Bucuria si durerea maturizarii

Motto: „Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil, cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.” (1Corinteni)

Are dreptate Dumnezeu, moartea te face sa apreciezi viata si timpul ei, si mai ales, mai ales pe Dumnezeu insusi. Daca Dumnezeu nu ar exista, daca Dumnezeu ar fi doar un mit, daca Dumnezeu ar fi doar mitologie de doi lei, doar o alta poveste de pe aceasta planeta, o poveste zamislita de mintile oamenilor disperati de tot ceea ce se intampla sub soare pe planeta Pamant, atunci planeta Pamant, ar fi cea mai deplorabila, cea mai absurda, cea mai bizara, si cea mai prosteasca forma de viata existenta in Univers. Nimic nu ar avea sens, din tot ceea ce se intampla pe acesta planeta. Totul ar fi complet aiurea. Omul nu ar fi cu nimic mai presus decat orice alt animal, insecta efemera, rama, pasare, floare sau peste de pe aceasta planeta. Toata inteligenta lui, toate realizarile lui, toata zbaterea lui, ar fi egale cu zero. Nu ar folosi la absolut nimic, ar fi in zadar, ar fi fix desertaciune, asa cum foarte bine spune Biblia. De ce ? Din cauza aceasta: Omul nu este stapan pe suflarea lui, ca s-o poata opri, si n-are nicio putere peste ziua mortii, in lupta aceasta nu este izbavireCaci soarta omului si a dobitocului este aceeasi, aceeasi soarta au amandoi: cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc, caci totul este desertaciune. Toate merg la un loc, toate au fost facute din tarana, si toate se intorc in tarana. (Eclesiastul)  Foarte, foarte trist si deprimant, nu-i asa ?! In fata mortii, omul nu este cu nimic mai presus decat dobitoacele, este egalul lor. Aceeasi soarta o are si omul, si animalul (dobitocul). Si atunci, ce valoare are toata fala noastra prosteasca?! Niciuna, zero!. Fara Dumnezeul lui, omul este zero barat. Nu valoreaza absolut nimic. Zero taiat in patru! Vorba lui Petre Tutea, fara Dumnezeu, omul este doar un animal rational, care vine de nicaieri, si merge spre nicaieri. Geniala asta a lui Petre Tutea, numai ca Dumnezeu a spus-o altfel in textele de mai sus, din Eclesiastul. La fel de genial!

