NEPRIHANIREA, cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers

Motto: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant.” (Romani)

Dragii mei prieteni sau neprieteni, stiu ca este vremea vacantelor, a relaxarii si a micilor sau a mai marilor bucurii. De aceea, si nu numai de aceea, vreau sa va „vorbesc” astazi, despre un subiect cu adevarat minunat, cu adevarat inaltator, cu adevarat important, din toate punctele de vedere, mai important decat orice alta tema din crestinism. Acest subiect, este crestinismul insusi! Un subiect la fel de mare ca Dumnezeu, un subiect care este chintesenta intregului crestinism, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Acum, pentru ca aveti mai mult timp, poate, sper, ca o sa va ganditi mai profund, la acest adevar fundamental al crestinismului, adevar care se contopeste cu insusi Dumnezeu, adica ESTE insusi Dumnezeu. Un adevar care va fi inteles la adevarata lui valoare, doar de catre adevaratii fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu „functioneaza”, nu fiinteaza, in afara acestei stari. Am sa va „vorbesc” astazi, despre neprihanire. Neprihanirea este mai importanta decat invierea, si o sa vedeti imediat de ce. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu ar fi fost niciodata inviat de catre Tatal Sau, daca nu ar fi fost neprihanit la modul absolut. Fara neprihanire, nu exista nicio inviere, pentru nimeni, nici pentru oameni, si nici macar pentru Fiul lui Dumnezeu! Fara neprihanire, nu exista viata! Va surprinde acest adevar maret care se gaseste pe paginile Bibliei? Sa nu va suprinda! Neprihanirea este tot ce conteaza cu adevarat. Neprihanirea este esenta si definirea vietii dumnezeiesti, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu este neprihanit, iar neprihanirea, este atributul suprem al dumnezeirii, si „legea” care guverneaza Universul intreg. Neprihanirea este strans legata de viata, pentru ca viata lui Dumnezeu, este neprihanire in stare pura, si oricine are viata lui Dumnezeu in el, automat are in el, si neprihanirea dumnezeiasca. Fara neprihanire nu exista viata, iar fara viata, nu exista neprihanire! Neprihanirea este strans legata de Dumnezeu, asa cum este strans legata de viata lui Dumnezeu. Fara neprihanire, asa cum s-a dovedit pe planeta Pamant, nu exista decat faradelege si moarte, crima, hotie, minciuna, abuzuri, nedreptate, razboaie, etc, asa cum vedem de generatii intregi pe planeta noastra. Nimic nu s-a schimbat, pentru ca nu se poate schimba, in aceste conditii ale pacatului, decat in anumite persoane, in toti cei care vor asta, neprihanirea, si pentru a avea neprihanire, il accepta pe Dumnezeu in viata lor, pentru a putea birui pacatul si moartea. Sigur ca Dracu’, a contrafacut si acest adevar: ca numai Dumnezeu iti poate da neprihanirea, si l-a pus pe om la cazne inutile, ca sa incerce sa se neprihaneasca singur, prin puterile si prin faptele lui. Lucru imposibil de altfel, asa cum constata orice om care vrea sa duca lupta cu pacatul prin sfortari proprii, adica prin faptele lui „bune”. Am afirmat de multe ori pe paginile acestui blog, acest lucru fundamental al adevaratului crestinism: neprihanirea = viata, iar viata = neprihanire. Legatura dintre viata si neprihanire este indisolubila si  indestructibila! Neprihanirea este starea normala a dumnezeirii. Neprihanirea este esenta dumnezeirii, este viata eterna a lui Dumnezeu, este „legea” care guverneaza totul.

