Crucea lui Hristos (ep.4)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

Asa cum am vazut din episoadele de pana acum, pe baza Cuvantului Viului Dumnezeu care este Biblia, Diavolul, Satana, Dracu’ este un mincinos si un criminal dovedit, primul din Univers, exact asa cum a spus Dumnezeu ca este: „Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.” (Ioan), iar Crucea dovedeste cel mai bine acest adevar, cu varf si indesat. Crucea dovedeste faptul ca inca de la inceput, adica din mintea Satanei, dorinta ascunsa din mintea lui, era uciderea lui Dumnezeu, si intronarea lui pe tronul Universului. Asta a clocit mintea lui bolnava de mandrie si de putere, si daca o sa va uitati in toata istoria lumii noastre, inclusiv in zilele noastre, veti constata ca acesta a fost si este tiparul luptei pentru putere in orice societate, si in orice epoca: minciuni, adica manipulari, si crime. In Satana s-a nascut pacatul, in gandirea lui perversa, mincinoasa si criminala. Sadirea neancrederii in Viul Dumnezeu prin minciuni spuse ingerilor din cer, si apoi Evei pe pamant, Satana a vrut sa-si puna in aplicare planurile lui de marire. Asa au fost mintiti ingerii din cer ca sa cada in capcana lui, si asa a fost mintita Eva pe pamant, ca sa cada in capcana lui. O parte din ingerii cerului au muscat momeala mincinoasa, au crezut teoriile conspiratiei vandute de Satana tuturor ingerilor cerului, si au cazut, s-au luat dupa el, iar Eva a facut la fel pe pamant, a acceptat sa fie mintita si implicit manipulata de Diavol, si a cazut in pacat. Prin minciuna a aparut pacatul, apoi a aparut crima, si apoi a aparut moartea. Pacatul este toate acestea si multe, multe altele, dar minciuna si crima sunt cele principale. Acesta este filmul corect al caderii ingerilor si oamenilor in pacat. Dupa neancrederea, citeste necredinta Evei in cuvintele lui Dumnezeu, primul rau facut pe pamant dupa caderea in pacat a familiei omenesti, adica dupa minciunile Satanei, a fost CRIMA. Asa a inceput era pacatului si a mortii, printr-o minciuna, si apoi printr-o crima, prima dintre milioanele de crime si miliardele de minciuni si de ticalosii ce vor urma pe aceasta planeta blestemata, stapanita acum de Diavolul, Satana, Dracu’, nu de Dumnezeu. Prin minciuna am cazut noi oamenii in robia pacatului si a mortii, pentru ca Eva a crezut acea minciuna satanica primordiala: „Femeia a raspuns sarpelui: „Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: „Sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Atunci sarpele a zis femeii: „Hotarat, ca nu veti muri,” (Geneza) Iata minciuna, si iata consecintele acceptarii ei ca adevar: murim, de atunci murim in draci, dovada clara ca Dumnezeu a spus adevarul, iar Dracu’ a mintit. Care a fost al doilea rau facut pe planeta cazuta in pacat dupa acceptarea minciunii Satanei? Raspuns corect: crima. Uciderea lui Abel de catre Cain, uciderea binelui de catre rau, o prefigurare a faptului ca Satana-Cain, il va ucide pe Isus-Abel. Si uite asa s-au adeverit ad litteram cuvintele lui Dumnezeu, pe care vi le reamintesc, pentru ca sunt extrem de importante in ceea ce va urma sa discutam aici: „Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.” (Ioan) Pe baza acestui text vreau sa constientizati dragii mei prieteni sau neprieteni, un lucru extrem, extrem de important care reiese din acest text, si anume acela, ca prin pacat, prin despartirea de Viul Dumnezeu, ne-am schimbat TATAL, pacatul ne-a schimbat tatal, din Dumnezeu in Satana. Da, ati citit bine, pacatul ne-a schimbat tatal. Acum, in pacat, Diavolul, Satana, Dracu’ este tatal nostru, asa cum ne-a spus Hristos, nu Dumnezeu pe care l-am parasit de buna voie si nesiliti de nimeni, noi oamenii, si o parte dintre ingerii cerului. Sa nu va socati, asa spune Dumnezeu nu eu, asa a spus Isus Hristos, nu eu, si ceea ce a spus Isus nu este doar o figura de stil, ci adevarul adevarat, si am sa va dovedesc asta in acest articol, pe baza Bibliei. Cine crede ca spusele lui Isus Hristos sunt doar o comparatie sau o figura de stil, se insala amarnic. Pacatul dragii mei, ne-a transferat dintr-o familie, in alta familie, din familia lui Dumnezeu, in familia Satanei. Pacatul ne-a dus intr-o familie, care are un alt tata, intr-o alta imparatie, si intr-o alta lume, lumea pacatului si a mortii, alta decat lumea neprihanirii si a vietii, care este Imparatia Viului Dumnezeu, fostul nostru Tata. Stiu, cititi, si nu va vine sa credeti ce cititi, dar asa este. Si evreii din vremea Domnului Hristos au fost socati de aceste cuvinte, si au sarit ca arsi sa conteste acest adevar rostit de Isus. Din aceasta cauza ne spune in Biblie, ca trebuie sa ne infieze, si ca ne-a si infiat din aceasta familie denaturata, mincinoasa si ucigasa, familia Satanei, ca sa ne readuca in familia Lui, familia lui Dumnezeu, prin Fiul Sau Isus Hristos. Superb, nu-i asa! Eu sunt absolut incantat de aceste adevaruri atat de minunate ale Evangheliei Vesnice, adevaruri despre care falsii crestini, habar nu au. Falsii crestini o tin langa cu prostiile lor pe care si le predica unii altora de mii si sute de ani, crezand ca sunt lumina lumii. Nu sunt. Sunt doar niste prosti prostiti de Dracu’, si atat. Vom vedea in continuare cat de frumos si de armonios se leaga toate adevarurile vesnice ale Evangheliei Vesnice. O sa va minunati si dumneavoastra de frumusetea lor, va garantez!

