Paste in Cipru

Motto: Isus a intrat in Templul lui Dumnezeu. A dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau in Templu, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei si le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casa de rugaciune.” Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari.” (Matei)

Anul acesta, in scurta vacanta de Paste, am fost impreuna cu niste prieteni minunati, in Cipru. A fost realmente superb! Oamenii au fost minunati, vremea minunata, hotelul, mancarea, locurile vazute, totul a fost foarte frumos! Doar un mic nor a fost in tot acest paradis. La sfarsitul excursiei, adica in ultimele ei ore, o raceala care incepuse timid in primele zile, s-a declansat cu forta, si am zburat spre Romania cu 39 de grade febra. Acum mie imi este bine, dar… acum a luat-o si Carmen, intr-o varianta mult mai usoara ca a mea!

Vreau sa va vorbesc neaparat despre un simtamant care ma incearca tot mai des cand vizitez moschei. Pentru mine, este ceva foarte placut sa intru in ele, si am sa va explic de ce. In primul rand, este acea simplitate extraordinara, care parca iti limpezeste gandurile. Nu te disturba nimic. Nicio icoana, niciun sfant, nicio statuie, nicio lumanare, niciun traseu prestabilit de altii ca sa te inchini, NIMIC din toate acestea. Ti se ofera ocazia sa fii doar tu cu Dumnezeul tau. Poti sa te asezi unde vrei si cum vrei. Poti sa stai in picioare sau pe jos, mai turceste sau  mai normal ca sa spun asa, nu conteaza. Podeaua este totdeauna moale, de parca pasesti pe nori, pentru ca este acoperita cu covoare foarte placute, atunci cand pasesti pe ele. Se stie ca in moschee intri descult, fara pantofi, iar multi musulmani se spala pe picioare inainte de a intra. Cand incepi sa pasesti pe acele covoare moi, deja incepi sa te relaxezi, sa te simti bine, sa fii degajat, sa te simti ca acasa, ca intr-o Casa de rugaciune cumva?!. In aceste conditii, gandurile iti pot zbura in liniste catre Dumnezeu, daca vrei. Dumnezeul tau personal, nu al acelei cladiri, nu al acelui cult. Un crestin adevarat nu se fereste de cladiri, de alte culte, de alti oameni, de alte obiceiuri. Isus Hristos mergea si intra peste tot, atat la evrei cat si la pagani. Nu avea taboo-uri. Daca eu ma duc la o moschee, asta nu inseamna ca ma inchin lui Allah, si nici ca sunt de acord cu tot ceea ce fac musulmanii in religia lor, iar daca ma duc cu alti oameni la o biserica ortodoxa sau catolica, asta nu inseamna ca ma inchin acelui Dumnezeu sinistru care ii pune pe oameni sa pupe carpe, lemne si morti. Nu! Eu raman in continuare cu Dumnezeul meu, ei cu al lor, doar ca nu-i privesc rau, nu-i privesc cu manie, si incerc sa le spun adevarul atat cat pot. Faptul ca intru incolo si incoace, nu schimba cu nimic acest adevar: ca eu am Dumnezeul meu si ei pe al lor..

„Daca va pofteste un necredincios la o masa, si voiti sa va duceti, sa mancati din tot ce va pune inainte, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului.” (1Corinteni)

Sa nu uitam niciodata, ca Dumnezeu nu uraste oamenii, ci ii iubeste. Pe toti! Musulmanii, cu toata indaratnicia lor in unele privinte, ca si unii „crestini” de altfel, sunt iubiti si protejati de Dumnezeu, desi nu sunt considerati ca fiind poporul Sau, asa cum sunt considerati evreii, prin legamintele facute de Dumnezeu cu ei, dar… cu toate acestea, si ei, musulmanii, sunt tot fratii nostri, sunt la fel de iubiti de catre Dumnezeu, cu sanse egale la salvare, ca si noi crestinii, si ca oricare alt om, indiferent de religia lui. Iata ce spune Biblia despre Ismael, parintele musulmanilor:

„Ingerul Domnului i-a zis: „Iata, acum esti insarcinata si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ismael, caci Domnul a auzit mahnirea ta. El va fi ca un magar salbatic printre oameni, mana lui va fi impotriva tuturor oamenilor, si mana tuturor oamenilor va fi impotriva lui, si va locui in fata tuturor fratilor lui. … Agar a nascut lui Avram un fiu, si Avram a pus fiului, pe care i l-a nascut Agar, numele Ismael. … Dumnezeu a zis: „Cu adevarat, nevasta ta, Sara, iti va naste un fiu, si-i vei pune numele Isaac. Eu voi incheia legamantul Meu cu el, ca un legamant vesnic pentru samanta lui dupa el. Dar si cu privire la Ismael te-am ascultat. Iata, il voi binecuvanta, il voi face sa creasca si il voi inmulti nespus de mult, doisprezece voievozi va naste, si voi face din el un neam mare. Dar legamantul Meu il voi incheia cu Isaac, pe care ti-l va naste Sara la anul pe vremea aceasta.” Cand a ispravit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a inaltat de la Avraam.” (Geneza)

