„Sfanta” biserica si „laicul” Hristos (ep.3)

Motto: „Întunecând întunericul, iată porţile luminii.” (Nichita Stanescu)

Prin acest episod, am sa inchei acest ciclu, acest serial, studiu sau cum vreti sa-i spuneti, in care, pe baza Cuuvantului lui Dumnezeu, am aratat, Dumnezeu a aratat, ca bisercile nu sunt sfinte, ca nimic din ceea ce fac si spun ele nu este sfant cu adevarat, ci doar El, Viul Dumnezeu este sfant cu adevarat, si toti aceia in care Dumnezeu locuieste prin Duhul lui Hristos. Asa cum multi au inteles probabil, altii probabil ca nu, ceea ce am vrut sa spun prin titlul ironic al acestui serial, sa subliniez cu linii cat mai groase, este faptul ca singurul care este sfant, Dumnezeu, se comporta in realitate ca un laic sadea, adica ca un om, ca o fiinta normala, ca o fiinta modesta, dreapta, miloasa, iubitoare, cinstita, muncitoare, etc… adica ca o fiinta NEPRIHANITA, in timp ce bisericile care ne mint ca sunt sfinte, se comporta ca ultimul nelegiuit, ticalos, hot si criminal. Asta si inseamna in realitate sfintenia: NEPRIHANIRE. Sfintenia nu este nici foc, nici para, nici ruguri aprinse, nici foc cazut din cer, nici urgie, nici perimetre sacre, nici ritualuri prostesti asa zis sacre, nimic din toate acestea nu reprezinta sfintenia. Sfintenia adevarata, singura, este NEPRIHANIREA DUMNEZEIASCA, care este cat se poate de LAICA, adica pentru toti si pentru toate, peste tot si peste toate. „Ca niste copii ascultatori, nu va lasati tarati in poftele pe care le aveati altadata, cand erati in nestiinta. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”. (1Petru)  Altfel spus, acest text ne spune urmatorul lucru: nu mai traiti in pacat, in pofte nelegiuite, ca inainte de a-l cunoaste pe Dumnezeu, si de a va lasa pe mana lui Dumnezeu, Fiti neprihaniti in toata purtarea voastra, asa cum este si Viul Dumnezeu.Neprihanirea este singura sfintenie, alta sfintenie nu exista. Laicul Dumnezeu nu are nevoie de false sfintenii atribuite Lui de Iudaismul sau Crestinismul SRL. Nu are nevoie de frica, de incinte sacre, de ritualuri sacre, de haine sacre, de cruci sacre, ci doar de dragoste neinteresata, adica o dragoste curata, fara prefacatorii inutile, fara frici, pentru ca in dragoste nu exista frica, adica de o viata traita frumos, in neprihanire!

Asa cum am spus, in acest episod am sa vorbesc despre laicitatea lui Dumnezeu. Si nu spun asta ca o figura de stil, ci pentru ca asa este. Am sa va prezint trei episoade biblice, in realitate ele sunt mult mai multe in Biblie, in care se va vedea clar, laicitatea incontestabila a Viului si Bunului Dumnezeu. Primul episod se afla in Geneza sau Facerea. Incepem cu asta, ca sa intelegem bine cum ar fi trebuit sa fie viata noastra de creaturi, langa Creatorul nostru drag, daca nu ii dadeam cu flit, daca nu ii inselam increderea si dragostea Lui fata de noi, daca nu il alungam din vietile noastre, adica daca nu pacatuiam. Haideti sa vedem impreuna relatia Dumnezeu-Om la inceputul Creatiei, ca sa vedem cum se comporta Dumnezeu cu noi in realitate. Asa cum stim din Biblie, Dumnezeu creaza Pamantul cu tot ceea ce este pe el, apoi creaza OMUL. Ce face Dumnezeu cu omul, ce relatie incepe cu el, si cum se manifesta aceasta relatie? Totul incepe extrem de normal, de firesc, de logic. Dumnezeu sta fata in fata cu creatura Sa, omul, si ii incredinteaza creatia Sa, ii da si cateva sfaturi utile si necesare despre aceasta creatie, ca sa ii fie bine pe planeta pe care tocmai o primeste in dar de la Creator. Este avertizat inclusiv de pericolul care ii ameninta pe primii oameni, datorita razvratirii celui mai puternic inger din cer, Satana, Diavolul, Dracu’. Sunt pusi in garda cu privire la acest pericol, ca sa nu cada in capcanele mincinoase ale Satanei. Sa vedem cateva texte:

„Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu, parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant.” Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde.” Si asa a fost. (…) Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise. Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si Pomul Vietii in mijlocul gradinii, si Pomul Cunostintei Binelui si Raului. (…) Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca (de Satana). Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina, dar din pomul Cunostintei Binelui si Raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” (…) Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca, si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului, dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. Si omul a zis: „Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru ca a fost luata din om.” De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup. Omul si nevasta lui erau amandoi goi si nu le era rusine.” (Geneza)

Iata primele contacte ale lui Dumnezeu cu oamenii. Cum vi se par?! Sunt spaimoase?! Sunt dure?! Sunt aprige?! Sunt „sfinte”, adica distante, asa cum ne invata pe noi bisericile ca este sfintenia lui Dumnezeu, adica FRICA suprema, FRICA absoluta, teroare si pedeapsa? Nici pomeneala de asa ceva!!! Dumnezeu este cat se poate de normal, de laic, de om. Nu este inspaimantator, nu este tiranic, nu este ucigas, nu este dictator, asa cum ne invata pe noi „sfintele” biserici. Dumnezeu este prietenul de nadejde al omului, sfatuitorul lui, cel cu care omul poate sa discute si sa faca orice lucru bun. Dumnezeu isi deleaga o parte din puterea Sa catre creaturile Sale, facandu-i pe oamenii creati, stapani peste  o parte din Creatia Sa, ii face pe oameni partasi la bucuria Creatiei, punandu-l pe om sa dea nume tuturor animalelor create de Viul Dumnezeu. Dumnezeu colaboreaza si traieste impreuna cu omul, fata catre fata, suflet catre suflet. Crestinismul SRL, crestinismul satanizat, promoveaza frica de Dumnezeu, promoveaza teama si neancrederea in Dumnezeu, doar ca sa domine el, si ca sa-i conduca pe enoriasi unde vor ei, preotii si pastorii, dimpreuna cu puternicii lumii, pe toti prostalaii care nu vor sa ia aminte la adevarul dumnezeiesc. Crestinismul SRL este politica, este putere lumeasca, bani si influenta, este Satana, nu un slujitor al Viului Dumnezeu si al oamenilor, asa cum ii era menirea. Dupa aceste minunate prime contacte dintre Dumnezeu si om, omul alege sa il paraseasca pe Dumnezeu, sa il tradeze, sa-i insele increderea, dragostea si purtarea de grija, si sa se arunce orbeste in bratele Satanei cel mincinos si ucigas, asa cum le-a spus deja Dumnezeu. Omul, in ciuda tuturor avertismentelor, il desconsidera pe Dumnezeu si sfaturile Sale, si face ce il duce pe el capul: se face rob Satanei, se aliaza cu Satana prin neascultare. Ce face Dumnezeu in aceste conditii? Dumnezeu incearca sa mai salveze ce se mai poate salva. Dumnezeu nu-l abandoneaza pe omul nerecunoscator, ci il ajuta in continuare cu tot ce poate. Iata textul caderii omului:

„Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: „Sa nu mancati din toti pomii din gradina”?” Femeia a raspuns sarpelui: „Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: „Sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Atunci sarpele a zis femeii: „Hotarat, ca nu veti muri, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.” Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat, a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi, au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei, si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: „Unde esti?” El a raspuns: „Ti-am auzit glasul in gradina, si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.” Si Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?” Omul a raspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.” Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai facut?” Femeia a raspuns: „Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.” Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: „Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp, in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.” Femeii i-a zis: „Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta, cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: „Sa nu mananci deloc din el”, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat, caci tarana esti si in tarana te vei intoarce.” Adam a pus nevestei sale numele Eva, caci ea a fost mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele, si i-a imbracat cu ele. Domnul Dumnezeu a zis: „Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam, dar, acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din Pomul Vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam, si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la Pomul Vietii.” (Geneza)

