Isus Hristos sau nimic

Motto: Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostruNimeni nu vine la Tatal decat prin MINE.”

Isus darama templul, ritualurile, sarbatorile, adica tot ce au simbolizat acestea. Isus Hristos a daramat totul, si a ramas doar El si Tatal Sau. Carjele, cartea de colorat, cubuletele prin care Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, au facut pedagogie si au invatat omenirea proasta si nelegiuita despre planurile lui Dumnezeu pentru noi toti, despre Creatie, despre Salvare, despre pacat si despre moarte, despre neprihanire si despre viata, despre Dracu’ si despre Isus Hristos, au fost distruse pentru totdeauna, ca sa ramana esentialul, adevarul pur si vesnic: Viul Dumnezeu, Tatal si Fiul. „Eu sunt calea, adevarul si viata.”

Asa cum am mai spus de multe ori pe acest blog, Isus Hristos darama tot sistemul iudaic, prin implinirea a tot ceea ce a simbolizat el, adica pe El insusi ca apa, lumina, preotie, animalul de jertfa, etc. Cortul Intalnirii si apoi Templul evreiesc, au fost cartile de colorat ale omenirii proaste si pacatoase. ABC-ul invataturilor despre Dumnezeu. ABC care a avut implinirea totala, deplina, si ireversibila in Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu. Multi credinciosi „crestini”, din toate bisericile, majoritatea credinciosilor, inca nu vor sa accepte acest adevar maret, rostit de Isus Hristos acum peste 2000 de ani, si intarit ulterior de apostolii Sai, prin Duhul Sau. Oamenii se agata cu disperare de forme, de ziduri, de practici inutile, aruncand la gunoi esentialul, adica pe Isus Hristos. Se agata de preoti si de pastori, de slujbe si de predici tampite, de ritualuri, de zidurile bisericilor, de asa zisele sarbatori religioase, de asa zisele taine crestine, etc… desi Dumnezeu ne-a spus cu subiect si predicat inca din Vechiul Testament, ca toate acestea nu valoreaza absolut nimic pentru El, atata timp cat neprihanirea Lui este alungata din vietile inchinatorilor, a credinciosilor. Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! „Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata!” (Amos)  Credeti dumneavoastra ca Dumnezeu si-a schimbat gandirea, mentalitatea si atitudinea in zilele noastre?! Nu! Categoric ca nu, dar noi asa credem in prostia noastra, si ne ducem la biserica ca la Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este acolo. Dumnezeu nu este in sarbatorile noastre, crestine sau necrestine, nu este in darurile noastre de mancare, in pomenile noastre, in lumanarile noastre, in serviciile noastre asa zis divine, care sunt doar niste mascarade penibile pentru nelegiuitii care se cred crestini, ca sa le dea iluzia ca sunt in regula cu Dumnezeu. Dumnezeu trebuie sa fie in noi, iar daca El este in noi, este si neprihanirea Sa in noi. Neprihanire care trebuie sa se vada in noi, obligatoriu. Daca neprihanirea Lui nu este in noi, Dumnezeu nu este nicaieri, in sensul ca noi nu avem nimic, nu suntem crestini si inchinatori adevarati. Suntem inca in pacatele noastre, si… morti, chiar daca suntem inca vii. Asa a spus Isus Hristos: „Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh, si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.” (Ioan)  Asa cum stim din Evanghelia Vesnica, atat Adevarul cat si Duhul, sunt cei doi Dumnezei: Tatal si Fiul. In sensul acesta Dumnezeu este Duh, nu ca este El un abur asaaa…. care pluteste pe undeva prin Univers. Va amintiti si zicerea: „Eu sunt calea ADEVARUL si viata.” Isus, si implicit Tatal Sau, caci cei doi sunt una, sunt Adevarul, si nu exista alt adevar. Cine se inchina lui Dumnezeu, adica inchinatorii adevarati, singurii adevarati, trebuie sa se inchine in Duh, adica sa aiba in ei Duhul lui Isus Hristos, si in Adevar, care este… tot Isus Hristos. Adevarul crestin final si fundamental