  • Pe cararea neprihanirii este viata, si pe drumul insemnat de ea, nu este moarte.” (Proverbe)

Neprihanirea este acea stare initiala, in care am fost si noi creati, cu viata si neprihanire in noi, de catre bunul Dumnezeu. Starea aceea de bunatate absoluta, de bun simt si de iubire absoluta, cu toate trairile, gandurile si starile sublime de care poate sa fie capabil omul, intr-o relatie simbiotica cu Dumnezeul lui neprihanit, se numeste neprihanire. Starea aceea de frumusete fara pata, pura, de feciorie a sufletului si a mintii! Starea aceea de bine, de fericire si de pace absoluta, de inocenta, se numeste neprihanire! Am pierdut toate acestea, asa cum se vede din viata noastra cotidiana de pe planeta Pamant, prin despartirea de Dumnezeu. Cand nu-l mai ai pe Dumnezeu cel neprihanit, nu mai ai nici neprihanire. Neprihanirea este absenta raului sub orice forma a lui. Neprihanirea este binele suprem. Problema fundamentala a crestinismului, dupa parerea mea, este raportarea noastra la Dumnezeu. Cum il vedem pe Dumnezeu? Ca pe un tiran sau ca pe un tata iubitor? Cum intelegem comportametul lui, ca fiind abuziv si fara mila sau ca fiind plin de mila si de dragoste fata de noi? Din nefericire, Crestinismul SRL, cel controlat de Dracu’, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe un tiran de care trebuie musai sa-ti fie frica, permanent, toate zilele vietii tale. Toate zilele vietii tale, trebuie sa traiesti cu spaima de Dumnezeu. Acest fel de „crestinism”, acest „adevar crestin”, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe o fiinta cu care nu prea ai vrea sa ai de-aface, decat cel mult din interes. Ca sa-ti dea viata vesnica de exemplu sau sa nu te pedepseasca. Si pentru asta, faci orice. Gresit! Imparatia lui Dumnezeu nu este constrangere, nici pedeapsa, nici recompense, si nu consta nici in lucruri materiale, ci in altceva. Esenta ei absoluta este neprihanirea si viata, care trebuie sa fie in noi. Dar nu neprihanirea data de Lege, indiferent care lege, ci doar cea data de Isus Hristos in dar. Legea nu poate sa ofere, sa dea, nicio neprihanire. Legea, oricare ar fi ea, nu te poate face neprihanit. Tu singur, nu te poti face neprihanit implinind o lege. Oricare lege. Neprihanirea este ceva viu, este viata complexa, asa cum am spus. Este viata lui Dumnezeu! Neprihanirea nu poate sa fie, si nu este slova, litera de lege, care nu poate sa dea nimanui viata. Neprihanirea este viata insasi, este Duhul lui Hristos, adica neprihanirea si viata lui Hristos! Numai Hristos prin Duhul Sau, poate sa dea viata si neprihanire, pentru ca numai El si Tatal Sau au asta. La Creatie, asta au si daruit ei, tuturor creaturilor: viata si neprihanire. De aceea mancau atat omul cat si leul, verdeturi, fructe, iarba, pentru ca erau neprihaniti. Si omul, dar si animalele, erau neprihanite, adica nu faceau niciun rau, asa cum erau si Adam si Eva. Raul a aparut dupa despartirea de Dumnezeu. Vedeti acum cat de importanta este intelegerea faptului ca nu exista TRINITATE in crestinism, o a treia persoana a dumnezeirii, ci doar Tatal, Fiul Sau si Duhurile lor? Aici se vede limpede, ca o a treia persoana a dumnezeirii, este un nonsens. Nu are ce cauta in adevarata invatatura crestina. Neprihanirea lui Hristos, este doar a lui Hristos, si in consecinta, nu ti-o poate da decat Hristos, si nimeni alticineva sau altceva. Nu ti-o poate da o alta persoana, Duhul Sfant de exemplu, alta persoana decat proprietarul de drept al propriei neprihaniri, adica Isus Hristos. Legea cum spuneam, are alt rol. Ea doar defineste foarte vag, diferenta dintre pacat/faradelege, si neprihanire. Neprihanirea lui Hristos, este altceva, si este mult peste legea celor 10 porunci, care sigur ca este si ea parte a neprihanirii, dar nu este esenta ei, nu este TOATA neprihanirea. Toata neprihanirea, neprihanirea adevarata, este doar a lui Isus Hristos, si la Tatal Sau. Numai neprihanirea poate sa ofere pe Pamant si in Univers, ca mod de coportament si de guvernare, pacea, fericirea si bucuria, cu adevarat. Legea nu poate sa ofere asa  ceva, pentru ca Legea nu poate sa dea neprihanire, asa cum am mai spus sau mai exact, asa cum spune Biblia:Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege, vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege, despre ea marturisesc Legea si Prorocii, si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.” (Romani)   „Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu, caci, daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni)

