Neprihanirea este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie

Motto: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant” (Romani)

Dragii mei prieteni sau neprieteni, stiu ca este vremea vacantelor, a relaxarii si a micilor sau a mai marilor bucurii. De aceea, si nu numai de aceea, vreau sa va „vorbesc” astazi, despre un subiect cu adevarat minunat, cu adevarat inaltator, cu adevarat important, magnific din toate punctele de vedere, mai important decat orice alta tema din crestinism. De ce? Pentru ca neprihanirea il defineste pe Dumnezeu, si pe omul creat dupa chipul Sau. Acest subiect, este fara nicio exagerare, crestinismul insusi! Este un subiect la fel de mare ca Dumnezeu, un subiect care este chintesenta dumnezeirii si a Imparatiei lui Dumnezeu, este esenta crestinismului. Acum, pentru ca aveti mai mult timp, sper ca o sa va ganditi mai profund la acest adevar unic si fundamental al crestinismului, adevar care se contopeste cu Dumnezeu dar si cu Creatia, adica ESTE Dumnezeu, si este Creatia, adica toate creaturile dupa chipul lui Dumnezeu, ingeri si oameni. Un adevar care va fi inteles la adevarata lui valoare, doar de adevaratii fii ai lui Dumnezeu, de adevaratii crestini. Dumnezeu nu „functioneaza”, nu fiinteaza, nu este in afara acestei stari, starea de neprihanire. Am sa scriu astazi despre neprihanire. Neprihanirea este mai importanta ca Invierea, si o sa vedeti imediat de ce spun asta. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu ar fi fost niciodata inviat de catre Tatal Sau, daca nu ar fi fost neprihanit la modul absolut, in viata Sa pamanteasca, pe care a trait-o in imparatia pacatului. Fara neprihanire, nu exista nicio inviere, pentru nimeni, nici pentru oameni, si nici pentru Fiul lui Dumnezeu! Fara neprihanire, nu exista viata! Va surprinde acest adevar maret care se gaseste pe paginile Bibliei? Sa nu va suprinda! Neprihanirea este tot ceea ce conteaza cu adevarat. Neprihanirea este esenta si definirea vietii dumnezeiesti, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu este neprihanitul absolut, iar neprihanirea, este atributul suprem al dumnezeirii, si „legea” dupa care se guverneaza intreg Universul. Neprihanirea inglobeaza totul in ea: dragostea, bunatatea, dreptatea, cinstea, bunul simt, civilizatia, frumosul, binele de orice fel. Neprihanirea este strans legata de viata, pentru ca viata lui Dumnezeu este neprihanita, este neprihanire in stare pura, si oricine are sau vrea viata lui Dumnezeu in el, automat va avea in el si neprihanirea dumnezeiasca. Una fara cealalta nu se poate. Fara neprihanire nu exista viata, iar fara viata nu exista neprihanire! Neprihanirea este strans legata de Dumnezeu, asa cum este strans legata de viata lui Dumnezeu. Fara neprihanire, asa cum s-a dovedit pe planeta Pamant, nu exista decat faradelege si moarte, exista crima, hotie, minciuna, abuzuri, nedreptate, razboaie, boli, etc, asa cum vedem de secole, de milenii, de generatii intregi pe planeta noastra. Nimic nu s-a schimbat, pentru ca nu se poate schimba. Pacatul este pacat, iar neprihanirea este neprihanire, sunt doua stari perfect paralele una fata de cealalta. In aceste conditii ale pacatului, totul este pacat si se sfarseste in moarte, pentru ca pacatul nu ofera altceva, pentru ca nu poate. Neprihanirea este pusa de Dumnezeu pe planeta noastra, doar in anumite persoane, in toti cei care vor asta, in toti cei care il vor pe Dumnezeu in viata lor, si este neprihanirea lui Isus Hristos, si pentru a avea aceasta neprihanire, trebuie sa il acceptam pe Dumnezeu in viata noastra, pentru a putea birui astfel pacatul si moartea. Dracu’ a contrafacut si acest adevar, ca numai Dumnezeu iti poate da neprihanirea, si l-a mintit pe om ca poate sa faca si el asta, sa se cazneasca sa fie bun, neprihanit, si l-a pus astfel pe om la cazne inutile, ca sa incerce sa se neprihaneasca singur, prin puterile si prin faptele lui. Pavel si apoi Luther au fost astfel de oameni, care dupa ce au inteles ca asta nu sta in puterea omului, ca omul nu poate sa se faca singur neprihanit, ci doar Dumnezeu poate asta, au renuntat la practicile de autoneprihanire, de autoflagelare, autoinjosire, automantuire. Lucru imposibil de altfel, asa cum constata orice om care vrea sa duca lupta cu pacatul prin fortele proprii, adica prin „faptele lui bune”. Am afirmat de multe ori pe paginile acestui blog, acest lucru fundamental al adevaratului crestinism: Dumnezeu este neprihanire, este libertate si este viata, iar viata lui Dumnezeu este neprihanire. Legatura dintre viata si neprihanire este indisolubila si indestructibila! Neprihanirea este starea normala a dumnezeirii si a tuturor creaturilor. Neprihanirea este esenta dumnezeirii, este viata eterna a lui Dumnezeu, este „legea” care guverneaza totul: „Pe cararea neprihanirii este viata, si pe drumul insemnat de ea, nu este moarte.” (Proverbe) Pacatul este moarte si robie. Neprihanirea este acea stare initiala in care am fost creati de catre bunul Dumnezeu, cu viata si neprihanirea dumnezeiasca in noi, asa cum au fost Adam si Eva. Starea aceea de bunatate absoluta, de fericire absoluta, de bun simt si de iubire absoluta, cu toate trairile, gandurile si starile sublime de care poate sa fie capabil omul bun si fericit, intr-o relatie simbiotica cu Dumnezeul lui neprihanit, asta se numeste neprihanire. Starea aceea de frumusete fara pata, pura, imaculata, de feciorie a sufletului si a mintii! Starea aceea de bine, de fericire si de pace absoluta, de inocenta, se numeste neprihanire. Am pierdut toate acestea prin despartirea de Viul Dumnezeu prin pacat, asa dupa cum se vede din viata noastra cotidiana de pe planeta Pamant. Prin despartirea de Dumnezeu, am pierdut neprihanirea. Cand nu-l mai ai pe Dumnezeu cel neprihanit, nu mai ai nici neprihanire. Neprihanirea este absenta raului sub orice forma a lui, asa cum pacatul este raul la superlativ, raul absolut. Neprihanirea este binele suprem, binele absolut. Problema fundamentala a crestinismului si a crestinilor, este aceea ca nu am inteles esenta pierderii noastre, si asta vine din raportarea noastra la Dumnezeu. Cum il vedem pe Dumnezeu? Ca pe un tiran sau ca pe un tata iubitor? Cum intelegem comportametul Lui, ca fiind abuziv si fara mila fata de pacatos, sau ca fiind plin de mila si de dragoste fata de noi? Din nefericire, „Crestinismul SRL”, cel controlat de Dracu’, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe un tiran de care trebuie musai sa-ti fie frica permanent, in toate zilele vietii tale. Toate zilele vietii tale, trebuie sa traiesti cu spaima de Dumnezeu. Acest fel de „crestinism”, acest „adevar crestin”, il prezinta pe Dumnezeu ca pe o fiinta cu care nu prea ai vrea sa ai de-aface, decat cel mult din interes. Ca sa-ti dea viata vesnica de exemplu, ca sa te protejeze de rele, sau ca sa nu te pedepseasca, si pentru asta faci orice. Gresit! Imparatia lui Dumnezeu nu este constrangere, nici pedeapsa, nici recompense, si nu consta nici in lucruri materiale, ci in altceva. Esenta ei absoluta este neprihanirea si viata, care trebuie sa fie in noi si cu noi. Dar nu neprihanirea data de o Lege, indiferent care lege, ci doar cea data de Isus Hristos, in dar, adica viata Lui neprihanita. Legea, oricare lege, nu poate sa ofere, sa dea, nicio neprihanire. Legea, oricare ar fi ea, nu te poate face neprihanit. Tu singur, nu te poti face neprihanit implinind o lege. Oricare lege. Neprihanirea este ceva viu, este viata complexa a unei fiinte, asa cum am spus. Este viata lui Dumnezeu! Neprihanirea nu poate sa fie, si nu este slova, litera de lege, care nu poate sa dea nimanui viata. Neprihanirea este viata insasi, este Duhul lui Hristos, adica neprihanirea si viata lui Hristos! Numai Hristos prin Duhul Sau, poate sa dea viata si neprihanire, pentru ca numai El si Tatal Sau au asta. La Creatie, asta au si daruit ei tuturor creaturilor: viata si neprihanire. De aceea mancau atat omul cat si leul, verdeturi, fructe, iarba, pentru ca erau neprihaniti. Si omul, dar si animalele erau neprihanite, adica nu faceau niciun rau, asa cum erau si Adam si Eva. Raul a aparut dupa despartirea de Dumnezeu. Vedeti cat de importanta este intelegerea faptului ca nu exista TRINITATE in crestinism, adica o a treia persoana a dumnezeirii, ci doar Tatal, Fiul Sau si Duhurile lor? Aici se vede limpede, ca o a treia persoana a dumnezeirii, este un nonsens, nu are niciun rol. Nu are ce cauta trinitatea in adevarata invatatura crestina. Neprihanirea lui Hristos este doar a lui Hristos, si in consecinta, nu ti-o poate da decat Hristos, si nimeni alticineva sau altceva. Nu ti-o poate da o alta persoana, Duhul Sfant de exemplu, alta persoana decat proprietarul de drept al propriei neprihaniri, adica Isus Hristos. Legea cum spuneam, are alt rol. Ea doar defineste diferenta dintre pacat/faradelege, si neprihanire. Neprihanirea lui Hristos este altceva, si este mult mai mult, este peste Legea celor 10 porunci, care sigur ca este si ea o descriere, o parte a neprihanirii si a definirii ei, cea mai condensata si importanta parte, dar nu singura, si nu cuprinde in ea toata neprihanirea. Legea celor 10 porunci nu este, si nici nu are cum sa fie asta, si nici nu poate sa cuprinda toata neprihanirea in ea, pentru ca nu este esenta ei. Toata neprihanirea, esenta neprihanirii, neprihanirea adevarata, totala, este doar cea a lui Isus Hristos, si a Tatalui Sau. Numai aceasta neprihanire poate sa ofere cu adevarat pe Pamant si in Univers, ca mod de gandire, de comportament si de guvernare, dragostea, pacea, fericirea si bucuria vesnica a tuturor. Legea, oricare ar fi ea, oricat de buna ar fi ea, nu poate sa ofere viata, pentru ca Legea nu este o persoana, nu gandeste, nu este vie, si nu poate sa dea viata neprihanita nimanui, asa cum am mai spus, sau mai exact, asa cum spune Biblia, cum spune Dumnezeu: „Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege, despre ea marturisesc Legea si Prorocii, si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.” (Romani) … „Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu, caci, daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni)

