Nichita Stanescu, simplu

Motto: “Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge care vorbeşte.”
Nichita Stanescu

Astazi, 31 martie, este ziua de nastere a unui frumos si zanatic poet roman: Nichita Stanescu. In zilele tineretii mele, doi poeti faceau legea in poezia romaneasca, ambii de exceptie: Nichita Stanescu si Marin Sorescu. Erau cei mai interesanti, cei mai cool, cum s-ar spune astazi. Au scris multa poezie in versuri albe, ceva inedit fata de poezia clasica, si nu aveai cum sa nu fii curios sa citesti asa ceva. Eu sunt un mare iubitor de poezie si de Nichita, de Sorescu, si de multi altii, si de aceea am facut si pe acest blog, o categorie intitulata “Poezie si Muzica”, loc in care am postat multe poezii superbe marca Nichita Stanescu, asortate cu muzica of course, puteti sa aruncati o privire daca vreti … Dar nu despre asta vreau sa scriu astazi. Astazi vreau sa scriu despre poezie si despre Dumnezeu, despre umanitate, despre frumos si urat, bine si rau, lumina si intuneric. Ce are in comun Dumnezeu cu poezia sau poezia cu Dumnezeu? Unii nu vad nicio legatura, asa cum altii pot sa faca cate legaturi vor ei, dar un lucru este sigur, Dumnezeu are legatura cu tot ce este nobil si frumos, cu tot ce este minunat si adevarat, cu tot ce este desavarsit. Dumnezeu este frumusete pura, este educatie si cultura la superlativ, este muzica si arta in toate felurile, este arhitectura universala si visare, este design de inalta clasa, gandire revolutionara, toate acestea si multe altele, imbracate in mantia unui caracter desavarsit si a unei moralitati fara egal.

Daca ar fi sa aleg o poezie sau doar niste versuri din geniala scriere a lui Nichita, asi alege poezia “Poem”:

“Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…”

Recunosc ca si acum, cand scriu aceste randuri si dau un Copy/Paste ca poezia sa se aseze in articol, ma infior, si pielea se increteste, se buburizeaza de emotie si de placere… Iubesc foarte mult aceste patru versuri. Pentru mine ele inseamna atat de multe… Inseamna iubire, tandrete, grija fata de ceva sau cineva, inseamna delicatete, intelegere profunda, gingasie, responsabilitate, emotie, din nou dragoste, si mereu dragoste, sincera, curata, nobila, sufleteasca si trupeasca, inseamna ca-ti pasa, ca apreciezi, ca simti, ca traiesti cu bucurie si placere, dar si cu infinita precautie, minunea vietii si a frumosului, a dragostei impartasite sau nu, a dragostei eterne fata de ceva sau cineva frumos, minunat, superb, sublim: dragostea! Da, dragostea fata de dragoste! Dragostea inglobeaza tot, oameni si lucruri. Dragostea si credinta, increderea in celalalt, muta muntii din loc. Si asta ma duce cu gandul la femeile iubite, dar si la Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste eterna. Ma duce cu gandul la Hristos, la dragostea, increderea si frumusetea absoluta. Ma duce cu gandul si la ziua aceea in care Isus Hristos le spala picioarele ucenicilor Sai. De ce face Isus asta, pentru ca ii iubeste profund, ii iubeste neconditionat, ii iubeste etern, ii iubeste pana la capat, asa cum frumos se spune in Evanghelia dupa Ioan: “Inainte de praznicul Pastilor, Isus, ca Cel care stia ca I-a sosit ceasul sa plece din lumea aceasta la Tatal, si, fiindca iubea pe ai Sai, care erau in lume, i-a iubit pana la capat. In timpul Cinei, dupa ce Diavolul pusese in inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gandul sa-L vanda, Isus, fiindca stia ca Tatal Ii daduse toate lucrurile in maini, ca de la Dumnezeu a venit si la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masa, S-a dezbracat de hainele Lui, a luat un stergar si S-a incins cu el. Apoi a turnat apa intr-un lighean si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins. … „Intelegeti voi ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti „Invatatorul si Domnul” si bine ziceti, caci sunt. Deci daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora. Pentru ca Eu v-am dat o pilda, ca si voi sa faceti cum am facut Eu.”

Ce poate sa fie mai frumos de atat? Ce poate sa fie mai minunat, mai superb, mai inaltator ca acest gest, gest care va fi dus la limita lui maxima pe cruce. Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamantului, Creatorul nostru, al tuturor, ne spala mai intai picioarele, iar apoi ne spala de pacat si de moarte cu sangele Sau, adica cu Viata Sa fara de pacat, si fara de sfarsit, viata pe care ne-o daruieste fara ezitare, noua, dusmanilor lui de moarte, dupa cum s-a vazut. Ce Dumnezeu minunat! Ce Dumnezeu sublim! Ce Dumnezeu mare, desi pare mic, un servitor, un nimeni. El ne-a dat o lectie, ca si poetul, cati am inteles-o, cati o traim, cati o intelegem, cati o pretuim? Si pentru ca suntem aici, vreau sa va mai spun inca o data, si inca o data, si inca o data, ca Viul Dumnezeu, nu este imbecilul prezentat de bisericile si cultele acestei lumi. Dumnezeul Bibliei nu este idiotul care va cere sa pupati oase de morti, icoane, adica carpe si lemne, statui de sfinti, sa va tarati ca viermii pe pamant in coate si pe genunchi. Dumnezeul cel Viu si adevarat nu va cere sa fiti cretini, nu va cere sa faceti toate aceste ineptii si multe altele, nu va cere sa va dati cu curul de pamant in bisericile voastre penibile, Dumnezeu nu va cere nimic din toate prostiile pe care le faceti voi in numele Lui, Dumnezeu va cere un singur lucru: sa intelegeti ce a facut El si sa apreciati. Sa intelegeti ce este dragostea adevarata si modestia, sa va iubiti semenii ca pe voi insiva. Bisericile nu-l prezinta pe acest Dumnezeu, bisericile prezinta lumii clona Lui satanizata, adica acel Dumnezeu penibil si oligofren, care le cere oamenilor lucruri aberante, iar daca oamenii nu vor sa le faca pentru ca sunt imbecile, imediat se supara si trimite Guvid-19 peste lume. Nu dragi prieteni si neprieteni, nu acesta este Dumnezeul Bibliei, acesta este Dracu’, adica lupul in piele de oaie. Era un banc care spunea asa: Stiti de ce miros picioarele? Nu! Pentru ca pornesc din cur. Da, de peste 2000 de ani, lumea crede ca picioarele lui Dumnezeu pornesc din cur, lumea crede ca Dumnezeu este doar un criminal aberant sau crede ca Dumnezeu le cere oamenilor sa faca aberatiile descrise mai sus, si multe alte enormitati. Multi calca fara jena pe sarutul Creatorului, atei sau credinciosi, crezandu-l sarutul lui Iuda. De peste 2000 de ani, ne batem joc de noi, strivind sarutul Creatorului, de pe talpile picioarelor noastre. Nu ne pasa! Facand asta, este normal sa strivim si saruturile semenilor nostri. Intram cu ele, cu picioarele, si implicit cu sarutul cel sublim, prin sange omenesc, prin suflete, prin fecale, la propriu sau la figurat, peste tot pe unde este urat si intuneric. Nu stiu daca Nichita s-a gandit la tot ceea ce am scries eu aici, dar cu siguranta, si nu am niciun dubiu aici, s-a gandit la ceea ce am spus la inceput. S-a gandit la dragoste, la frumos, la apreciere, la grija, la impreuna simtire, la respect reciproc, la dragoste, la dragoste, la dor, la neuitare…, la…, la… Si sa nu uitam ca si Dumnezeu ne spune acelasi lucru, ca El, Dumnezeu, este dragoste, ESTE DRAGOSTEA PERFECTA intrupata pentru noi. Dumnezeu ne-a pus pe noi, oamenii, pe doua picioare, nu pe patru sau mai multe, ca sa avem verticalitatea si demnitatea Creatorului.

“Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Preaiubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii.”

Nu Dumnezeu ne trimite bolile, suferinta, dezastrele, jalea, tanguirea si moartea, ci Dracu’. Nu Dumnezeu ne striveste sarutul din talpa piciorului, ci Dracu’ si oamenii care il urmeaza, iar acestia sunt MAJORITATEA, din nefericire. Ar fi frumos sa nu ne strivim saruturile unii altora, dar in aceasta lume, lumea pacatului si a mortii, acest lucru este posibil la foarte putin oameni. Doar la cei care apreciaza tot ceea ce am spus aici, dar si multe alte lucruri si sentimente frumoase si bune, si care inteleg corect lucrurile.

Nichita, minunatul Nichita, pune sublimul in patru randuri, pune in patru randuri, visul dragostei eterne si desavarsite, delicata, sensibila si responsabila, simtitoare si profunda, dragostea adevarata. Superb! Indiferent ce iubesti, oameni, lucruri sau pe Dumnezeu, dragostea trebuie sa fie mereu aceeasi. Dragostea este mereu egala cu ea insasi, asa ca draga muritorule, daca intalnesti o astfel de dragoste pe drumul vietii tale, bucura-te de ea ca un copil, savureaz-o si traieste-o cat de mult poti, este unica, si sa mai stii ca Dumnezeu ne iubeste pe toti in acelasi fel. De cate ori vei intalni femeia care are grija cu sfintenie si delicatete de sarutul tau de pe talpa piciorului ei, sa stii ca este ca si cum l-ai fi intalnit pe Dumnezeu. Bucura-te, apreciaza, iubeste la fel. Si ce este cel mai important, este faptul ca o astfel de dragoste EXISTA! Este vie si nemuritoare!

Toate acestea fiind zise, “Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…”

Cu respect,

Liberul arbitru

Motto: “Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.”

In Sabatul din 12 octombrie, dupa aproape doi ani de cand nu am mai fost intr-o biserica, de niciun fel, vazand o invitatie pe FB a unei anumite biserici neoprotestante, adventista, ca nu este niciun secret, am decis sa ma duc si eu, sa vad ce se mai gandeste, ce se mai spune, si ce se mai stie in lumea crestina despre acest subiect extrem de important, al Evangheliei Vesnice, Liberul arbitru. Sigur ca acea biserica nu reprezinta lumea crestina in totalitatea ei, nici nu ar putea, dar poate sa reprezinte o mica mostra de habarnism crestin in materie de crestinism, de ingustime a mintii si a preocuparilor, sau dimpotriva, de intelepciune crestina, vie si scormonitoare, asa cum ne cere Dumnezeu sa fim noi crestinii, vii, scormonitori si curiosi. De intelepciune nu a fost cazul mai deloc, de scormoneala nici vorba, curiozitate ioc, dar habarnismul, ingustimea mintii, ignoranta cu buna stiinta, autoimpusa, precum si țâfna mitocaneasca au fost la ele acasa cu varf si indesat, dar nu numai habarnismul si tâfna, ci si proasta crestere, mitocania si incultura crasa, atat cea religioasa, cat si cea lumeasca ca sa spun asa, adica acea parte care tine de bunele maniere in orice societate umana, oriunde te-ai afla, pe strada, in biserica sau pe stadion. Civilizat trebuie sa fii atat in biserica, cat si in afara ei. Nu a fost cazul. Mitocania, jignirile, acuzele, suspiciunea, inospitalitatea, au avut glas, mai bine zis glasuri. Multe. M-am simtit extrem de NE binevenit in acea adunare. Tema anuntata pe FB era: “Liberul arbitru, dezbatere interactiva” Buuun. O tema extrem de interesanta si de importanta in crestinism. Erai invitat public, pe FB, sa participi. Numai ca odata ajuns acolo, erai primit cu suspiciuni si jigniri de neam prost. Subiectul in sine, foarte interesant si extrem de important in crestinism, asa cum am spus. Daca intelegi corect acest subiect, intelegi Evanghelia Vesnica, intelegi perfect Vestea Buna a Salvarii din pacat si din moarte, si modul cum se face aceasta salvare: doar prin puterea lui Dumnezeu, nu a omului, adica nu prin fapte. Acest subiect bine inteles si insusit, face diferenta dintre falsa evanghelie a mantuirii/salvarii prin FAPTE, si Evanghelia Vesnica, cea adevarata, care ne spune ca mantuirea/salvarea, se face doar PRIN CREDINTA, adica doar prin PUTEREA LUI DUMNEZEU, adica tu crezi ca Dumnezeu te va salva, si ca va face asta daca tu vrei, pentru ca El a promis ca va face asta, iar tu crezi aceasta promisiune dumnezeiasca. Asta este tot. Asta inseamna sa fii crestin. Ca o ironie, cei mai penibili si mai inversunati adversari ai dezbaterii erau intelectualii, doi medici, un el si o ea, si nu numai. Primul ‘telectual religios, el-ul, cel mai incisiv, ne-a spus de la obraz, ca noi, cei prezenti, suntem prea prosti ca sa putem dezbate un asemenea subiect, de parca Biblia ar fi o taina pentru omenire, nu o invatatura pentru toti, o invatatura pe care să poata să o inteleaga oricine, sau ca intelegerea ei nu poate sa fie la indemana tuturor oamenilor, citeste: prostilor, ci doar la indemana unor initiati, pastori si popi gen, sau ‘telectuali, nu bizoni de rand, iar ea, doctoreasa, a spus nici mai mult nici mai putin, ca ea nu vede nimic spiritual in aceasta dezbatere!!! Baiejnebun? Baiestiprost? Daca nici STUDIEREA Cuvantului lui Dumnezeu nu este ceva spiritual, atunci ce dracu este spiritual? Ritualurile acelea basite din biserici? Predicile acelea penibile ca pentru handicapatii mintal sunt spirituale?! Doar acestea sunt spirituale?! Unora le-a luat Draqu mintile de tot, dar ei se cred in continuare crestini si spirituali. Apoi au urmat alte si alte luari de cuvant, cu alte si alte aberatii si ineptii care nu aveau nimic in comun cu Biblia. Erau doar ganduri omenesti, filosofii de doi bani cu frumusetea si inteligenta umana in actiune, si basme bisericesti of course.