fiind acela, ca nu mai avem nevoie de nimic altceva, decat de Isus Hristos. Nu mai avem nevoie nici de temple/biserici, nici de popi sau pastori, nici de ritualuri, indiferent care sunt ele, nici de sarbatori, indiferent care sunt ele, nici de …, nici de… Avem nevoie doar de Isus Hristos. Punct. Vedeti cat este de simplu?! Vedeti de ce trebuie sa intelegem corect si subiectul legat de TRINITATE? Daca Duhul Sfant din Biblie, ar fi o alta persoana a dumnezeirii, a treia, atunci lucrurile s-ar complica inutil, totul devine o balamuceala greu de explicat, si nu am mai intelege nimic. Din aceasta cauza „crestinii” fac un balet intelectula penibil, ca sa explice inexplicabilul, adica minciunile pe care Dracu’ le-a presarat pe ici pe colo in falsul crestinism. Apoi tot cu subiect si predicat, Isus spune: „Fariseii au intrebat pe Isus, cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis: „Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.” (Luca) Acest text spune fara echivoc, ceea ce am argumentat mai sus. Imparatia Viului Dumnezeu, si implicit Dumnezeu, nu este nici la catolici, nici la ortodocsi, nici la baptisti, nici la adventisti, nici la mormoni, nici la evanghelici, nici la metodisti, adica nici aici si nici acolo, ci doar in noi. Imparatia lui Dumnezeu nu este nici in sarbatoarea cutare sau cutare, nici in ritualul cutare sau cutare, crestin sau necrestin. Daca Dumnezeu nu este in noi, adica inauntrul nostru, nu este nicaieri, altfel spus, noi nu avem nimic, nu suntem crestini cu adevarat, ci doar cu numele, adica niste impostori, niste falsi crestini. Tot ca o confirmare a celor spuse pana acum, tot Isus Hristos spune cu subiect si predicat, dar „crestinii” nu cred asta, urmatoarele: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant. Cine slujeste lui Hristos in felul acesta, este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni.” (Romani)  Dupa cum vedeti, ca si in textele din Vechiul Testament, Dumnezeu spune fix acelasi lucru. El vrea neprihanire, nu sarbatori, ritualuri si vrajeli asa zis crestine, facute de bisericile asa zis crestine. Acesta este adevarul, fie ca va convine, fie ca nu va convine. Biblia este foarte clara si explicita. Ca sa fie si mai evident adevarul discutat astazi in acest post, ca Isus Hristos este totul totului tot, vreau sa va mai arat un text care devoaleaza tot ceea ce am spus pana acum. Iata textul:  „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne. Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare, cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului? Daca slujba aducatoare de osanda a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire? Si, in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult. In adevar, daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator! Fiindca avem, dar, o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. Dar, ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.” (2Corinteni)  Dupa parerea mea, acest text este unul din textele magistrale care explica „diferenta” dintre Vechiul Testament si Noul Testament. Arata cum Vechiul Testament se implineste fara putinta de tagada, in Noul Testament, „desfiintandu-l” pe acesta din urma, prin implinirea lui. Sa comentam putin acest text minunat. Ce spune el? El spune niste adevaruri extrem de importante pentru noi toti. Acest text confirma ceea ce este cu adevarat Noul Testament: „Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor (Evrei)  Acelasi lucru il spune si textul din 2Corinteni: „Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne.”  