Am fost toata viata mea un om vesel, sociabil, drept, onest, impreuna simtitor cu toti cei din jurul meu, pe care am incercat sa-i ajut dupa puterile mele, si sunt si acum in mare parte, la fel. M-am bucurat rareori de raul altuia, spre deloc, pentru ca nu sunt ranchiunos, nu sunt invidios, si cand am facut asta, rareori in viata mea, am considerat acest rau intamplat altora, doar ca o consecinta si ca o lectie necesara pentru ei, primita de cei in cauza, ca rod al propriilor lor nesabuinte, ticalosii, nedreptati, si nu ca rod al actiunilor mele, sau o voluptate prosteasca a unei razbunari tampite din partea mea. Nu am gandit si nu am actionat niciodata asa. Nu am aceasta mentalitate. Nu stiu cum vedeti dumneavoastra lumea de astazi, dar eu am cam obosit, am inceput sa simt nevoia unei taceri. A unei dramuiri a zicerii. Oamenii sunt prosti, sunt prea prosti, sunt extrem de prosti, sunt superficiali, ticalosi, mizerabili, tampiti de-a dreptul, si din aceste cauze, extrem de usor de manipulat. Adica sunt asa cum stiti si dumneavoastra. Vrei sa le faci bine, si ei te scuipa, la propriu sau la figurat, dupa cum ai norocul. Astazi, in aceste zile pe care le traim impreuna, ma minunez cand mai gasesc un om de caracter, un om onest, un om drept, un om vertical, un om care sa vrea sa inteleaga, sa priceapa ce se intampla cu el in lumea aceasta. De multe ori iti vine sa pui punct, sa renunti, sa-ti bagi picioarele in tot si in toate, inclusiv in acest blog. De multe ori crezi ca totul este in zadar, ca nimic nu se schimba, ca foarte putin inainteaza lumina prin intuneric. Ca efortul este prea mare, iar rezultatele sunt prea mici in raport cu efortul depus. Oamenii au fost si sunt tari la cerbice cum spune Biblia, adica incapatanati in prostia si in indolenta lor, sau altfel spus, prosti si incapatanati. Extrem de prosti si de incapatanati, plini de ei, in prostia si in micimea lor umana si sufleteasca. Era mult mai bine cand eram copil. Durerile erau altele, „dramele” la fel, supararile asijderea, adica neansemnate. De ce? Pentru ca slava Domnului, nu aveam mintea care sa inteleaga tragedia pe care noi o traim zilnic pe planeta Pamant. Nu aveam responsabilitatile pe care le avem ca adulti. Asa este si cu Dumnezeu. Cand pricepi putin, suferi sau te bucuri putin, dar cand incepi sa pricepi mult, suferi sau te bucuri pe masura. Daca orice am face pe planeta, sfarsitul fiecaruia dintre noi, bogat sau sarac, academician sau tolomac, geniu sau imbecil este tot moartea, atunci TOTUL, dar TOTUL, nu mai are nicin haz, este inutil. Totul este desertaciune si goana dupa vant, asa cum atat de bine spune Dumnezeu prin Eclesiastul. In aceste conditii, nimic, dar absolut nimic nu mai are sens. Viata este doar o zbatere amara si inutila, intre ziua nasterii si ziua mortii, cu foarte putine bucurii depline, in tot acest interval de timp. Spun inutila, pentru ca nimic nu este dainuitor pe aceasta planeta in conditiile actuale ale pacatului si ale mortii, cand totul este atat de efemer. Nici macar piramidele, acei mastodonti de piatra, din a caror splendoare initiala a ramas mai nimic. Sunt doar niste mormane uriase de pietre, care arata mai bine ca orice alta zidire omeneasca, efemeritatea lumii in care traim. Nici macar astfel de structuri colosale, nu au putut sa dainuiasca si sa infrunte timpul si vitregiile lui, fara sa fie sparte, furate, distruse in fel si chip, de oameni sau de natura, si atunci, te intrebi pe buna dreptate: Ce reprezinta viata unui singur om? NIMIC, dar absolut nimic, daca „povestea” despre Dumnezeu nu ar fi adevarata. Daca Dumnezeu nu exista, mancati si beti, caci maine veti muri, iar acel maine, poate sa fie orice zi a vietii dumneavoastra, dintre ziua nasterii si ziua mortii.