Aceasta este istoria caderii in pacat. Prin minciuna satanica ca primii oameni nu vor muri daca il vor desconsidera pe Dumnezeu si spusele Lui, ci ca dimpotriva, vor deveni mai destepti si mai luminati la creiere, Dracu’ a adus moartea si faradelegea peste lumea noastra. Dracu’ este RAUL ABSOLUT, nu Dumnezeu. Toti cei care il urmeaza pe Dracu’, ingeri si oameni, renunta la neprihanire. Dracu’ este minciuna si crima implicit, este pacat si moarte. Observati va rog cum imediat dupa pacatuire, fiecare vrea sa scape basma curata, si arunca vina pacatuirii pe altcineva, vina care in mod nedrept si paradoxal, ajunge ce sa vezi, fix in capul lui Dumnezeu! Adam arunca vina pe Eva, Eva pe sarpe, dar ghici cine i-a dat-o pe Eva lui Adam? Dumnezeu! Ce face Adam? Ii reproseaza lui Dumnezeu ca i-a dat-o pe Eva! Cine este vinovat atunci in acest caz: Dumnezeu! Logica imbecila a pacatului a functionat perfect. Pana in zilele noastre lumea cre(s)tina spune ca de la Dumnezeu vine si binele si raul, El, Dumnezeu, este vinovat pentru tot. De cate ori nu ati auzit aceasta argumentatie din gura cre(s)tinilor?!  Imaginea reala a lui Dumnezeu este alta, este imaginea unui Dumnezeu care se plimba prin gradina Edenului in racoarea zilei, si vorbeste cu creaturile Sale, simplu si normal, ca de la om la om cum s-ar spune. Un Dumnezeu care si-a sfatuit totdeauna creaturile numai de bine, si care acum, in acest moment dramatic, le spune calm si apasat, care or sa fie consecintele faptelor lor. Vor avea o viata de mizerie fara El, vor suferi, vor muri, se vor chinui, se vor trudi, vor fi robi ai Satanei si ai pacatului, dar toate acestea nu din cauza lui Dumnezeu, ci doar din cauza lor si a Satanei, asa cum spune textul biblic. Faptele au consecinte. Totdeauna. Spre bine sau spre rau, asta le spune Dumnezeu lui Adam si Eva. Din cauza faptelor lor, pamantul devine blestemat si un blestem pentru ei insisi, din cauza lor vor avea o viata grea si chinuitoare, care se va sfarsi in moarte. Nu Dumnezeu a adus totate aceste nenorociri peste lume, ci ei impreuna cu Satana. Nu Dumnezeu a adus blestemul asupra Creatiei. Dumnezeu le-a aratat care este calea care duce la fericire si viata, dar si calea care duce la nenorocire si moarte, dar lor nu le-a pasat, nu au crezut, nu au luat aminte la spusele lui Dumnezeu. Am scris cu rosu textele care arata linia rosie a tragediei umane, tragedie de care Dumnezeu nu se face vinovat, asa cum cred toti prostii prostiti de Dracu’, ci doar Satana si primii nostri parinti. Dincolo de Gradina Edenului este lumea fara Dumnezeu, lumea satanica, lumea aceea care va rodi spini si palamida, lumea in care nasterea este cu durere, iar pamantul va da roade din ce in ce mai greu, lumea in care Pomul Vietii nu mai este, si in care crima, moartea, minciuna si suferinta, se vor instala din prima clipa. In Gradina Edenului era lumea omului CU Dumnezeu. O lume frumoasa, o lume in care erai sfatuit si ocrotit, o lume a sigurantei si a fericirii, o lume a vietii, o lume a adevarului, o lume la care Adam si Eva au renuntat de buna voie. O lume in care nu se vor mai putea intoarce, pentru ca gradina si Pomul Vietii vor fi pazite de heruvimii Domnului. Lumea de dincolo de gradina este o lume in care satanicul Cain il va ucide pe bunul Abel, si in care nelegiuirea si ticalosia, minciuna, crima si dezmatul, se vor instala mai vartos, de la generatie la generatie. Chiar si dupa ce Cain l-a ucis pe Abel, Dumnezeu isi arata caracterul omenos si iubitor fata de creaturile sale cazute in greseala. Chiar si in aceste conditii, bunul Dumnezeu ii mai da omului criminal, ticalos, pacatos, o sansa la indreptare. Nimic nu este pierdut pe vecie daca vrei. Totul se poate repara daca vrei, adica viata ta nelegiuita, poate sa devina o viata neprihanita cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar daca unele fapte ale trecutului, nu mai ai cum sa le mai indrepti. Acesta a fost si este mesajul lui Dumnezeu catre Cain, catre lume, mesaj pe care Cain nu l-a inteles sau nu a vrut sa-l inteleaga. Chiar si dupa caderea in pacat, Dumnezeu a continuat cu aceeasi atitudine fata de omul pacatos: vorbea cu el, il sfatuia, ii arata calea cea dreapta, si mult timp dupa aceea a facut acest lucru. Acum, in zilele noastre, Dumnezeu ne este infatisat de catre bisericile mincinoase, a fi la ani lumina de noi, de aceea trebuie noi sa pupam icoane, moaste, statui de sfinti, si sa facem tot felul de nazbatii care nu au nicio noima, ca sa-l suplinim cumva prin biserica, pe Dumnezeul cel ascuns printre stele si galaxii. Nimic mai fals! Dumnezeu este aproape de noi, cum a fost totdeauna. Dumnezeu este CHIAR IN NOI, prin Duhul lui Hristos. Hristos in noi este singura nadejde a reantoarcerii acasa, in Imparatia vietii si a neprihanirii, Imparatia Tatalui si a Fiului. Nu exista alta cale. Bisericile care ne tot mint cu alte si alte cai, fac doar jocul Satanei. Sa recitim istoria lui Cain si Abel, si sa vedem ca asa este. Dumnezeu ne vrea totdeauna numai binele, si niciodata raul.

„Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mancare din roadele pamantului. Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui, dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere. Cain s-a maniat foarte tare si i s-a posomorat fata. Si Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai maniat si pentru ce ti s-a posomorat fata? Daca faci bine, vei fi bine primit, dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa, dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.” Insa Cain a zis fratelui sau Abel: „Haidem sa iesim la camp.” Dar pe cand erau la camp, Cain s-a ridicat impotriva fratelui sau Abel si l-a omorat. Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tau Abel?” El a raspuns: „Nu stiu. Sunt eu pazitorul fratelui meu?” Si Dumnezeu a zis: „Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la Mine. Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta, care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau! Cand vei lucra pamantul, sa nu-ti mai dea bogatia lui. Pribeag si fugar sa fii pe pamant.” Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. Iata ca Tu ma izgonesti azi de pe fata pamantului, eu va trebui sa ma ascund de fata Ta, si sa fiu pribeag si fugar pe pamant, si oricine ma va gasi, ma va omori.” Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci daca va omori cineva pe Cain, Cain sa fie razbunat de sapte ori.” Si Domnul a hotarat un semn pentru Cain, ca oricine il va gasi sa nu-l omoare. Apoi, Cain a iesit din fata Domnului, si a locuit in tara Nod, la rasarit de Eden.”  Foarte interesant la aceste episod biblic este faptul ca fiecare nelegiuire mai aduce cu ea un blestem, adica inca un rau in plus, si uite asa, pamantul se va umple zilnic de pacat si de silnicie. Cu cat omul se departeaza mai mult de Gradina Edenului, adica de Dumnezeu, pentru ca in Gradina Edenului omul era cu Dumnezeu, devine mai ticalos, mai singur in fata Satanei, si mai expus pericolelor. Pamantul din jurul Gradinii Edenului ii devine omului din ce in ce mai ostil, iar viata lui devine din ce in ce mai grea si mai nesigura. Cu cat te departezi mai mult, cu atat mai mari sunt pericolele si asprimea vietii. Foarte interesant! Chiar si dupa aceasta crima odioasa, Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui, asa cum a vrut si inainte de crima. Dumnezeu l-a avertizat pe Cain ca poate sa se indrepte daca vrea, ca nimeni nu-l priveste cu rautate, ca nimeni nu-i vrea raul, si ca este la fel de iubit de Dumnezeu, ca si fratele lui, Abel. Ca totul ii este in putere, daca vrea, daca se va lasa invatat, sfatuit, ghidat si ajutat de Dumnezeu. Cain nu a vrut asta, si in loc sa mearga pe dragostea si pe sfaturile lui Dumnezeu pentru el, a ales frustrarile sale imbecile ca far calauzitor, frustrari care l-au condus spre crima prin puterea Satanei. Acesta este tristul adevar. Noi cu mana noastra ne faurim drumul in viata. Faptele noastre ne hotarasc soarta vesnica. Daca Cain l-ar fi ascultat pe Dumnezeu, nu si-ar mai fi ucis