Salvarea, adica Crucea lui Hristos

Motto: „pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca, dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani)

Dragi prieteni si neprieteni, astazi vreau sa incep sa ma gandesc profund, la un subiect pe care „Crestinismul SRL” il trateaza cu aceeasi superficialitate, cu care trateaza toate subiectele importante ale adevaratului crestinism, crestinismul lui Dumnezeu, nu crestinismul oamenilor. Adevaratul crestinism, promite doua lucruri inseparabile: neprihanirea si viata, in locul pacatului si al mortii. Asa cum am spus-o de multe ori pe acest blog, nu exista viata in Imparatia lui Dumnezeu, fara neprihanire, asa cum nu exista neprihanire fara viata lui Dumnezeu. Viata si neprihanirea sunt inseparabile, pentru ca amandoua vin de la Dumnezeu. Acest adevar maret l-a trait si la predicat pe pamant Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. „Viata” actuala de pe planeta Pamant, este in realitate, moarte, nu viata. Pe planeta Pamant la ora actuala se perpetueaza moartea, nu viata. Dovada? Toti murim, asa cum a spus Dumnezeu, si am fi murit la nesfarsit fara interventia donatoare de viata neprihanita, a lui Isus Hristos. Om sau animal, toti avem exact aceeasi soarta pe planeta pacatului si a mortii: moartea. Toti murim, nimeni nu scapa de asta. Viata si neprihnirea initiala, daruite lui Adam si apoi Evei, s-au transformat dupa pacat, adica dupa parasirea Creatorului, in pacat si in moarte. Pacatul da moartea, neprihanirea da viata, sa nu uitati niciodata asta! Ambele variante sunt la fel de inseparabile una de alta, pacatul de moarte, si neprihanirea de viata, asa cum ne spune Dumnezeu in Biblie. Cititi va rog ce scrie in motto. Iertarea lui Dumnezeu, adica harul Sau, nu inseamna ca pacatosul este luat ca pacatos, si este transferat ca atare, cu pacatul in el, in Imparatia fara pacat a lui Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu, nu inseamna ca poti sa ramani asa cum esti, adica pacatos, pentru ca este buna si pentru Dumnezeu starea in care suntem toti. Asta este un nonsens.  Nu poti sa spui unui ciumat, unui lepros, ca este foarte bine asa cum este, si ca trebuie primit cu bratele deschise printre cei sanatosi, ca sa-i imbolnaveasca si ca sa-i omoare pe toti. Asa ceva este irational si nebunesc inclusiv la noi, oamenii pacatosi, deci cum sa-i cerem lui Dumnezeu asa ceva, sa fie un irational si un iresponsabil?! Ei bine, oamenii asta vor! Asta ii cer lui Dumnezeu. Dumnezeu spune foarte clar, ca iertarea Lui este altfel, este asa: „Si, dupa Lege, aproape totul este curatat cu sange, si fara varsare de sange nu este iertare.” (Evrei) Aici incepe zavera, necazul. Aici incepe lupta dintre Evanghelia Vesnica, singura adevarata, si evanghelia dupa Satana, plina de minciuni despre Dumnezeu, care il infatisaza pe Dumnezeu ca pe un tiran dornic de sange, si turbat de furie impotriva noastra. Asta se face si cu ajutorul falselor biserici crestine, care au pierdut de mult legatura cu Viul Dumnezeu, si vand oamenilor numai basme lumesti despre El. Din pacate, aceasta conceptie, cea Satanica, este cea mai raspandita printre credinciosi, cu ajutorul preotilor si a pastorilor, care habar nu au ce vorbesc. Vreau sa gandim impreuna la aceste lucruri, si sa descoperim tot impreuna, daca vreti, minunatul plan, si minunata veste despre dragostea lui Dumnezeu fata de noi toti, nu despre ura Sa sau despre dorinta Sa de razbunare fata de noi, pentru ca l-am abandonat, pentru ca i-am dat cu flit. Iata adevarul: „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Ce inseamna cu adevarat aceasta afirmatie dumnezeiasca: si fara varsare de sange nu este iertare.” Asta inseamna ca trebuie ca cineva sa fie omorat in locul nostru, pentru ca sa potoleasca furia lui Dumnezeu impotriva noastra, si dorinta Lui de a ne sterge de pe fata Pamantului sau in realitatea inseamna si este suprema grija si responsabilitate a lui Dumnezeu, ca Imparatia Sa sa ramana o imparatie a neprihanirii si a vietii?! Nu cumva aceasta afirmatie, inseamna altceva decat am fost noi invatati sa credem?! Nu cumva aceasta afirmatie inseamna ca Dumnezeu trateaza pacatul prin singura metoda valabila?! Stiu ca sunteti bulversati acum. Nu intelegeti nimic. De ce? Pentru ca ati fost setati sa credeti altfel. Total altfel. Si setarile din mintea dumneavoastra va tin robi ai minciunilor Satanei. Aveti curaj sa iesiti din colivie?! Aveti curaj sa fiti liberi?! Aveti curaj sa ganditi si altfel?! Aceasta este marea provocare pe care Dumnezeu o face omenirii prostite de Dracu’. Iata un alt citat:

„pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa.” (Evrei) Ce inseamna „ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa?! Adica sa fie ucis in locul nostru, asa cum invata „Crestinismul SRL”, cel satanizat si satanizant?! Nu dragilor! Inseamna cu totul si cu totul altceva! O sa vedeti ce, ceva superb, ceva senzational, ceva vrednic de apreciat si de iubit pe bune, nu de frica nu stiu carei pedepse.

