si lezne crezatori, care nu vor sa stie adevarul prin propriile forte, adica sa citeasca singuri Bibila, ci iau de bun, ceea ce le spun altii despre Dumnezeu.

Ce trebuie sa intelegem de aici, din tot ceea ce am prezentat, este faptul ca Dumnezeu ne iubeste neconditionat, si singurii care putem sa renuntam la aceasta dragoste de tata si la toate darurile ei, suntem doar noi insine. DA, am fost sfintiti, DA, am fost spalati de pacate, DA, am fost infiati de Tatal, DA, suntem socotiti neprihaniti, datorita lui Isus Hristos, si prin Isus Hristos. A pune mereu si mereu temelie pe pocainta de faptele moarte ale pacatului, asa cum faceau acei oameni in acea biserica, a ne intoarce mereu si mereu la botez, la punerea mainilor, la judecata, la invierea din morti, este o copilarie, un infantilism cronic pentru femeile si barbatii in Hristos. Cei care fac asta, care se intorce mereu si mereu la lucrurile incepatoare, nu vor, nu doresc sa se maturizeze. Cine crede cu adevarat in Dumnezeu, crede ca va fi inviat, crede ca nu mai este judecat de Dumnezeu, crede ca este iertat fara sa faca el ceva sau sa se dea el cu curu’ de pamant in fata Creatorului Sau, crede ca este socotit neprihanit, crede ca este considerat fiu si prieten al lui Dumnezeu, crede ca este mostenitor al Impatiei lui Dumnezeu, crede ca nu mai are de ce sa-i fie frica de Dumnezeu, si, in consecinta, se bucura de toate aceste daruri dumnezeiesti, si… il iubeste cu tot cugetul si cu tot sufletul sau, pe Creator! Asta este Evanghelia Vesnica! Cine nu face asta, se va intoarce mereu si mereu catre lucrurile incepatoare, cu frica si cu groaza, si nu va inainta niciodata catre lucrurile desavarsite, reprezentate de Isus Hristos. Si ca sa intelegem si mai bine acest subiect, si ca sa avem o ilustrare perfecta a pocaintei asa cum o vede Dumnezeu insusi, sa ne uitam putin la pilda fiului risipitor. Vom intelege exact ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, adica nimic, cum ne priveste Dumnezeu pe noi, cei razvratiti impotriva Lui, si vom sti exact comportamentul Sau fata de toti cei pacatosi.

„Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu si-i voi zice: „Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau, fa-ma ca pe unul din argatii tai.” Si s-a sculat si a plecat la tatal sau. Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult. Fiul i-a zis: „Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau.” Dar tatal a zis robilor sai: „Aduceti repede haina cea mai buna si imbracati-l cu ea, puneti-i un inel in deget si incaltaminte in picioare. Aduceti vitelul cel ingrasat si taiati-l. Sa mancam si sa ne inveselim, caci acest fiu al meu era mort, si a inviat; era pierdut, si a fost gasit.” Si au inceput sa se inveseleasca.” (Luca)  Parabola fiului risipitor este simpla. In biserici este predicata si explicata enoriasilor astfel incat sa fie bagata groaza in ei. Aceasta parabola a fost maltratata in bisericile „crestine”, in sensul ca nu s-a pus si nu se pune accentul pe marile adevaruri ale Evangheliei Vesnice, despre omul pacatos si Dumnezeu, care sunt in aceasta pilda. Iata despre ce este vorba: Unul din fii, erau doi, pleaca de la tatal sau, cu bogatii cu tot, partea lui, exact asa cum au plecat Eva si Adam din gradina Raiului, impreuna cu partea lor de bogatie data lor de Dumnezeu, in dar, adica planeta Pamant, pe care ei au daruit-o, au predat-o lu’ Dracu’. Au dat de Dracu’ si la propriu si la figurat, si au dus la inceput o viata de bogatie temporara si de mizerie nemasurata, asa cum a dus si fiul risipitor, pentru ca asa este in iad. Apoi, fiul nesabuit, care dupa ce a cheltuit toate bogatiile, a ajuns vai mama lui, isi vine in fire, si vrea sa se pocaiasca, adica sa ceara iertare tatalui sau pentru imensa prostie pe care a facut-o, si sa revina acasa la tatal sau, adica in gradina Edenului, in Rai, in Imparatia lui Dumnezeu, cum ar veni. El isi imagineaza cum are sa fie, si memoreaza chiar si vorbele de regret, de pocainta, pe care o sa i le spuna tatalui sau, si porneste spre casa parinteasca, asa cum crestinul, prin credinta, porneste spre cer, spre Tatal ceresc. Aproape de casa, tatal il vede, il vede de departe, si se duce la el, si in timp ce el isi punea in aplicare planul copt de mintea lui, adica cerea iertare tatalui sau, tatal sau il saruta mult, intr-o imbratisare suprema de dragoste parinteasca. Tatal nu avea nevoie de regretele lui. Tatal nu avea nevoie de nimic de la el. Foarte interesant este faptul ca Tatal ceresc, Dumnezeu, ne vede inca de la momentul cand noi suntem departe de El, adica inainte de a ne naste noi pe planeta. Inainte de a aparea si noi in aceasta lume blestemata, Dumnezeu are pregatita pentru fiecare dintre noi, iertarea, salvarea, neprihanirea si viata, prin Isus Hristos, Fiul Sau. Viata noastra cu pacatele noastre, nu diminueaza cu nimic dragostea Lui fata de noi. Tatal este pregatit oricand, de la intemeierea lumii, si chiar inainte de asta, ca noi sa ne intoarcem acasa la El. Oricare dintre noi. Tatal nu avea nevoie de vorbele fiului sau pacatos ca sa-l ierte, asa cum Dumnezeu nu are nevoie de regretele noastre formale. Numai regretele sincere, din suflet, din inima, pe care Dumnezeu poate sa le vada, sunt pe placul lui Dumnezeu, si El vede asta inainte de a le marturisi noi, asa cum a facut si tatal din pilda fiului risipitor. Numai faptul ca l-a vazut de departe pe fiul sau, pe drumul spre casa parinteasca, a fost suficient, ca sa inteleaga ca fiul sau a invatat lectia plecarii din casa parinteasca, si a dezertarii la Dracu’, si ca acum, fiul sau, poate sa-i aprecieze dragostea lui dezinteresata fata de el, la adevarata ei valoare, si el stie ca fiul s-a intors acasa din tot sufletul, si pentru toteauna. Nu s-a intors acasa ca sa mai ceara niste bani si sa plece iar. In timp ce fiul nelegiuit, nerecunoscator, fugit de acasa, isi cerea iertare, tatal il saruta cu dragoste si il imbraca regeste, si poruncea sa se taie un vitel gras, ca sa inceapa petrecerea, bucuria, si veselia, impreuna cu cel care era mort in Imparatia lu’ Dracu’, si s-a intors la viata in sanul familiei dumnezeiesti. Fiul risipitor nu s-a intors la tatal sau in genunchi, facand matanii, sarutand icoane, moaste sau aprinzand lumanari. Nu s-a intors in umilinta, asa cum predica si isi imagineaza „crestinii” prostiti de Dracu’. S-a intors pe deplin constient, ca nu aceea era calea cea buna pentru el, cale pe care el a ales-o