Daca prima crima a unui om, uciderea lui Abel de catre Cain, demonstreaza faptul ca Satana este un ucigas, lasarea in viata a lui Cain dupa uciderea lui Abel, demonstreaza la fel de clar, ca Dumnezeu nu este un ucigas, ca Dumnezeu nu ucide, asa cum am scris si am aratat AICI. Doar pacatosii ucid, cu vorba sau cu fapta, iar in final se sinucid prin despartirea de Viul Dumnezeu, care este viata si neprihanire. Dumnezeu nu este un ucigas, Dumnezeu doar salubrizeaza locul, curata gunoiul lasat de pacat si de pacatosi, la sfarsitul timpului si a istoriei pacatului: „Iti multumim, Doamne Dumnezeule atotputernice care esti si care erai si care vii, ca ai pus mana pe puterea Ta cea mare si ai inceput sa imparatesti. Neamurile se maniasera, dar a venit mania Ta, a venit vremea sa judeci pe cei morti, sa rasplatesti pe robii Tai proroci, pe sfinti si pe cei ce se tem de Numele Tau, mici si mari, si sa prapadesti pe cei ce prapadesc pamantul!” (Apocalipsa) Da, Dumnezeu va face curatenie, si va arunca gunoiul la ghena, acolo unde ii este locul, in Iazul de foc, care este moartea a doua, moartea vesnica. Aceasta nu este ucidere, nu este crima, ci este salubrizare. Neamurile, adica popoarele, toti oamenii au avut toate mijloacele puse la dispozitie de bunul Dumnezeu, ca sa fim salvati, dar popoarele au refuzat salvarea, si au ales sa se sinucida. Dumnezeu le va respecta alegerea, dar nu in casa Lui, nu in Imparatia Lui, iar cum ei nu au alta casa, alta imparatie, alta planeta, pentru ca Diavolul nu este un creator, ci o creatura, vor trebui sa fie dati afara din casa altuia, ocupata pe nedrept, prin minciuna. Asta este tot. Daca Dracu’ si pacatosii sunt atat de potenti si de destepti pe cat au mintit ca sunt, sa-si faca ei o planeta a lor, daca sunt in stare de asta, si sa traiasca acolo in pacat, asa cum le place lor sa traiasca: mintindu-se unii pe altii, furandu-se unii pe altii, urandu-se unii pe altii, ucigandu-se unii pe altii. In Imparatia lui Dumnezeu, asa ceva este imposibil, nu poti sa traiesti in acest fel. Acest stil de viata este strain Imparatiei Neprihanirii. Asa ca iata de ce vor fi aruncati la gunoi cei pacatosi, pentru ca nu au vrut sa fie in Imparatia lui Dumnezeu:Ce as mai fi putut face viei Mele, si nu i-am facut? Pentru ce a facut ea struguri salbatici, cand Eu ma asteptam sa faca struguri buni? Va voi spune insa acum ce voi face viei Mele: ii voi smulge gardul, ca sa fie pascuta de vite, ii voi surpa zidul, ca sa fie calcata in picioare, o voi pustii;” … „De aceea, isi si deschide Locuinta mortilor gura si isi largeste peste masura gatlejul, ca sa se coboare in ea maretia si bogatia Sionului, cu toata multimea lui galagioasa si vesela. Si astfel, cei mici vor fi doborati, cei mari vor fi smeriti, si privirile trufase vor fi plecate.” … „Vai de cei ce trag dupa ei nelegiuirea cu funiile minciunii” … „Vai de cei ce numesc raul bine, si binele, rau, care spun ca intunericul este lumina, si lumina, intuneric,..! Vai de cei ce se socotesc intelepti si se cred priceputi!” … „Vai de cei care scot cu fata curata pe cel vinovat, pentru mita, si iau drepturile celor nevinovati! De aceea, cum mistuie o limba de foc miristea si cum arde flacara iarba uscata, tot asa: ca putregaiul le va fi radacina lor, si floarea li se va risipi in vant ca tarana, caci au nesocotit Legea Domnului ostirilor, si au dispretuit cuvantul Sfantului lui Israel.” (Isaia)