Pefect, nu-i asa?! Un alt adevar maret din text, care este legat de cele de pana acum confirmandu-le, este acesta: „Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului, caci slova omoara, dar Duhul da viata.” Adica tot de la Duhul lui Isus Hristos vine destoinicia crestina, adica stiinta si neprihanirea, nu de la oameni, nu de la  popi sau de la pastori, nu de la biserici sau de la moaste, nu de la apostoli, care si ei erau condusi tot de Duhul lui Isus. Iar cel mai tare este ca slova omoara, si doar Duhul lui Isus da viata. Ce vrea sa insemne asta?! Sa citim mai departe: „Daca slujba aducatoare de osanda (de moarte) a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire?” Slujba aducatoare de moarte a fost Cortul Intalnirii, apoi Templul, iar slujba aducatoare de neprihanire este ceea ce a facut Isus Hristos pentru noi toti. Templul evreiesc a fost ceva trecator, cartea de colorat, cuburile copilariei, chiar daca a avut si el slava lui. Slava Templului este intrecuta cu mult de cel care era simbolizat de tot Templul si de slujbele lui, adica de Isus Hristos. Marama, adica simbolistica Templului, a fost data la o parte de Isus Hristos, adica implinita de Isus Hristos, si inteleasa prin Isus Hristos. Isus Hristos este cheia intelegerii depline a sibolurilor Templului, si interpretarea corecta a lor si a Templului, iata si dovada suprema de necontestat si de neclintit, ca asa este: „marama este data la o parte in Hristos … ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia… si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.Da, oricine se uita la Isus, intelege Templul evreiesc, si se elibereaza de tot ceea ce a insemnat el. Da, slujba de la Templu, cea aducatoare de moarte, in sensul ca slujbele de la Templu nu puteau sa salveze pe nimeni din pacat si din moarte, asa cum numai Isus Hristos o poate face, au fost date la o parte pentru totdeauna. La rastignirea lui Isus catapeteasma Templului se surpa, perdeaua care despartea Sfanta de Sfanta Sinteleor se rupe pentru totdeauna. Totul se darama pentru totdeauna. Cand venim la Isus Hristos, nu mai venim la slujbe si la sarbatori, nu mai venim la biserici, ci doar la Isus si punct. Asta inseamna slobozenie in toate felurile: de pacat, dar si de ritualuri. Nici asa zisele slujbe „crestine” de astazi din bisericile „crestine”, de care se agata cu disperare „crestinii”, nu sunt mai cu mot, sunt tot aducatoare de moarte, in sensul ca numai Hristos in noi este adevarata nadejde a slavei viitoare, adica a salvarii si a ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu. Numai Duhul lui Isus Hristos da viata si neprihanire, slujbele, chiar si cele in Numele Lui, sunt doar slova fara putere, slova care omoara, adica sunt doar moarte. Nu au nimic viu in ele. Nici macar botezul, Cina Domnului si restul. Sunteti socati? Sa nu fiti! Fara Hristos in noi, totul este apa de ploaie, niente. Multi „crestini” botezati si impartasiti, foarte multi, majoritatea, sunt marii sau mici nelegiuiti ai lumii noastre, slugile fidele ale Satanei. Doar Isus este viata si neprihanire. Talharul de pe cruce este dovada suprema ca asa stau lucrurile, ca esti acceptat de Dumnezeu si fara toate acestea: botez, Cina Domnului, si toate celelalte. Am scris despre asta aici: Talharul de pe cruce si Evanghelia Vesnica Nicio sarbatoare, nici macar sabatul nu este mai valoros si mai important decat Isus, si degeaba il cinstiti si il sarbatoriti ca zi de odihna fara Hristos in dumneavoastra. Nu are nicio valoare. Puteti sa va botezati cat vreti, puteti sa luati Cina Domnului (Impartasania) cat vreti, puteti sa sarbatoriti sabate sau duminici cate vreti, puteti sa mergeti regulat la biserica, puteti sa faceti tot ce vreti, daca Isus Hristos nu locuieste in dumneavoastra cu adevarat, totul este in zadar. Totul nu foloseste la nimic. Sunteti pierduti, adica morti, vii fiind. Sunteti inca robii Satanei. Sunteti inca tributari slovei, adica nu ati inteles nimic din crestinism, si nu ati inteles Evanghelia Vesnica.