Cum a avut loc salvarea noastra?! Ca o jertfa a cuiva pentru altcineva, sau ca o consecinta fireasca a pacatului si a neprihanirii, a jocului dintre ele, adica jocul vietii si al mortii de pe planeta Pamant, si din Univers. Sunt doua conceptii mari si late despre acest act al ispasirii lui Isus Hristos, iata-le:

1. Tatal este tradat de Adam si de Eva, din aceasta cauza devine extrem de nervos, se supara fleasca pe cei care l-au tradat, si din aceasta cauza, intra in vrie, si vrea sa le ia gatii la toti, sa-i omoare pe nenorociti, dar… in acel moment, vine Fiul la El si ii spune ceva de genul: „Tata, nu-i casapii pe ei, ci casapeste-ma pe mine in locul lor. Uite, ma ofer eu volutar ca sa ma omori pe mine in locul lor, iar ei sa traiasca in locul Meu. Ce zici, facem treaba, facem targul?! Tatal se gandeste un pic si spune ceva de genul: Bine, de nervos si de pornit ce sunt pe ei, am sa te omor pe Tine in locul lor, ca sa ma calmez, iar ei sa traiasca, pentru ca doar asa pot sa-i iert.” Spuneti cinstit, este posibila o astfel de gogomanie?! Ce dracu de iertare este asta?! Asa putea Dumnezeu sa-l ierte si pe Dracu’ si pe noi, si rezolva problema, nu ne mai chinuaiam atata in lumea pacatului si a mortii. Sigur ca aceasta varianta are foarte multe slabiciuni, pentru ca este o minciuna, nu adevarul lui Dumnezeu. Aceasta este varianta satanica despre jertfa lui Isus Hristos. Nu asa faceau si paganii care-si sacrificau copiii pentru zeii satanici? Atunci ce diferenta ar fi intre ceea ce faceau paganii, si ceea ce face Viul si adevaratul Dumnezeu?! Raspuns: niciuna! Fac fix acelasi lucru!

Varianta a doua este cea adevarata, cea Biblica.

2. Omul cade in pacat, pierde neprihanirea si viata, si se pricopseste cu pacatul si cu moartea, asa cum i-a spus Dumnezeu, si asa cum l-a avertizat Dumnezeu de la inceput ca se va intampla, dar nu ca o pedeapsa a lui Dumnezeu asupra lui, a omului, ci ca o consecinta normala si fireasca a neascultarii avertismentului dumnezeiesc.  “…despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Dumnezeu le-a spus lui Adam si lui Eva, sa nu manance din pom ca sa nu moara, nu ca o sa-i omoare El daca mananca. De aici inainte, pentru Dumnezeu existau doua posibilitati mari si late: a) sa ne lase in durerea noastra sa crapam toti la sfarsitul vietilor noastre, sau b) sa faca ceva ca sa ne salveze, sa ne vindece de mizeria in care cazusem, pacatul si moartea. In consecinta, Dumnezeu trebuie sa faca ceva ca sa readuca, sa redea omului neprihanirea si viata, atat de necesare unui locuitor al cerului, al imparatiei dumnezeiesti, pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu nu se moare, si nu exista pacat. Asta-i tot. In Imparatia lui Dumnezeu nu este posibila viata fara neprihanire, si viceversa. Asa ceva nu exista. Viata cu pacat in ea, nu exista! Pacatul este doar moarte, asa cum clar ne spune Dumnezeu in Biblie, atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament.

  • Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava. (Proverbe)
  • daca as trimite ciuma in tara aceasta, daca Mi-as varsa urgia impotriva ei prin molima ca sa-i nimicesc cu desavarsire oamenii si vitele, si ar fi in mijlocul ei Noe, Daniel si Iov, pe viata Mea zice Domnul Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii, nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul, prin neprihanirea lor.” (Ezechel)

Iata cateva texte care dovedesc ceea ce am afirmat pana aici, dar acestea nu sunt totul. Explicatia este prin simbolurile biblice, si prin Isus Hristos. Dovada ca evreii au simbolizat intreaga omenire atunci cand l-au ucis pe Isus Hristos, sta in intelegerea jertfei pentru pacat. Veti vedea in final ce simple sunt lucrurile, si cat de usor de inteles.