In acest moment al serialului nostru despre „Crucea lui Hristos”, cred ca trebuie sa ne mai punem cateva intrebari normale si legitime zic eu, pe care nu stiu daca si dumneavoastra vi le-ati pus vreodata. De ce atata tevatura cu toata aceasta poveste a pacatului, nu se putea rezolva si altfel aceasta problema, mai simplu? De ce nu a vrut si nu vrea Dumnezeu sa ne ierte pe toti, pe Diavol, pe ingerii cazuti, si pe toti pacatosii de pe pamant, si gata, rezolva problema pacatului, fara atata zbatere, chin si suferinta din partea tuturor deopotriva, Creator si creaturi? De ce nu a facut Dumnezeu acest lucru, sa ne ierte pe toti, lucru care era atat de simplu? De ce a trebuit sa se intrupeze in om Fiul lui Dumnezeu, si sa se expuna astfel tuturor pericolelor din lumea pacatului, a minciunii, a crimei si a mortii, lume condusa de asasinul de Satana? De ce? De ce toate acestea, nu se putea si altfel? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile legitime pe care putem sa ni le punem in legatura cu istoria pacatului si a consecintelor sale, precum si cu istoria salvarii noastre din pacat si din moarte. Sigur ca se mai pot pune si alte intrebari, dar sa ne oprim deocamdata la acestea, pentru ca sunt destul de relevante pentru subiectul nostru de acum. Daca mai aveti dumneavoastra si alte intrebari, va rog sa le puneti in comentarii daca doriti, si le vom discuta acolo. Raspunsul, unicul raspuns pe care ni-l ofera Dumnezeu in Biblie, este ca nu se putea altfel. Dumnezeu nu putea sa faca asta, din mai multe motive pe care am sa vi le spun in continuare. In primul rand, pentru ca ne-am schimbat tatal, asa cum am spus la inceputul acestui post, l-am schimbat pe Dumnezeu cu Satana, iar pacatul dragii mei, este o robie din care trebuie sa fim eliberati, pentru ca singuri nu putem sa facem asta. Insusi cuvantul robie ne spune clar ca libertatea este doar un vis pentru omul pacatos. Pacatul este o inchisoare, din care Satana nu vrea sa-ti dea drumul cu niciun pret. Toti suntem prizonierii lui, datorita caderii noastre: Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. TOTI s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. Gatlejul lor este un mormant deschis, se slujesc de limbile lor ca sa insele, sub buze au venin de aspida, gura le este plina de blestem si de amaraciune, au picioarele grabnice sa verse sange, prapadul si pustiirea sunt pe drumul lor, nu cunosc calea pacii, frica de Dumnezeu nu este inaintea ochilor lor.” (Romani) Pacatul este o renuntare de buna voie la viata neprihanita daruita noua la creatie, si la libertatea deplina daruita noua de Creator, Tatal nostru cel din ceruri, si pentru ca viata dumnezeiasca este obligatoriu neprihanita, pacatul este in antiteza totala cu ea. Satana si pacatul, ne-au luat libertatea si neprihanirea vietii. Sa explicam acum problema asta cu robia pacatului, pentru ca aici este tot miezul a ceea ce discutam aici. La creatie, noi am primit de la Tatal nostru, Creatorul nostru, suflarea de viata, adica viata, care a fost o viata neprihanita, ca cea a Creatorului nostru, si libertatea deplina, libertatea de a face ce vrem noi cu aceste daruri dumnezeiesti. Din starea de oameni neprihaniti, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, Eva si Adam puteau sa aleaga un singur lucru: pacatul. Prin pacat, am renuntat la Tatal nostru ceresc si la toate darurile Sale, viata Sa neprihanita si libertatea, si am mers la alt tata, la Diavolul, Satana, Dracu’, care prin minciuna, ne-a oferit robia pacatului, si implicit o viata pacatoasa, si moartea. Pacatul fiind cu totul altceva in raport cu neprihanirea. Pacatul este opusul neprihanirii in toate sensurile. Pacatul este o lege care actioneaza implacabil in toti fiii pacatului care au acum de tata pe Diavolul, nu pe Dumnezeu. Schimbandu-ne tatal prin pacat, ne-am schimbat si trupul, si apucaturile, si dorintele, si idealurile, ne-am schimbat cu totul, fiind acum complet dependenti de pacat, si paraleli cu Dumnezeu, si cu neprihanirea vietii dumnezeiesti: „Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre.” (Isaia) Starea de pacat a omului cazut, robia in care a cazut omul neprihanit in Eden, prin Eva si Adam, a schimbat total si ireversibil, repet, ireversibil, starea initiala de neprihanire primita la Creatie, astfel ca cele doua stari nu mai au nicio legatura una cu alta. Sunt paralele, dupa cum am vazut. Va prezint acum cateva texte biblice care ne arata clar aceasta schimbare totala si ireversibila, din care trebuie sa fim salvati, asa cum ne spune si Duhul lui Hristos, prin apostolul Pavel: „O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…?” (Romani) Iata textele care ne descriu starea noastra pacatoasa, in care implacabila lege a pacatului si a mortii actioneaza tinandu-ne robii ei: „Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu, dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…? (Romani) Da, o nenorocitii de noi, cine ne va salva pe noi de legea pacatului si a mortii, de puterea Satanei care ne tine robi ai pacatului? Cine? Iata si raspunsul la aceasta intrebare:In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m-a izbavit de legea pacatului si a mortii.” … „Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei.” (Romani) Isus Hristos, prin Duhul Sau, si prin viata Sa neprihanita pe care o pune in noi daca vrem asta, ne salveaza de legea pacatului si a mortii. In Biblie, pentru cei care nu stiu, firea pamanteasca este firea noastra pacatoasa, suntem noi, cei in a caror fire, adica trupuri, minte, caractere, etc… actioneaza legea pacatului si a mortii, legea noului nostru tata, Diavolul, Satana, Dracu’, care ne tine robi ai pacatului si ai mortii, prin puterea acestei legi. Singurul care ne poate salva din aceasta stare, este Isus Hristos prin Duhul Sau, un Duh datator de viata neprihanita, viata dumnezeiasca care este la fel ca cea data noua la Creatie, si care arata asa: „Roada Duhului (lui Hristos), dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” … „Zic, dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti.” (Galateni) Asa suntem salvati, noi cei care il acceptam pe Isus Hristos ca Salvator al nostru. Ceilalti, pacatosii, robii Satanei care vor sa ramana pacatosi si in firea pamanteasca, refuzand salvarea oferita de Isus Hristos, sunt asa: „Caci firea pamanteasca (pacatoasa) pofteste impotriva Duhului (Duhul lui Hristos), si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege. Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.” (Galateni) Sintetizand toate aceste texte, reiese clar acest aspect pe care l-am subliniat totdeauna pe acest blog, si anume faptul ca neprihanirea este viata neprihanita si libertate, iar pacatul este robie, viata pacatoasa si moarte. Altfel spus, cand esti in starea de neprihanire, poti sa alegi sa faci un singur lucru: pacat, dar cand esti in starea de pacat, chiar daca doresti sa fii neprihanit, nu poti sa faci asta, din cauza robiei pacatului, care nu are nimic in comun cu libertatea. Atunci cand vrei sa faci lucruri bune, neprihanite, observi ca nu poti sa faci asta, pentru ca legea pacatului si a mortii este mai tare ca noi. Am scris pe larg si am explicat tot acest mecanism AICI, in postul „Liberul arbitru”. Stiu ca va vine greu sa credeti ca acum, noi toti, avem de tata pe Diavolul, asa cum nici evreii carora le-a vorbit Isus despre asta, nu i-au crezut spusele, ei traind cu impresia si cu iluzia ca inca sunt fii ai lui Dumnezeu. Nu, nu era asa, si nu este asa. Numai suntem fiii lui Dumnezeu, suntem robii lu’ Dracu’. De aceea a trebuit ca Isus Hristos sa se intrupeze in Om, devenind al doilea Adam, si un Duh datator de viata neprihanita, ca sa ne elibereze de robia pacatului, pentru ca omul singur nu poate sa faca asta: „Cei ce-l ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mantuit?” Isus a raspuns: „Ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu.” (Luca) … „Ucenicii au ramas si mai uimiti si au zis unii catre altii: „Cine poate atunci sa fie mantuit?” Isus s-a uitat tinta la ei si le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinta la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru ca toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu.” (Marcu) … „Cine poate, atunci, sa fie mantuit?” Isus S-a uitat tinta la ei si le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinta, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.” (Matei) Iata de ce Dumnezeu nu putea sa rezolve totul doar printr-o iertare pur si simplu, a tuturor pacatosilor, ingeri sau oameni, pentru ca pacatul este mai mult decat un simplu act iertare. Pacatul este o stare, un mod de a fi, de a gandi si de a actiona, este o lege, un alt soft al fiintei umane si ingeresti cazute. Un soft si o lege dupa chipul Satanei, nu al lui Dumnezeu. Creaturile cazute in pacat, trebuie sa-si doreasca sa fie salvate din pacat, lucru pe care Diavolul si ingerii sai l-au refuzat total si irevocabil, staruind pana la capat in pacatul lor, care a devenit o lege pentru ei, o lege care actioneaza si in ei, si le gunverneaza toata viata, la fel ca in omul pacatos. Gandirea si practicarea pacatului, ca si departarea totala de Dumnezeu si de tot ceea ce inseamna El, a dus la dezvoltarea legii pacatului, sunt mecanisme pe care noi nu ni le putem explica inca, pentru ca sunt foarte complexe. Probabil ca daca Satana si ingerii sai nu persistau pana la capat in nebunia lor, existau toate sansele, tot cu ajutorul lui Dumnezeu, ca si problema lor sa fie rezolvata, dar poate in alt fel decat printr-o intrupare dumnezeiasca. Intruparea Fiului lui Dumnezeu a trebuit sa se faca in conditiile in care Satana si ingerii cazuti au ramas pana la capat fideli rebeliunii lor, pentru ca Isus Hristos nu s-a intrupat doar pentru ca omul sa fie salvat, asa cum ne place noua sa credem, ci si pentru ca pacatul reprezentat de Satana si de ingerii lui, sa fie biruit pentru totdeauna. Sa nu uitam un lucru extrem de important, trecut de multi cu vederea, si neluat in seama la adevarata lui importanta, ca la cruce, Isus Hristos, inainte de a ne salva pe noi, asa cum mult ne place noua sa spunem si sa propovaduim, l-a biruit pe Satana, a biruit pacatul si moartea, adica tot ceea ce a inventat si a creat Satana, tot sistemul lui de pacat pe care il traim noi pe planeta noastra, cu toate implicatiile lui, o viata pacatoasa, si moartea. La cruce, Diavolul a fost judecat, nu omenirea. La cruce, Diavolul a fost infrant pentru totdeauna, pe propriul lui teritoriu, trupul pacatului, trupul lui pacatos, trupul in care domneste legea pacatului si a mortii, care prin pacatul primului Adam, a fost transferat si asupra oamenilor, prin legea pacatului si a mortii. Isus Hristos, al doilea Adam, il distruge, il anihileaza pe primul Adam cazut in pacat, la el acasa, in trupul pacatului, reinstaurand astfel neprihanirea dumnezeiasca in om, in Omul Isus Hristos, care devine astfel al doilea Adam, cel care poate si va putea sa ofere pacatosilor viata Sa neprihanita, oricui o doreste. In aceasta consta victoria zdrobitoare, victoria totala si definitiva a lui Isus Hristos asupra Satanei si asupra pacatului sau, si victoria asupra mortii adusa de pacat. Asa a distrus Isus imparatia Satanei, temporara imparatie a pacatului si a mortii, de pe planeta pamant, si din trupurile noastre pacatoase. Asa ne aduce din nou Omul Isus Hristos, in familia lui Dumnezeu, de unde am plecat prin pacat: „Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?” Boldul mortii este pacatul, si puterea pacatului este Legea.” (1Corinteni) Iata textele care ne releva acest minunat adevar al Evangheliei Vesnice, infrangerea totala a Satanei, a lui si numai a lui: „Acum are loc judecata lumii acesteia, ACUM stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara. Si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii.” (Ioan) Cat este de frumoasa Evanghelia Vesnica! La cruce, stapanitorul acestei lumi, lumea pacatului si a mortii, Diavolul, Satana, Dracu’, cu care Dumnezeu nu are nimic in comun, asa cum a spus Isus inainte de crucificare: „Nu voi mai vorbi mult cu voi, caci vine stapanitorul lumii acesteia. El n-are nimic in Mine;”, a fost aruncat afara, a fost invins definitiv, si va ajunge la ghena, la gunoi, in Iazul de foc, care este moartea a doua, impreuna cu toti ingerii cazuti, si toti oamenii carora le-a placut robia pactului pana la sfarsitul vietii lor. Dupa cum vedeti, intruparea Fiului lui Dumnezeu a avut loc pentru invingerea pacatului si a mortii, si pentru restabilirea neprihanirii in viata si in trupul omului, prin Omul Isus Hristos, al doilea Adam, pentru ca: „Dumnezeu, in adevar, n’a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie Salvata prin El. Oricine crede in El, nu este judecat, dar cine nu crede, a si fost judecat, pentru ca n’a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Si Judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele.” … „Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M’a trimes, are Viata vesnica, si nu vine la Judecata, ci a trecut din Moarte la Viata.” (Ioan) In Hristos si prin Hristos, toate pacatele noastre sunt iertate datorita vietii neprihanite a lui Isus Hristos, care devine viata noastra, daca dorim asta. Prin Isus Hristos primim viata Sa si neprihanirea Sa, si intram in Imparatia lui Dumnezeu ca fii si fiice ale lui Dumnezeu, frati cu Domnul nostru Isus Hristos, al doilea Adam. Cele doua, neprihanirea si viata, merg mana in mana, si sunt inseparabile. Nu poti sa ai viata lui Hristos, fara neprihanirea lui Hristos. Noi, toti cei care il acceptam pe Isus Hristos si neprihanirea Lui, ca Domn si Salvator, nu mai avem nimic de-a face cu Judecata, dimpotriva, noi vom judeca Lumea impreuna cu Hristos: „Omul duhovnicesc (adica omul in care este Duhul lui Hristos), dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi Judecat de nimeni.” …Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri ?” (1Corinteni) De ce asa? De ce noi, cei salvati de Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, vom judeca pe ingeri si lumea pacatului? Pentru ca Isus Hristos care este in noi prin Duhul Sau, nu se poate judeca pe sine insusi, atata timp cat Duhul Sau este in omul credincios, este un nonsens asta. Hristos nu-l judeca pe Hristos. Cand Dumnezeu ne spune ca noi vom judeca lumea, spune de fapt ca Isus din noi va judeca lumea, pentru ca noi suntem una cu Isus, asa cum Isus a fost una cu Tatal Sau, iata si dovada biblica ca asa este: „Peste putina vreme, lumea nu Ma va mai vedea, dar voi Ma veti vedea, pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai. In ziua aceea, veti cunoaste ca Eu sunt in Tatal Meu, ca voi sunteti in Mine, si ca Eu sunt in voi.”Ramaneti in Mine, si Eu voi ramane in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce rod de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduce rod, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine si in cine raman Eu aduce mult rod, caci despartiti de Mine nu puteti face nimic.” (Ioan) Doamne ce simplu si ce frumoas este totul! Eu sunt pur si simplu entuziasmat! Totul este atat de frumos legat! „Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca, apoi mladitele uscate sunt stranse, aruncate in foc, si ard.” (Ioan) Pacatosii care refuza salvarea prin Isus Hristos, vor ajunge la gunoi, la ghena, in Iazul de foc care este moartea a doua, asta ne spune si acest text.