Isus Hristos

Concluzie: “Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremuri si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.(Galateni)  Dragii mei prieteni si neprieteni, daca veti continua sa sarbatoriti zile, luni, vremuri si ani, adica: Sabatul, Cincizecimea, Sarbatoarea Corturilor, Craciunul, Pastele, Luna noua, Ziua Ispasirii, si adaugati dumneavoastra ce sarbatori mai vreti, dar Isus Hristos cel viu in vecii vecilor nu este in dumneavoastra, sarbatoriti degeaba, ca nu va foloseste la absolut nimic. Nu sunteti crestini, si nu aveti nicio legatura cu crestinismul autentic, pentru ca nu aveti nicio legatura cu Hristos. Sunteti doar niste manipulati de Dracu’. Puteti sa va duceti la biserica, sa stati la slujbe, sa va dati cu curul de pamant cat vreti, sa sarbatoriti tot ce vreti, dar daca Isus nu este in voi, totul este degeaba. Nu are nicio valoare. Ma repet, dar este esential sa intelegeti asta. Daca Isus Hristos nu este in dumneavoastra, Dumnezeu dispretuieste si detesta toate sarbatorile dumneavoastra, indiferent care ar fi acestea, chiar si cele dorite de El, ca botezul, Cina Domnului, etc. pentru ca Dumnezeu nu poate sa vada niste nelegiuiti care se dau si se cred copiii Lui, in timp ce ei sunt fiii lu’ Dracu’, iar El sa aprobe asta, si sa se bucure cand vede asa ceva. Nu exista asa ceva. Este o minciuna, o autoinselare, asa cum spune Dumnezeu. Daca veniti la Dumnezeu, daca il vreti pe Dumnezeu, trebuie sa-l acceptati pe Isus Hristos, care ghiciti ce o sa faca: va pune in dumneavoastra, neprihanirea Sa, adica viata Sa. Isus nu vine niciodata singur, ci cu viata Sa, care viata este NEPRIHANITA. Daca in timp ce mergeti la biserica, dumneavoastra sunteti in continuare un iubitor si un rob al pacatului, adica un mincinos, un hot, un criminal, un nelegiuit, inseamna ca nu l-ati acceptat pe Isus in viata dumneavoastra. Inseamna ca il urati pe Isus, ca il detestati, si ca nu-l vreti ca Domn al vietii dumneavoastra. Dar daca il veti accepta cu adevarat, veti vedea fara sa faceti nimic deosebit, ca incet, incet, mintea si gandirea dumneavoastra va functiona altfel. Veti intelege altfel viata, si veti vedea altfel lumea aceasta. Duhul lui Hristos va va lumina si va va calauzi permanent, atata timp cat doriti. Puteti sa-l alungati oricand pe Isus din viata dumneavoastra. El nu sta cu forta nicaieri, pentru ca sunteti liberi, iar daca veti dori sa va intoareceti in robia pacatului, puteti sa o faceti oricand. Dar din robia pacatului la neprihanire, numai Isus poate sa va salveze, pentru ca dumneavoastra sunteti neputinciosi, oricat de mult veti merge la biserici, veti pupa moaste, icoane, veti serba zile de sarbatoare sau de odihna, etc.. Aceasta este Evanghelia VesnicaIsus Hristos si neprihanirea Sa, si nimic altceva. Nu uitati niciodata asta: Isus vine si cu neprihanire. Obligatoriu. Intreaga viata a lui Isus, simbolizata de sangele animalului de jertfa de la Templu, viata prin care noi suntem salvati, este neprihanita. Nu se poate Isus fara neprihanire, cum nu se poate neprihanire fara Isus. Nu se poate crestinism pacatos, pentru ca acela nu este crestinism, ci doar o alta facatura satanica, pentru prostii prostiti de Dracu’..

„Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava… pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru… Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului. … Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu (adica acceptati pe bune Duhul lui Isus in voi), ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre(acceptand Duhul neprihanit al lui Isus), ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege (adica sub Templu si slujbele lui), ci sub har (adica sub iertare, adica sub Isus Hristos) … Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Proverbe, Romani) Simplu si superb! Iata Evanghelia Vesnica, in frumusetea ei simpla si nepieritoare!

Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.”

Foloseste-l este GRATIS

Stiu, ceea ce am scris astazi aici, este hrana tare, foarte tare, hrana pentru adulti, pentru barbati si pentru femei, nu pentru prunci, si nu pentru copilasi. Multi nu vor intelege nimic, ba mai mult, vor crede ca eu atac biserica crestina si crestinismul. Asa au crezut si evreii cand Isus Hristos le explica tot ceea ce faceau ei fara sa inteleaga. Sper ca dumneavoastra sa nu faceti aceeasi greseala ca ei.

Cu respect,

7 thoughts on “Isus Hristos sau nimic

  1. Frumos Danut,adevar Biblic.Ce-mi pare rau e ca prea putina lume alege sa-si foloseasca creierul si se duc in continuare ca turmele la abator la toate asa zisele biserici sa caute un D-zeu care e la indemana tuturor,dar ei sant orbiti de stapanul veacului acesta si de adulaci lui.Numai bine.