Doar cine traieste in neprihanire este neprihanit, adica doar cel in care locuieste Duhul lui Hristos, nu o asa zisa a treia persoana a dumnezeirii, numita Duhul Sfant. Nu Duhul Sfant a stat pe cruce, ci Isus. Nu Duhul Sfant a invins pacatul si implicit pe Satana, ci Isus Hristos! Nu prin Duhul Sfant a produs Isus Hristos neprihanire, ci prin Duhul Tatalui Sau. Asa cum Duhul Tatalui a fost cu Hristos si in Hristos, asa si Duhul lui Hristos este cu noi, si in noi, ca sa avem viata si neprihanirea Sa. Nu cel ce se duce la biserica, pupa icoane, moaste, si aprinde lumanari, nu cel care pazeste o zi de odihna anume sau care nu manaca anumite alimente, iar in viata de toate zilele este doar un simplu nelegiuit, adica robul lu’ Dracu’, nu al lui Hristos, este considerat neprihanit, ci doar cel care chiar este neprihanit, prin Duhul lui Isus. Dusul la biserica, ritualurile si traditiile, dogmele bisericesti, „tainele” bisericilor, nu vor neprihani pe nimeni, asa cum nici Templul evreiesc nu a neprihanit pe nimeni. Neprihanirea nu vine prin asa ceva. Este o minciuna satanica asta! Neprihanirea autentica, vine doar de la Isus Hristos, Cel Viu in vecii vecilor. Neprihanira nu se poate obtine altfel, pe alta cai, si prin alte mijloace. Neprihanirea adevarata, nu cea falsa, contrafacuta de Dracu’, se obtine doar de la Isus Hristos, prin Duhul Sau.

  • Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire, este nascut din El.”
  • Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit.” (1Ioan)
  • „… cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!” (Romani

„Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege, si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani)  Acest text din Romani, ne spune inca o data, daca mai era nevoie, si pentru unii este, ca relatia adevarata, sigura si trainica cu Viul Dumnezeu, nu deprinde de absolut nimic. Nu depinde de dusul la biserica, nu depinde de niste ritualuri, nu depinde de niste dogme mai mult sau mai putrin adevarate, nu depinde nici macar de citirea Bibliei! Sa nu fiti socati! Si sa nu credeti ca spunand asta, am sa ma contrazic in cele ce voi scrie mai departe. Dumnezeu, acolo unde omul vrea si accepta sfaturile Sale, din toata inima sa, daca accepta indemnurile lui Dumnezeu, care vin prin mintea omului, prin constiinta lui, si daca raspunsul omului este pozitiv la aceste indemnuri spre bine, atunci omul, oriunde s-ar afla el pe planeta Pamant, nu mai are nevoie nici de biserici, nici de popi, nici de pastori, nici de ritualuri stuptide. Il are pe Dumnezeu, si este de ajuns. Asta inseamna ca are totul. Asta inseamna ca mintea lui, se schimba dintr-o minite nelegiuita, intr-o minte neprihanita, prin puterea lui Dumnezeu. Viul Dumnezeu scrie cu Duhul lui Isus, neprihanirea Sa, in mintea si inima noastra! Asta este suprema stare, suprema satisfactie, pentru un crestin autentic. pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei) Dumnezeu ne satura cu neprihanirea Sa, atat in viata aceasta, cat si in cea viitoare. Dumnezeu promite, ca orice om de pe planeta Pamant, care iubeste cu adevarat neprihanirea, care o intelege in profunzimile ei de bunatate, de prosperitate, de intelepciune, stiinta si tehnologie la superlativ, si o doreste din tot sufletul lui, care este insetat in permanenta de ea, nu va fi dezamagit de Dumnezeu! El va fi saturat, acum, dar si in viata viitoare! Va fi indestulat cu neprihanire. Va avea cata neprihanire doreste! Neprihanirea dumnezeiasca nu are sfarsit, ea este intr-o continua crestere si perfectionare, pentru ca Dumnezeu insusi este un Creator etern, si un Neprihanit etern. Si in vesnice o sa fim saturati cu neprihanire, adica calitatea neprihanirii noastre, va creste tot timpul, va creste vesnic.