Ce am vazut in sabatul acela, era Babilonul la el acasa. Babilonul spiritual in cea mai pura stare. Am vazut LIVE implinirea profetiei din Apocalipsa, in care ni se spune ca lumea crestina si lumea in general, este praf, este imbatata si balamucita de minciunile Satanei si de propria mandrie si ignoranta, dar si de minciunile predicate zeci si sute de ani in bisericile asa zis crestine. Am vazut autosuficienta, am vazut implinirea profetiei ca oamenii vremurilor din urma nu mai suporta invatatura sanatoasa a lui Dumnezeu, si prefera in continuare basmele lumesti si bisericesti, adica minciuni satanice, si nimic altceva. Am sa revin la aceasta discutie in final.

Sa vedem ce ne spune Biblia in legatura cu acest subiect extrem de frumos si de interesant. Omul a fost creat de Dumnezeu LIBER, liber la modul absolut, liber sa poata respinge atat pe Dumnezeu, cat si Imparatia Sa. Omul nu a fost creat ca un robot, cu un soft care sa-i permita sa asculte in permanenta de Dumnezeu, chiar daca el, omul, de buna voie si nesilit de nimeni, nu mai vrea asta. Asa ceva nu s-a intamplat. Dumnezeu a lasat libertate absoluta fiintelor create, pana acolo, incat au putut sa-si execute Creatorul, sa-l macelareasca, sa-l scuipe, sa-l umileasca si sa-l omoare in chinuri groaznice. Exact din acest motiv, ca a fost liber total, a putut si Diavolul, Satana, Dracu’, sa se rascoale impotriva lui Dumnezeu, impreuna cu o parte din ingerii cerului, si sa devina astfel niste vrajmasi inversunati, niste vrajmasi de moarte ai Creatorului, ai lui Dumnezeu, asa cum s-a vazut la Cruce. Doar datorita faptului ca oamenii au fost creati liberi, ca si Satana si ingerii lui cazuti, au putut sa-i dea cu flit lui Dumnezeu si Imparatiei Lui, asa cum a facut si Lucifer. Vom vedea mai departe insemnatatea majora a acestui lucru. Fiind libera, Eva a crezut minciunile Satanei, si s-a dus dupa fenta, l-a crezut pe Dracu’, si s-a dus la el, parasindu-l pe Dumnezeu. Stiti istoria, nu mai insist pe ea, dar ce sa vezi, ca in loc de mult trambitata iluminare promisa de Diavol, a venit cea mai CRUNTA ROBIE si cel mai crunt INTUNERIC. Ghinion! Prostia se plateste. Eva a votat cu Dracila, Adam a urmat-o, si uite asa au ajuns amandoi, robii Satanei. Cum? Au capatat acea nenorocita fire pamanteasca, despre care ne vorbeste Dumnezeu, fire pe care o poseda si Satana cu ingerii lui, ei fiind primii care au avut-o in Univers, adica o fire care IUBESTE PACATUL, CAREIA II PLACE PACATUL, si in care pacatul domneste ca o lege suprema, lege care conduce mintea si trupul pacatosului, pentru ca numai ea domneste in pacatos. Legea neprihanirii a fost alungata din pacatosi. Legea neprihanirii a fost anulata prin pacat. Aceasta lege a pacatului, adica pacatul in sine, care s-a instalat in noi ca un soft al Satanei, nu poate sa fie biruit de om prin puterea lui. Este cu neputinta acest lucru. I-a spus-o Isus insusi lui Nicodim: “Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.” (Ioan) Isus ii spune aici lui Nicodim, ca ceea ce este pacat, pacat ramane, iar ceea ce este Duh, adica neprihanire, neprihanire este si asa va ramane. Cele doua nu pot sa fie amestecate, mixate, niciodata. Sunt ca apa cu uleiul, nu se pot intrepatrunde, ori esti pacatos, ori esti neprihanit. Cale de mijloc nu exista, de aceea si este necesara o nastere din nou a omului pacatos. Isus ii spune lui Nicodim ca pentru a fi salvat, omul trebuie sa fie supus unui proces de moarte si de inviere prin Hristos. O nastere din nou. Asta inseamna sa ne nastem din apa si din Duh: moartea si invierea noastra prin Hristos, asa cum spune Biblia, Hristos a murit si a inviat pentru noi: “Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua. In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului, caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat. Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El, intrucat stim ca Hristosul inviat din morti nu mai moare, moartea nu mai are nicio stapanire asupra Lui. Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, o data pentru totdeauna, iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru. Deci pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor si sa nu mai ascultati de poftele lui. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii, ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.” (Romani). Iata descrierea salvarii noastre, iata cum se face salvarea noastra, iata cum este invins pacatul, si cum este el distrus: doar prin puterea lui Dumnezeu, doar prin Isus Hristos. Singurul lucru pe care noi il putem face dupa asta, dupa salvarea prin Hristos, este sa ne reantoarcem in robia Satanei, sub puterea Satanei, in robia pacatului, exact asa cum a facut si Eva in Eden, l-a parasit pe Dumnezeu. O sa vedem exact care este acest mecanism in cele ce urmeaza.