Textul Bibliei este foarte clar, legea nu poate sa dea nimanui neprihanire, in niciun fel, nici macar prin implinirea ei, ci doar cine traieste in neprihanire este neprihanit, cine traieste viata lui Hristos este neprihanit, sau mai corect, in cine traieste Hristos prin Duhul Sau, este neprihanit, adica doar cel in care locuieste Duhul lui Hristos, nu o asa zisa a treia persoana a dumnezeirii, numita Duhul Sfant, pentru ca nu Duhul Sfant s-a intrupat in lumea noastra ca sa biruie pacatul la el acasa, in trup omenesc, ci Isus Hristos. Nu Duhul Sfant a stat pe cruce, ci Isus Hristos. Nu Duhul Sfant a invins pacatul si moartea, si implicit pe Satana, ci Isus Hristos! Nu prin Duhul Sfant a produs Isus Hristos neprihanire, ci prin Duhul Tatalui Sau, asa cum a si afirmat de multe ori. Asa cum Duhul Tatalui a fost cu Hristos si in Hristos, asa si Duhul lui Hristos este cu noi si in noi, ca sa avem viata si neprihanirea Sa: „Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are marturisirea aceasta in el, cine nu crede pe Dumnezeu Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau. Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata.” Nu cel care se duce la biserica, pupa icoane, moaste, si aprinde lumanari, nu cel care pazeste o zi de odihna anume sau care nu manaca anumite alimente, si nu bea anumite bauturi, iar in viata de toate zilele este doar un simplu nelegiuit, adica robul pacatului si al lu’ Dracu’, nu al lui Hristos, este considerat neprihanit, ci doar cel care chiar este neprihanit, prin Duhul lui Hristos. Dusul la biserica, ritualurile si traditiile, dogmele bisericesti, „tainele” bisericilor, slujbele, botezurile, nu vor neprihani pe nimeni, asa cum nici Templul evreiesc cu ritualurile lui, nu a neprihanit pe nimeni. Neprihanirea nu vine prin asa ceva. Este o minciuna satanica asta. Este o inselaciune. Neprihanirea autentica vine doar de la Isus Hristos, Cel Viu in vecii vecilor. Neprihanira nu se poate obtine altfel, pe alta cai si prin alte mijloace, nu se poate cumpara prin traditii si ritualuri, prin dogme, slujbe si invataturi mincinoase, prin pomeni si constructii de biserici. Neprihanirea adevarata, nu cea falsa contrafacuta de Dracu’, se obtine doar de la Isus Hristos, prin Duhul Sau. Atat.

„Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire, este nascut din El.” … „Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit” (1Ioan) … „… cei ce primesc in toata plinatatea harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos.” … „Cand Neamurile, macar ca n-au lege, (ca evreii) fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege, si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele.” (Romani)  Acest text din Romani, ne spune inca o data, daca mai era nevoie, si pentru unii este, ca relatia adevarata, sigura si trainica cu Viul Dumnezeu, nu depinde de absolut nimic. Nu depinde de dusul la biserica, nu depinde de niste ritualuri, nu depinde de niste dogme mai mult sau mai putin adevarate, nu depinde de slujbe, si nici macar de citirea sau cunoasterea Bibliei! Poti sa fii cu Dumnezeu si sa fii neprihanit oriunde, in orice tara si in orice loc, populat sau pustiu, fara Biblie si fara biserici, fara pastori si fara popi, asa cum ati vazut in textul biblic citat mai sus. Sa nu fiti socati, si sa nu credeti ca spunand asta, am sa ma contrazic in cele ce voi scrie mai departe. Dumnezeu, acolo unde omul vrea si accepta sfaturile Sale, din toata inima sa, daca accepta indemnurile lui Dumnezeu, care vin prin mintea omului, prin constiinta lui, prin gandurile lui, cugetul lui, si daca raspunsul omului la toate aceste semnale dumnezeiesti este pozitiv, la toate aceste indemnuri spre bine, atunci omul, oriunde s-ar afla el pe planeta Pamant, nu mai are nevoie de nimic, nici de biserici, nici de popi, nici de pastori, nici de ritualuri stupide. Il are pe Viul Dumnezeu, si este de ajuns. Asta inseamna ca are totul. Asta inseamna ca mintea lui se schimba dintr-o minte nelegiuita, intr-o minte neprihanita, prin puterea lui Dumnezeu. Viul Dumnezeu scrie cu Duhul lui Isus, neprihanirea Sa, in mintea si in inima noastra, ca sa putem fi si noi neprihaniti, la fel ca Isus! Asta este suprema stare, suprema satisfactie pentru un crestin autentic, pentru ca nu-i asa ca: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati.” (Matei) Dumnezeu ne satura cu neprihanirea Sa, atat in viata aceasta, cat si in cea viitoare. Dumnezeu ne da cata neprihanire dorim noi, fara limite. Dumnezeu ne promite ca orice om de pe planeta Pamant care iubeste cu adevarat neprihanirea, care o intelege in profunzimile ei de bunatate, de dragoste si de dreptate fata de semeni, de prosperitate, de intelepciune, de civilizatie, de stiinta si de tehnologie la cel mai inalt nivel, si si-o doreste din tot sufletul lui, care este insetat in permanenta de ea, de neprihanire, nu va fi niciodata dezamagit de Dumnezeu! El va fi saturat, acum, dar si in viata viitoare, in vecii vecilor! Va fi indestulat cu neprihanire. Va avea cata neprihanire doreste! Neprihanirea dumnezeiasca este vie si nu are sfarsit, ea este intr-o continua crestere si perfectionare, pentru ca Dumnezeu insusi este un Creator etern, si un Neprihanit etern. Si in vesnice o sa fim saturati cu neprihanire, adica calitatea neprihanirii noastre va creste tot timpul, va creste vesnic, pentru ca neprihanirea fiind ceva viu, este viata si miscare, este progres continu, nu moarte.

Legea lui Dumnezeu, Legea celor zece porunci, nu este standardul suprem al neprihanirii, asa cum gresit cred crestinii, ci doar cateva linii de forta ale ei. Standardul suprem al neprihanirii este doar Viul Dumnezeu. Sa nu uitam ca Legea este doar literea, nu Duhul datator de viata. Cartile nu dau viata nimanui, ele doar ne invata, ne atrag atentia asupra unor aspecte, dar repet, nimic scris nu da viata, nici in lumea aceasta, si nici in cea viitoare. Doar Dumnezeu da viata, iar aceasta viata este neprihanita. Moartea este rezultatul pacatului, este pacatoasa, sau altfel spus, pacatul, despartirea de Dumnezeu, duce la lipsa vietii si a neprihanirii, si duce doar la moarte. Pacatul este moarte, asa cum viata este neprihanire. Dovada este tot ce se intampla acum pe planeta noastra. Sa vedem acum ce pune Duhul lui Isus Hristos in noi, cei care iubim cu adevarat neprihanirea dumnezeiasca, nu doar ne facem ca o iubim, cu gandul doar la recompensele viitoare. Dragostea adevarata fata de Dumnezeu si fata de neprihanirea Sa pe care credinciosul adevarat si-o doreste, este total dezinteresata, nu are interese de niciun fel. Iata ce ne spune Biblia despre Duhul lui Hristos: „Roada Duhului, dimpotriva, este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” (Galateni) Dupa cum observati, roada Duhului lui Hristos, este altceva decat Legea celor zece porunci. Observati ca aceste caracteristici, aceste roade ale Duhului, sunt viata efectiva si afectiva, cu multiplele ei fatete? Fatete care sunt imposibil de pus intr-o lege. Roadele Duhului lui Hristos, sunt sentimente, emotii, actiuni, trasaturi de caracter, trairi, credinta, adica tot ce este o fiinta umana. Toate acestea si multe altele, nu pot sa fie trecute in nicio lege sau legi, si in nicio carte sau carti, pentru ca este viata pur si simplu, o viata neprihanita, in antiteza cu viata pacatoasa. Daca neprihanirea este cea mai inalta forma de viata, de guvernare si de civilizatie din Univers, atunci fara doar si poate, pacatul, nelegiuirea, opusul neprihanirii, reprezinta cea mai rudimentara, cea mai ticaloasa, cea mai mizerabila, cea mai nenorocita, cea mai criminala, ce mai inapoiata, cea mai lipsita de scrupule, si cea mai urata si josnica forma de civilizatie din Univers. In comparatie cu neprihanirea, pacatul si faradelegea pe care Satana le-a adus din cer pe pamant, sunt gunoiul, sunt infectia, sunt purulenta Universului, forma lui cea mai urata si cea mai abjecta, forma lui mortala, putreda, pestilentiala, pentru ca pacatul si faradelegea, inseamna asa cum stim cu totii, degradare, distrugere si moarte. Moarte si numai moarte, ori moartea, nu are nicio frumusete in ea. Moartea nu este frumoasa! Moartea nu are cum sa fie frumoasa si de dorit. Civilizatia pacatului si a mortii, cea de pe planeta noastra, este cea mai criminala, cea mai rudimentara „civilizatie”, cea mai brutala si mai animalica forma de civilizatie din Univers, cea mai ipocrita si mai mincinoasa forma de organizare a societatii umane si a fiinteler inteligente, si de aceea, Dumnezeu o sa-i puna capat pentru totdeauna, asa cum ne spune in cartea Apocalipsei. Iadul nu va fi vesnic. Noi traim acum in Iad, dar Imparatia Creatorului nostru, in care domnesc pentru vesnicie neprihanirea si viata, si unde baza tuturor gandurilor si a actiunilor tuturor este neprihanirea, reprezinta cea mai inalta forma de civilizatie pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Creatorul lor, Dumnezeu.

„Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului. (Apocalipsa)