„O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o, desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune. Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da sub soare? Un neam trece, altul vine, si pamantul ramane vesnic in picioare. Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou. Vantul sufla spre miazazi si se intoarce spre miazanoapte, apoi iarasi se intoarce si incepe din nou aceleasi rotiri. Toate raurile se varsa in mare, si marea tot nu se umple, ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarasi sa porneasca de acolo. Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune: ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind. Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut se va mai face, nu este nimic nou sub soare. Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iata ceva nou!”, demult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra. Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai inainte; si ce va mai fi, ce se va intampla mai pe urma, nu va lasa nicio urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai tarziu. Eu, Eclesiastul, am fost imparat peste Israel, in Ierusalim. Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri: iata o indeletnicire plina de truda la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Am vazut tot ce se face sub soare, si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant! …. Si am vazut ca intelepciunea este cu atat mai de folos decat nebunia, cu cat este mai de folos lumina decat intunericul; inteleptul isi are ochii in cap, iar nebunul umbla in intuneric. Dar am bagat de seama ca si unul si altul au aceeasi soarta. Si am zis in inima mea: „Daca si eu voi avea aceeasi soarta ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai intelept?” Si am zis in inima mea: „Si aceasta este o desertaciune.” Caci pomenirea inteleptului nu este mai vesnica decat a nebunului, chiar in zilele urmatoare totul este uitat. Si apoi si inteleptul moare, si nebunul! Atunci am urat viata, caci nu mi-a placut ce se face sub soare: totul este desertaciune si goana dupa vant. Mi-am urat pana si toata munca pe care am facut-o sub soare, munca pe care o las omului care vine dupa mine, ca sa se bucure de ea. Si cine stie daca va fi intelept sau nebun? Si totusi el va fi stapan pe toata munca mea pe care am agonisit-o cu truda si intelepciune sub soare. Si aceasta este o desertaciune. Am ajuns pana acolo ca m-a apucat o mare deznadejde de toata munca pe care am facut-o sub soare. Caci este cate un om care a muncit cu intelepciune, cu pricepere si cu izbanda, si lasa rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Si aceasta este o desertaciune si un mare rau. Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz: nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune. … Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau. (Eclesiastul)  Foarte tare acest text din Biblie. Eclesiastul este una din cartile mele preferate din Biblie. Este o sinteza a vietii pe Pamant. Ce vreau sa spun cu toate acestea? Nimic senzational, si totusi, ceva foarte adanc, foarte de pret. Daca politica ar fi fost lucrul cel mai important de pe aceasta planeta, asi fi vorbit foarte mult despre politica, daca economia ar fi fost lucrul cel mai important de pe aceasta planeta, asi fi vorbit cel mai mult despre economie, daca cultura ar fi fost lucrul cel mai important de pe planeta, asi fi vorbit despre cultura, dar cum niciuna din toate aceste preocupari nu este mai importanta decat cunoasterea lui Dumnezeu, atunci am vorbit si am sa vorbesc cel mai mult despre acest subiect: despre Dumnezeu si propunerile Sale pentru noi muritorii. Sigur ca multi pot sa-l conteste pe Dumnezeu si subiectele legate de El. Sigur ca multi pot sa-l batjocoreasca, sa-l ia in deradere, sa-l injure sau sa-l minimalizeze. Sigur ca foarte multi se cred deja experti in cunoasterea de Dumnezeu, religiosii, sau necunoasterea si negarea Lui, ateii, si toti acestia nu se mai lasa invatatai nici macar de Dumnezeu, pentru ca ei stiu deja totul, cred ei, despre subiect. Sigur ca multi stau blocati si agatati de/in religia in care s-au nascut, si nu vor sa-si mai puna intrebari, sa mai gandeasca, sa caute si sa capete raspunsuri, nici macar de la Dumnezeu, pentru ca ei considera ca stiu suficient de la bisericile din care fac parte. Cu toate acestea, Dumnezeu, Viu fiind, in fiecare zi ne mai arata cate ceva, ne mai invata cate ceva, ne mai descopera cate ceva. Dumnezeu este VIU nu mort, iar tot ceea ce este viu, se misca, evolueaza, creste, etc. Asa ca cei care cred ca stiu deja totul din religia lor, care cred ca ei au tot adevarul cu privire la Dumnezeu, sunt intr-o mare si grava eroare. Sunt mintiti si pacaliti de Dracu’, adica sunt prostiti pe fata. Dumnezeu nu a stat niciodata intepenit in religia nimanui. Nici a iudeilor, si nici a crestinilor. Dumnezeu are propria Lui religie, singura adevarata. Dumnezeu fiind viu, se misca permanent, si odata cu El, se misca si adevarul Lui, adevar care izvoraste din El insusi, si care este El insusi, deci adevarul nu are cum sa fie static, intepenit, imbalsamat in doctrinele si ritualurile unor biserici. Adevarul nu poate sa fie legat de niste ziduri care se numesc biserica, si de niste muritori ca preotii si pastorii, sfintii sau ce mai vreti dumneavoastra. Singura si adevarata biserica de pe pamant, este omul insusi, in care locuieste Duhul lui Isus Hristos. Alta biserica adevarata nu este, nu exista. Asa spune Evanghelia Vesnica:  „Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1Petru)   Si totusi… ce stranie este aceasta putere a pacatului, care te orbeste si iti ia mintile pur si simplu, facandu-te prostul prostilor! Sa ai ochi si sa nu vezi, sa ai urechi si sa nu auzi, la modul figurat desigur. Numai asa putem sa intelegem de ce a trebuit sa se intrupeze insusi Fiul lui Dumnezeu, ca sa invinga aceasta forta malefica a pacatului, a prostiei, a minciunii si a manipularii, imposibil de biruit de catre omul pacatos, rob al lu’ Dracu’. Si prin acest comportament aberant al „credinciosilor”, se dovedeste ca Biblia este adevarata. Cand am citit prima oara in Bibile aceasta afirmatie ca oamenii au ochi si nu vad, au urechi si nu aud, marturisesc ca nu prea am inteles-o asa cum o inteleg acum. Mi se parea stranie aceasta afirmatie. Cum sa fie asa? Este imposibil! Si uite ca este foarte posibil, si asta dovedeste ca Biblia spune adevarul in ceea ce priveste conditia umana pe planeta pacatului. Este fantastic cum aceasta forta a lu’ Dracu’, tine in minciuna si in dezinformare, miliarde de oameni. Este incredibil, nu-i asa?! Si asta se intampla de milenii. Se intampla si sub ochii nostri, asa cum s-a intamplat si sub ochii generatiilor trecute. Nu este poveste! Discutam ziele trecute pe Facebook cu niste crestini ortodocsi, si ma minunam de cat de bine sunt ziditi in minciunile Satanei, de cat intuneric este in mintea lor, o minte incapabila sa mai vada lucruri elementare. Desi Biblia spune fara echivoc, ca nu trebuie sa-ti faci chip cioplit, adica icoane, statui de sfinti, etc… sa nu pupi morti si sa nu te inchini lor, adica la moaste, ei nu si nu, ca acesta este singurul adevar dumnezeiesc (sic!), si ca biserica ortodocsa este singura adevarata, si ca toti ceilalti sunt rataciti de la adevar, si fii ai Satanei. Oameni cu carte multa, oameni care colinda lumea si vad atatea lucruri, oameni care nu sunt analfabeti, nu pot sa vada dincolo de niste bucati de lemn, si dincolo de niste oase de morti, desi Biblia spune negru pe alb, ca tot ceea ce fac ei, este impotriva lui Dumnezeu, este de la Dracu’. Incredibil! Incredibil, dar adevarat. Apoi neoprotestantii, care ca si ortodocsii si catolicii, stau in celulele bisericilor lor, si nu indraznesc sa mai vada si sa mai gandeasca si altfel. Mesteca aceleasi imbecilitati de zeci de ani, de au devenit niste zombi ai bisericilor din care fac parte, ca si cei din bisericile istorice, cea catolica si cea ortodoxa. In tot acest timp, adevarul merge inainte, evolueaza, devine mai clar pe zi ce trece, se vede, dar toti acestia nu pot sa vada si sa se bucure de intregul adevar al zilelor pe care le traiesc. Trebuie sa recunosc totusi, pentru ca asa este drept, ca ortodocsii sunt mai ancorati in ceea ce va sa vina, decat neoprotestantii. Ortodocsii vad mai bine viitorul negru al omenirii, decat multi alti „crestini”, care sunt inca orbi cu privire la asta. Chiar daca si ortodocsii inca mai spun prostii pe aceasta temea, multi ortodocsi au inteles mai bine ceea ce va sa vina, decat multi neoprotestanti. Adventistii de exemplu, a caror doctrina este centrata pe Papalitate, stau cu ochii numai acolo, si cum trage Papa o basina, tremura si freamata toata biserica. Incep sa curga mail-urile, alertele pe Facebook, discutiile in biserica, etc. De Noua Ordine Mondiala nu prea le pasa, de masoneria care devine din ce in ce mai puternica pe planeta, de tot ceea ce fac toate celelalte slugi ale lu’ Dracu’ pe planeta Pamant, nu sunt interesati, ba multi considera ca sunt doar niste teorii ale conspiratiei, pe care nu trebuie sa pui mare pret. Papa este cel mai important pentru ei. Asa cevaaaaa?! Un crestin adevarat, vede totdeauna lumea, exact asa cum o vede si Dumnezeu. In timp ce unii vad in viitor numai lapte si miere, progres si civilizatie, altii, crestinii adevarati, vad efemeritate, minciuna, manipulare, ipocrizie, nedreptate, crima, si in general, toata mizeria umana de pe aceasta planeta, care va ajunge in aceste vremuri ale sfarsitului, la apogeul ei.

„Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati, iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia. … Dar oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii
si se vor amagi si pe ei insisi.”
(2 Timotei)   Nu-i asa ca vedeti zilnic in jurul dumneavoastra, aceste trasaturi de caracter, la oamenii cu care interactionati?! Media este plina de astfel de personaje din lumea politicului, din lumea mondena, culturala, economica, etc. Nu-i asa ca pana si in familie sunt toate aceste comportamente aberante, la un nivel nemaintalnit inainte?! Sigur ca o sa-mi spuneti pe buna dreptate, ca totdeauna a fost in lumea pacatului asa ceva, acest tip de comportamente. Nu este nimic nou sub soare. Da, asa este, dar niciodata la acest nivel. Niciodata atat de pe fata si in masa, la nivel planetar. Niciodata cu o asemenea putere si sustinere mondiala a raului. Lumea nu mai incearca nici macar sa salveze aparentele. Acum totul este pe fata! Nu mai este nimic ascuns. Nelegiuirea erupe cu putere peste tot. Omenirea, inainte de sfarsitul ei, parca vrea sa-si arate cu obstinatie, toate fetele ei hidoase, toata mizeria ei, toate laturile ei pestilentiale, ridicate toate la rang de libertate individuala, de normalitate si civilizatie. Aproape ca nu mai ai voie sa spui raului pe nume, sa te opui lui, ca esti imediat catalogat ca primitiv, ca unul care te opui progresului, esti judecat si amendat pentru… discriminare. Asa cevaaa?! Da, asa ceva!