Asa cum spuneam, pacatul este o lege, o putere peste orice putere a noastra de a lupta cu el, asa cum si Dracu’ si ingerii lui sunt mai puternici ca noi. Aceasta lege a pacatului, aceasta putere a lui, actioneza nestingherita in fiinta umana, de la caderea in pacat. Nimic nu i se poate impotrivi: “Fiindca, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar vad în madularele mele o alta Lege, care se lupta împotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob Legii Pacatului, care este în madularele mele. Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pamânteasca, slujesc Legii Pacatului…eu sunt pamântesc, vandut Rob Pacatului…nimic bun nu locuieste în mine, adica în firea mea pamânteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac Binele, dar n-am Puterea sa-l fac…nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Si atunci, numai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci Pacatul care locuieste in mine.” (Romani) Ce vreti mai clar de atat? Chiar daca cu mintea vrei altceva, accepti ceva ce ai vrea sa faci, ceva care face parte din neprihanire, observi ca acel lucru nu ai cum sa-l implementezi in viata ta, datorita unei forte care te tine rob vechilor metehne rele, pacatoase. Este la fel ca dependenta de alcool, de tigari, de droguri, etc… Stii la un moment dat ca nu este bine ceea ce faci, mintea ta intelege si accepta asta, si vrei sa schimbi aceasta situatie, dar constati in viata reala ca tot rob al acestor dependente ramai. Nu ai putere sa te smulgi din ghearele lor. Exact asta ne spune acest text. Ca si in viata reala, ai nevoie de un ajutor extern, o dezintoxicare, un ajutor medical, etc… Daca la dependenti ajutorul vine de la medicina, familie, etc… la crestini, ajutorul vine de la Isus Hristos. Simplu. Pacatul, ca si drogurile, alcoolul, tigarile, etc…, este un stapan absolut, care nu-ti permite sa faci tot ceea ce vrei tu, chiar daca iti dai seama intr-un moment al vietii tale, ca ar fi bine sa faci si altceva decat ceea ce faci. Observi in scurt timp ca nu ai Puterea de a face ceea ce iti doresti. Vointa ta, constati deasemenea, ca nu-ti foloseste la nimic in cele mai multe cazuri, pentru ca nu ai la dispozitie si o Putere mai mare decat cea a Pacatului care te tine Rob ! “Caci Binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci Raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac ! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci Pacatul care locuieşte în mine. Gasesc dar în mine Legea aceasta: când vreau sa fac Binele, Raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar vad în madularele mele o alta Lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob Legii Pacatului, care este în madularele mele. Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea pamânteasca, slujesc Legii Pacatului.” Din nou si din nou acelasi scenariu descris pana acum: nu putem sa ne rupem de rau, de pacat, de nelegiuire. Demonstratia lui Dumnezeu in Cuvantul Sau este perfecta ! In Robia Pacatului nu faci ce vei ! Omul pe buna dreptate constata pe pielea lui aceasta imposibilitate de a redeveni singur Neprihanit, bun, pe placul lui Dumnezeu, oricat s-ar stradui, si oricat de bine intentionat ar fi, pentru ca mereu si mereu i se intampla sa pacatuiasca, oricat de mult se fereste sa faca asta, si striga deznadajduit intr-un final, in sinea lui si cu voce tare, catre Dumnezeu : “O, nenorocitul de mine ! Cine ma va izbavi de acest trup de Moarte ?…” (Romani) Doar Dumnezeu are solutia salvatoare: Isus Hristos, Fiul Sau. Atat. Alta solutie nu exista in cer sau pe pamant. Doar el poate sa faca asta, sa invinga pacatul. Iata solutia: “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt in Hristos Isus care nu traiesc dupa îndemnurile firii pamântesti, ci dupa îndemnurile Duhului. În adevar, Legea Duhului de Viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, întrucât firea pamânteasca o facea fara putere – Dumnezeu a osândit Pacatul în firea pamanteasca, trimitand, din pricina Pacatului, pe însusi Fiul Sau într-o fire asemanatoare cu a Pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie împlinita în noi, care traim nu dupa îndemnurile firii pamantesti, ci dupa îndemnurile Duhului. Şi daca Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morti locuieste în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morti, va învia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste în voi.
Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu
.” (Romani) Ce poate fi mai clar?! Si cu toate acestea, oamenii nu inteleg. Legea pacatului si a mortii poate sa fie invinsa doar de o alta lege, care sa o inlocuiasca, si aceasta noua lege, este Legea Duhului de Viata in Isus Hristos. Softul pacatului si al mortii pe care pacatul il aduce in noi, este inlocuit prin Duhul lui Hristos, de softul neprihanirii si al vietii lui Hristos, asta daca il alegem pe Hristos in locul lui Dracu’. Daca aleg ca singur, prin fortele mele, prin alegerile mele, sa produc neprihanire, sa ma rup de Dracu’ si de Pacat, daca imi pun la bataie toata vointa mea de care sunt capabil ca sa fac ceea ce a acceptat mintea mea ca fiind bine, observ ca acest lucru este imposibil pentru mine. Mai devreme sau mai tarziu, tot rau am sa fac. La ce ma ajuta toate alegerile mele si toata vointa mea ?! La absolut nimic ! Sunt ZERO! Chiar daca Alegi sa faci Binele, vezi ca nu ai Puterea de a-l face de fiecare data cand vrei sa-l faci! Si atunci la ce-ti folosesc alegerile zilnice cu care te lauzi la biserica ta si in crestinismul tau prost inteles? La nimic. Care este atunci solutia, singura corecta, valabila si acceptata de Dumnezeu ? Intruparea, Viata si Moartea lui Hristos ! Atat! Numai El, si nimic altceva. Fara nici o colaborare din partea omului pacatos. Fara niciun ajutor din partea omului. Asta este tot ce trebuie sa stim: Hristos in noi prin Duhul Sau, este singura noastra nadejde! Asa spune Scriptura: “Hristos in voi, nadejdea slavei. Pe El Il propovaduim noi, si sfatuim pe orice om, si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om desavarsit in Hristos Isus.” (Coloseni) Care este rolul omului in toata aceasta poveste ? Niciunul ! Care este rolul alegerilor omului ? Niciunul ! Care este rodul alegerilor omului ? Esec ! Care este rolul si rodul Alegerilor si a vointei omului? Esec pe toata linia ! Atunci, cand putem sa fim si noi cu adevarat liberi ? Intr-o singura si unica varianta : “…daca Fiul va face liberi, veti fi cu adevarat liberi.” Alta varianta si alta solutie nu exista! “Vindeca-ma Tu Doamne, si voi fi vindecat, salveaza-ma Tu, si voi fi salvat. Tu esti slava mea ! Stiu Doamne ca soarta omului nu este in puterea lui, nici nu sta in puterea omului cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta. Poate un etiopian sa-si schimbe pielea sau un pardos sa-si schimbe petele ? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul ?„
Aceasta este singura cale, acesta este singurul adevar, este Legamantul cel Nou de care lumea asa zis crestina, habar nu are. Omul pacatos este salvat de Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, numai asa cum ne spune El, nu cum vrem noi, adica doar asa:„Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti Legile Mele. Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un Duh Nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatra, si va voi da o inima de carneiată Legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune Legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor, Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-mi voi mai aduce aminte de Păcatele şi Fărădelegile lor.” Acesta este Noul Legamant, legamantul salvarii oamenilor pacatosi, din pacat si din moarte. Asa se face. Altul nu exista. Doar cei care cred ca Dumnezeu va face tot ce a promis, vor fi salvati. Alta cale nu exista. Asta inseamna neprihanirea obtinuta doar prin credinta. Bisericile care va spun ca prin sfinti, prin icoane, prin maica Domnului, prin moaste, prin zile de odihna, prin mancaruri, prin abstinente imbecile, prin ritualuri stupide va puteti salva, VA MINT! Asa ceva nu exista! Este o minciuna satanica. Iata inca cateva texte care ne spun fara echivoc ca aceasta este calea si adevarul:

“Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal”.

„Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine Crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.” (Ioan 11-25)

„Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14-6)

„Dumnezeu ne-a dat Viata vesnica, si aceasta Viata este in Fiul Sau.” (1Ioan 5-11)

„Cine are pe Fiul, are Viata, cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are Viata. (1Ioan 5-12)

„In nimeni altul nu este salvare, caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim SALVATI.” (Fapt. Apost.4-12)

“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M’a trimes, ARE Viata vesnica, si nu vine la Judecata, ci a trecut din Moarte la Viata.” (Ioan 5-24)

„Nu voi M’ati ales pe Mine, ci Eu v’am ales pe voi, si v’am randuit sa mergeti si sa aduceti roada, si roada voastra sa ramana, pentru ca orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, sa va dea.” (Ioan 15-16)

“Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?” Isus le-a raspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: SA CREDETI in Acela, pe care L-a trimes El.” (Ioan 6-28,29) Ce poate sa fie mai clar de atat ? Ce poate sa fie mai limpede? Ce poate sa fie mai la obiect? Ce poate sa fie mai adevarat? Nimic.

„Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile Firii Pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului (asa cum am aratat deja, cei in care locuieste Hristos nu mai au nimic de-a face cu Judecata ). In adevar, Legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de Legea Pacatului si a Mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, intrucat Firea Pamanteasca (Dracu’) o facea fara putere – Dumnezeu a osandit Pacatul in Firea Pamanteasca (a trait o viata Neprihanita), trimitand, din pricina Pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a Pacatului (adica Hristos s-a intrupat in OM, devenind al 2-lea Adam), pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile Firii Pamantesti (Dracu’), ci dupa indemnurile Duhului (Hristos). Si umblarea dupa lucrurile Firii Pamantesti este Moarte (ramanerea in Firea Pamanteasca este echivalenta cu ramanerea in Dracu’, care va pieri vesnic), pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este Viata si Pace. Fiindca umblarea dupa lucrurile Firii Pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna (asa cum am mai afirmat deja, Dracu’ uraste neprihanirea, si nu are nici un chef sa mai faca vreodata ceea ce vrea Dumnezeu, el nu se va mai supune niciodata lui Dumnezeu). Deci cei ce sunt pamantesti (adica cei care raman robi ai lu’ Dracu’, refuzand darul Salvarii prin Hristos) nu pot sa placa lui Dumnezeu (adica nu au ce sa caute in Imparatia lui Dumnezeu, din simplul motiv ca ei nu vor sa ajunga acolo). Voi insa (cei care accepta darul lui Dumnezeu, adica Salvarea din Imparatia lu’ Dracu’) nu mai sunteti pamantesti (nu mai apartineti lu’ Dracu’), ci duhovnicesti (apartineti lui Hristos), daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui (Clar si la obiect ! Singurul lucru care te califica ca fiind copil al lui Dumnezeu infiat, este locuirea Duhului lui Hristos in tine). Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus Mortii, din pricina Pacatului (adica de murit vom muri si noi odata si odata, nu scapa nimeni), dar duhul vostru este viu (adica vom fi inviati), din pricina Neprihanirii (lui Hristos, care este in noi prin Duhul Sau). Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” Perfect! Demonstratia este perfecta! Totul este cat se poate de clar. Nu mai este nimic de adaugat deocamdata. Salvarea omului pacatos se face doar de catre Dumnezeu, si doar prin puterea lui Dumnezeu. Omul trebuie sa creada asta! Nu sta absolut nimic in puterea omului. Omul nu participa cu nimic la salvarea lui. Omul doar se bucura de ceea ce primeste in dar de la Dumnezeu, ii multumeste, si da slava lui Dumnezeu pentru asta. Vom vedea de ce mai cadem dupa ce Duhul lui Hristos este in noi, dar asta cu alta ocazie. In acest text puteti sa vedeti iar adevarul ca Duhul Sfant este Duhul lui Hristos, nu o alta persoana a dumnezeirii. Superb!

Sa recapitulam putin cele discutate aici, si sa sintetizam lucrurile, ca sa intelegem cat mai bine acest subiect esential, care face diferenta dintre evanghelia falsa a faptelor, in care chipurile, omul colaboreaza cu Dumnezeu la salvarea sa, si Evanghelia Vesnica a CREDINTEI IN DUMNEZEU, care ne spune ca doar Dumnezeu poate sa-l salveze pe om. Omul a fost creat initial de Dumnezeu, in starea de Neprihanire, adica neprihanit, liber la modul absolut, si cu viata in el. In aceasta stare fiind, care era SINGURA lui Alegere pe care ar fi putut sa o faca? Raspuns corect: PACATUL. Omul cade in pacat. Ce se intampla cu el? Devine robul Pacatului, robul Satanei, un SCLAV muritor, un pacatos. SCLAVUL nu este niciodata liber. Sclavul are totdeauna un stapan, si face doar ceea ce vrea stapanul lui, el nu poate sa faca ceea ce isi doreste el. Niciodata! Care este singura alegere a sclavului pacatului, singura Alegere pe care poate sa o faca in aceasta situatie? Raspuns corect: NEPRIHANIREA. Retineti, in pacat fiind, omul, daca vrea sa-si schimbe starea si statutul, nu are alta optiune in afara Neprihanirii. NEUTRALITATRE NU EXISTA! Ori esti pacatos, ori esti neprihanit, altceva nu ai cum sa fii. Alta stare nu exista. Nu exista starea de nici pacatos, dar nici neprihanit. Ce ai putea sa fii altceva?! Cand esti neprihanit poti sa alegi doar pacatul, iar cand esti in pacat poti sa alegi doar neprihanirea. Punct. Daca alegi sa devii Neprihanit, daca ALEGI sa faci asta, vei constata ca nu poti, ca o forta, o lege mai presus de tine si de puterile tale, te tine legat de stapanul tau, adica de pacat, de moarte, de Dracu’, asa cum am aratat, iar alegerea ta este fara putere, adica fara urmari in viata ta. Aici si acum intervine Dumnezeu prin Hristos, daca vrei, singurul care te poate face iar LIBER DE PACAT, adica Neprihanit, si poate sa-ti daruiasca din nou viata Lui. Simplu! Ce trebuie sa retineti foarte bine este faptul ca numai in neprihanire esti liber si poti sa alegi pacatul ca singura optiune de viata, pe cand in pacat fiind, esti rob, iar singura optiune pe care o ai, este sa fii din nou neprihanit, dar constati ca nu poti sa faci asta singur, pentru ca nu mai esti liber, ci esti rob. Alegerea ta fiindu-ti in acest caz, anihilata total. Neutralitate nu exista asa cum am spus. Ori pacat, ori neprihanire, ori Dracu’ ori Hristos, altceva nu este.

Acesta este adevarul despre Liberul Arbitru in crestinism. El exista, dar fara putere, adica este ca si cum nu ar exista. Este egal cu zero. Sigur ca in viata reala, cea de zi cu zi, poti sa alegi cat vrei, chiar si din pozitia de neutralitate, ai liber arbitru din belsug, iti poti alege singur pantofi, haine, mancare, locuinta, sotie, sot, excursii, etc… si alegerea ta conteaza, si mai important, poti sa o duci TU la indedplinire fara probleme, dar in ceea ce priveste evadarea din lumea pacatului si a mortii, acest lucru este cu neputinta la oameni. Altfel spus, liberul arbitru functioneaza in lume, nu este nicio problema, avem si puterea de a alege, si de a finaliza alegerea, tine de noi, dar asta nu functioneaza in ceea ce priveste evadarea din imparatia Satanei. Mai multe si mai detaliate despre acest subiect, gasiti pe pagina Evanghelia Vesnica a acestui blog. Cititi acolo mai multe daca aveti placerea si curiozitatea.