Dumnezeii pagani pe care oamenii si i-au inventat la indemnul lu’ Dracu’, pentru a-si face curaj in viata asta plina de chinuri si de amar, de suferinte si de primejdii, ca sa le mai indulceasca si lor existenta, si care sa le dea o speranta in aceasta viata chinuita, fiind puternic incurajati in asta de Dracu’ si de cohorta lui de draci, sunt asa: Dumnezeul Pagan, fals, inexistent/Zeul, ala mai puternic sau ala mai slab, are mereu toane, si tot felul de suparari pe oameni. Din cauza aceasta, oamenii, tot timpul trebuie sa umble cu ploacoane si cu tot felul de jertfe pe la astfel de dumnezei inchipuiti de ei, ca sa-i imbuneze, si ca sa fie si ei lasati in pace de dumnezeii astia suparaciosi si violenti, care cand se supara, „arunca” cu ce le cade la indemana dupa ei, oamenii: cu foc, cu grindina, cu fulgere, cu tunete, cu inundatii, cu cutremure, cu molime, cu boli de tot felul, cu seceta, le omoara animalele, si pe ei. Ca sa scape de toate aceste rautati zeiesti si „dumnezeiesti”, se duceau cu jertfe la ei. Jerfele erau dintre cele mai simple si banale, gen fructe, cereale, animale, flori, etc… pana la jertfe umane, oameni maturi sau copii/copile. Esenta a ceea ce vreau sa spun, este ca pentru zeul asta, tu ca muritor, trebuia sa faci ceva pentru el, ca sa-i intri in voie si ca sa-l imbunezi, asta ca sa nu ti-o mai traga la cap pe unde te prinde. Asta este esenta dumnezeilor paganismului: sa faci ceva pentru Zeu, indiferent ce, dar mai ales sa-i dai ceva, jertfe, ofrande, etc.

Dumnezeul cel Viu si adevarat este exact invers. El face totul pentru tine, iti daruieste totul, iar tu nu trebuie sa faci absolut nimic, doar sa crezi asta, si eventual sa-i multumesti, daca esti bine educat si apreciezi darurile Lui catre tine. Adevaratul si singurul Dumnezeu, este un Dumnezeu care iti daruieste tot timpul, nu unul care ia tot timpul ceva de la tine. Daca jerfele pagane erau pentru a imbuna Zeul, pentru linistea si bunastarea Zeului, „jerfele” aduse Adevaratului Dumnezeu, erau si sunt pentru om, doar o lectie a marii jertfe facute de Dumnezeu insusi, pentru salvarea omului din pacat si de la moarte, nu pentru linistirea si confortul lui Dumnezeu. Observati marea, imensa diferenta dintre cele doua variante? Daca pentru zeu trebuia sa faci tu ceva, pentru adevaratul Dumnezeu nu trebuie sa faci nimic, ci doar sa-l crezi ca El face tot ce trebuie pentru viata, bunastarea si fericirea noastra, Dumnezeu a facut si face totul pentru noi, iar noi nu trebuie sa facem nimic pentru El, asta este esenta. Cand Dumnezeul la care te inchini, iti cere tot timpul sa faci ceva pentru el, sa stii ca ai dat de Dracu’, nu de Dumnezeu. Fugi cat poti mai repede, mancand pamantul! De aici au aparut si cele doua Evanghelii, una falsa si una adevarata. Cea falsa, a paganilor, a faptelor, a imbunarii, era si este o Veste Rea nu buna, si cea a Credintei in tot ce a facut Dumnezeu pentru noi, care este cu adevarat o Veste Buna.

“…cum printr’o singura greseala, a venit o osanda, care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr’o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om (Eva si Adam), cei multi au fost facuti Pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om (Isus Hristos), cei multi vor fi facuti Neprihaniti.” (Romani 5-19)

„Simplitatea nu este un scop în sine, dar ajungi la ea fără să vrei, pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor” Constantin Brancusi

2 gânduri despre „Salvarea, adica Crucea lui Hristos

  1. Dragă Dănuţ,

    referitor la răscumpărarea omului, cum înţelegi totuşi declaraţiile acestea cu privire la SÂNGELE Domnului nostru Iisus Hristos ?

    ,,În El avem răscumpărarea,
    PRIN SÂNGELE Lui, iertarea păcatelor,
    după bogăţiile harului Său.”
    EFESENI 1, 7.

    ,,În care avem răscumpărarea PRIN SÂNGELE Lui, iertarea păcatelor.”
    COLOSENI 1, 14.

    ,,Căci acesta este SÂNGELE Meu,
    SÂNGELE Legământuli celui nou,
    care se varsă pentru mulţi spre ierrarea păcatelor.”
    MATEI 26, 28.

    • Buna,
      multumesc de intrebare. Nu am sa-ti raspund acum, pentru ca tocmai ce lucrez la un serial intitulat „Crucea lui Hristos”, in care am sa arat ce inseamna crucea lui Hristos din perspectiva Evangheliei Veznice. Mai ai putina rabdare.
      Cu respect,

      Danut Tanase

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s