Spuneam in titlul acestui post, ca maturizarea inseamna durere, dar si bucurie. Durere pentru ca odata cu trecerea anilor intelegi din ce in ce mai bine lumea in care traiesti, cu ajutorul lui Dumnezeu, si tot durere este atunci cand vezi ca oamenii vor sa ramana doar niste prosti usor de manipulat de Dracu’ si de „preotii” lui, si cand spun preoti, ma refer la orice sluga a lu’ Dracu’, adica la tot poporul lui de pe planeta Pamant. Si tot cu ajutorul lui Dumnezeu, vezi marea bucurie a salvarii din aceasta lume a pacatului si a mortii, a nefericirii, vezi cum cate un suflet il accepta pe Dumnezeu, si merge pe mana Lui. Cineva imi spunea intr-un comentariu, ca blogul meu este un blog obscur, adica cu putini cititori, iar eu i-am raspuns ca este normal sa fie asa. Crestinismul adevarat este obscur, nu sta in lumina reflectoarelor, nu este iubit de mase, pentru ca putini sunt cei care il cred, il iubesc, si il practica cu adevarat. Doar o ramasita in fiecare epoca a facut asta. Masele iubesc pacatul, adica acea forma de evlavie, fara puterea lui Hristos in ea, putere care il incomodeaza atat de mult pe pacatosul iubitor de pacat, dar „credincios” si „religios” nevoie mare. Este foarte bine sa fii un pacatos in zilele vietii tale, si sa te duci la biserica, doar ca sa faci un troc cu Dumnezeu: Tu ii dai ceva lui Dumnezeu, ca sa-l imbunezi pe carcotasul nervos si sangeros, cu ceva pomeni, cu ceva pupaturi de moaste sau de icoane, cu ceva lumanari, cu ceva dat cu curul de pamant, cu ceva predici, ca sa mai stearga si El dracului, din pacatele alea multe pe care le tot faci tu intr-o veselie, iar El le contabilizeaza. Apoi, dupa ce l-ai „cumparat” pe Dumnezeu, tu, te intorci vesel la faradeligile tale zilnice, care iti plac tie atat de mult. Asta este si asa arata „crestinismul” care place maselor. Acesta nu este crestinism dragilor. Este doar o facatura satanica, o ratacire. Cum spuneam, Imparatia lui Dumnezeu nu are catedrale imense, nu are fast, nu este plina de aur si straie pretioase, ea, Imparatia lui Dumnezeu pe aceasta planeta, este discreta, frumoasa, cu mult bun simt, onesta, curata. Iata ce a raspuns Isus, la o intrebare despre Imparatia Sa: „Fariseii au intrebat pe Isus cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis: „Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!” Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru”. … „Chiar daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, numai ramasita va fi mantuita. Caci Domnul va implini pe deplin si repede pe pamant Cuvantul Lui.” (Luca, Romani)  Imparatia lui Dumnezeu nu isi are sediul la Roma, nici la Fatima, nici in America, nici in India, nici in Rusia, niciunde in alta parte, decat in om. Imparatia lui Dumnezeu este in putini oameni, intr-o ramasita totdeauna, si ea este in ei pentru ca Isus este in ei, asa ca ei sunt biserici vii, adica temple ale Duhului lui Hristos, care le da puterea sa biruiasca pacatul din ei. Ceilalti, cei cu forma de evalvie fara putere in ea, cei care se bazeaza pe ziduri, pe icoane, pe lumanari, pe zile de odihna, vor continua sa se joace de-a crestinismul si de-a iertarea pacatelor, cu biserici, cu icoane, cu moaste, cu predici, cu coduri vestimentare, cu falsi profeti, cu preoti si pastori, etc… Toate acestea nu au putere in ele, pentru ca Isus Hristos nu este in ele, chiar daca oamenii sunt mintiti ca icoanele si moastele vindeca, sau ca falsii trimisi ai lui Isus Hristos la neoprotestanti, au puteri miraculoase, care vindeca trupeste si spiritual. Toate acestea nu vindeca nimic. Doar amagesc, mint. Toate.