  2. Cautand semantica unor comportamente,greu de incadrat, in sfera omeneasca, intamplator, am dat peste aceste randuri, pe care, din curiozitate, le-am citit. 99% mi-au placut; ramanand acel 1%, care,oricand, poate sa-ntoarca, in favoarea sa intreaga greutate a concluziilor-decizii! Nu cunosc, si n-are importanta, pentru mine, numele din spatele lor, ci mi-a atras atentia stilul si maniera de constructie. Cand se opereaza in domenii atat de delicate, precum vesnicia sufletului, se cere, macar, o minima decenta in exprimare, daca nu din respect, macar din teama, fata de Cel, despre a carui invatatura imi permit sa vorbesc. In rest sa auzim numai de bine si,sa umblati numai inaintea lui Dumnezeu, adica orice miscare, atitudine,gand si sentimente sa fie sub privirile Lui si totul va fi okay!

  3. Danut Tanase:

    Unii zbiara, altii canta,
    Exclusiv (…) un „mic popor”,
    „Limbile”-s … Semnul stiut…,
    Altii „stau pe … Adevar”.

    Cine esti, unde-ai „pornit…”
    Ca in plin primitivism,
    Cam Tarziu, in Timp rascruce (…)
    Sa carpesti la … Crestinism?!!

    Ca exemplu da-te’acum,
    Ca sa demonstrezi asa,
    Fiind aur fara zgura…
    N-ai Crezut si … „altceva”!!

    Ca „micutii” fara creier,
    Ce flirteaza c-un … Exod,
    Poate vor percepe-o clipa,
    Ca Religia-i un … Drog!!

    • Multumesc mult pentru poezie Viorel Bucsan!
      Mi-a placut mult zicerea cu… „carpeala crestinismului” zdrentuit de Dracu’ in sute, mii de invataturi si de practici penibile, biserici cazute, culte aberante, secte primitive, etc…
      Plastica imaginea! Cel putin pentru mine!
      Apreciez ceea ce ai facut!
      Cu respect,