„El (Dumnezeu) a pastrat pentru Judecata zilei celei mari, pusi in lanturi vesnice, in intuneric, pe ingerii cari nu si-au pastrat vrednicia, ci si-au parasit locuinta.” (Iuda), iata inca un text care ne spune ca Judecata este doar pentru Dracu’ si ingerii lui, dimpreuna cu toti oamenii care ii vor urma pana la sfarsitul vietii lor, si care il vor refuza pe Dumnezeu Tatal, refuzandu-l pe Isus Hristos. Este limpede pentru oricine citeste onest Biblia, ca Judecata in timpul istoriei pacatului pe planeta Pamant nu poate sa se refere decat la Dracu’ si la ingerii care l-au urmat in rebeliunea sa impotriva Creatorului. Numai pentru ei nu mai exista nicio cale de intoarcere, nu mai exista iertare, dar pentru orice om care a venit in lumea aceasta de la Adam si pana in ziua de astazi, a existat si va exista pana la sfarsitul acestei lumi, pentru fiecare generatie si pentru fiecare om, posibilitatea Salvarii prin Omul Isus Hristos. Pentru Satana si pentru draci, acest lucru nu mai este posibil. Abia atunci cand fiecare om care a trait vreodata pe aceasta planeta moare, se incheie si pentru el posibilitatea de a fi salvat sau de a fi pierdut. Daca moare cu credinta in Hristos ca Salvator, si daca Duhul lui Hristos va fi in el la moartea sa, va fi salvat si inviat de Isus Hristos la a doua Sa venire, si nu mai vine la nicio judecata, asa cum am aratat, deoarece Hristos nu are de ce sa fie judecat de Hristos, pentru ca El a fost si este fara pacat, si nimeni nu are de ce si pentru ce sa-l judece. Nu poate Hristos sa fie impotriva lui Hristos, nu poate Hristos sa fie judecat de Hristos, este o aberatie sa crezi asta! Daca omul moare ca rob al Satanei, refuzand viata neprihanita gratuita, oferita de Dumnezeu prin Fiul Sau Isus Hristos, atunci va impartasi soarta lu’ Dracu’ si a ingerilor sai. Acestea sunt singurele variante posibile. Prin omorarea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dracu’ si-a pecetluit definitiv soarta, si a adeverit faptul ca este mincinosul si criminalul Universului. Si-a dat arama pe fata cum spunem noi. Dracu’ a dorit si a actionat ca atare pentru propria sa marire: l-a omorat pe Dumnezeu. Cand Hristos a fost pus pe cruce de Dracu’, a fost pus o data cu El si Tatal Sau, pentru ca cei doi una sunt. Asta a aratat ca Dracu’ a dorit si doreste de la inceput moartea lui Dumnezeu Tatal si Fiul, ca sa le ia el locul. Aceasta este de fapt Judecata cu privire la Dracu’ si ingerii lui, ca sunt de fapt niste mincinosi si niste criminali, si nimic din tot ceea ce au indrugat ei prin Univers cu privire la Dumnezeu, nu este adevarat. Asta le vor spune si sfintii care ii vor judeca, ca sunt niste mincinosi si niste criminali. In asta consta judecata lor. Credinciosii nu mai au nici un motiv pentru care sa fie chemati vreodata la vreo judecata. Hristos a fost judecat de oameni pe Pamant, si a fost declarat nevinovat, fara vina, la fel este considerat Isus Hristos si in cer: „Apoi am vazut in mana dreapta a Celui ce sedea pe scaunul de domnie o carte scrisa pe dinauntru si pe din afara, pecetluita cu sapte peceti. Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile?” Si nu se gasea nimeni, nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant, care sa poata deschide cartea, nici sa se uite in ea. Si am plans mult pentru ca nimeni nu fusese gasit vrednic sa deschida cartea si sa se uite in ea. Si unul din batrani mi-a zis: „Nu plange, iata ca Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui David, a biruit ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei. Si la mijloc, intre scaunul de domnie si cele patru fapturi vii si intre batrani, am vazut stand in picioare un Miel.El a venit si a luat cartea din mana dreapta a Celui ce sedea pe scaunul de domnie. Cand a luat cartea, cele patru fapturi vii si cei douazeci si patru de batrani s-au aruncat la pamant inaintea Mielului,Si cantau o cantare noua si ziceau: „Vrednic esti Tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile, caci ai fost junghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam. Ai facut din ei o imparatie si preoti pentru Dumnezeul nostru, si ei vor imparati pe pamant!” „Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!” Si pe toate fapturile care sunt in cer, pe pamant, sub pamant, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: „A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!” (Apocalipsa)