Legea lui Dumnezeu, Legea celor zece porunci, nu este standardul suprem al neprihanirii, asa cum gresit cred crestinii, ci doar cateva linii de forta ale ei. Standardul suprem al neprihanirii este Dumnezeu. Sa nu uitam ca Legea este doar literea, nu duh datator de viata. Cartile nu dau viata nimanui, ele doar ne invata, ne atrag atentia asupra unor aspecte, dar repet, nimic scris nu da viata, nici in lumea aceasta, si nici in cea viitoare. Doar Dumnezeu da viata, iar aceasta viata est neprihanita. Moartea este pacatoasa sau altfel spus, pacatul, adica lipsa neprihanirii, duce doar la moarte. Pacatul este moarte, asa cum viata este neprihanire. Dovada, este tot ce se intampla acum pe planeta noastra. Sa vedem acum ce pune Duhul lui Isus Hristos in noi, cei care iubim cu adevarat neprihanirea dumnezeiasca, nu doar ne facem ca o iubim, cu gandul doar la recompensele viitoare. Iata ce spune Biblia despre Duhul lui Hristos: Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” (Galateni)  Dupa cum observati, roada Duhului lui Hristos, este altceva decat Legea celor zece porunci. Observati ca aceste caracteristici, roade ale Duhului, sunt viata efectiva, cu multiplele ei fatete? Fatete care sunt imposibil de pus intr-o lege. Roadele Duhului lui Hristos, sunt sentimente, actiuni, trasaturi de caracter, trairi, credinta, etc. Daca neprihanirea este cea mai inalta forma de viata, de guvernare si de civilizatie din Univers, atunci fara doar si poate, pacatul, nelegiuirea, opusul neprihanirii, reprezinta cea mai rudimentara, cea mai ticaloasa, cea mai mizerabila, cea mai nenorocita, cea mai criminala, ce mai inapoiata, cea mai lipsita de scrupule, si cea mai urata si josnica forma de civilizatie din Univers. In comparatie cu neprihanirea, pactul si faradelegea pe care a creat-o, sunt gunoiul, infectia, pururlenta Universului. Forma lui cea mai urata si cea mai abjecta, forma lui mortala, putreda, pentru ca pacatul si faradelegea, inseamna asa cum stim cu totii, distrugere si moarte. Moarte si numai moarte. Ori moartea, nu are nicio frumusete in ea. Moartea nu este frumoasa! Moarte nu are cum sa fie frumoasa. Civilizatia pacatului si a mortii, este cea mai rudimentara „civilizatie”, cea mai brutala si mai animalica forma de civilizatie din Univers, si de aceea, Dumnezeu o sa-i puna capat pentru totdeauna. Iadul nu va fi vesnic. In Iad traim acum, dar Imparatia promisa a Creatorului nostru, in care domneste pentru vesnicie viata si neprihanirea, unde baza tuturor gandurilor si a actiunilor este neprihanirea, este si reprezinta cea mai inalta forma de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Creatorul lor, Dumnezeu insusi.

Neprihanirea nu trebuie vazuta si inteleasa doar ca o cheie cu care deschidem Imparatia lui Dumnezeu. Asa ceva nu exista! Neprihanirea trebuie iubita si apreciata doar pentru ceea ce este ea in realitate: cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers! Cea mai inalta forma de gandire si de organizare Universala! Daca nu ati inteles asta, nu ati inteles nimic din crestinism! Daca vedeti neprihanirea doar ca pe un mijloc de a ajunge la Dumnezeu si in Imparatia Sa, ca pe o pila sau ceva de genul acesta, n-ati inteles nimic din mesajul dumnezeiesc, si sunteti pe o cale gresita. Daca faceti si ganditi asta, dovediti doar faptul ca neprihanirea nu va face placere deloc, dar va straduiti, va chinuiti cu chiu si vai, va siliti, sa fiti cat de cat neprihaniti, doar ca sa scapati de „furia si de pedeapsa” lui Dumnezeu. Daca ganditi si simtiti asta, cum ca neprihanirea este doar un chin, un jug, asa ceva este in ochii lui Dumnezeu, la fel de detestabil, ca si pacatul insusi. Dracu’ are repulsie fata de neprihanire, sa nu uitati asta! Acest fel de a iubi neprihanirea, care asa cum am spus, este Dumnezeu insusi, arata ca aveti doar o dragoste din interes sau de frica, fata de cel care v-a daruit din dragoste adevarata, totul. Ori Dumnezeu, nu iubeste casatoriile din interes, ci doreste doar dragoste sincera si adevarata, curata, dezinteresata, adica neprihanita, asa cum este si El! Neprihanirea nu este un troc, o afacere, un targ, o invoiala intre noi si Dumnezeu. Ceva de genul: „Doamne, noua nu ne place neprihanirea Ta, dar ne straduim sa acceptam cate ceva din ea, de frica ca ne iei gatul, ca ne omori, ca ne pedepsesti daca nu o dorim”. Asa ceva este satanism curat! Ea, neprihanirea, este sau nu este! O iubesti sau nu o iubesti. Atat! Neprihanirea adevarta nu poate sa fie trucata in ochii lui Dumnezeu, care vede daca o iubim cu adevarat sau doar ne prefacem.