Acum, la final, am sa revin la intamplarea povestita la inceputul acestui post, ca sa tragem si niste invataminte sanatoase din ceea ce au facut acei oameni in acel sabat, ca sa nu facem aceleasi greseli ca ei. Traim vremea cand bisericile trebuiesc parasite dragi prieteni si neprieteni, o spune Dumnezeu nu eu. Bisericile, asa cum spune Biblia, au ajuns niste inchisori, niste locuri in care Hristos, cu aerul proaspat al Evangheliei nu mai poate sa patrunda, unde lucrurile sunt profund anchilozate, prafuite, unde moartea spirituala domneste fara jena. Bisericile acestui pamant au ajuns niste institutii in care libertatea membrilor este doar mimata, nu este si reala. Esti liber sa faci doar ce vor ele, daca nu… out! Au ajuns niste institutii in care Adevarul, Hristos, Lumina cunoasterii, nu mai sunt binevenite, dorite si cautate. De ce se intampla asta? Simplu de raspuns. Fiecare biserica proclama sus si tare ca ea si numai ea detine adevarul absolut, iar toate celelalte biserici sunt ratacite, si din aceasta cauza, fiecare biserica se lupta, se bate cu oricine, ca sa ramana la invataturile ei, chiar daca unele sau toate sunt gresite, si spun oamenilor ca asta trebuie facut, ca trebuie sa tinem cu dintii de doctrine, de ritualuri, de traditii, de invataturile gresite, etc…. TOATE fac greseala aceasta. Acesta este procesul de osificare, si de anchilozare, de satanizare. Nu se mai accepta nimic altceva. Unele biserici crestine chiar se lauda cu vechimea lor in ratacire, sunt biserici care isi propaga de mii de ani minciunile si ratacirile, iar pentru ele, aceasta vechime este un semn ca ele sunt bisericile adevarate. Vax! Ele sunt satanizate de mult timp, nu crestine de mult timp. Biserica adevarata este doar cea care sta pe adevar, si al carei Invatator, singurul, este Viul Dumnezeu. Adventistii ne-au invitat la o dezbatere la care ei aveau deja lectia invatata, propriile adevaruri, si nu erau dispusi sa renunte la nimic din toate acestea. Orice tentativa de a spune, de a prezenta altceva, era intampinata cu ostilitate si cu pseudo argumente, cu suspiciune si cu teama ca se va fluiera in biserica, adica ca va patrunde si ceva adevar cu aceasta ocazie, adevar deranjant pentru minciunile satanice. Dezbaterea pe bune, pe cinstite, nu este dorita, nu este binevenita, nu este privita cu ochi buni, pentru ca ea poate spulbera minciuni si iluzii. Mai bine sa stam inchisi in biserica si sa pozam in democrati din cand in cand, dar in realitate sa facem ce bine spunea nenea Iancu: „Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”… Mimam dezbateri, mimam deschidere, dar doar cat vrem noi, si ce vrem noi. Chiar daca apuci sa spui ceva, vor veni imediat cerberii doctrinari sau prostii, ca sa arunce nori cat mai grei de confuzie si de indoiala in mase. Aceasta teama de adevar se regaseste in toate bisericile asa zis crestine. Ca si partidele, bisericile nu se pot reforma niciodata. Nu va mai faceti iluzii. Orice tentativa de reformare este sortita esecului. Nici Templul evreiesc nu a putut sa fie reformat. Nici macar Dumnezeu nu a reusit asta!!! Iudaismul SRL ca si Crestinismul SRL, ca si orice alt cult sau denominatiune, sau religie, nu sunt reformabile. Fiecare biserica are dumnezeul ei, care din nefericire nu este si Dumnezeul Bibliei. Adevarul fiind VIU, automat se misca, evolueaza, traieste, chiar daca ramane acelasi, apar totdeauna lucrui noi si interesante, in noi si noi lumini si intelesuri, exact ca atunci cand citesti aceeasi carte sau vezi acelasi film la 10 ani, la 20, la 40 sau la 60 de ani. De fiecare data sufletul si mintea ta se bucura de intelesuri noi, mai frumoase, mai interesante, mai profunde ca in trecut. Intelegerea devine mereu alta, intr-o crestere calitativa continua. Asa este si in religie. Daca inchizi usile si geamurile ca aerul proaspat sa nu mai patrunda, MORI. Doar moartea este nemiscare, intepenire, inghet, pietrificare, mumificare, panze de paianjen, duhuri necurate si nemiscare. Adevarul care este viu, care traieste, care se misca, care vrea sa ne infrumuseteze in permanenta mintea si implicit viata, nu va sta niciodata locului, nici macar in vesnicie. Asta trebuie sa intelegem. Aceasta este lectia, acesta este adevarul. Chiar imi este mila de acei nefericiti inchisi intre patru ziduri, in care aerul proaspat nu prea mai poate sa patrunda. Ei cred ca apara adevaruri marete numai de ei stiute, si nu mai accepta sa fie invatati de nimeni, nimic, nici macar de bunul Dumnezeu. Sa nu faceti ca ei! Bucurati- va de Dumnezeul frumusetii si al adevarului, al intelepciunii, al miscarii continue, al vietii, adica de Dumnezeul Bibliei nu al bisericilor, nu al Crestinismului SRL. Credeti doar in acest Dumnezeu Viu si lucrator, asa cum ne spune Scriptura, si nu o sa fiti niciodata dati de rusine. Vom fi invingatori! Sa avem aceasta credinta, descrisa in textul de mai jos.

“Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.” (Evrei). Aceasta credinta ne trebuie. Aceasta credinta este cea autentica, cea adevarata. Aceasta credinta inseamna sa credem tot ce ne-a promis Dumnezeu prin Isus, prin Cuvantul Sau, sa credem TOATE FAGADUINTELE Sale, pentru ca ABSOLUT TOATE se vor implini pentru fiecare dintre noi. Toate! Primiti-l pe Isus in vietile dumneavoastra, si aveti deplina incredere in El, deschideti larg usile, ferestrele, ochii si urechile mintii si a sufletului, tot ce puteti sa deschideti, deschideti, ca sa intre lumina si aerul proaspat si curat al vietii, adevarului si neprihanirii. Toti asa zisii crestini, cei care sunt morti spiritual prin bisericile acestei lumi, au doar o forma de evlavie, fara putere, asa cum spune Biblia, pentru ca singura putere crestina care este Isus Hristos, a fost data afara din bisericile care il tagaduiesc si il alunga. Il slavesc doar cu buzele, cum bine spune Scriptura, adica prin minciuni asa zis crestine, si prin ritualuri penibile si satanice, care nu folosesc la nimic. Isus Hristos a fost alungat din biserici si din suflete. Este afara, dar nu renunta. Inca ne mai roaga sa-l primim, spre binele nostru, nu al Lui. Deschideti tot ce puteti! Deschideti, si bucurati-va!

“Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti, si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale, si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna, dar, si pocaieste-te! Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Apocalipsa). Da, lumea crestina se crede bogata, material si spiritual, dar Dumnezeu vede altceva la ea, ii vede goliciunea, mandria desarta, ticalosia, orbirea si saracia spirituala, pretentiile goale, satanizarea.

Ce poate sa fie mai frumos ca o cina intre doi prieteni adevarati, intre doi frati, intre doua fiinte care se iubesc si se respecta neconditionat, care vor sa gandeasca la fel lumea si Universul, si sa aiba aceleasi valori, doua fiinte care au incredere deplina una in cealalta, Creatorul si creatura lui, pentru care Creatorul si-a dat viata? Raspuns: NIMIC!

“Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi implini cuvantul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel si despre casa lui Iuda. In zilele acelea si in vremurile acelea voi face sa rasara lui David o Odrasla neprihanita care va infaptui dreptatea si judecata in tara. In zilele acelea, Iuda va fi mantuit, si Ierusalimul va locui in liniste. Si iata cum Il vor numi: „Domnul, Neprihanirea noastra.” (Ieremia)

“Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos” (2Corinteni)

Cu respect,

„Sfanta” biserica si „laicul” Hristos (epilog)

Motto: „Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va slavi Numele Tau? Caci numai Tu esti sfant, si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale au fost aratate !” (Apocalipsa)