fratele, si avea sanse de salvare, ca fiecare dintre noi, la fel ca Abel si toti ceilalti. Poate ca unii vor spune ceva de genul: Hai bai Tanase, ca exagerezi, bati campii, nu vezi ca scrie negru pe alb ca Dumnezeu face sa nu mai rodeasca pamantul, sa nasca Eva mai greu si cu dureri, sa, sa, sa… Nu dragii mei, nu este asa. Bibila nu spune asta. Biblia ne spune ca viata dincolo de Gradina Edenului, viata in lumea Satanei, este ca viata unei comunitati dintr-un catun uitat de lume, sarac si inapoiat, in antiteza cu viata prospera a unei comunitati dintr-o mare metropola de top, cu toate serviciile la cel mai inalt nivel. Antiteza dintre metropola prospera si catun este izbitoare. Un catun fara dispensar, despre spital nici vorba, un catun fara tehnologie agricola, fara internet, electricitate, televiziune, sateliti, doar cu sapa si lopata, intr-un mediu din ce in ce mai ostil. Asta ne spune Dumnezeu, ca fara El, fara Gradina Edenului in care El era cu noi tot timpul ca sa ne invete si ca sa ne povatuiasca, vom deveni doar niste bieti salahori, niste bieti inapoiati, niste jalnici inepti care or sa creada toate minciunile Satanei. Asa suntem pana in ziua de astazi, chiar daca aparent o ducem cel mai bine dintre toate generatiile pamantului. In raport cu Imparatia lui Dumnezeu, cu stiinta si tehnologia de acolo, cu viata de acolo, suntem doar niste jalnici retardati, niste oligofreni penibili care se cred buricul pamantului. Nici cel mai miliardar al planetei nu are o viata perfecta, o viata fericita si fara de griji, o viata implinita. Nimeni de pe aceasta planeta nu stie cu adevarat ce inseamna fericirea si bunastarea cu adevarat. Tot tanjim dupa ea, dar nu o atingem niciodata. Pamantul ne rodeste din ce in ce mai multi spini si mai multa palamida, oamenii se chinuiesc cu boli si cu razboaie, cu foamete si sete, cu desertificare si saracie lucie, cu ignoranta si lipsa de educatie, exact ca in zilele si veacurile trecute. Nimic nou sub soare. Bunastarea nu este peste tot in aceasta lume, si nu va fi niciodata. Datorita inechitatilor de tot felul, datorita lacomiei, hotiei, coruptiei, faradelegii, ticalosiei, miliarde de oameni au avut si au inca de suferit, traiesc vieti amare si nefericite. Vorbele lui Dumnezeu sunt inca valabile si dainuie peste veacuri. Din cauza noastra, blestemele curg asupra omenirii, in sensul ca niciodata sub aceasta mentalitate satanica, mentalitate in care unii trebuie sa fie sclavi, iar altii stapani, nu vom prospera cu adevarat, si nu vom fi cu adevarat impliniti si fericiti. Daca nu l-am fi parasit pe Dumnezeu, am fi fost invatati cum sa rodeasa pamantul, sa nastem fara durerei, sa fim fericiti cu adevarat, sa ne bucuram cu adevarat de viata, la modul superlativ. Omenirea inca nu stie cum sunt aceste lucruri si stari, nu a trait niciodata asa ceva. Doar isi face iluzii ca stie despre ce este vorba. Nu stie. Efemerele noastre vieti, sunt vai mama lor! Mici crampeie de fericire iluzorie care se spulbera precum baloanele de sapun. 