la un moment dat, si ca tot ceea ce este mai bun in lumea aceasta si mai de pret, este dragostea adevarata a tatalui sau, caldura caminului parintesc, nu fatarnicia prietenilor falsi din lumea lu’ Dracu’, dragoste parinteasca care este mai de pret decat orice altceva pe lume. Acesta este adevaratul mesaj al acestei pilde. Tatal fiului risipitor nu a fost suparat, si nu l-a urat pe fiul sau nesabuit si nerecunoscator, atunci cand acesta a parasit casa parinteasca. Ba mai mult, tatal i-a dat fiului, tot ceea ce i se cuvenea, nu i-a oprit nimic din drepturile sale de fiu, care i se cuveneau pe/de drept. Asta  si tot ceea ce a facut tatal ulterior, dovedeste fara echivoc faptul ca tatal si-a iubit neconditionat si in permanenta, fara sincope, fiul risipitor. Asa ca cei care va mai duceti la biserica cu gandul sa va umiliti, sa va injositi, sa va tarati in fata lui Dumnezeu, adica sa va pocaiti, pentru ca sa vi se ierte greselile, sa nu uitati, ca Tatal nostru din ceruri, nu doreste asa ceva. Il „jigniti”, dar in alt sens decat credeti dumneavoastra ca este jignit Dumnezeu de catre pacatosi, adica il mahniti pe Dumnezeu prin pacat, il dezamagiti, dar nu-l faceti pe Dumnezeu prin asta, ca sa va urasca si sa va dispretuiasca, si sa va retraga din aceasta cauza, iertarea si tot ceea ce v-a daruit. Dumnezeu stie ca suntem pacatosi, inainte de a ne naste noi pe Pamant, nu trebuie sa-i reamintim noi zilnic. Dumnezeu stie ca avem nevoie de ajutorul Lui, singurul ajutor eficient in lupta cu Dracu’ si cu pacatul. Pentru asta l-a trimis in lumea noastra pacatoasa si blestemata, pe Fiul Sau Isus Hristos. Dumneavoastra il „jigniti”, citeste: mahniti, pe Dumnezeu, cu astfel de practici, pentru ca nu credeti in dragostea si in iertarea Sa neconditionata, si il „jigniti” cand dumneavoastra credeti despre El, ca pentru fiecare pacat comis de dumneavoastra, El doreste umilirea dumneavoastra in fata Lui. Nici vorba de asa ceva! Dumnezeu nu se uita cu ochi rai la caderile dumneavostra, ci abia asteapta sa va sarute si sa va imbratiseze, sa va dea putere, sa va doriti sa nu mai fiti invinsi, sa va puna la loc de cinste, si sa se veseleasca impreuna cu dumneavostra, daca asta va doriti cu adevarat. Aceasta este adevarata fata a pocaintei dorita de Dumnnezeu: dragostea dumneavostra dezinteresata pentru ceea ce este El cu adevarat, si acesta este comportamentul lui Dumnezeu fata de pacatosi: imbratisari, sarutari, haina neprihanirii, si mancare buna, veselie, si un loc in casa parinteasca. Sa nu credeti cumva ca asta inseamna liber la pacat. Hai sa pacatuim ca Dumnezeu ne iarta. Nu, nu inseamna asa ceva, dar pacatul, chiar daca se mai iveste in vietile noastre, sa nu ne speriem de asta, caci dragostea Tatalui nostru ceresc, este mult mai puternica decat orice pacat. Tatal vede regretul sincer din inima noastra, inainte ca noi sa-l exprimam in cuvinte si rugaciuni, si nu are nevoie de frica si de umilinta noastra in fata Lui, asa cum dovedeste si pilda fiului risipitor. Daca totusi ne cerem iertare Tatalui nostru ceresc, nu facem rau si nu gresim, pentru ca tot noua ne este benefic sa facem asta, pentru ca acest lucru dovedeste ca am constientizat clar diferenta dintre bine si rau, si este la fel de normal ca atunci cand ne cerem iertare parintilor nostri pamantesti, sau celor care le gresim in anumite momente ale vietii. Este de bun simt un astfel de comportament. Nu facem asta ca sa scapam de vreo pedeapsa, de vreo anatema, ci pentru ca asa este civilizat, asa este frumos, asa este omeneste, asa este normal. Asta dovedeste ca Dumnezeu ne mentine o inima de carne, si nu o lasa sa se impietreasca. Nu de frica, ci din dragoste pentru cei pe care i-am ranit si i-am dezamagit ne cerem iertare la ei, nu ca ne-ar bate, ne-ar injura sau ne-ar lua viata, facem asta. Asa si cu Dumnezeu. Ce trebuie noi sa facem? Bucurati-va! Sa ne bucuram ca avem un asa Dumnezeu milos, iubitor si iertator. Daca vom respinge definitv dragostea Lui vindecatoare si iertatoare, abia atunci vom fi pierduti. Pana atunci, in orice clipa, de la intemeierea lumii si pana la sfarsitul ei, pacatosii au acces liber la dragostea si iertarea lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Cand mergeti la biserica sau pe drumurile vietii, mergeti fara frica, mergeti cu bucurie si cu speranta. Nu va ingrijorati de nimic.