Cand Isus Hristos a fost judecat pe Pamant de oamenii pacatosi, adica de Dracu’ si de ingerii lui practic, despre El s-au spus numai minciuni si in final a fost ucis pe nedrept, asta stie deja toata lumea. Tatal Ceresc a fost foarte multumit de viata neprihanita dusa de Fiul Sau ca Fiu al Omului pe planeta Pamant, pentru ca i s-a supus neconditionat, pentru a fi facut desavarsit, adica neprihanit, si a avut credinta nelimitata in El, Tatal Sau, asa cum Eva si primul Adam nu au mai avut. Pentru asta L-a si Inviat Tatal Sau, nu pentru altceva. Toti oamenii care refuza Salvarea prin Hristos, vor impartasi soarta conducatorului lor: Dracu’. Vor muri vesnic. Moartea vesnica insemnand o despartire vesnica de Viul Dumnezeu, autorul si sustinatorul Vietii in Univers. Ei se sinucid refuzand sursa vietii, pe care in nebunia lor au vrut sa o extermine! Vor culege ce au semanat, adica: „Plata Pacatului este Moartea”. Observati formularea: „Plata Pacatului”, deci pacatul plateste moarte, nu Dumnezeu. Pacatul il ucide pe pacatos, nu Dumnezeu, adica Dracu’ il ucide, nu Dumnezeu, altfel s-ar fi spus: „Plata lui Dumnezeu pentru pacat este moartea”, dar Biblia nu spune asa ceva. Biblia arata clar catre autorul mortii: Dracu’ . Dracu’ este parintele pacatului si al mortii. Dracu’ va cadoriseste, va plateste pentru fidelitatea dumneavoastra fata de el, cu moartea, nu Dumnezeu. Mai aveti chef sa-l urmati?! Va mai place ce va ofera? Este doar problema si alegerea dumneavoastra, nu a lui Dumnezeu, pentru ca: „… judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in Lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina,…” Si acest text ne demonstreaza ca noi ne sinucidem, ne omoram singuri ramanand de partea lui Satana, in firea noastra pamanteasca a primului Adam, si din aceasta cauza vom si muri vesnic. Dumnezeu nici macar nu ne judeca, in sensul de tribunal, ca sa dea sentinte, ne lasa pe noi sa ne decidem singuri soarta, in deplina cunostinta de cauza. Ce vrem sa alegem, lumina sau intunericul, pacatul sau neprihanirea, viata sau moartea? Lumina este Hristos, iar intunericul este Satana, neprihanirea este Hristos, iar pacatul este Satana, viata este Hristos, iar moartea este Satana. Adevarul, Hristos, a venit in lume, si ne-a spus tot ce trebuie sa stim, asa ca nu mai avem nicio scuza. Daca il iubim mai mult pe Dracu’ decat pe Dumnezeu, vom impartasi soarta lui. Dumnezeu ne-a avertizat ce o sa ni se intample, asa cum a avertizat si prima familie umana. Sa nu manance din pom, pentru ca vor muri negresit daca vor face asta. Ni s-au pus in fata viata si moartea. Dumnezeu ne spune ca este bine sa traim, nu sa murim. Restul este treaba fiecaruia. Il credem sau nu-l credem pe Dumnezeu. Iata si dovada biblica ca tot ceea ce v-am spus este adevarat:Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului. În adevar, Legea Duhului de Viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci lucru cu neputinta Legii, întrucât firea pamânteasca o facea fara putere, (pentru ca omul nu se poate salva singur) Dumnezeu a osândit Pacatul în firea pamanteasca, trimitand, din pricina Pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a Pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamantesti, ci dupa îndemnurile Duhului. Şi daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste în voi. Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu.” Ce poate fi mai clar? Asta este tot ce trebuie sa stim: Hristos in noi prin Duhul Sau, este singura nadejde a noastra, dupa cum ne spune si Dumnezeu, dupa cum este scris: „Hristos in voi, nadejdea slavei!” (Coloseni) Care este rolul omului in toata aceasta poveste? Niciunul! Care este rodul alegerii omului si a eforturilor sale de a redeveni neprihanit fara Hristos? Esec! Esec pe toata linia! Atunci, cand putem sa fim si noi cu adevarat liberi de pacat si de moarte? Intr-o unica varianta : “…daca Fiul va face liberi, veti fi cu adevarat liberi.” Alta varianta sau solutie nu exista! Sa nu uitam niciodata ca Dracu’ = Pacat = Robie = Iad = Moarte, iar Dumnezeu = Neprihanire = Libertate = Viata neprihanita = Imparatia Sa vesnica.