Astazi am sa inchei acest ciclu despre falsa pretentie a Crestinismului SRL, cum ca il reprezinta si il predica pe Dumnezeu Tatal si pe Fiul Sau Isus Hristos. Nimic mai fals. In lumea de astazi, bisericile se propovaduiesc pe ele insele. Isi propovaduiesc doctrinele, ritualurile, dogmele si ideile lor, nu Cuvantul Viului Dumnezeu. Dumnezeu a fost dat afara din bisericile asa zis crestine ale acestei lumi, si a fost inlocuit nu cu dumnezei falsi, ci cu insusi minciunile Satanei. Dracu’ troneaza in bisericile crestine fara sa mai fie deranjat de asa zisii slujitori ai lui Dumnezeu, si de asa zisii crestini. Aceste biserici, TOATE, sunt acum temple ala unor invataturi satanice, iar intreg crestinismul „A ajuns un locas al dracilor, o inchisoare a oricarui duh necurat, o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate.” (Apocalipsa)

Nu este nimic nou sub soare. Dracu’, in toata istoria omenirii a reusit de multe ori sa darame invataturile Viului Dumnezeu si sa-si promoveze in schimb, minciunile lui blamucitoare de minti lesne crezatoare, dar niciodata, niciodata, niciodata, nu a reusit sa le anihileze, sa le opreasca, sa le distruga in totalitate. Totdeauna, totdeauna, totdeauna, Dumnezeu a avut slujitori loiali care au ținut vie, aprinsa tot timpul, flacara, lumina adevarului dumnezeiesc, iar intunericul minciunilor satanice nu a reusit niciodata sa stinga aceasta lumina, pentru ca adevarul si lumina sunt insusi Dumnezeu, ori Dumnezeu nu poate sa fie anihilat niciodata de o creatura obraznica si tupeistă ca Diavolul, Satana, Dracu’.

  • Isus le-a vorbit din nou si a zis: „Eu sunt Lumina lumii, cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.” (Ioan)
  • Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan)

Aceste adevaruri marete au fost uitate de Bisericile SRL. Bisericile SRL va invata acum sa faceti si sa credeti minciuni satanice, adica exact ceea ce Dumnezeu detesta mai mult:

-sa va inchinati la icoane, la statui, la cadavre ciopartite (moaste) etc.

-sa acceptati casatoriile de acelasi sex in biserici. Cezarul poate sa le accepte, este treaba lui, dar bisericile crestine nu pot sa faca asta, dar uite ca o fac, si va invata ca aceasta blasfemie este in regula, ca se poate, ca nu este nimic rau, ca nu este nimic gresit, si ca Dumnezeu nu are nicio problema cu asta. Fals! Minciuna satanica!

-sunteti invatati ca biserica este sfanta, ca ceea ce spune si face ea prin slujitorii si invataturile sale, este voia lui Dumnezeu, ceea ce iar este o minciuna, ca preotii sau pastorii sunt oamenii lui Dumnezeu, nu toti sunt asta, ca altarul si bulendrele bisericii sunt sfinte, nu-i adevarat, ca ritualurile bisericii sunt lucruri sacre, nimic mai fals, ca numai biserica, preotii sau pastorii, pot sa lege si sa dezlege lucruri pamantesti si ceresti, nici pomeneala de asa ceva, ca ceea ce faceti dumneavoastra in bisericile la care mergeti, sunt lucruri sfinte si tainice, vax, minciuni ordinare, ca slujbele acelea penibile sau adunarile acelea de ipocriti sunt exact cee ce isi doreste Dumnezeu, si tot asa. Pot contiuna pana maine cu exemple de bazaconii si minciuni care sunt vandute oamenilor ca adevaruri dumnezeiesti.

-sunteti invatati sa dati mortilor de mancare si de baut prin pomeni, stiut fiind ca mortii nici nu mai beau, si nici nu mai mananca, sunt praf si pulbere in pamant, si nu mai au habar de ce se intampla in lumea celor vii.

-sunteti invatati ca cei morti mijlocesc in fata lui Dumnezeu pentru voi, si ca dupa moarte, oamenii merg direct la Dumnezeu, negand astfel doua adevaruri esentiale si fundamentale ale crestinismului: Invierea mortilor si Mijlocirea lui Hristos ca SINGUR MIJLOCITOR intre om si Dumnezeu.

-sunteti invatati sa va inchinati la mancaruri si zile de odihna, stiut fiind ca acestea nu valoreaza NIMIC in ochii lui Dumnezeu conform Bibliei. „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant. (Romani)

  • „Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat,” (Coloseni)
  • Nu ce intra in gura spurca pe om, ci ce iese din gura, aceea spurca pe om.” (Matei)
  • „El hotaraste din nou o zi: „ASTAZI” – zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: „ASTAZI, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!” (Evrei)

Mai sunt multe alte blestematii pe care bisericile crestine, asa zis crestine, le fac, puteti sa adaugati si dumneavoastra la lista aceasta alte si alte aberatii, nu mi-am propus sa le trec pe toate aici, sunt prea multe, dar se vede cu ochiul liber ca Dumnezeu zice una, iar bisericile fac alta. Se vede clar ca adevarul este unul, iar minciunile mult mai multe. Si cu toate acestea, Dumnezeu ne spune ceva foarte interesant: adevarul LUI, este simplu si usor de gasit si de inteles, pentru ca insusi Dumnezeu este ADEVARUL. Cand ajungi la adevar, in realitate, ajungi la Dumnezeu, nu la doctrine, nu la ritualuri, nu la invataturi, ci la Viul Dumnezeu. Asta nu pot sa priceapa oamenii. De aceea ei vor ritualuri, reguli, slujbe, adica bazaconii dracesti. Oamenii nu au curajul sa stea fata in fata cu Dumnezu, prin credinta. Ei au nevoie de tot felul de intermediari: de biserici, de preoti, pastori, ritualuri, basme lumesti, icoane, moaste, etc, si cum fiecare face dupa capul lui, religia crestina a devenit o forma fara fond, pentru ca fondul este Dumnezeu, nu ritualurile. De aceea sunt nenumarate denominatiuni asa zis crestine, care invata lumea tot felul de bazaconii, de basme si de minciuni satanice, si in loc sa ajunga la Dumnezeu, oamenii s-au pierdut in tot felul de invataturi gresite, exact cum ne spune si Biblia: “El ii zicea: „Iata odihna, lasati pe cel ostenit sa se odihneasca, iata locul de odihna!” Dar ei n-au vrut sa asculte, si pentru ei cuvantul Domnului va fi: „Invatatura peste invatatura, invatatura peste invatatura, porunca peste porunca, porunca peste porunca, putin aici, putin acolo”, ca, mergand, sa cada pe spate si sa se zdrobeasca, sa dea in lat, si sa fie prinsi”. (Isaia) Adevarata odihna a sufletului credinciosului crestin, este data doar de Dumnezeu, nu de biserici. Invataturile crestine adevarate ne conduc la Viul Dumnezeu, si in momentul in care ajungem la El prin adevar si prin credinta noastra, vom avea odihna adevarata, prin credinta in El, facand un singur lucru, acesta: “El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca. De aceea, CREDINTA ACEASTA „i-a fost socotita ca neprihanire.” (Romani). Acest text biblic ne spune clar si fara echivoc un adevar maret si de necontestat: ca Dumnezeu si numai Dumnezeu este cel care ne conduce la adevar, El fiind ADEVARUL, ca Dumnezeu si numai Dumnezeu poate sa ne salveze, El fiind NEPRIHANIREA SI VIATA, ca Dumnezeu si numai Dumnezeu poate sa ne ocroteasca si sa ne calauzeasca in tot timpul vietii noastre, fara ca noi sa-l ajutam cu ceva, din simplul si minunatul motiv, ca EL NE-A FAGADUIT ASTA, si tot El este singurul care poate sa faca toate aceste lucruri, daca vrem si ii dam voie, incredintandu-ne vietile in mainile Lui. Noi trebuie sa credem ca El isi va tine promisiunea fata de noi. Asta este tot. Asta este Evanghelia Vesnica. Asa intram noi in odihna Lui, si nu mai trebuie sa mergem la biserici, la Paraschieve, sa pupam icoane, sa pazim zile de odihna, sa ne taram pe coate si pe genunchi, si sa facem tot felul de aberatii care nu ne folosesc la nimic. “Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu zice Domnul ostirilor!” (Zaharia) Doar prin puterea si Duhul lui Hristos omul poate sa fie salvat, nu prin faptele, puterea si taria lui, a omului, pentru ca legamantul nou al lui Dumnezeu prin Isus Hristos cu omul pacatos este acesta: “Dar iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor, Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu. Si nu vor mai invata fiecare pe vecinul sau pe fratele sau, zicand: „Cunoaste pe Domnul!”, caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare dintre ei. Pentru ca le voi ierta nelegiuirile si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele si faradelegile lor.” (Evrei) Dumnezeu fagaduieste, si tot Dumnezeu implineste fagaduinta data omului. Asta-i tot. Aceasta este Evanghelia adevarata. Asa se realizeaza mantuirea, salvarea noastra: il credem pe Dumnezeu, si El va face tot ce ne-a promis. “Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea.” (Filipeni) Nu este treaba noastra sa stim cum si cand face El tot ce ne-a promis, dar va face. Si Nicodim a vrut sa stie asta, cum se face lucrarea lui Dumnezeu in noi, iar Dumnezeu i-a spus prin Hristos ca nu este treaba lui sa stie asta, este doar treaba lui Dumnezeu. Treaba lui este sa creada. Atat. Vom vedea cum ne vom schimba cu timpul, cu fiecare zi ce trece, fara sa facem niciun efort. Vom vedea cum ni se schimba valorile, modul de viata, modul de a vedea lumea, modul de a gandi, cum ni se schimba mintea, si implicit faptele pe care le vom face cu aceasta minte innoita, toate, prin puterea lui Dumnezeu. Vom avea o intelepciune speciala, dumnezeiasca, si din aceasta cauza vom deveni niste ciudati, niste nebuni, in ochii celor care sunt pe calea pierzarii. Vom intra astfel, prin puterea lui Hristos, in binecuvantata odihna a lui Dumnezeu, adica nu ne vom mai chinui sa ne mantuim singuri, prin fapte, asa cum ne tot invata Crestinismul SRL. Mai multe despre acest subiect puteti sa aflati pe pagina “Evanghelia Vesnica” a acestui blog.