Asa cum am spus deja, sunt doua moduri in care lumea „crestina” il vede pe Dumnezeu: a) ca pe un Dumnezeu tribal, inapoiat, criminal si setos de sange daca nu faci ca El, imprevizibil, irational, de neanteles (de aceea avem nevoie de taine bisericesti, sic!), si b) ca pe un Dumnezeu iubitor si iertator, care iti arata tot timpul, doar consecintele gandirii tale gresite, si a faptelor tale in urma acestei gandiri gresite. Marea majoritate a „crestinilor”, desi nu recunosc, sunt adeptii primei viziuni despre Dumnezeu, adica varianta „a„. De aceea, ei, acesti crestini de tip „a„, prin tot felul de practici si de obiceiuri pe care Dumnezeu nu le cere, incearca sa-l imbuneze permanent pe Dumnezeu, indiferent ce fac, ei au in minte acest singur aspect: sa nu-l supar pe Dumnezeu, pentru ca ma omoara si pierd viata vesnica”. Eu personal, asa cum ati putut sa constatati pe acest blog, cei care il citesc constant sau ocazional, sunt adeptul variantei „b„. Eu cred ca Dumnezeu doar ne invata, ne ajuta, ne sprijina, ne iubeste neconditionat si ne vrea numai binele. Important este sa intelegem lucrurile asa cum sunt ele, si la adevarata lor valoare. Sa intelegem limpede, ca departarea de El, despartirea de El, a adus tot ceea ce vedem noi pe planeta noastra. Lipsa neprihanirii din civilizatia omeneasca, prin aparitia pacatului, a dus la tot cortegiul de nenorociri si de nelegiuiri care s-au vazut si se vad pe planeta Pamant. In lipsa neprihanirii, oamenii au decazut maxim. Au fost si inca mai sunt scalvi, sub diferite forme, bolnavi, saraci, schingiuti si haituiti, mintiti, furati, ucisi in fel si chip, otraviti cu tot felul de otravuri, in mancare, in aer si apa, batjocoriti, minimalizati, pusi sa munceasca pentru paine si pentru apa pe care o beau, etc. Isi parasesc copiii sau ii vand ca sa supravietuiasca, ii omoara, ii violeaza pe ai lor sau pe ai altora, etc. Isi vand organele, ovulele, corpul, mintea, forta de munca, etc. Aceasta este civilizatie?! Nu prieteni si neprieteni, aceasta nu este civilizatie, indiferent cati zgarie nori vom construi, si indiferent cati sateliti si rachete o sa mai trimitem in spatiu sau cate calculatoare o sa mai inventam sau o a avem in buzunar. Ceea ce avem noi, nu se numeste civilizatie. Omul fara neprihaire, este doar un ticalos ingamfat, egoist, mincinos si criminal, ca tatal sau, Dracu’. Daca Dumnezeu nu ar fi coborat la noi, in Iadul in care traim, nu ar mai fi ramas nici urma de bunatate in rasa umana. Daca mai sunt farame de bunatate pe ici pe colo in lumea noastra, asta se datoreaza doar lui Dumnezeu, pentru ca aici, in imparatia Satanei, a avut copii ai Sai, in care a pus si a existat, neprihanirea Lui. Daca nu ar fi fost asa, am fi ajuns, intreaga omenire, ca Sodoma si ca Gomora. „De nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o mica ramasita, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora.” (Isaia)  Sodoma si Gomora, reprezinta culmea abjectiei si a decaderii umane. Sodoma si Gomora, sunt opusul neprihanirii, adica nelegiuire cat cuprinde. Ce inseamna Sodoma si Gomora cu adevarat, puteti sa cititi AICI.