Aceasta este pe scurt, istoria lui Ismael, cel din care s-au inmultit musulmanii de astazi. Dupa cum se vede si din textul Bibliei, Ismael nu este urat, dispretuit sau blestemat de catre Dumnezeu, ci dimpotriva, este ajutat sa supravietuiasca si sa se inmulteasca, este binecuvantat si el de catre bunul Dumnezeu, si facut un neam mare. Apoi, din toate aceste texte se vede cum s-a implinit profetia fata de urmasii lui Ismael, care traiesc exact asa cum a prezis Dumnezeu: ca niste catari salbatici printre oameni, toti vor fi impotriva lor, si ei impotriva tuturor. Si mai sunt oameni care spun ca Biblia este doar o invetie, basme pentru prosti! Uite ca „basmele” se implinesc. Cum comentati asta dragilor?!

Sa nu intelegeti cumva, ca scriind ceea ce am scris pana acum, sustin cumva comportamentele aberante din Islamism, asa cum nu sustin nici comportamentele aberante din crestinism, si din oricare alta religie. Extremismul de orice fel, nu poate sa duca la nimic bun, nu poate sa duca decat la moarte si la distrugeri de bunuri materiale si de vieti omenesti. Terorismul este o aberatie, este o crima care nu poate sa fie explicata si justificata de absolut nimic. Nicio religie si nici ideologie nu poate sa aduca argumente in favoarea asasinatelor comise in numele lui Dumnezeu. Doar niste minti bolnave pot sa faca asta. Dumnezeu nu este vinovat ca Dracu’ manipuleaza mintile umane prin religie, ca sa faca din oameni, demoni adevarati. Sa nu uitam ca demonii sunt in noi toti, nu numai in unii sau in altii. Cand mintiti, cand furati, cand inselati, cand manipulati, etc… nu sunteti cu nimic mai prejos in fata lui Dumnezeu, decat acela care se detoneaza intr-o gara, autobuz sau statie de metrou. Sunteti la fel de vinovati. Sa nu va faceti iluzii desarte in privinta pacatului, cum ca ar fi pacate mai acceptabile si mai putin acceptabile, pacate mai negre, si pacate mai albe. Nu exista asa ceva! Pacatul este pacat, fie ca este crima, fie ca este furt, fie ca este minciuna sau oricare alta nelegiuire care se face sub soare, de catre muritorii condusi de Dracu’.

Ceea ce vreau sa spun in final, este faptul ca in mintea mea, moscheea este mult mai aproape de ceea ce inseamna Casa de rugaciune, asa cum este ea definita in Biblie, decat bisericile stupid impopotionate cu tot felul de zorzoane inutile, cu tot felul de practici inutile, cu tot felul de slujbe inutile. Cand spun asta, ca moscheea este mai aproape de ceea ce inseamna o Casa de rugaciune, ma refer desigur, doar la acele momente, cand in moschee nu se desfasoara activitati coordonate de clericii musulmani. In acele momente, cand clerul musulman isi face slujbele, moscheea este la fel ca oricare alt locas de cult. Inchinatorii se supun regulilor religiei lor. Eu ma refer aici, doar la momentele cand spatiul moscheii este liber de orice activitate religioasa organizata, si oricine poate intra sa viziteze sau sa se roage, oricarui dumnezeu care este in mintea si in sufletul lui. Bisericile crestine, datorita multiplelor lucruri inutile din ele, nu iti ofera aceasta simplitate pe care ti-o ofera o moschee. Bisericile „crestine”, chiar si atunci cand nu se desfasoara slujbe in ele, sunt reci, neprimitoare in marea lor majoritate. Ori sunt ca niste muzee cavou, datorita multiplelor forme de arta din interior si a numeroaselor sarcofage de personalitati inhumate acolo, ori inutil impopotionate cu tot felul de lucruri care nu au ce cauta intr-un astfel de spatiu ce inchinare: icoane, moaste, statui de sfinti, etc…. Ma refer aici la bisericile istorice, cele protestante sau neoprotestante nici nu au usile deschise in cursul saptamanii. Ele se joaca de-a Dumnezeu, doar sambata sau duminica, dar sunt la fel de reci si de neprimitoare. Ele nu au moaste, icoane sau sfinti, dar in schimb au doctrine, reguli, coduri vestimentare, alimentare, etc… ceea ce le face la fel de reci si de neprimitoare. Daca intri in ele se vede imediat ca nu esti unul de-al lor si se uita la tine ca si cum ai fi unul de pe alta planeta, care trebuie musai dresat sa arate si sa se comporte ca ei. Vor sa te zombizeze. Asta iti fura placerea de Dumnezeu si de viata. Daca vrei sa ramai un inchinator normal, inseamna in mintea lor schilodita, ca inca iti place lumea de afara, nu mica lor lume de interior.