Sa ne mai punem o intrebare importanta: Cum a ridicat Mielul lui Dumnezeu Isus Hristos pacatul lumii, prin omorarea Lui, ca la jerfele paganatatii, sau prin neprihanirea lui? Cei mai multi cred ca prin omorarea Lui, ca la jertfele pagane, dar raspunsul corect este ca Isus Hristos a ridicat pacatul lumii, prin NEPRIHANIREA vietii Lui. Asa l-a biruit Hristos pe Satana. Viata Lui neprihanita va deveni si a devenit viata noastra, a tuturor celor care credem in El, si care ne-am pus toata nadejdea in El, daca vrem asta, nu-i obligatoriu pentru nimeni, este optional. La Cruce, Isus Hristos la judecat pe Satana, demascandu-l ca fiind mincinos si criminal, l-a biruit la el acasa, in trupul pacatului, zdrobind astfel pacatul si moartea, si dupa aceasta victorie stralucita, Isus Hristos, ne daruieste, ne doneaza noua, pacatosilor, viata Sa neprihanita. Asa s-a scris minunata si adevarata istorie a „Crucii lui Hristos”. De aceea a trebuit ca Fiul lui Dumnezeu sa se intrupeze, de aceea a trebuit sa se lase omorat de Satana si de hoardele lui pacatoase, ingeri si oameni pacatosi, de aceea nu se putea da doar un ucaz, un decret de iertare, pentru ca pacatul inseamna mult mai mult de atat, si Dumnezeu a trebuit sa faca mult mai mult decat sa dea un decret de iertare, pentru ca: „… fara varsare de sange nu este iertare.” (Evrei), Asta inseamna ca fara ca cineva sa-ti doneze viata lui, nu se poate iesi din robia pacatului si din moarte, ori asta nu poate sa o faca decat Dumnezeu, pentru ca numai Dumnezeu are viata in El insusi, asta inseamna si asa se traduce versetul de mai sus, pe care l-am explicat si cu alte ocazii, nu omorarea pur si simplu a unui om, a unui animal sau a ce mai vreti dumneavoastra, asa cum faceau paganii.