Cand ca si crestini, ne vom elibera de frica mortii, de frica de a ajunge in Iad (traim deja in Iad!) de dorinta egoista de a avea doar viata vesnica, dar fara neprihanire in ea, adica fara Dumnezeu, pentru ca in realitate, majoritatea „crestinilor” asta isi doresc, chiar daca nu recunosc deschis asta, atunci si abia atunci, ati inceput sa deveniti crestini adevarati. Cand veti inceta sa gandi ca va sacrificati acum, ca sa beneficiati de mila lui Dumnezeu si de viata viitoare, atunci incepeti sa mergeti pe calea cea buna. Daca inca ganditi si considerati ca faceti sacrificii pentru neprihanire si pentru Dumnezeu, inseamna ca inca nu sunteti crestini, si ca inca nu l-ati inteles pe Dumnezeu. Nu ati inteles ce vrea Dumnezeu de la noi toti. Cand vom iubi neprihanirea fara sa asteptam recompense de la oameni si de la Dumnezeu, cand il vom iubi pe Dumnezeu fara dorinta de a ne da viata vesnica, atunci si numai atunci, am devenit crestini. Cand nu vom mai astepta nimic de la Dumnezeu, ci doar ne vom bucura de aceasta forma minunata de viata si de civilizatie, numita neprihanire, abia atunci am inceput sa umblam cu Dumnezeu, cu adevarat, ca barbati si femei in Hristos, nu ca prunci nestiutori, batuti de orice vant de invatatura. Pana atunci, pana la acest moment, doar ne prefacem ca iubim neprihanirea, si pe Dumnezeu. Ca sa fiu si mai transant, si ca sa intelegeti exact ceea ce vreau sa va transmit, va spun ca: daca maine asi sti cu siguranta 100%, ca Dumnezeu nu exista, ca nu exista nici viata vesnica, si nici inviere dupa moarte, ca nu exista nimic din ceea ce ne spune si ne promite Biblia, eu tot asi iubi neprihanirea, pentru ca am inteles o data pentru totdeauna, ca ceva mai bun, mai inalt si mai frumos decat ea, nu exista in Univers, si ca toate ororile pe care le-a trait aceasta omenire de-a lungul veacurilor pe aceasta planeta, pe care le traim si noi astazi, se datoreaza exclusiv, LIPSEI ACESTEI NEPRIHANIRI! Aceasta este cea mai inalta forma de intelegere a lui Dumnezeu si a Imparatiei Sale! Alta nu exista! Acesta este crestinismul pur, crestinismul absolut, crestinismul cel netrucat de Dracu’, prin sistemul religios mondial. Gandirea neprihanita, si numai ea, este capabila sa gandeasca cea mai inalta forma de civilizatie universala. Gandirea neprihanita, este cea mai performanta si cea mai inalta gandire din Univers. Dupa cum se vede, planeta Pamant, nu este „organizata” dupa gandirea neprihanita, adica dupa gandirea Dumnezeiasca, si de aceea pe ea, oamenii, societatile umane, popoarele, toata viata noastra, este construita, cladita zilnic, pe principiile satanice ale mariri de sine, ale mandriei, ale minciunii, ale hotiei, ale manipularii, si ale crimei. Cultul vedetelor, a bogatiilor si a bogatilor, a oamenilor superiori altor oameni, egoismul, lacomia, si multe altele, sunt rodul gandirii pacatoase, si a fiintarii nelegiuite, trairea in nelegiuire, care este opusul neprihanirii, nelegiuire bazata pe gandirea satanica, adica pe mandrie, pe egoism, pe ne mila, pe ne dragoste, pe ne impreuna simtire, pe ne impreuna traire..