  4. Manifestul Împărăţiei lui Dumnezeu
    Un vânt (deocamdată o adiere) de renaştere spirituală
    suflă peste noi şi ne şopteşte: Împărăţia lui Dumnezeu este
    aici şi noi suntem chemaţi să trăim în ea acum. Mai mult,
    noi suntem chemaţi să o extindem pe tot pământul. A fi în
    Împărăţia lui Dumnezeu acum înseamnă că noi, ca fii ai lui
    Dumnezeu, suntem „prinţi şi prinţese”, cu toate privilegiile
    unora care trăiesc deja în Palatul Regelui! Toate resursele
    Tatălui nostru, Majestatea Sa Regele regilor, sunt la dispoziţia
    noastră! Avem demnitate regească şi avem autoritate regească!
    Suntem chemaţi să cunoaştem aceste lucruri şi să ni le însuşim.
    Să ne intre în sânge! Să le manifestăm în mod natural. Suntem
    chemaţi să demonstrăm aceste lucruri societăţii în care trăim.
    Suntem chemaţi să creăm o cultură a Împărăţiei lui Dumnezeu.
    Suntem chemaţi să modelăm un nou fel de societate.
    Dumnezeu este în noi; Dumnezeu este cu noi; Duhul Sfânt
    este în noi. Planul Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ este
    planul lui Dumnezeu. Şi toată puterea lui Dumnezeu, care este
    în noi, este la dispoziţia noastră. El Îşi lucrează planul în noi şi
    El îl va realiza prin noi.
    Toate acestea le vom detalia în acest Manifest al
    planului lui Dumnezeu, plan exprimat prin cuvintele Fiului lui
    Dumnezeu: Vie Împărăţia Ta, adică, facă-se pe pământ voia
    Ta cum se face în ceruri.
    Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură că noi „suntem
    împreună cetăţeni (concetăţeni) cu sfinţii, oameni din casa
    (palatul) lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19). Împărăţia lui
    Dumnezeu este o realitate obiectivă, concretă. O realitate vie.
    A fi cetăţean al acestei Împărăţii înseamnă să te bucuri de toate
    privilegiile ce ţi le oferă cea mai bogată şi mai extraordinară
    „ţară” care există. Acest „Manifest al Împărăţiei lui
    Dumnezeu” are ca scop să proclame, să enunţe şi să
    8
    evidenţieze frumuseţea şi bogăţia acestei Împărăţii. Să-i facă pe
    oameni să dorească să obţină cetăţenia acestei Împărăţii, să-i
    înveţe să se bucure de toate privilegiile pe care le oferă ea şi să
    le arate obligaţiile nobile care le vin odată cu această cetăţenie.
    Iată textele de bază ale Împărăţiei:
    „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns
    să vestesc săracilor Evanghelia. M-a trimis să-i vindec pe cei
    cu inima zdrobită, să vestesc prizonierilor de război eliberarea
    şi orbilor primirea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să
    vestesc anul de îndurare al Domnului” („Declaraţia program” a
    lui sus în Nazaret, în Luca 4:18).
    „Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi
    predica şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu”
    (Luca 8:1).
    „Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai săi, le-a
    dat putere şi autoritate peste toţi demonii şi să vindece bolile.
    Apoi i-a trimis să predice Evanghelia Împărăţiei lui
    Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi” (Luca 9:1-2).
    „Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan (Botezătorul);
    de atunci încoace se predică (se proclamă) Evanghelia
    Împărăţiei lui Dumnezeu; şi fiecare, ca să intre în ea, dă
    năvală” (Luca 16:16).
    „Fariseii L-au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia
    lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui
    Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să izbească privirile. Nu se
    va zice: „Uite-o aici” sau „Uite-o acolo”. Căci iată că Împărăţia
    lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”.(Luca 17:20-21).
    „După suferinţa Lui, li S-a prezentat viu, prin multe
    dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi
    vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui
    Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 1:3).
    9
    Apostolul Pavel. „Dar eu nu ţin cu orice preţ la viaţa
    mea ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc
    cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul sus
    ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. Şi acum, ştiu
    că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora
    am umblat predicând Împărăţia lui Dumnezeu… Căci nu
    M-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu”
    (Faptele Apostolilor 20: 24-27).
    „Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase
    cu chirie. Îi primea pe toţi cei care veneau să-l vadă, predica
    Împărăţia lui Dumnezeu şi îi învăţa pe oameni cu toată
    îndrăzneala şi fără nici o piedică cele privitoare la Domnul sus
    Cristos” (Faptele Apostolilor 28:30-31).
    „El (Dumnezeu) ne-a eliberat de sub autoritatea
    întunericului şi ne-a transferat în Împărăţia Fiului iubirii
    Lui” (Coloseni 1:13).