Fiul risipitor

Bucurati-va totdeauna in Domnul ! Iarasi zic: Bucurati-va ! Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape. Nu va ingrijorati de nimic, ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.” (Filipeni)

Ma uitam la prietenii mei din acea biserica la care am fost sambata, si imi dadeam seama ca ei traiesc o drama zilnica, nu o bucurie zilnica, drama accentuata sambata, prin amenintarile de la amvon, ca nu si-au biruit pacatele. Nici nu pot, fara Isus Hristos. Ei cred despre Tatal lor ceresc, ca este jignitu’ de servici al omenirii, si ca de fiecare data cand vin la biserica, ei trebuie sa-l imbuneze cu ceva. Cu lacrimile lor, cu ingenuncherile lor, cu rugaciunile lor, nestiind ca toate acele manifestari ale lor, il ranesc pe Tatal lor iubitor si iertator. Ma uitam la frica pe care o au ei fata de Dumnezeu. Groaza si spaima cu care vin la biserica, ca nu si-au rezolvat pacatele, ca nu s-au strofocat suficient, ca nu s-au tavalit destul in fata lui Dumnezeu, si ca din aceasta cauza, vor fi pierduti. Ei nu-l iubeau pe Dumnezeu, si nici nu credeau in dragostea Lui neconditionata fata de ei. Ei nu cred in Evanghelie. Lor le era doar frica de Dumnezeu! Frica ca au gresit, si ca din aceasta cauza, Dumnezeu se simte extrem de jignit, si este suparat maxim pe ei. Oribil! Asa ceva nu este adevarat in legatura cu Viul Dumnezeu. Aceasta este ceea ce vrea Dracu’ ca noi sa credem despre Dumnezeu. Evanghelia Vesnica nu sustine aceasta invatatura satanica. Va rog sa nu uitati niciodata adevarul Evangheliei, care este acesta:

In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan)

Domnul mi Se arata de departe: „Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti
pastrez bunatatea Mea !” (Ieremia)

Cu respect,

5 thoughts on “Dumnezeu nu este JIGNITU’ de servici al omenirii

  1. Eu cred urmatorul lucru:
    Cei care predica „autoflagelarea ” atat fizic (da, acest lucru a fost si este inca practicat de catolici) cat si mental nu merita ascultati.
    Nu acesta este rolul Bisericii. Biserica trebuie sa faca acte de caritate si sa fie un ghid moral pentru oameni. Acolo oamenii iau pentru prima data contact cu Evanghelia Vesnica si ar trebui „trasi de maneca” prin predici care sa ii faca sa se autoanalizeze si sa identifice pacatele care le fac si sa nu le mai faca.
    De ce? Nu din frica fata de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu inseamna iubire.
    Ideea este ca cine persista in pacate acela se sterge din Cartea Vietii.

    • Emaneul,
      Ti-am demonstrat deja cat de FLAGELAT MENTAL esti si tu! Nu mai da lectii altora!
      Biserica nu trebuie sa faca nimic! Oamenii trebuie sa faca!
      Singurul GHID MORAL este Dumnezeu NU BISERICA, indiferent care este ea! Capisci?!
      Dumnezeu ii trage de maneca pe oameni PRIN ADEVAR, nu altfel, pentru ca oamenii singuri, nu sunt in stare sa vada starea in care sunt cu adevarat. Vezi ca pui BISERICA in locul lui Dumnezeu! Nu este bine deloc!