Dragii mei prieteni si neprieteni, daca-l „iubiti” pe Dumnezeu de frica, nu cunoasteti ce este si ce inseamna neprihanirea, si nici Imparatia lui Dumnezeu. Daca-l iubiti pe Dumnezeu din interes, doar ca sa va dea ceva, indiferent ce, viata vesnica de exemplu, bani, sanatate, etc… nu stiti inca ce inseamna aia neprihanire si Imparatie a lui Dumnezeu. Dumnezeu, si implicit Imparatia Lui, Imparatia Neprihanirii, trebuie iubit doar pentru ceea ce este El, neprihanire pura, si pentru ceea ce ne-a oferit deja: viata Sa, si neprihanirea Sa. Nu ne trebuie nimic mai mult. Nimic in plus, si nimic in minus. In El avem totul. Dumnezeu este neprihanire, si cine declara ca il iubeste pe El, trebuie sa iubeasca si neprihanirea Sa. Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu, si sa urasti neprihanirea, este un nonsens asta. Daca v-ati saturat de religie, daca v-ati saturat de zeci si zeci de practici si de texte religioase si rasreligioase, interpretate si rasinterpretate, intoarse pe toate fetele, daca v-ati saturat de certuri teologice fara rost si fara de sfarsit, aflati ca dupa ce veti cauta si veti intelege adevarul absolut si pur al Bibliei, cu ajutorul lui Dumnezeu, adica dupa ce veti intelege Evanghelia Vesnica, Vestea Buna Vesnica, totul, dar absolut totul, se va reduce la doua persoane neprihanite: Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, adica la aceste cuvinte: „Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele, marturisesc despre Mine.” …  Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan)   Si siti de ce? Pentru ca: „El (Isus Hristos) a fost facut de Dumnezeu pentru noi: intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda sa se laude in Domnul.” (1Corinteni)

Iar in Imparatia lui Dumnezeu,  Imparatia Neprihanirii, nimic rau, nelegiuit, ne neprihanit, nu va intra in ea, dupa cum este scris: Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna.” (Apocalipsa)  Dumnezeu va inchide pentru totdeauna portile Universului, pentru pacat, faradelege si moarte. Acestea vor disparea pentru totdeauna din Univers, dupa aceasta istorie a pacatului, de pe planeta Pamant.

Retineti va rog asta, este esential sa stiti: Neprihanirea nu este un concept sau o denumire strict religioasa, teologica, bisericeasca, care sa tina strict de religie sau de teologie, de biserici si de popi, de pastori sau de dogme religioase, de ritualuri mai mult sau mai putin tampite, ci este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Dumnezeu insusi. Dumnezeu nu este nici religios, nici teolog, nici bisericos, nici popa, nici pastor, EL ESTE CEL CE ESTE, si punct. Dumnezeu este insasi religia si teologia, biserica si neprihanirea. Stiinta despre Dumnezeu, o detine doar Dumnezeu, si toti cei carora Dumnezeu pesonal le-o descopera, le-o explica si le-o daruieste, daca doresc asta. Dumnezeu este singurul teolog, invatator, pastor sau preot adevarat, restul… e cancan! Neprihanirea este elitism de cea mai inalta sorginte. Neprihanirea este tot ce poate sa fie mai inalt in Universul acesta. Este varful civilizatiei creata de Dumnezeu. Neprihanirea este bunastare, iubire, stiinta, tehnologie si civilizatie, la superlativ! Neprihanirea este singura stare care asigura progresul, pacea si fericirea vesnica! Neprihanirea este totul in crestinism. Daca nu ai neprihanire prin Hristos, nu ai nimic. Asa ca… Bucurati-va, de cea mai inalta forma de viata si de civilizatie universala: NEPRIHANIREA lui Dumnezeu, prin Isus Hristos! Neprihanirea este demnitate, integritate, onoare, bun simt si bun gust in toate, loialitate, noblete in toate felurile si in toate sensurile, finete, frumos absolut, bine absolut, dreptate, cinste, curaj, dragoste curata, puritate in toate sensurile, prietenie sincera si dezinteresata, armonie, intelegere, pace vesnica, nu temporara, bucurie, respect, credinta, fericire, prosperitate, bogatie, calitate la cele mai inalte standarde visate sau imaginate vreodata, viata, fratie adevarata intre creaturi si Creator, si lista ramane deschisa… 