    „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi
    băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Cine îi
    slujeşte lui Cristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu şi
    cinstit de toţi oamenii” (Romani 14:17-18).
    „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în
    putere” (1 Corinteni 4:20).
    „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi
    dreptatea Lui. Şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe
    deasupra” (Matei 6:3).
    „Vie Împărăţia Ta: Facă-se pe pământ voia Ta aşa
    cum se face în ceruri” (Matei 6:10).
    „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau
    prin ce parabolă o voi prezenta? Se aseamănă cu un grăunte
    de muştar, care atunci când este semănat în pământ, este cea
    mai mică dintre toate seminţele de pe pământ, dar, după ce a
    fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate
    zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi
    pot face cuiburi la umbra lui” (Marcu 4:30-32).
    10
    „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci
    ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele
    Tău, oameni din toate seminţiile şi de toate limbile, din toate
    popoarele şi din toate naţiunile şi ai făcut din noi, pentru
    Dumnezeul nostru, regi şi preoţi şi noi vom împărăţi pe
    pământ” (Apocalipsa 5:10-11).
    „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. Ogorul
    este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt
    fiii celui rău; vrăşmaşul care a semănat-o este diavolul;
    secerişul este sfârşitul acestei epoci; secerătorii sunt îngerii.
    Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi la
    sfârşitul acestei epoci. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei
    vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt
    cauză de păcătuire şi pe cei care trăiesc fără de lege şi-i vor
    arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea
    dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în
    Împărăţia Tatălui lor” (Matei 13: 37-40).
    „Căci ştiţi bine că nici un imoral, nici un corupt, nici un
    lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are drept de
    rezidenţă în Împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu…
    Comportaţi-vă, deci, ca nişte fii ai luminii, căci produsul luminii
    este bunătatea, dreptatea şi adevărul” (Efeseni 5:5,8-9).
    Pe baza acestor texte şi a altora pe care le vom cita în
    continuare, trebuie să schiţăm acum
    Imaginea pe care ne-o oferă Fiul lui Dumnezeu
    despre lume şi viaţă.
    Omul – bărbat şi femeie – fost făcut după chipul şi
    asemănarea lui Dumnezeu. Mandatul pe care i l-a dat Creatorul
    a fost să stăpânească peste planeta Pământ. Când omul a
    ascultat de satan (nu-l vom învrednici cu a-i scrie numele cu
    majusculă!), omul – bărbatul şi femeia – i-au cedat lui satan
    stăpânirea peste planetă, după principiul stabilit de Dumnezeu
    că „sunteţi robii (sclavii) celui de care ascultaţi”
    (Romani 6:16). Când Isus a fost ispitit în pustie, diavolul
    11
    „L-a urcat pe un munte înalt şi i-a arătat într-o clipă toate
    regatele pământului şi i-a zis: „Ţie Îţi voi da toată autoritatea şi
    gloria acestor regate; căci mie îmi este dată şi o dau oricui
    vreau. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta”
    (Luca 4:5-7). Isus nu îi contestă acest drept. Dimpotrivă, mai
    târziu vorbindu-le ucenicilor Săi, Isus se referă la satan ca la
    „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12:31; 14:36; 16:11).
    Să reţinem un text definitoriu şi fundamental: „Fiul lui
    Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului”
    (1 Ioan 3:8). La data la care Şi-a început misiunea, Isus îl
    considera pe diavolul drept „stăpânitorul lumii acesteia”
    (Ioan 12:31), considera ca pe această planetă era „împărăţia
    lui,” a diavolului (Matei 12:26) şi îl considera pe diavolul ca pe
    un om tare, care îşi păzeşte cu străşnicie bunurile din casă, iar
    pe Sine se prezintă ca pe Unul şi mai tare, care vine să-i ia
    stăpânului casei bunurile (Matei 12:29). Cu alte cuvinte, pe
    această planetă care este împărăţia lui satan, Isus aduce o altă
    Împărăţie, care este Împărăţia lui Dumnezeu. Isus produce
    o invazie a împărăţiei lui satan, forţând în această împărăţie
    a răului Împărăţia lui Dumnezeu. După ce această Împărăţie
    capătă aici un cap de pod, ea începe să se extindă şi pe măsură
    ce se extinde, împărăţia diavolului trebuie să se restrângă.
    Isus voia să-i convingă pe oameni să treacă din
    împărăţia lui satan în Împărăţia lui Dumnezeu (vezi Faptele
    Apostolilor 26:17-18), dar El ştia că există două piedici enorm
    de mari în calea acestei treceri: (1) prin ascultarea oamenilor de
    satan, acesta a căpătat dreptul juridic asupra oamenilor şi acum