In ziua de astazi este multa, foarte multa informatie, dar putini sunt cei care inteleg ce se intampla cu adevarat. Cei care sunt ai lui Dumnezeu inteleg, iar cei care sunt ai lu’ Dracu’ nu inteleg. Pentru ca Dumnezeu da pricepere, iar Dracu’ intuneca priceperea. Daca nu puteti sa vedeti adevarata fata a acestei lumi, sunteti inca sub puterea Satanei, dar daca o vedeti, sunteti sub puterea lui Dumnezeu, chiar daca acum inca nu credeti deplin in El. Sa nu uitam ca Duhul lui Hristos este peste intreaga omenire, nu doar peste cei alesi. Dumneavoastra va hotarati alegerea, adica sa faceti parte dintre alesi sau nu. Asa cum studiati arta, medicina, arhitectura, constructiile, matematica sau fizica, asa trebuie sa va luati timp ca sa-l „studiati”, sa-l cunoasteti si pe Viul Dumnezeu. Nimic nu se invata la fara frecventa, la fara bunavointa, la fara interes, la fara credinta, la fara incredere, la fara stiinta. Informatie este foarte multa, stiinta la fel, dar intelepciune si pricepere este foarte putina. Or acestea, cele adevarate, vin numai de la Dumnezeu, pentru ca si Dracu’ are „stiinta” si „intelepciunea” lui si a Imparatiei sale, Iadul in care traim noi acum.

Alvin Toffler

Parafrazandu-l pe Alvin Toffler in lumina Bibliei, putem sa spunem ca analfabetul tuturor veacurilor, nu a fost, nu este si nu va fi cel care nu stie sa citeasca, ci doar acela care nu stie si nu poate sa inteleaga, sa priceapa. Dracu’ face toate eforturile posibile, ca mintea noastra sa ramana intunecata, asa cum este ea prin nasterea noastra in pacat, adica in intuneric si nestiinta de Dumnezeu. Dracu’ ar vrea sa ramanem asa, dar Dumnezeu a coborat in Iad, ca sa ne lumineze si ca sa ne intelepteasca. Ca sa ne dea priceperea necesara salvarii noastre, si sa ne abata de pe calea pierzarii vesnice. Ceea ce spune Alvin Toffler aici, spune Dumnezeu mai frumos in Biblie: „…inteleptul isi are ochii in cap, iar nebunul umbla in intuneric” (Eclesiastul). Iata ce mai spune Biblia pe aceasta tema atat de profunda si interesanta:

  • „Caci Domnul da intelepciune, din gura Lui iese cunostinta si pricepere.” (Proverbe)
  • „Prin intelepciune a intemeiat Domnul pamantul, si prin pricepere a intarit El cerurile.” (Proverbe)
  • In El ( in Isus Hristos) avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere, caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant.”
  • „Si, daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia (Dracu’), ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” (Efeseni, 2 Corinteni)

Concluzia mea amara, adica durerea maturizarii, cel putin pentru mine, este aceasta: „Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuie in veci, si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut …. Ce este omul se cunoaste dupa numele care i s-a dat demult: se stie ca este din pamant, si nu poate sa se judece cu Cel ce este mai tare decat el. … Tot ce va veni, este desertaciune.” (Eclesiastul)  Unii oameni inca nu pot sa vada asta, cei mai multi. Si asta este o durere pentru mine.

Concluzia mea fericita, adica bucuria maturizarii mele, este aceasta: „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. … „Iata, Eu vin curand, si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.” (Ieremia, Apocalipsa) Foarte putini oameni pot sa vada asta, dar asta este o bucurie pentru mine. Asa ca daca putini oameni citesc acest blog, este de bine, in sensul ca acest tip de bloguri nu au cautare, decat la putini oameni, printre cei alesi, care iubesc adevarul lui Dumnezeu, fara minciuni in el. Adevarul nu are cautare la mase, pentru ca demasca minciuna in care ele traiesc. Dumnezeu nu mai are cautare in lumea noastra. Blogurile politice si mondene  sau cele ale bisericilor cu multi adepti, au milioane de accesari, pentru ca oamenii inca mai cred ca politicienii si patronii, preotii si pastorii, le hotarasc lor soarta in cer sau pe pamant. Nimic mai fals. Pe cei multi, nu-i intereseaza astfel de subiecte prafuite, depasite, „prostesti”. Pe mine da, pentru ca nu consider niciun alt subiect mai important decat acesta: sa aflu rostul meu pe planeta aceasta si in Universul acesta, de unde am venit si unde ma duc. Nu cred ca este un alt subiect mai important decat acesta. In spatele si in viata fiecarui om de pe planeta Pamant, sta ori Dumnezeu, ori Dracu’. Cale de mijloc nu exista! Fiecare om de pe planeta aceasta este stapanit ori de unul ori de altul. Neutralitate nu exista! Asa ca marea batalie se da in continuare intre Dracu’ si Dumnezeu, si popoarele lor. Nimeni nu este in afara acestui conflict. Nimeni! Asa ca tot ceea ce vedeti ca se intampla pe planeta din punct de vedere politic, economic, militar, religios, are legatura maxima cu acest conflict. Nimeni nu este in afara lui! Suntem toti soldati, intr-o tabara sau in alta.