      Cu respect,

      • D.T. te inscrii cu succes in randul persoanelor lipsite de caracter care insulta oamenii pe care nu ii cunosc in mod gratuit.
        Mai observ ca imediat ce posteaza cineva ceva care nu iti place il si ataci cu jigniri si nu cu argumente serioase.
        Mai vad ca ai si un stil foarte „personal” de a raspunde la comentarii, respectiv de a scoate din context diverse lucru si de a le rasuci cum iti convine.
        Spre exemplu de unde ai dedus tu din ce am scris eu pe siteul tau ca imi place sa ma erijez in invatator si „dau lectii altora” ???
        Sau de ce te crizezi asa de tare cand mentioneaza cineva de Biserica? Ar trebui sa explici macar din respect pentru cititorii tai de ce o urasti asa de tare si indemni si pe altii sa faca la fel !
        Daca nu era Biserica apostolilor lui Hristos unde eram noi astazi? Nu Biserica ne-a pastrat Evanghelia de-a lungul istoriei? Unde avem pentru prima data contact cu Evanghelia? Nu la Biserica?
        Iar fiindca oamenii poseda ceea ce in termeni filosofici se cheama „liberul arbitru” adica pot opta intre bine si rau, personal nu cred ca Dumnezeu „ii trage de maneca” . Nu asta face El. Oamenii prin faptele lor aleg binele sau raul iar Biserica vine in ajutorul lor ca un „ghid moral” prin textele ce se regasesc in Evanghelie (Biblie). Toti avem nevoie sa ni se mai reaminteasca unele lucruri din cand in cand. Toti mai gresim. Suntem oameni, nu masini.
        D.T tu chiar nu ai auzit pildele si predicile lui Iisus ??? 😕
        Nu sunt nici eu de acord cu toate randuielile bisericesti sau cu comportamentul unor slujitori bisericesti dar pentru asta trebuie sa hulim Biserica cum faci tu ?

        Daca asta iti este opinia ti-o respect si ma opresc aici. Am intrat pe site pentru ca mi-a placut ce ai scris in unele postari.
        Insa sunt dezamagit de atitudinea pe care o ai fata de cititorii tai. Culmea e ca sunt „de aceasi parte a baricadei” ☺. Imi inchipui ce injuraturi mi-as fi luat de la tine daca eram de ex. de alta religie sau ma declaram suporter LGBT 😅
        Pe viitor nu mai fi asa de nesimtit si daca esti asa de deranjat seteaza „disable” comentarii si gata.

        • Emanuel,
          de unde stii tu cat caracter am sau nu am eu?! Tu faci acum si aici, ceea ce mi-ai reprosat mie in alte comentarii! Deci esti ipocrit si lupul moralist?! Ti-am mai spus: Atentie la neatentie!
          Nu am scos nimic din context, si nu te-am jignit cu nimic.
          Cat despre biserica, TU habar nu ai ce inseamna biserica si care este cea adevarata. Vezi ca am scris niste texte pe aceasta tema, sunt mai multe episoade, citeste-le ca sa te luminezi! Nu este cuvantul meu acolo, ci Cuvantul lui Dumnezeu.
          Tu te cam ataci cand ti se spune adevarul verde-n fata. Repet, nu sunt adevarurile mele, ci ale lui Dumnezeu. Daca ceva din ceea ce spun/scriu eu nu sta pe Biblie, arunca la gunoi. Simplu!
          Nu ma deranjeaza comentariile nimanui, deci nici ale tale, nu ma deranjeaza daca esti LGBT sau ce mai vrei tu sa fii. Nu ma deranjeaza nici naivitatile si nestiinta ta, nu ma deranjeaza nimic. Daca vrei sa inveti ceva de pe acest blog, stai si citeste, daca esti dezamagit, PLEACA. Si de langa Isus au plecat atatia. Nimic nou sub soare!
          Se pare ca nu ai inteles unde te afli. Pe acest blog lucrurile se discuta transant, verde-n fata, fara dulcegarii, moate inutile sau dulci ipocrizii. Daca nu-ti place asta, adica stilul, esti liber sa pleci. Care-i problema?! Dar daca ramai, trebuie sa te astepti sa auzi si lucruri pe care poate nu le stiai, nu le constientizai, nu-ti convin, etc… si sa vezi ce faci cu ele. Daca nu ai stomac pentru asa ceva, adio!
          Esti prea mimoza, si prea plin de tine! Ai grija!

          Cu respect,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s