Am sa va prezint acum si cateva imagini, imagini in antiteza. Imagini din moscheea Lala din Famagusta, si din biserica Arhiepiscopala din Nicosia. Moscheea Lala este o fosta catedrala crestina, transformata de musulmani in moschee, prin adaugarea unui minaret in partea din stanga a ei, si prin eliminarea inutilelor zorzoane „crestine”. Asta, faptul ca moscheea Lala a fost candva o catedrala crestina, ajuta si mai mult la antiteza pe care vreau sa o vedeti si sa o intelegeti, pentru ca pana la urma, comparam doua catedrale crestine, doua biserici crestine. Moscheea Lala din Famagusta, este intruchiparea simplitatii, iar biserica Arhiepiscopala din Nicosia, este intruchiparea aglomerarii inutile si nefolositoare, care iti oboseste mintea si sufletul, cel putin in viziunea mea.

Judecati singuri, unde v-ati simti mai bine, mai linistiti, mai liberi, mai aproape de Dumnezeu.

Biserica Arhiepiscopala din Nicosia.

IMG_0683

IMG_0684

IMG_0692

IMG_0717

IMG_0696

IMG_0698

Moscheea Lala Mustafa Pasa din Famagusta

IMG_2231

IMG_2237

IMG_2249

IMG_2263

IMG_2248

IMG_2224

Fiind in Cipru, majoritatea greaca fiind de religie ortodoxa, si cum majoritatea grupului nostru era de crestini ortodocsi, normal ca in seara de inviere, am fost cu ei la biserica. Eu nu ma feresc sa merg in orice biserica, si la orice cult. Eu stiu ceea ce cred, si fiecare trebuie sa stie ce face si ce crede. Am fost primiti foarte bine, la o biserica romaneasca de langa Nicosia, si ne-am simtit minunat. Putem sa traim frumos impreuna, chiar daca credem lucruri diferite. Pentru asta nu trebuie sa ne uitam urat unii la altii, si nici sa ne dusmanim unii pe altii. Nici macar pe musulmani nu trebuie sa-i dispretuim apriori. Si intre musulmani sunt oameni de toata isprava, si de o moralitate si cinste, impecabile. Apropo de asta, cand am vizitat Famagusta, localitatea care se afla in partea turca a Ciprului, cineva si-a uitat camera de filmat intr-un magazin, cu patron musulman desigur, deoarece ne aflam in zona turca a Ciprului. Ajunsi la hotel si constatand lipsa camerei, pagubitul, mai, mai ca a renuntat, dar Dumnezeu i-a pus in gand sa incerce sa o gaseasca. A doua zi de Paste, in timp ce noi petreceam la hotel cu tot felul de bunatati, prietenul nostru a plecat din nou prin locurile in care banuia ca a putut sa piarda camera. A trebuit sa se duca evident, si in zona turca, adica sa treaca din nou frontiera dintre greci si turci, ce imensa prostie si divizarea asta a Ciprului, si sa mearga din nou in Famagusta, la magazinul musulman, de unde cumparase cu o zi inainte, cateva nimicuri. Tot acest periplu a durat o zi intreaga, deoarce in ziua cand a pierdut camera, am vizitat mai multe locuri si orase, si a trebuit sa treaca pe la toate. Camera fusese pierduta in Famagusta, in magazinul musulman. Patronul, om simplu, modest si moral, il astepta parca, ca sa-si recupereze bunul pierdut. Negustorul, turcul musulman, i-a inapoiat cu bucurie proprietarului ghinionist, camera de filmat pierduta. Trebuie sa va spun ca turcii, chiar si negustorii ca cel din Famagusta, nu sunt asa de bogati, de instariti, de plini de bani, asa ca gestul turcului, a fost si este cu atat mai valoros. Pentru el, ca si pentru oricare alt om, acea camera pierduta, putea sa fie o sursa de venit. Putea sa minta ca nu a gasit-o, ca nu este la el, ca nu a vazut-o, si asa mai departe. Ce ziceti de intamplarea asta?! Credeti ca in Romania ortodoxa in proportie de peste 80%  o mai gasea?! Eu sincer cred ca erau foarte putine sanse sa se intample asa ceva.

Iata si cateva fotografii de la biserica romaneasca de langa Nicosia.

IMG_2351

IMG_2354

IMG_2371

Aceasta a fost mica mea poveste pe Paste, din Cipru. Daca am sa am timp si chef, pentru ca raceala este pe ultima suta de metri, am sa mai postez fotografii, si niste ganduri despre aceasta experienta frumoasa. Pana atunci, sa nu uitam in nicio zi a anului si a vietilor noastre, nu doar o data pe an, ca… Hristos a INVIAT! Bucurati-va!

Umblarea cu Dumnezeu este simpla, usoara si frumoasa. Nu va complicati inutil!

Cu respect,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s