Numai bine va doresc! Sa iubiti si sa fiti iubiti! Si nu uitati de Dumnezeu. Este tot ce conteaza. „Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau? Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau cu ingerii Sai, si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui”. … „Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul? Sau ce va da un om in schimb pentru sufletul sau? Pentru ca de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in acest neam preacurvar si pacatos, Se va rusina si Fiul omului, cand va veni in slava Tatalui Sau impreuna cu sfintii ingeri.” (Matei, Marcu)

Caci vorba aceea:

„Si, daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. Si, daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti.” (1Corinteni)

Cu respect,

Anunțuri

6 gânduri despre „Bucuria si durerea maturizarii

  1. „Ucenicii s-au apropiat de El si I-au zis: „De ce le vorbesti in pilde?” Yahshuah le-a raspuns: „Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Caci celui ce are, i se va da, si va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are. De aceea le vorbesc in pilde, pentru ca ei, macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg. Si cu privire la ei se implineste prorocia lui Isaia, care zice: „Veti auzi cu urechile voastre, si nu veti intelege; veti privi cu ochii vostri, si nu veti vedea. Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Tatal Ceresc, si sa-i vindec.” Dar ferice de ochii vostri ca vad; si de urechile voastre ca aud!” / „Voua”, le-a zis El, „v-a fost dat sa cunoasteti taina Imparatiei Celui Vesnic Viu; dar pentru cei ce sunt AFARA DIN NUMARUL VOSTRU, toate lucrurile sunt infatisate in pilde; pentru ca, „macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca la Tatal Cersc si sa li se ierte pacatele.” (Matei/Marcu)

    Daca Cuvantul s-a intrupat in Betleemul din Iudeea, cum se face ca are „numele” dr „isus christos”..?!
    Isus nu este nume ebraic, iar Christos este un apelativ grecesc (pagan)…

    „Fii cu ochii in patru inaintea Lui, si asculta glasul Lui; sa nu te impotrivesti Lui, pentru ca nu va va ierta pacatele, caci Numele Meu este in El.” (Exod.23:21)

    Aratati-mi si mie unde apare Numele Celui AtotPuternic in numele „Isus”…?!

    „In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” (Fapt.4:12)

    Care este Acel Nume…?

    „Iata, dar, cum trebuie sa va rugati: „Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau…” (Mat.6:9) / „Eu sunt YHVH (Tetragrama Sfanta, numita si HaShem) acesta este Numele Meu; si slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor.” (Isa.42:8)

    Cre(s)tinismul este o religie pagana, un cretinism caruia ii lipseste litera „S” de la Stiinta…

    Cre(s)tinismul vine de la apelativul grecesc/pagan „Christos”…
    V-ati intrebat vreodata de ce apelativul dumneZEU are terminatia „ZEU” (de la ZEUS-ul grecesc, cel din Legendele Olimpului)…?
    V-ati intrebat vreodata de ce apelativul „Christos” nu a fost tradus cu semnificatia aferenta limbii romane…?
    Daca „Christos” este (desi nu este!) traducerea ebraicului „HaMashyah – Unsul lui Yah – Mesia – Regele iudeilor (nu al cre(s)tinilor), cum se face ca nu a fost tradus si in limba romana…?
    Aici e pacaleala (lucrarea de ratacire), domnule Tanase…
    Mantuirea vine de la iudei (Yahudah – cei ce lauda/slavesc pe Yah – HalleluYAH), ci nu de la cre(s)tini – „Voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem, caci Mantuirea vine de la iudei.” (Ioan.4:22)