Trebuie sa recunoasteti ca multe, daca nu toate aceste lucruri si stari enumerate mai sus, vi le doriti cu ardoare, din toata inima, si acum, in aceasta viata, dar nu le puteti avea din pricina pacatului, a nelegiuirii instalate prin pacat! Atunci, cand vi le doriti atat de mult, de ce fugiti de ele cand vi se ofera gratis si fara efort, doar prin credinta ca intr-o zi, chiar le veti avea? Gratis! Fara efort. De ce ?! Nu-i ciudat ce vi se intampla?!

stop and think

Cu respect,

P.S. Dragi prieteni si neprieteni, vreau sa va mai spun si astazi, ceea ce am mai spus pe acest blog: Eu nu ma consider invatatorul nimanui, nu ma erijez in detinatorul adevarului absolut, si tot ceea ce scriu eu, poate sa fie verificat cu Biblia, si daca nu este in concordanta cu Biblia, poate sa fie combatut si aruncat la gunoi, daca este cazul, si chiar va rog sa faceti asta, in asemenea cazuri. Nu am nicio problema cu asta. Vreau sa mai spun ca nu am declarat razboi nimanui, nici ortodocsilor, nici catolicilor, nici baptistilor, nici adventistilor, nici hindusilor, nici musulmanilor, nici ateilor, nici masonilor, nimanui, ci doar lu’ Dracu’, in sensul ca nu vreau sa ma las prostit, mintit si manipulat de el. Vreau sa stiu adevarul, si apoi sa actionez in consecinta: sa-l accept sau sa-l resping. Nu ma intereseaza daca sunteti atei, evolutionisti, masoni sau orice fel de crestin, musulman, sintoist, taoist, hindus, etc. Este treaba dumneavoastra ce vreti sa faceti in viata si cu viata dumneavoastra. Este numai treaba dumneavoastra in ce vreti sa credeti sau sa nu credeti. Pe acest blog, eu doar „gandesc cu voce tare”, adica scriu, desi nu sunt scriitor, si de aceea mai fac si greseli de scriere, despre lucrurile care ma framanta si ma intereseaza in viata aceasta, cu privire la existenta mea pe aceasta planeta, si in acest Univers. Nu dau lectii nimanui. Unul singur este Invatatorul, si cel care poate sa dea lectii: Isus Hristos. Eu personal, in afara de Dumnezeul Bibliei, nu am gasit nici o alta varianta, nici o alta teorie, nici o alta religie, nici un alt dumnezeu, care sa ma satisfaca ca explicatie plauzibila, rationala, logica, coerenta, a aparitiei vietii si a mortii, pe planeta aceasta pe care noi traim, si de aceea am ales sa merg pe mana Dumnezeului Bibliei, si a lui Isus Hristos, Fiul Sau. Daca o sa ma pacalesc sau nu, o sa vedem intr-o zi. Ziua aceea mare si minunata, a aratarii singurului Dumnezeu adevarat, pe care il vor vedea si cei salvati, si cei pierduti. Daca nu exista acest Dumnezeu, si nici un altul, iar „o sa vedem” intr-o zi, in sensul ca nu o sa mai vedem niciodata, nimic. Nici lumina soarelui, nici adierea vantului, si nimic din ce se va mai face sub soare, si nu o sa ne mai bucuram niciodata de viata, si asa cum spunea Petre Tutea: „Fara Dumnezeu, fara credinta, omul devine un animal rational, care vine de nicaieri, si merge spre nicaieri.” Mie imi place sa cred, si cred, ca viata noastra pe aceasta planeta, nu este, si nu are cum sa fie intamplatoare, intamplare pura. Nu pot sa cred ca vine de nicaieri, si merge spre nicaieri. Ar fi minunea minunilor si intamplarea intamplarilor, ca dintr-o ciorba primordiala electrocutata acum cateva miliarde de ani, sa iasa aceasta minune de planeta, cu atatea minunate vietati si plante pe ea, inclusiv omul, cea mai minunata forma de viata. In mintea mea, recunosc, nu incape aceasta teorie. Nu a incaput niciodata! Nu pot sa cred in ea! Imi insulta inteligenta!

Dragii mei, sa iubti, si sa fiti iubiti!

Bucurati-va!

Reclame