Si acum, la finalul acestui articol si al acestui episod din „Crucea lui Hristos”, vreau sa va arat pe baza Bibliei, ca ceea ce am spus la inceputul acestui articol, ca noi avem acum de tata pe Diavolul, este adevarat, nu este doar o figura de stil. Am sa va prezint cateva texte biblice care dovedesc asta. Iata un prim text care exprima acest adevar incontestabil, cum ca noi apartinem altcuiva acum, Satanei, si ca trebuie sa fim infiati de Dumnezeu: „Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui. In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere, caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale” (Efeseni) Planul infierii noastre a fost conceput inainte de intemeierea lumii, pentru ca el se indentifica total cu planul salvarii noastre din pacat si din moarte, plan intocmit de Dumnezeu tot inainte de intemeierea lumii noastre. Prin infierea noastra, suntem readusi in familia lui Dumnezeu, unindu-se astfel din nou, familia lui Dumnezeu din cer, adica toti cei care i-au ramas loiali in tot acest conflict, cu cei din familia lui Dumnezeu de pe pamant, adica toti cei care au acceptat salvarea prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi. Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei. Daca traiti dupa indemnurile ei, veti muri, dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai. Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica, ci ati primit un duh de infiere care ne face sa strigam: „Ava!, adica: Tata!” Iata cum ne reunim in familia lui Dumnezeu prin Isus Hristos, si putem sa spunem din nou ca Dumnezeu este Tatal nostru, nu altcineva. Duhul de infiere, adica Duhul lui Hristos care este in noi daca il vrem, ne aduce iar la Tatal Sau, si putem sa-i spunem iar TATA. Ce frumos se leaga totul! Si din nou, acelasi mesaj, cei care vor ramane cu Satana vor muri, cei care il vor avea pe Hristos prin Duhul Sau care va locui in ei, vor si neprihaniti si vor trai. Dar nu numai omul a fost inrobit, ci si natura, intreaga planeta, atunci cand datorita pacatului, datorita Evei si a lui Adam, planeta a ajuns o planeta blestemata, iata textul biblic: „Omului i-a zis: „Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: „Sa nu mananci deloc din el”, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat, caci tarana esti si in tarana te vei intoarce.” (Geneza) Pamantul este acum blestemat din cauza primului Adam, nu pentru ca l-a blestemat Dumnezeu. Adam a adus blestemul asupra pamantului, adica pacatul si moartea, nu Dumnezeu printr-o condamnare. Retineti asta, pentru ca este foarte important. De aceea si firea, natura, planeta intreaga, asteapta salvarea lui Dumnezeu din pacat:Caci firea a fost supusa desertaciunii, nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o, cu nadejdea insa, ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar stim ca, pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufera durerile nasterii. Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in noi si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru. Caci in nadejdea aceasta am fost mantuiti.” (Romani) Si natura asteapta eliberarea din pacat, si din stricaciune, din distrugere, la fel ca si noi oamenii, pentru ca si ea se supune legii pacatului, nu de voie, ci de nevoie. Satana a inrobit-o si pe ea. Si natura va fi eliberata atunci cand Dumnezeu va face un pamant nou, si un cer nou, si atunci cand la Inviere, infierea noastra va fi deplina prin rascumpararea totala a trupului nostru, care nu va mai fi niciodata supus putrezirii, pacatului si mortii, niciodata: „Doamne, prin indurarea Ta se bucura omul de viata, prin ea mai am si eu suflare, caci Tu ma faci sanatos si imi dai iarasi viata. Iata, chiar suferintele mele erau spre mantuirea mea, Tu ai gasit placere sa-mi scoti sufletul din groapa putrezirii. Caci ai aruncat inapoia Ta toate pacatele mele!” (Isaia) … „Asa este si invierea mortilor. Trupul este semanat in putrezire, si invie in neputrezire, este semanat in ocara, si invie in slava, este semanat in neputinta, si invie in putere. Este semanat trup firesc, si invie trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam, a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc, ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc, Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu, si ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea. …intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. Cand trupul acesta, supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: „Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?” Boldul mortii este pacatul… Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1Corinteni) Iata minunatul final al istoriei pacatului.

Si nu putem sa incheiem acest episod, al patrulea, decat intr-un singur mod apoteotic: „Dar, cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam infierea. Si, pentru ca sunteti fii, Dumnezeu ne-a trimis in inima Duhul Fiului Sau care striga: „Ava”, adica: „Tata!” Asa ca nu mai esti rob, ci fiu, si daca esti fiu, esti si mostenitor, prin Dumnezeu.” (Galateni) Din nou cuvantul TATA la final! Tatal nostru ceresc, Creatorul nostru, ne infiaza prin Isus Hristos, si ne ia de la tatal nostru abuziv si criminal Satana, daca vrem, ne scoate din robia pacatului si a mortii, si ne face din nou liberi, ne face fii si fiice ale Lui, liberi si neprihaniti. Liberi de pacat si de moarte. Aceasta este Evanghelia Vesnica. Superb! Minunat! Magnific!

„Plata pacatului este moartea”, altfel spus, plata lui Satana pentru noi pacatosii, este moartea, pentru ca Dracu’ este pacatul insusi, nu altcineva. Altfel spus, plata Diavolului pentru robii lui este moartea. Atata poate Dracu’ sa ne ofere noua, tuturor: pacat si moarte. Pacatul, adica toti pacatosii deja descrisi in tabloul crucificarii, precum si toti pacatosii din toate veacurile in frunte cu Dracu’, mentorul si stapanul lor, l-au pus pe cruce si l-au omorat pe Isus Hristos, i-au dat moartea lui Hristos, l-au trimis la moarte pe Hristos, asa cum pacatul trimitea la moarte animalele sacrificate la Templu. Pacatul si pacatosii in frunte cu Dracu’ l-au omorat pe Isus, nu Dumnezeu. Adevarata simbolistica si mesajul acestui act de omorare a animalului la Templu, si de stropire cu sangele lui a obiectelor din Templu, era unul singur si era acesta: pacatul pacatosului il trimitea la moarte pe animalul de jertfa, nu altceva sau altcineva. Fara pacatul meu, animalul de jertfa ar fi trait bine merci in continuare. Pacatul meu l-a omorat. Cine il omoara pe animal? Raspuns corect: pacatul meu. Cine il omoara pe Hristos, pacatul meu, eu pacatosul, in frunte cu Dracu’. Nu Dumnezeu omoara animalul sau pe Hristos, ci pacatul meu, adica Dracu’. Ati inteles?

Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica, in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani) … “Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru pacate, El, Cel Neprihanit, pentru cei Nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu.” (1Petru) … „Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata.” Caci daca Dumnezeu ar fi putut sa dea o lege ca toate acestea sa se intample, adica tot ce a facut Fiul Sau Isus Hristos, ar fi dat acea lege, fara doar si poate, dar acest lucru era imposibil, asa cum ne spune Dumnezeu in Biblie: „Daca s-ar fi dat o Lege care sa poata da Viata, intr’adevar, Neprihanirea ar veni din Lege.” (Galateni) … Asa este, dar nu se poate asa ceva, o lege, un decret de iertare, nu poate sa dea viata si neprihanire, de aceea a fost nevoie de intruparea Fiului lui Dumnezeu: Caci Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El, sa poata capata Neprihanirea.”“pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si Harul sa stapaneasca dand Neprihanirea (lui Hristos), ca sa dea Viata vesnica (a lui Hristos), prin Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani) Simplu, atat de simplu. Dar despre toate acestea si despre multe altele, in episodul urmator. Trebuie sa ne dezbracam de trupul prostiei, de trupul si de mintea pacatului, minte plina de minciunile satanice, si sa ne mobilam mintea cu adevarurile vesnice ale Viului Dumnezeu. Toata batalia, asa cum am spus mereu si mereu, si am sa spun tot timpul, pana la sfarsit, se da pe mintea noastra. Acolo in minte, se naste totul, acolo se aduna informatiile, si tot acolo se iau si deciziile. Ce alege mintea noastra sa creada si sa faca, va deveni fapta sau faptele noastre zilnice, si asta ne va defini viata si comportamentul, spre pacat sau spre neprihanire, spre a fi om sau neom, gunoi sau aur curat, grau sau neghina, asta se va intampla in vietile noastre, nimic altceva. Mintea noastra se poate lasa influentata de pacat/minciuna, sau de adevar/neprihanire, despre asta este vorba. Asa ajungem dintr-o tabara in alta, dintr-o familie in alta familie. Asa alegem viata sau moartea, alt mecanism nu exista.