    Sunt multe de spus (mi-ar placea sa putem vorbi despre toate acestea)…
    Eu va respect pentru tot ceea ce faceti, dupa Lumina pe care vi s-a dat (pilda talantilor), si sa stiti ca am invatat foarte multe lucruri prin dvs (ati fost printre primii oameni pe care Tatal Ceresc mi i-a scos in cale atunci cand am inceput sa-i aud cat de cat Glasul)…

    Cu tot respectul, acelasi Roro…

    • Roro,
      de ce mi-a fost frica nu am scapat. Ai venit cu o… basina „teologica” ca tot traim in tara lui Basescu.
      Nu este deloc asa cum spui tu. Acum nu trebuie sa ne iudaizam. Nu ca ar fi ceva rau, dar chiar nu este necesar. Daca incepem sa facem filozofii pe Numele lui Dumnezeu nu mai terminam niciodata si ne spargem si capetele inutil, la figurat, si uneori la propriu. Asta este ca si chestia aia la ortodocsi, ca daca nu scri Isus cu doi „i” nu este corect, si au ei o teorie cu limba greaca si transcrierea corecta din greaca in romana, cum ca nu ar fi corecta traducerea Isus, ci Iisus, si d’aia scriu ei Iisus Hristos, iar cei din occident, catolicii, si implicit protestantii, scriu Iesus, adica latinizat, nu grecizat. Sanchi, in asta sta toata puterea credintei, sa scri corect numele lui Dumnezeu! Stiu ca nu este frumos sa stalcesti numele nimanui, dar de aici si pana la a face o intreaga teorie din asta, este cale lunga si eu nu cumpar asa ceva. Cat despre numele Hristos, el vine tot din limba greaca, “hrio”(“a unge”), limba Noului Testament, si el Hristos, inseamna UNSUL, adica Mesia la evrei. Simplu nu-i asa? De ce sa complicam inutil?! Hai sa fim noi oameni ca lumea, adica ca Isus Hristos, nu nelegiuiti ca Dracu’ si sa mai lasam balariile astea „teologice” care nu folosesc la nimic.
      Cu respect,

      • Unsul cui, caci si regii/imparatii/domnitorii pamanteni erau „unsi”…?
        Si daca este asa cum ziceti dvs, atunci de ce nu s-a tradus in limba romana cu Unsul…?
        De ce s-a pastrat un termen grecesc…?
        Cititi cu atentie!

        Cu respect, Roro…

        • Roro,
          vad ca o tii langa cu „marea” ta descoperire. Link-ul nu l-am lasat din motive de securitate a blogului.
          Asculta aici: Cine a fost mai intai, UNSUL DOMNULUI sau UNSII oamenilor? Dupa cum vezi, UNSUL Domnului este UNUL SINGUR, in timp ce oamenii au jdemii de unsi. Cred ca iti aduci aminte ca si Israelul din vechime a vrut un uns din asta pamantesc, adica un imparat, in locul UNSULUI Viului Dumnezeu care ii conducea. Deci cine a fost mai intai, UNSUL DOMNULUI sau unsii oamenilor? Cu siguranta UNSUL DOMNULUI. De ce ? Pentru ca El vine din vesnicie si merge in vesnicie, UNSUL DOMNULUI a fost primul uns, din vesnicie, deci oamenii l-au imitat pe Dumnezeu, nu invers.
          De ce s-a pastrat cuvantul grecesc care denumeste asta? Nu este doar asa. Evreii nu spun Hristos, spun Mesia. Fiecare ii spune cum vrea el in limba lui, importanta este semnificatia cuvantului UNS, care mai inseamna si SINGURUL TRIMIS AUTENTIC al lui Dumnezeu, UNICUL. De aici si pana la fantasmagoriile cu care iti pierzi tu timpul, este cale lunga si pe mine nu ma intereseaza. Hai sa-i spunem Vasilica, sa-l lasam sa lucreze in noi neprihannirea Sa, si iti garantez cu viata mea vesnica ca nu nu se va supara ca i-am gresit putin numele. Va fi incantat ca l-am iubit sincer si am mers pe mana Lui. Asta este tot ce va conta. Capisi?!
          Cu respect,

    • Roro,
      dupa parerea ta , ce (cine) a fost Isus Hristos ?

      mi-ar place sa aflu parerea tuturor cititorilor acestui blog !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s