Neprihanirea nu trebuie vazuta si inteleasa doar ca o cheie cu care deschidem Imparatia lui Dumnezeu, este gresita o astfel de conceptie si de abordare. Neprihanirea trebuie iubita si apreciata doar pentru ceea ce este ea in realitate: cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers, cea mai inalta forma de gandire si de organizare a Universului, si a tuturor fiintelor inteligente din el. Daca nu ati inteles asta, nu ati inteles nimic din crestinism si din Evanghelia Vesnica! Daca vedeti neprihanirea doar ca pe un mijloc de a ajunge la Dumnezeu si in Imparatia Sa, ca pe o pila sau ceva de genul acesta, n-ati inteles nimic din mesajul dumnezeiesc, si sunteti pe o cale gresita. Trebuie sa iubiti neprihanirea, ca si cum cerul, viata vesnica si Dumnezeu, nu ar exista, si nu veti avea niciun castig garantat din faptul ca o iubiti. Neprihanirea trebuie iubita si apreciata doar pentru ceea ce reprezinta ea: bunatatea absoluta, binele absolut, fericirea absoluta, dreptatea absoluta, dragostea absoluta, pacea absoluta. Daca va ganditi la neprihanire, si va chinuiti sa o contrafaceti doar ca sa ajungeti in cer, sa aveti viata vesnica si strazi de aur, dovediti doar faptul ca neprihanirea nu va face placere deloc, dar va straduiti, va chinuiti cu chiu si vai, va siliti, va cazniti sa fiti cat de cat buni, „neprihaniti”, desi nu va place deloc asta, si nu va face placere asta. Vreti sa scapati de „furia si de pedeapsa” lui Dumnezeu, sau vreti a castiga ceva, viata vesnica de exemplu, de aceea va chinuiti sa fiti credinciosi si „buni”. Daca ganditi si simtiti asta, cum ca neprihanirea este pentru dumneavoastra doar un chin, un jug, o neplacere cumva musai, ca sa nu va suparati dumne-ZEUL, sa stiti ca asa ceva este in ochii lui Dumnezeu, la fel de detestabil, ca si pacatul insusi. Stiti de ce au succes in lumea asa zis crestina, bisericile care promit iertarea pacatelor prin tot felul de bazaconii gen: indulgente, matanii, pupat icoane, moaste, statui, slujbe, etc… in timp ce credinciosul ramane la fel de ticalos in viata de zi cu zi, ca si cum nu ar fi crestin? Pentru ca este cel mai comod mod de a fi „crestin”, si de a mima neprihanirea, pentru omul care uraste neprihanirea, si nu-i place deloc, prefera sa-i dea un bacsis, un pesches lui Dumnezeu, ca sa scape de corvoada de a fi neprihanit cu adevarat. Este mai comod sa ramai in pacat, pentru ca asta-ti place, si sa-ti faci niste cruci pe ici pe colo, si sa te crezi crestin doar pentru ca dai si tu de pomana la saraci, sau te duci la biserica sa aprinzi lumanari care nu folosesc la nimic, sau ca faci nu stiu ce bazaconii asa zis crestine, sarbatoresti tot felul de sarbatori stupide, ca sa-ti adormi constiinta ca esti in regula cu Dumnezeu daca faci toate acestea. Nu, nu suntem in regula cu Dumnezeu ramanand in pacat. Asta inseamna ca-l uram pe Hristos si neprihanirea Lui. Hristos, in afara de neprihanirea Sa, nu are ce sa ne ofere. Neprihanirea vine la pachet cu viata lui Dumnezeu, iar viata lui Dumnezeu vine la pachet cu neprihanirea Sa. Cele doua, viata dumnezeiasca si neprihanirea dumnezeiasca, asa cum am spus si spun tot timpul, sunt inseparabile. Dracu’ are o repulsie totala fata de neprihanire, sa nu uitati asta! Hristos a fost urcat pe cruce datorita urii Satanei fata de neprihanirea Sa. Acest fel de a iubi neprihanirea, din interes, arata ca aveti doar o dragoste din interes sau de frica, fata de cel care v-a daruit din dragoste adevarata, dezinteresata, totul. Dumnezeu, nu iubeste casatoriile din interes, ci doreste doar o dragoste sincera si adevarata, curata, dezinteresata, pura, imaculata, adica neprihanita, asa cum este El! Neprihanirea nu este un troc, o afacere, un targ, o invoiala intre noi si Dumnezeu, ceva de genul: „Doamne, noua nu ne place neprihanirea Ta, dar ne straduim sa acceptam cate ceva din ea, de frica ca ne iei gatul, ca ne omori, sau ca ne pedepsesti daca nu o dorim”. Asa ceva este satanism curat, nu crestinism! Ea, neprihanirea, este sau nu este! O iubesti sau nu o iubesti. Neprihanirea adevarata nu poate sa fie trucata in ochii lui Dumnezeu, care vede foarte bine daca o iubim cu adevarat, sau doar ne prefacem ca o iubim. Neprihanirea nu poate sa fie contrafacuta, doar idiotii pot sa creada asta.

Asa cum am spus, sunt doua moduri in care lumea „crestina” il vede pe Dumnezeu: a) ca pe un Dumnezeu tribal, inapoiat, criminal si setos de sange daca nu faci ca El, imprevizibil, irational, de neanteles, de aceea avem nevoie de taine bisericesti, (sic!), si b) ca pe un Dumnezeu iubitor si iertator, care iti arata tot timpul consecintele gandirii si faptelor tale gresite, fapte facute in urma acestei gandiri gresite, dobandite in urma despartirii de Dumnezeu. Marea majoritate a „crestinilor”, desi nu recunosc, sunt adeptii primei viziuni despre Dumnezeu, adica varianta „a„. De aceea, ei, acesti crestini de tip „a„, prin tot felul de practici si de obiceiuri pe care Dumnezeu nu le cere, ba chiar le detesta, incearca sa-l imbuneze permanent pe Dumnezeu, si indiferent ce fac, ei au in minte acest singur aspect: „sa nu-l supar pe Dumnezeu, pentru ca ma omoara, imi vrea raul si imi pierd viata vesnica”. Eu personal, asa cum ati putut sa constatati pe acest blog, cei care il citesc constant sau ocazional, sunt adeptul variantei „b„. Eu cred pe baza Evangheliei Vesnice, ca Dumnezeu doar ne invata, ne ajuta, ne sprijina, ne iubeste neconditionat si ne vrea numai binele. Important este sa intelegem lucrurile asa cum sunt ele, si la adevarata lor valoare. Sa intelegem limpede ca departarea de El, despartirea de El, a adus tot ceea ce vedem noi pe planeta noastra, dupa principiul cauzei si al efectului. Lipsa neprihanirii din civilizatia omeneasca, prin aparitia pacatului, a dus la tot cortegiul de nenorociri, distrugeri si nelegiuiri care s-au vazut si se vad pe planeta Pamant. In lipsa neprihanirii, oamenii au decazut maxim. Au fost si inca mai sunt scalvi, sub diferite forme, chiar daca se cred liberi, sunt bolnavi, saraci, schingiuti si haituiti, mintiti, furati, ucisi in fel si chip, otraviti cu tot felul de otravuri, in mancare, in aer si in apa, batjocoriti, minimalizati, pusi sa munceasca pentru paine si pentru apa pe care o beau, etc. Isi parasesc copiii sau ii vand ca sa supravietuiasca, ii omoara, ii violeaza pe ai lor sau pe ai altora, isi batjocoresc parintii si bunicii, fiii si fiicele, etc. Isi vand organele, ovulele, corpul, mintea, forta de munca, etc. Aceasta este imparatia intunericului, imparatia Satanei. Credeti ca asta este civilizatie?! Nu prieteni si neprieteni, aceasta nu este civilizatie, indiferent cati zgarie nori vom mai construi noi, si indiferent cati sateliti si rachete o sa mai trimitem in spatiu, sau cate calculatoare o sa mai inventam sau o a avem in buzunar sau la incheietura mainii, aceasta nu este civilizatie. Ceea ce avem noi, nu se numeste civilizatie. Omul fara neprihanire, este doar un ticalos ingamfat, egoist, mincinos, hot si criminal, ca tatal sau, Dracu’. Daca Dumnezeu nu ar fi fost cu noi si nu ar fi coborat la noi, in Iadul in care traim, nu ar mai fi ramas nici urma de bunatate in rasa umana. Daca mai sunt farame de bunatate pe ici pe colo in lumea noastra pacatoasa, satanizata, asta se datoreaza doar lui Dumnezeu, pentru ca aici, in imparatia Satanei, Dumnezeu a avut copii ai Sai, in care a pus si a existat neprihanirea Lui. Daca nu ar fi fost asa, am fi ajuns, intreaga omenire, ca Sodoma si ca Gomora: „De nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o mica ramasita, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora.” (Isaia)  Sodoma si Gomora, sa stiti ca nu inseamna doar LGBT, asa cum cred ignorantii, ci reprezinta culmea abjectiei si a decaderii umane, culmea rautatii umane si a ticalosiei umane. Sodoma si Gomora sunt opusul neprihanirii, adica nelegiuire in stare pura, cat cuprinde. Ce inseamna Sodoma si Gomora cu adevarat, puteti sa cititi AICI.