Acum vreau sa va mai prezint un ultim episod din ceea ce am vrut sa arat cu acest studiu biblic despre falsa „sfintenie” bisericeasca, si minunata laicitate a lui Dumnezeu, si anume, episodul cu femeia care avea o scurgere de sange, si care in ciuda acestui lucru, s-a apropiat cu credinta de Hristos, si l-a atins spre vindecarea ei, credea ea. Si a crezut bine! In Vechiul Testament, acest lucru era de neconceput, era ca o blasfemie, era de neimaginat. Iata doua texte care ne vorbesc despre scurgerile de sange:

  • „Femeia care va avea o scurgere, si anume o scurgere de sange din trupul ei, sa ramana sapte zile in necuratia ei. Oricine se va atinge de ea va fi necurat pana seara.”
  • „Femeia care va avea o scurgere de sange timp de mai multe zile, afara de soroacele ei obisnuite, sau a carei scurgere va tine mai mult ca de obicei, va fi necurata tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea cand ii vine sorocul.” (Levitic)

Isus, Fiul lui Dumnezeu, se intrupeaza in lumea noastra pacatoasa, si, la fel ca in Gradina Edenului, si apoi si in afara ei, traieste si munceste in mijlocul oamenilor pacatosi, doarme cu ei, mananca cu ei, plange cu ei, rade cu ei, se roaga cu ei, sufera cu ei, traieste cu ei toate aspectele vietii de zi cu zi. Fiind Fiul lui Dumnezeu, unii cred asta, altii nu cred. Vestea se duce in popor. O femeie care avea de multi ani o scurgere de sange, aude despre Isus, si crede ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, si ca o poate ajuta, si vine la El cu speranta pentru vindecarea sa. Treaba pare simpla, dar nu este. Cum sa faci asa ceva? Cum sa te apropii de Dumnezeu cu o scurgere de sange in trupul tau? Este o blasfemie, dupa cum se poate vedea din textele Vechiului Testament, pe care femeia probabil ca le cunostea, dar suferinta prelungita, disperarea ca nimeni nu o poate ajuta sa scape de aceasta problema, o face pe femeie sa riste furia lui Dumnezeu, anatema Lui, dizgratia Lui, etc… asa cum a fost invatata la Templu. Avand toate acestea in minte, ea se apropie de Isus Hristos, infricosata si tremurand de spaiama a ceea ce ar putea sa urmeze, de ce avea sa se intample in urma gestui ei disperat si necugetat. Ca si in ziua de astazi, facand o paranteza, religia ne baga in minte minciuna ca Dumnezeu este ceva intangibil, ca nu este bine sa ai o legatura directa cu El, ca este suparacios, capricios, ca nu poate sa vina oricine la El, ca ai neaparat nevoie de intermediari, de popi, de pastori, de icoane, de ciosvarte de morti (moaste), de lumanari, de zile de odihna, de pomeni, ca sa poti sa ai o legatura reala cu Dumnezeu. Dumnezeu nu vorbeste si nu se incurca cu toti prostii, cu toti boschetarii, nu-i asa? Ii asculta doar pe aia cu facultati de teologie, pe morti, si inclina urechea doar la icoane si la sfinti de lemn, de aur, de piatra si de argint. Asta suntem invatati ca face Dumnezeu, nu-i asa?! Asta ne invata bisericile. Ei bine dragilor, nu este deloc asa! Dumnezeu are usa deschisa pentru noi, pentru TOTI, bogat sau sarac, 24 de ore din 24 de ore, 7zile din 7. Aproape paralizata de frica, femeia il atinge pe Hritos, si ce sa vezi, in loc de tunete si fulgere, in loc de anateme si blesteme dumnezeiesti, in loc de furie dumnezeiasca si suduieli dumnezeiesti, Isus Hristos o numeste fiica a lui Dumnezeu, a Tatalui Sau, o priveste cu bunavointa si cu dragoste, si ii spune ca este suficienta credinta pe care o are in El, si faptele care insoteste aceasta credinta, adica atingerea de El, Salvatorul. Aceasta atingere este o fapta a credintei, daca femeia nu ar fi crezut in Hritos, nu ar fi venit la El, si nu l-ar fi atins. Simplu! Iata cat de simplu este totul! Iata textul biblic, iata adevarul, cititi-l si bucurati-va. Cititi-l, si aveti speranta ca Dumnezeu va primeste oriunde si oricand, in orice stare si in orice fel, fara niciun fel de intermediari sau alt fel de bazaconii asa zis sfinte. Nu trebuie sa venim niciodata infricosati, tremurand si morti de spaima in fata Viului si Bunului Dumnezeu! Dumnezeu nu doreste asta de la noi! Cand vom fi iar fata catre fata cu Creatorul nostru, dupa terminarea istoriei pacatului, nu vom sta cacati pe noi de frica in fata lui Dumnezeu, ci privindul cu dragoste, prietenie si respect, pentru ca fix asa ne priveste si el pe noi! Crestinismul SRL, Bisericile, ne invata FRICA de Dumnezeu, nu DRAGOSTEA de Dumnezeu, si asta pentru a fi obedienti fata de ele, ca sa ne fie frica de ele, ca sa le slujim lor ca robi, nu ca oameni liberi. Bisericile Crestinismului SRL, ne invata ca ele si numai ele pot sa puna o vorba buna pentru noi, in fata lui Dumnezeu. Ca ele administreaza chestii sfinte, de care noi trebuie sa tinem seama. Fara ele suntem pierduti, ne mint ele. Fara ele suntem zero. Ha! Ha! Ce gluma buna, daca nu ar fi sinistra. Bisericile nu au nicio putere. Bisericile fara Dumnezeu sunt zero, sunt doar niste forme fara fond. Bisericile fara Dumnezeu sunt cu Satana, si ca Satana. Parasiti-le! Viul Dumnezeu va asteapta cu bratele deschise! Nu va fie frica, pentru ca: „In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan)