„Caci noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele.” (Efeseni)

„Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi. Ramaneti in dragostea Mea. … V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea sa ramana in voi, si bucuria voastra sa fie deplina. Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu. Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu.” (Ioan)

Tatal ceresc, prin Isus Hristos Fiul Sau, ne-a infiat, adica ne-a scos din lumea Satanei, o lume a robiei, si ne-a adus in lumea lui Dumnezeu, o lume a libertatii, in care toti suntem frati si prieteni, fii si fiice ale Viului Dumnezeu, mostenitori ai Imparatiei vesnice.

(Va urma)

Ai pup iu ol!

2 gânduri despre „Crucea lui Hristos (ep.4)

  1. Draga Danut,

    moartea nu este o pedeapsa automat aplicata asupra omului,
    ci fiecare moare in urma pacatuirii personale (ROMANI 5, 12)
    Moartea este cauzata de pacatul personal comis de fiecare om.
    Omul nu se naste in aceasta lume pacatos, ci devine pacatos atunci cand omul prin propria sa libera alegere, alege sa pacatuiasca, sa comita un pacat.
    Oamenii nu au un alt tata, pentru ca toti au un Singur Tata si un Singur Dumnezeu (MALEAHI 2, 10).
    Este adevarat ca omul care are lumina si alege constient sa nu asculte de Dumnezeu, prin lucrarile alese sa le faca in neascultare de Dumnezeu, se face partas la lucrarile diavolului.
    Copiii spre exemplu nu au de tata pe diavolul.
    Domnul nostru Iisus ne spune, ca Imparatia Lui Dumnezeu este a „unora ca ei”…
    Este adevarat ca singura viata care ne mantuieste si ne califica pentru cer este viata fara de pacat traita de Domnul nostru Iisus Christos ca om.
    Dar noi am fost socotiti neprihaniti prin sangele Sau si impacati cu Dumnezeu prin moartea Fiului Sau (ROMANI 5, 9 – 10)
    Satan nu a vrut sa-L omoare pe Christos, ci L-a condus la cruce, cu speranta ca Fiul Lui Dumnezeu nu va accepta sa suporte o moarte asa de rusinoasa.
    Christos Si-a dat viata de buna voie in locul omului, a luat moartea pentru pacatul nostru asupra Sa si a nimicit astfel pe autorul mortii.
    Pentru prima oara moartea a aparut la caderea in pacat a omului.
    Mai inainte moartea nu era inca plata pacatului.
    In cer nu a existat moartea ca plata a pacatului, caci ingerii nu au fost creati conditionat de pomul cunostintei binelui si raului, cum au fost creati oamenii.
    Nimeni si nimic nu putea sa ia viata Fiului Lui Dumnezeu.
    El S-a dat pe Sine Insusi pentru noi, pentru ca noi sa nu murim pentru vesnicie.
    La cruce Domnul nostru a platit un pret nespus de mare, ca omul sa poata primi viata Lui.
    Viata incepe cu moartea pacatosului impreuna cu Christos.
    Cine nu vrea sa moara rastignit impreuna cu Christos, nu va primi niciodata viata Lui.

    • Sincer, nu stiu de ce va mai pierdeti vremea, unii, sa cititi ceea ce scriu, atata timp cat nu aveti nici cea mai mica dorinta de a intelege ceva, de a invata ceva din ceea ce cititi, vedeti sau ascultati, si nu ma refer doar la blogul meu, ci in general. „Crestinii” pur sange, adica aia spalati bine, bine la creieri, nu vor absolut deloc sa invete ceva de la nimeni. Ei stau, asculta, citesc, vad, dar o tin tot pe-a lor, nu vor sa renunte la nicio basina satanica care le-a fost lor implantata in creieri de biserica si de pastorii lor, ca cipurile lui Bilgeit din vaccinurile anticovid. Daca noi ne nastem fara pacat, de ce nu ne-a luat Dumnezeu pe fiecare la vremea lui, atunci cand eram copii, si sa ne duca cu elicopterul pe alta planeta, sau intr-un tarc undeva pe aici pe pamant, unde sa crestem fara pacat ca puii in clocitoare, si sa scapam astfel fara sa mai trebuiasca sa se mai intrupeze Hristos, fara sa mai fie batjocorit, umilit, schingiuit si omorat in lumea noastra. Rezolva Dumnezeu problema mult mai usor, facea o crescatorie, si gata, cresteam nepacatosi ca gainile in baterii. Zici ca Satan l-a invitat politicos pe Hristos la cruce? Serios? Si inainte de asta i-a tras niste palme, niste scuipati si niste bice pe spinare, asa de bun venit, si apoi, cu fursecuri si sampanie, l-a condus frumos la cruce cu ea in spinare, doar, doar nu o vrea sa se catere pe ea. Dar ce sa vezi, Isus Hristos, de-al dracului, s-a urcat pe cruce, si-a batut niste cuie in maini si in picioare, si si-a facut singur harakiri cu sulita sutasului, sau i-a facut taica-su ala ucigas, ca asa credeti voi, astia care habar nu aveti in ce credeti. Si vazand ca nu-l omoara nimeni, desi El s-a urcat pe cruce, Isus, de necaz, s-a arucat in cap de pe cruce, a facut o comotie cerebrala si s-a dus saracu’, intru salvarea pacatosilor. Amin si Aleluia! Si uite asa si-a dat El viata pentru noi, aia fara de pacat. Ce frumos, ce romantic, ce altruism si ce eroism! O adevarata drama indiana de tip Bollywood, in care la sfarsit, ea moare si el naste. Bravos! Asa da! Sa fie primit! Dar ce facem cu textele acestea, si cu multe altele care spun ca este complet altfel:

      „De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume (primul Adam), si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit…” (Romani)

      „Caci daca moartea a venit prin om (prin primul Adam), tot prin om a venit si invierea mortilor (al doilea Adam, Hristos). Si, dupa cum toti mor in Adam (in primul Adam), tot asa, toti vor invia in Hristos (al doilea Adam);” (1Corinteni)

      Aceste texte si multe altele la fel, sunt doar niste minciuni satanice, nu-i asa, adevarul este doar in ceea ce credem noi, si stim noi, in creierii nostri bolnavi de crestinism satanizat, nu-i asa?
      Danut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s