Cand crestinii se vor elibera de frica mortii, de frica de a ajunge in Iad, traim deja in Iad, de dorinta egoista de a avea doar viata vesnica, dar fara neprihanire in ea, adica fara Dumnezeu, pentru ca in realitate, majoritatea „crestinilor” asta isi doresc, chiar daca nu recunosc deschis asta, atunci si abia atunci, am inceput sa devenim crestini adevarati. Cand veti inceta sa gandi ca va sacrificati acum, ca sa beneficiati de mila lui Dumnezeu si de o viata viitoare, atunci incepeti sa mergeti pe calea cea buna. Neprihanirea nu este si nu va fi niciodata un sacrificiu, ci o bucurie fara margini. Daca inca ganditi si considerati ca faceti sacrificii pentru neprihanire si pentru Dumnezeu, inseamna ca nu sunteti crestini, si nu l-ati inteles pe Dumnezeu. Nu ati inteles ce vrea Dumnezeu de la noi toti. Cand vom iubi neprihanirea fara sa asteptam recompense de la oameni si de la Dumnezeu, cand il vom iubi pe Dumnezeu fara dorinta de a ne da viata vesnica, atunci si numai atunci, am devenit crestini. Cand nu vom mai astepta nimic de la Dumnezeu, ci doar ne vom bucura de aceasta forma minunata de viata si de civilizatie, numita neprihanire, abia atunci am inceput sa umblam cu Dumnezeu, ca barbati si femei in Hristos, nu ca prunci nestiutori, batuti de orice vant de invatatura. Pana atunci, pana la acel moment, doar ne prefacem ca iubim neprihanirea si pe Dumnezeu. Ca sa fiu si mai transant, si ca sa intelegeti exact ceea ce vreau sa spun si sa transmit, va spun asa: ca eu, DeTe-ul, daca maine asi sti cu siguranta de 100% ca Dumnezeu nu exista, ca nu exista nici viata vesnica si nicio inviere dupa moarte, ca nu exista nimic din tot ceea ce ne spune si ne promite Biblia, eu tot voi iubi neprihanirea, adica cinstea, binele, dreptatea, pentru ca am inteles odata pentru totdeauna, ca ceva mai bun pentru omenire, ceva mai inalt si mai frumos decat ea, nu exista in Univers. Tot ce a incercat omenirea sa faca fara neprihanire, indiferent cum s-a organizat, si indiferent ce legi a avut, totul a fost un esec, un drum care s-a infundat totdeauna in rau si in rautate, in nedreptati si in crime, in pacat. Am inteles foarte bine ca toate ororile pe care le-a trait aceasta omenire bolnava de-a lungul veacurilor pe aceasta planeta a pacatului, orori pe care le traim si noi astazi, si le vor trai si in generatiile urmatoare, se datoreaza exclusiv lipsei acestei neprihaniri din societatile umane. Lipsa binelui genereaza raul, lipsa neprihanirii genereaza pacatul, asa cum lipsa luminii naste intunericul. Este atat de simplu! Aceasta este cea mai inalta forma de intelegere a lui Dumnezeu si a Imparatiei Sale! Alta nu exista! Acesta este crestinismul pur, crestinismul absolut, crestinismul cel netrucat de Dracu’, prin sistemul religios mondial. Gandirea neprihanita, si numai ea, este capabila sa gandeasca cea mai inalta forma de civilizatie universala. Gandirea neprihanita, este cea mai performanta si cea mai inalta forma de gandire din Univers. Dupa cum se vede, planeta Pamant nu este „organizata” dupa gandirea neprihanita, adica dupa gandirea Dumnezeiasca, si de aceea oamenii, societatile umane, popoarele, omenirea toata si toata viata noastra, este construita, cladita zilnic, pe principiile satanice ale maririi de sine, ale mandriei, ale orgoliului nemasurat, ale egoismului, pe principiul minciunii, al hotiei, al manipularii, coruptiei si crimei. Cultul vedetelor, al bogatiilor si al bogatilor, al vedetelor, al oamenilor superiori altor oameni, al elitelor, al VIP-urilor, egoismul, lacomia, si multe altele, sunt rodul gandirii pacatoase, si a fiintarii nelegiuite, trairea in ticalosie si in nelegiuire, care este opusul neprihanirii. Nelegiuirea generalizata, bazata pe gandirea satanica pacatoasa, adica pe ne mila, pe ne dragoste, pe ne impreuna simtire, pe ne impreuna traire, pe nedreptate, a dus si duce la inechitati de tot felul, la saracie, la foamete, la moarte si la tot ce este rau si abject pe planeta noastra.

Dragii mei prieteni sau neprieteni, daca-l „iubiti” pe Dumnezeu doar de frica, nu cunoasteti ce este si ce inseamna neprihanirea, si nici Imparatia lui Dumnezeu. Daca-l iubiti pe Dumnezeu din interes, doar ca sa va dea ceva, indiferent ce, viata vesnica de exemplu, bani, sanatate, case, masini, slujbe bune, etc… nu stiti inca ce inseamna aceea neprihanire si Imparatie a lui Dumnezeu. Dumnezeu, si implicit Imparatia Lui, Imparatia Neprihanirii, trebuie iubit doar pentru ceea ce este El, neprihanire pura, si pentru ceea ce ne-a oferit El: asemanarea cu El, adica libertate, viata Sa, si neprihanirea Sa. Nu ne trebuie nimic mai mult. Nimic in plus, si nimic in minus. In El avem totul. Dumnezeu este neprihanire, si cine declara ca il iubeste pe Dumnezeu, trebuie sa iubeasca si neprihanirea Sa. Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu, si sa urasti neprihanirea Lui, este un nonsens. Daca v-ati saturat de religie si de teologie, daca v-ati saturat de zeci si zeci de practici si de texte religioase interpretate si mega interpretate, intoarse pe toate fetele, daca v-ati saturat de certuri teologice fara rost si fara de sfarsit, aflati ca dupa ce veti cauta si veti intelege adevarul absolut si pur al Bibliei, cu ajutorul lui Dumnezeu, adica dupa ce veti intelege Evanghelia Vesnica, Vestea Buna Vesnica, totul, dar absolut totul, se va reduce la doua persoane neprihanite: Dumnezeu Tatal si Fiul Sau Isus Hristos, adica la aceste cuvinte: „Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.” … „Eu sunt Calea, Adevarul si viata.” (Ioan)  

Asa este, Isus Hristos este totul, si siti de ce, pentru ca: „El (Isus Hristos) a fost facut de Dumnezeu pentru noi: intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda, sa se laude in Domnul.” (1Corinteni)