Iata aici si textul biblic despre care am vorbit pana acum, cititi-l si bucurati-va:

„Si dupa El mergea mult norod si-L imbulzea. Si era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sange. Ea suferise mult de la multi doctori; cheltuise tot ce avea, si nu simtise nicio usurare, ba inca ii era mai rau. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin multime si s-a atins de haina Lui. Caci isi zicea ea: „Daca as putea doar sa ma ating de haina Lui, ma voi tamadui.” Si indata a secat izvorul sangelui ei. Si a simtit in tot trupul ei ca s-a tamaduit de boala. Isus a cunoscut indata ca o putere iesise din El; si, intorcandu-Se spre multime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” Ucenicii I-au zis: „Vezi ca multimea Te imbulzeste si mai zici: „Cine s-a atins de Mine?” El Se uita de jur imprejur sa vada pe cea care facuse lucrul acesta. Femeia, infricosata si tremurand, caci stia ce se petrecuse in ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui si I-a spus tot adevarul. Dar Isus i-a zis: „Fiica, credinta ta te-a mantuit, du-te in pace, si fii tamaduita de boala ta.(Marcu)

Dumnezeu nu este un satrap ucigas, dornic de pupaturi in cur, Dumnezeu nu este un insensibil, Dumnezeu nu este un fitos plin de El, care isi doreste un cult desantat al personalitatii, si care se simte deranjat de pacatosi, si de aceea are nevoie de intermediari, adica de biserici, Dumnezeu nu este rau cu pacatosii, Dumnezeu nu este asa cum ne sperie bisericile ca este. Dumnezeu este doar asa cum ni-l prezinta Biblia, care este Cuvantul Sau autorizat catre lume. Dumnezeul Bibliei umbla in fiecare zi cu noi in racoarea diminetii, in arsita zile sau in intunericul noptii. Dumnezeu ne invata, ne povatuieste, ne arata calea cea dreapta, drumul libertatii si al frumusetii absolute, bisericile nu mai fac de mult timp acest lucru, sunt ahtiate dupa bani si dupa marire lumeasca. Bisericile sustin hotii si hotia, coruptia si coruptii, criminalii si crima. Urmati-l doar pe Dumnezeu dragilor dragi, nu biserici goale de spiritualitate si de Dumnezeu, biserici care au ajuns un loc al demonilor si al duhurilor necurate. Cat de urate si nelegiuite au devenit „sfintele” biserici ale acestei lumi, si cat de frumos, bun, drept si demn, este LAICUL Dumnezeu!

Laicitatea dumnezeiasca, a fost, este, si va fi, cea mai frumoasa SFINTENIE, pentru ca ea este NEPRIHANIREA DUMNEZEIASCA! Nu exista ceva mai frumos, mai nobil, mai demn, mai intelept, mai drept, mai de dorit si de iubit, ca NEPRIHANIREA.

„Si iata cum Il vor numi: „Domnul, Neprihanirea noastra.” (Ieremia)

Sa incheiem cu esenta:

  • „Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o.”
  • Caci numai Tu esti sfant, si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale au fost aratate!”
  • „Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.

Asta este tot! Cat este de simplu! bucurati-va!

Cu respect,