    nu-i mai lasă să plece; şi (2) prin neascultarea de Dumnezeu,
    oamenii au încălcat justiţia lui Dumnezeu, care a decretat că
    „plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). Cu alte cuvinte,
    satan nu-i lasă să plece, şi Dumnezeu nu vrea (şi nici nu poate!)
    să-i primească. Isus a rezolvat aceste probleme uriaşe murind
    în locul tuturor oamenilor pe cruce, prin care a anulat dreptul
    diavolului de a ne fi stăpân şi ne-a împăcat cu justiţia lui
    12
    Dumnezeu. Acum, datorită morţii Lui în locul nostru, satan nu
    ne mai poate ţine în sclavie, iar Dumnezeu ne aşteaptă cu
    braţele deschise. Crucea este poarta de trecere din împărăţia lui
    satan în Împărăţia lui Dumnezeu (vezi pentru aceasta Evrei
    10:19). Trebuie să facem observaţia că nici acum, după ce Fiul
    lui Dumnezeu a murit în locul nostru, Dumnezeu nu ne obligă
    să ieşim de sub satan şi să trecem în Împărăţia Lui. El doar ni
    se oferă să ne fie Împărat şi să venim în Împărăţia Lui, cu toate
    privilegiile pe care ni le oferă aceasta. Dar, cine vrea să rămână
    sub diavolul, o poate face . Numai că, în cazul acesta, cei ce
    rămân acolo sunt acum sub stăpânirea lui înrobitoare prin
    alegerea lor liberă.
    Isus i-a instruit pe ucenicii Săi în toate aspectele
    Împărăţiei lui Dumnezeu şi apoi i-a trimis prin sate şi oraşe să
    predice şi ei această Împărăţie. Apoi le-a prezis că
    „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi predicată în toată
    lumea, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor.
    Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14). Când noi citim că
    Evanghelia Împărăţiei va fi predicată „ca să slujească de
    mărturie”, ne imaginăm că aceasta este o formalitate pentru ca
    ei să nu spună la judecata de pe urmă că n-au auzit despre ea
    niciodată. Trebuie să accentuăm puternic că nu acesta era
    sensul în care vorbea Isus. În concepţia şi practica juridică
    ebraică, martorul avea rolul avocatului apărării: El trebuia să
    convingă judecătorul de dreptatea celui pentru care depunea
    mărturie. În felul acesta este folosit termenul de „Martor” şi
    „mărturie” cu privire la Isus în Cartea Apocalipsa: El este
    Martorul a cărui mărturie îl înfrânge pe satan şi cucereşte
    toate naţiunile. Prin urmare, predicarea Evangheliei
    Împărăţiei se face cu scopul de a convinge toate naţiunile de
    adevărul ei şi de aducere a tuturor naţiunilor în această
    Împărăţie. Cu scopul acesta le dă Isus ucenicilor săi marea
    însărcinare, sau marea trimitere: „Toată puterea (autoritatea)
    Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi ucenicizaţi
    13
    toate naţiunile, botezându-le în Numele Tatălui, al Fiului şi al
    Duhului Sfânt şi învăţându-i să împlinească tot ce v-am
    poruncit. Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul
    veacului” (Matei 28:18-20).
    Este evident că Domnul Isus gândea totalmente în
    termenii Împărăţiei lui Dumnezeu. Apostolul Pavel, aşa cum
    se vede din textele citate mai sus, gândea în termenii
    Împărăţiei lui Dumnezeu. Apostolul Ioan, atât în prima lui
    Epistolă, cât şi în Apocalipsa, gândea în termenii împărăţiei
    lui Dumnezeu. Apostolul Petru, gândea evident în termenii
    Împărăţiei când scria aceste cuvinte măreţe: „Voi, însă, sunteţi o
    rasă aleasă (specială), o preoţie regească, o naţiune sfântă, un
    popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să
    vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric
    la lumina Lui minunată” (1 Petru 2:9).
    Odată cu intrarea creştinismului sub robia imperiului
    roman, sub Constantin şi sub succesorii lui, gândirea în
    termenii unei Împărăţii cereşti pe pământ a fost estompată. La
    Reformă, gândirea creştină a fost orientată complet către
    mântuirea sufletului ca să poată merge în cer. Abia prin fraţii
    moravieni (începând de prin 1720) şi apoi prin William Carey
    (1761-1834) s-a aprins din nou flacăra misionară şi
    creştinismul şi-a recăpătat dimensiunea lui globală. Dar atenţia
    a rămas totuşi fixată pe mântuirea sufletului. Creştinismul era
    pentru mulţi doar o agenţie care duce sufletele în cer după
    moarte.
    Abia prin 1970-1980, prin George Ladd (The Presence
    of the Future) şi John Wimber (Thw Way In Is the Way Out),
    s-a produs întoarcerea atenţiei spre învăţătura Domnului
    Isus despre Împărăţia lui Dumnezeu. De atunci încoace, o
    mulţime de teologi şi predicatori şi scriitori clădesc o nouă
    teologie a Împărăţiei lui Dumnezeu pe baza învăţăturii
    Domnului Isus. Printre ei, amintesc pe N.T.Wright (God and
    the Victory of God), Gregory Boyd (God at War), Harold
    14
    Eberle (Christianity Unashackled), Bill Johnson (When Heaven
    Invades the Earth), Danny Silk (The Culture of Honor),

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s