In Imparatia lui Dumnezeu,  Imparatia Neprihanirii, nimic rau, nelegiuit, ne neprihanit, nu va fi acolo, nu va intra in ea, dupa cum este scris: „Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna.” (Apocalipsa)  Dumnezeu va inchide pentru totdeauna portile Universului pentru rau, pentru pacat, pentru faradelege si moarte. Acestea vor disparea pentru totdeauna din Univers, dupa aceasta istorie nenorocita a pacatului, de pe planeta Pamant. Neprihanirea nu este un concept sau o denumire strict religioasa, teologica, bisericeasca, care sa tina strict doar de religie sau de teologie, de biserici si de popi, de pastori sau de dogme religioase, de ritualuri mai mult sau mai putin tampite, ci este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Creatorul lor, Viul Dumnezeu. Dumnezeu nu este nici religios, nici teolog, nici bisericos, nici popa, nici pastor, nu este nici roman, nici francez, nici evreu, EL ESTE CEL CE ESTE, si punct. Dumnezeu este religia si teologia, biserica si neprihanirea. Stiinta despre Dumnezeu o detine doar Dumnezeu, si toti cei carora Dumnezeu pesonal le-o descopera, le-o explica si le-o daruieste, daca doresc asta. Dumnezeu este singurul teolog, invatator, apostol, pastor sau preot adevarat, restul… e cancan! Neprihanirea este elitism de cea mai inalta sorginte, dar si de cea mai inalta modestie. Neprihanirea este tot ce poate sa fie mai inalt si mai moral in Univers. Neprihanirea este varful civilizatiei creata de Dumnezeu. Neprihanirea este bunastare, iubire, dreptate, fericire, stiinta, tehnologie si civilizatie la superlativ! Neprihanirea este singura stare care asigura progresul, pacea si fericirea vesnica! Neprihanirea este totul. Daca nu ai neprihanirea lui Hristos, prin Hristos, si prin Duhul lui Hristos, nu ai nimic. Asa ca… bucurati-va de cea mai inalta forma de viata si de civilizatie universala: Neprihanirea lui Dumnezeu, prin Isus Hristos si Duhul Sau! Neprihanirea este definirea omului absolut, a omului suprem in bunatate si dragoste, in stiinta si in empatie, in demnitate, integritate, onoare si loialitate, in bun simt si in bun gust in toate, in noblete in toate felurile si in toate sensurile, in finete, este frumusetea absoluta in orice, este binele absolut, este dreptatea absoluta, este cinste, curaj, dragoste curata, puritate in toate sensurile, prietenie sincera si dezinteresata, armonie, intelegere, pace vesnica, nu temporara, bucurie, respect, credinta, fericire, prosperitate, bogatie, calitate si stiinta la cele mai inalte standarde visate sau imaginate vreodata, este viata, fratie adevarata intre creaturi si Creator, si lista ramane deschisa… adaugati ce doriti, dar numai lucruri bune, nu rele, pentru ca neprihanirea nu are nimic in comun cu rautatea, cu pacatul, cu ticalosia si cu crima. Raul suprem apartine Satanei, apartine lumii pacatului, lumii inventate de el, in mintea lui bolnava si nelegiuita, o minte a minciunii si a crimei, o lume a mortii si a distrugerii.

Trebuie sa recunoastem ca multe, daca nu toate aceste lucruri frumoase si stari de bine enumerate mai sus, ni le dorim cu ardoare in viata noastra, toti, din toata inima, chiar si acum, in aceasta viata, nu doar in cea viitoare, dar nu le putem avea din pricina pacatului si a nelegiuirii instalate in noi toti, prin softul satanic, softul pacatului. Vreau sa va intreb ceva: cand ni le dorim atat de mult in vietile noastre, toate aceste lucruri bune si frumoase al neprihanirii, de ce fugim de ele cand ni se ofera gratis si fara niciun efort, doar prin credinta ca cel care ni le promite, Viul Dumnezeu, poate si vrea sa ni le dea, iar noi, pacatosii, sa le avem in vietile noastre, acum, dar si in viitor? Gratis. Fara efort. Doar sa vrem asta. De ce fugim de ele, de ce fugim de bine, de ce fugim de neprihanire?! Nu-i ciudat ce ni se intampla?!

stop and think

Cu respect,

P.S. Dragi prieteni sau neprieteni, vreau sa va mai spun si astazi, ceea ce am mai spus pe acest blog: Eu nu ma consider invatatorul nimanui, nu ma erijez in detinatorul adevarului absolut, si tot ceea ce scriu eu, poate sa fie verificat cu Biblia, si daca nu este in concordanta cu Biblia, poate sa fie combatut si aruncat la gunoi, daca este cazul, si chiar va rog sa faceti asta, in asemenea cazuri. Nu am nicio problema cu asta. Vreau sa mai spun ca nu am declarat razboi nimanui, nici ortodocsilor, nici catolicilor, nici baptistilor, nici adventistilor, nici hindusilor, nici musulmanilor, nici ateilor, nici masonilor, nimanui, ci doar lu’ Dracu’, in sensul ca nu vreau sa ma las prostit, mintit si manipulat de el. Vreau sa stiu adevarul, si apoi sa actionez in consecinta: sa-l accept sau sa-l resping. Nu ma intereseaza daca sunteti atei, evolutionisti, masoni sau orice fel de crestin, musulman, sintoist, taoist, hindus, etc. Este treaba dumneavoastra ce vreti sa faceti in viata si cu viata dumneavoastra. Este numai treaba dumneavoastra in ce vreti sa credeti sau sa nu credeti. Pe acest blog, eu doar „gandesc cu voce tare”, adica scriu, desi nu sunt scriitor, si de aceea mai fac si greseli de scriere, pentru care va rog sa ma iertati, gandesc despre lucrurile care ma framanta si ma intereseaza in viata aceasta, cu privire la existenta mea pe aceasta planeta, si in acest Univers. Nu dau lectii nimanui. Unul singur este Invatatorul, si cel care poate sa dea lectii: Isus Hristos si Tatal Sau. Eu personal, in afara de Dumnezeul Bibliei si Evanghelia Lui Vesnica, nu am gasit nici o alta varianta, nici o alta teorie, nici o alta religie, nici un alt dumnezeu, care sa ma satisfaca ca explicatie plauzibila, rationala, logica, coerenta, a aparitiei vietii si a mortii, pe planeta aceasta pe care noi traim, si de aceea am ales sa merg pe mana Dumnezeului Bibliei, si a lui Isus Hristos, Fiul Sau. Daca o sa ma pacalesc sau nu, o sa vedem intr-o zi, ziua aceea mare si minunata, a aratarii singurului Dumnezeu adevarat, pe care il vor vedea si cei salvati, dar si cei pierduti. Daca nu exista acest Dumnezeu, si nici un altul, iar „o sa vedem” intr-o zi, in sensul ca nu o sa mai vedem niciodata, nimic. Nici lumina soarelui, nici adierea vantului, si nimic din ce se va mai face sub soare, si nu o sa ne mai bucuram niciodata de viata, si asa cum spunea Petre Tutea: „Fara Dumnezeu, fara credinta, omul devine un animal rational, care vine de nicaieri, si merge spre nicaieri.”

Mie imi place sa cred, si cred, ca viata noastra pe aceasta planeta, nu este, si nu are cum sa fie intamplatoare, o intamplare pura. Nu pot sa cred ca vine de nicaieri, si merge spre nicaieri. Ar fi minunea minunilor si intamplarea intamplarilor, ca dintr-o ciorba primordiala electrocutata acum cateva miliarde de ani, sa iasa aceasta minune de planeta, cu atatea minunate vietati si plante pe ea, inclusiv omul, cea mai minunata forma de viata. In mintea mea, recunosc, nu incape aceasta teorie. Nu a incaput niciodata! Nu pot sa cred in ea! Imi insulta inteligenta! Evanghelia Vesnica este adevarul pentru noi oamenii, eu asa cred.

Dragii mei, sa iubti, si sa fiti iubiti!

Bucurati-va!

Ai pup iu ol!

10 gânduri despre „Neprihanirea este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie

  1. Da, totul e biblic si adevarat in ce ati scris mai sus. Doar ca personal am niste nelamuriri, pot fi oamenii intru-totul neprihaniti pe pamant? Am observat ca oamenii se impart in mare in 2 categorii principale:
    1) Unii se bucura de rau si iubesc raul, 2) Altii se bucura de bine si iubesc binele. Acum in a doua categorie am observat ca desi doresc binele tot nu pot sa il duca la bun sfarsit, desi iubesc binele, tot mai „cadem” iar „caderile” astea ne aduc si intristare. E greu sa fii fericit pe pamantul asta din mai multe motive, iar momentele de fericire vad ca dureaza mai putin de o clipa.

    • Adrian,
      inca de cand am scris postul despre neprihanire, m-am gandit ca o sa mi se puna aceasta intrebare. Chiar am fost tentat sa o prind in post, dar era cumva in afara subiectului, si lungeam prea mult subiectul, iar subiectul postului nu este CUM sa devenim neprihaniti, ci CE ESTE NEPRIHANIREA. Din punctul meu de vedere, raspunsul la intrebarea ta este simplu. Schimbarea de soft a omului, de la pacat la neprihanire, nu se face instantaneu, asa cum gresit cred unii, ci in timp. De ce? Pentru ca si pacatul tot in timp a evoluat si s-a sofisticat, desi in liniile lui de forta este acelasi. Schimbarea de sex de exemplu, nu se putea face acum 2000 de ani, acum 3000 de ani, acum 4000 de ani, dar se poate face acum, in secolul 20 si 21. Intelegi ce vreau sa spun? Asa si cu neprihanirea. Neprihanirea este tot un proces de durata, care in principiu, ca si pacatul, va evolua permanent. Desi, in liniile ei de forta, neprihanirea ca esenta, este aceeasi: iubirea si practicarea binelui. Asa cum pacatul este iubirea si practicarea raului. Fiii lui Dumnezeu, se neprihanesc zilnic daca vor, dar tot zilnic, pot sa faca si pasi inapoi. De ce? pentru ca in neprihanirea, oamenii sunt liberi, iar in pacat oamenii sunt robi. Altfel spus, de la neprihanire poti sa treci la pacat, dar de la pacat la neprihanire nu se mai poate fara ajutor divin, pentru ca pacatul este o lege, o stare, un soft, mai puternic decat fortele fizice si mintale ale omului. De aceea a trebuit sa intervina Dumnezeu personal in salvarea noastra. Si asa cum spuneam si in post si iti spun si aici, neprihanirea trebuie apreciata si iubita, dorita cu adevarat, ca sa ajungi sa o si practici cu adevarat prin puterea lui Dumnezeu, a lui Isus Hristos. Ori Dumnezeu vede daca tu chiar vrei asta sau doar te faci ca vrei, asa cum procedeaza majoritatea crestinilor. Dumnezeu vede ceea ce noi stim in forul nostru interior, ca nu-l iubim pe Dumnezeu cu adevarat. Si atunci, in aceste conditii, Dumnezeu, daca ar pune in tine neprihanirea pe care tu in realitate nu o doresti, ti-ar incalca libertatea, si atunci nu va face asta. De aceea exista atatia „crestini” pacatosi, pt. ca ei in realitate au ramas de partea Satanei. De ce mai cade si cel care doreste cu sinceritate neprihanirea? Pentru ca asa este firea omului pacatos, mai are momente cand crede ca pacatul este mai avantajos, mai de dorit decat neprihanirea. Face pacatul cu pricina, si apoi, realizeaza ca nu a facut nicio branza in plus, ca placerea de o clipa a pacatului, asa cum ai spus si tu intr-un fel, nu-ti aduce o fericire statornica si de durata. Aduce de cele mai multe ori zbucium si probleme in plus, nu-i asa? Si acest episod al pacatuirii neprihanitului, devine astfel o lectie, o treapta spre aprofundarea neprihanirii, adica a aprecierii ei din ce in ce mai mult. Este o etapa de parcurs, si nimic altceva. Si asa, incet dar sigur, chiar si prin caderi, te departezi de buna voie si nesilit de nimeni, de pacatul care realizezi ca nu-ti aduce nimic bun in viata. Cam asta este procesul. Neprihanirea trebuie liber consimtita, nu impusa. Daca nu-ti doresti neprihanirea cu tot sufletul tau, pentru ca ai inteles ca este cea mai buna cale pentru viata ta actuala si pentru cea viitoare, nu o vei avea niciodata de la Dumnezeu. Vei avea doar propriile contrafaceri, dar nu neprihanirea lui Dumnezeu. Sigur ca Dumnezeu iarta aceste caderi, pentru ca El vede ca totusi, dorinta ta sincera, este sa fii neprihanit. Si astfel, te asezi din ce in ce mai bine si mai sanatos pe sinele neprihanirii, si o vei dori din ce in ce mai mult, si o vei avea din ce in ce mai mult, iar de pacat, te vei scarbi din ce in ce mai tare si mai mult.
      Cu respect,

  2. Inteleg raspunsul chiar imi este si pe plac. Ce ati spus dvs. gandeam si eu, dar intrebarea mea era daca poate omul sa dobandeasca neprihanirea completa pe pamant. Adica sa nu mai pacatuiasca defel, sa nu mai fie nici o secunda in viata lui cand sa considere pacatul mai avantajos ca si neprihanirea, adica sa fie capabil sa nu mai faca nici un compromis. Dar mai mult neprihanirea deplina este sa nu pacatuiesti nici din necunostinta. In aceste aspecte vroiam sa ma consult cu dvs. . Oricum am mai citit de 2 zile despre aceasta tema si mi-am format ideea ca omul pe pamant nu poate fi neprihanit pe deplin decat intr-un singur mod. UNUL SINGUR si anume atunci cand i se releva Isus Hristos, bineinteles sub forma de Duhul Sfant, pt ca atunci cand se va releva ca si Isus Hristos asa cum ne-a promis ca va reveni dupa noi, va fi si sfarsitul lumii asteia. Deci cred ca neprihanirea deplina omul poate sa o aiba doar dupa revelatia Duhului Sfant, dar nu ca si o inchipurie, de gen vis vedenie, ci eu cred in inima mea intr-o revelatie, pe care sa o simt cu simturile mele vaz, auz … si care sa fie in permanenta cu mine, sa nu ma mai paraseasca niciodata si in mintea si inima mea dezlipirea de Duhul Sfant e asemenea mortii a doua. Acum acest miracol de la Dumnezeu si anume primirea Duhului Sfant (sau Duhul Lui Isus) nu depinde de om cu nimic mai mult decat sa o nutreasca, dar Domnul stie vremea potrivita si de Dumnezeu depinde asta. Cam asa ma gandesc cu mintea mea de om neinsemnat, cu adevarat Dumnezeu stie cum stau lucrurile.

    • Adrian,
      tu nu ai inteles din postul meu, ca neprihanire completa nu exista? Nici macar la Dumnezeu, intr-un anumit sens. Neprihanirea este VIE si lucratoare, ca si Dumnezeu, proprietarul ei. Deci nu poate sa fie finita. Ce vreau sa spun, este ca vom creste mereu in neprihanire. Nu exista o limita a neprihanirii. Nici pentru noi si nici pentru Dumnezeu. Neprihanirea, aici sau in cer, este raspunsul nostru la traiul zilnic. De aceea ti-am si dat exemplul cu transexualii. Daca in cursul vesniciei, Dumnezeu mai creaza ceva ce noi nu am vazut sau auzit pana la acel moment, noi trebuie sa raspundem cu o „noua” neprihanire fata de acea situatie. Adica sa aplicam neprihanirea la ceva nou. Intelegi ce vreau sa spun? De aceea neprihanirea nu poate sa fie fixa, dar ea, ne va apara in vesnicie, sa mai alegem vreodata raul, pentru ca i-am inteles pentru totdeauna pacatului, puterea distrugatoare. In sensul acesta nu mai faci niciun compromis. Lucrul acesta se poate intampla si pe pamant si in cer.
      Nu exista pacatuire din necunostinta, decat pana cand afli pozitia corecta fata de acea situatie. Dupa ce ai aflat cum stau lucrurile din perspectiva binelui, nu mai exista pacat din nestiinta, ci doar pacat cu voia. Daca stim ca a fura este rau, putem la inceput sa furam, crezand ca este bine, ca nu facem nimic rau, pana aflam ca nu este asa. Dupa ce aflam ca a fura este rau si noi continuam sa furam, nu mai este nestiinta. Vremea de nestiinta nu se pune, asa cum spune si Dumnezeu, dar… repet, dupa ce aflam ca a fura nu este bine, atunci, din acel moment, nu mai avem nicio scuza. Lucrurile sunt clare. Dumnezeu ne cere sa judecam, adica sa gandim orice lucru si orice situatie.
      Omul pe pamant, poate sa fie neprihanit, cu exact atata neprihanire cat ii ofera in dar, Isus Hristos, si el, credinciosul, o accepta. Cat da Dumnezeu fiecaruia, este treaba Lui, nu a noastra, iar cat primim fiecare din aceasta neprihanire daruita, este treaba noastra.
      In rest, ceea ce ai spus tu cu Duhul Sfant, ca revelatie, ca simtire permanenta, aproape fizica sau chiar fizica, etc… nu sta pe ce este scris. Biblia nu sustine asa ceva.
      Cu respect,

      • Am precizat ca asa gandesc eu cu mintea mea si faptul ca Adevarul e al lui Dumnezeu, nimeni nu il are decat acela caruia i se releva. Cu ultima dvs. expunere de mai sus nu sunt deacord. Nu mai aduc argumente pentru ca am repeta ce s-a intamplat la postarea dvs. precedenta. Ramanem fiecare cu incredintarile noastre. Rog pe Dumnezeu sa ne lumineze umblarea noastra pe pamant.

  3. Off, slova/litera (indoctrinarea/bisericeala) asta…
    Se pare ca din pacate Scriptura degeaba „striga” ca „slova omoara, dar Duhul da viata.”… 😦
    Haideti, asadar, sa vedem ce spune/invata Scriptura: „Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apoc.1:7) – toti crestinii, indoctrinati find de catre dumneZEII/idolii lor astepta o rapire ad litteram (fizica/hocus-pocus), dar si o revenire a Lui in acelasi mod (fizica/hocus-pocus)…
    „Credinta” crestinilor isi are temelia pe izbirea ochilor si pe doctrina pagana a raiului si iadului…
    In ce hal v-au putut aduce teOLOGII (dumneZEII sistemului religios)…
    Scriptura spune clar: „orice ochi (singular), ci nu toti ochii… – „Urechea (singular, nu plural) mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul (singular, nu plural) meu Te-a vazut.” (Iov.42:5) / „Nimeni nu este ca AtotPuterniculul lui Israel, El trece pe ceruri ca sa-ti vina in ajutor, trece cu maretie pe nori.” (Deut.33:26)…
    Indoctrinarea asta… 😦

  4. Începutul e bun, neprihănirea sau nevinovăția e un dar, tot de la El. Tâlharul de pe cruce a arătat primul și ultimul gând corect înainte de a fi mântuit… deci, nu prin valorile și virtuțile noastre suntem salvați, ci prin Mila Lui, așa cum vede El, nu cum ne vedem noi de merituoși. Iisus Hristos a mai spus ceva… putem să-l spoim cu vorbe cum ne vine nouă, dar să nu greșim în privința Duhului Sfânt. Ori sfinția dumneavoastră îl despărțiți pe Iisus Hristos de dumnezeirea Lui. Desigur, nu Duhul Sfânt e răstignit, doar trupul omenesc poate fi atacat în felul acesta pe pământul acesta stricat de către mințile noastre ,,înțelepte,,. De la cine vine gândul că Iisus are un duh al Lui, separat de Duhul Sfânt? Dacă sunt fiu, și am duh, de la Cine am acel duh? Iisus Hristos fiind Dumnezeu-Omul, desigur că de nu cred așa mă dezleg singur de lucrarea Duhului Sfânt care se mișcă în Numele întregii Sfintei Treimi. Iisus Hristos nu poate fi despărțit de Tată, de Duhul Sfânt și de Hristos pentru că El este Dumnezeu Întreg întrupat ca Om. Nu poți fi neprihănit în ne-adevăr… dar ni se pare că am ajuns la cunoaștere și neprihănire.
    Cine credeți că a interpretat primul Cuvântul lui Dumnezeu, după cum l-a tăiat mintea lui de creatură? Un punct de reper: nu e om. Cine credeți că ascultă vocile care vorbesc asemenea, adică pe jumătate adevărat?
    Când începutul e bun dar duce la amestecarea adevărului cu altceva, se numește tot rău.
    Iisus Hristos a luat Cina cea de Taină cu ucenicii Lui, pentru ca mintea și trupurile lor să fie refăcute. Duhul Sfânt este cel care sfințește și desăvârșește orice lucrare treimică. Adică, astăzi ni se vindecă mintea și trupul prin Sfânta Împărtășanie. Iar cine este botezat în Hristos, este învățat direct de către Duhul Sfânt cine și cum lucrează Dumnezeu și cine este Omul.
    Însă cine nu recunoaște Lucrarea Duhului Sfânt care lucrează întotdeauna în concordanță deplină cu Tatăl și cu Hristos, nu se va împărtăși cu El… speranțele să fie acel om în relație și comunicare cu Tatăl sau cu Fiul, prin vocea Duhului Sfânt, sunt destul de slabe.
    Cred că judecați după mintea de om creat… ca oricare dintre noi… supra-gândirea omului vine doar prin relația corectă cu Sfânta Treime. Nu e o greșeală totală și de nereparat… e suficient să ne întoarcem la Adevăr… nu la jumătățile servite de către alții, încă dinainte de a trage noi prima suflare de viață în piept.

  5. Voi toti de aici sunteti pagani sau chiar nu stiti pe ce lume traiti? Tot vorbiti de biblie si va da-ti cu parerea despre toate subiectele. In primul rand domnule admin, o faci pentru bani. Gresesti ca te joci asa cu cuvintele si fara sa iti dai seama duci oameni in ratacire ( nu o lua personal e lumea plina de pagani ca tine ) , dar esti liber sa faci ce vrei dupa actualele norme sociale. Deci acum ca am lamurit de ce gandesti tu cu voce tare sa trecem la subiect. 1000 de vorbe nu fac 2 lei. Ai folosit aceleasi 3-4 cuvinte de zeci de ori incercand sa intorci toate combinatiile posibile pentru un text religios. Daca ai fi stiut ce vorbesti spuneai 10 cuvinte si intelegeau 1000 de oameni. Asa ai turuit ca o moara si nici macar tu nu ai inteles. Lasa-te. Sigur ai alt talent dar asta nu este. Si daca vrei o demonstratie valabil pentru toata lumea care ajunge sa citeasca acest comentariu e de ajuns sa va adresez o intrebare sa va pun cu botul pe labe ca niste animale ce sunteti. Va rog sa imi demonstrati si voi fi generos incat sa va dau o luna la dispozitie, ca pamantul nostru e o bila pe care sta apa si zboara prin spatiu cu milioane de km pe ora. Dupa ce radeti copios gastelor ce sunteti si rude de maimute deschide-ti biblia si daca tot tipati din toti plamanii ca stiti si sunteti atunci cautati sa vedeti vreo 60-70 de versete in care precizeaza ca pamantul are temelie si nu se misca. Aveti o luna. Mai exact pana pe 25 decembrie anul asta sa va demenstrati voua cat de maimute sunteti. Si dupa ce veti realiza ca a-ti guitat toata viata si habar nu aveti pe ce lume traiti sa fiti pregatiti sa raspundeti cand veti fi chemati de catre mine sa platiti pentru ce a-ti citit. NU bani. Ci cu gura inchisa, atitudine smerita si prezenta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s