Traim timpul in care trebuie sa parasim tot acest crestinism apostaziat, dragii mei, asta ne cere Dumnezeu. Nu poti sa stii adevarul, si sa te complaci in continuare in minciunile bisericesti, adica dracesti. Acest lucru este imposibil daca chiar esti cu Dumnezeu. Nu vei mai putea suporta minciunile Satanei, propovaduite de preoti si de pastori, pe post de adevar dumnezeiesc. Iti va fi scarba de toate aceste uraciuni diavolesti. Vei fi scarbit de minciunile si de ratacirile auzite sau citite zilnic in biserici. Vei stii ca locul tau nu mai este in acest sistem religios satanizat, putred si mincinos. Trebuie sa iesi de acolo, mai devreme sau mai tarziu, alta cale nu exista. Nu poti sa fii si cu Dracu’, si cu Hristos. Este imposibil. A spus-o Hristos insusi. Fiecare biserica SRL va minte ca numai ea detine adevarul dumnezeiesc, iar toate celelalte sunt gresite si ratacite, fiecare biserica va minte ca numai daca ramaneti enoriasi ai ei, si daca faceti ce va spune si ce va invata ea, sunteti in regula cu Dumnezeu, si totul este perfect pentru voi si pentru salvarea voastra, fiecare biserica va minte ca doar apartinand ei, sunteti minunati, pe placul lui Dumnezeu, binecuvantati si salvati. Minciuni, minciuni, minciuni. Adevarul este unul singur, si este detinut doar de Viul Dumnezeu. Adevarul este VIU si LUCRATOR, asa cum este si detinatorul sau, Dumnezeu, si nu va putea sa fie inchis niciodata in dogme si ritualuri stupide.

Si nu uitati, in afara de Dumnezeu, NIMIC NU ESTE SFANT!

Bisericile lor, altarele lor, ritualurile lor, crucile lor, sfintii lor, moastele lor, icoanele lor, slujbele lor, dogmele lor, nu sunt sfinte in niciun fel. Sunt nimic in fata Domnului, asa cum nimic devenise si Templu evreiesc corupt si satanizat, din vremea Domnului Hristos. Lumea nu vrea sa inteleaga ca Dumnezeu nu este nici ortodox, nici catolic, nici baptist, nici adventist, nici penticostal, nici evanghelic, nici, nici, nici. Dumnezeu a spus clar: El este cel ce este. Punct. Nimic mai mult, nimic mai putin.

„Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi.

Concluzie: “Voi sa nu va numiti Invatatori! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sunteti frati. Si „Tata” sa nu numiti pe nimeni pe pamant, pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri. Sa nu va numiti „Dascali”, caci Unul singur este Dascalul vostru: Hristosul. Cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru. Oricine se va inalta va fi smerit, si oricine se va smeri va fi inaltat. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi mancati casele vaduvelor, in timp ce, de ochii lumii, faceti rugaciuni lungi, de aceea veti lua o mai mare osanda. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta, si, dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva.”… “Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie.” … “Serpi, pui de naparci! Cum veti scapa de pedeapsa gheenei?” (Matei)

“Nu va inselati: „Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit.” Ce seamana omul, aceea va si secera. Cine seamana in firea lui pamanteasca, va secera din firea pamanteasca putrezirea, dar cine seamana in Duhul, va secera din Duhul, viata vesnica.” (Galateni)

Cu respect,

„Sfanta” biserica si „laicul” Hristos (ep.3)

Motto: „Întunecând întunericul, iată porţile luminii.” (Nichita Stanescu)

Prin acest episod, am sa inchei acest ciclu, acest serial, studiu sau cum vreti sa-i spuneti, in care, pe baza Cuuvantului lui Dumnezeu, am aratat, Dumnezeu a aratat, ca bisercile nu sunt sfinte, ca nimic din ceea ce fac si spun ele nu este sfant cu adevarat, ci doar El, Viul Dumnezeu este sfant cu adevarat, si toti aceia in care Dumnezeu locuieste prin Duhul lui Hristos. Asa cum multi au inteles probabil, altii probabil ca nu, ceea ce am vrut sa spun prin titlul ironic al acestui serial, sa subliniez cu linii cat mai groase, este faptul ca singurul care este sfant, Dumnezeu, se comporta in realitate ca un laic sadea, adica ca un om, ca o fiinta normala, ca o fiinta modesta, dreapta, miloasa, iubitoare, cinstita, muncitoare, etc… adica ca o fiinta NEPRIHANITA, in timp ce bisericile care ne mint ca sunt sfinte, se comporta ca ultimul nelegiuit, ticalos, hot si criminal. Asta si inseamna in realitate sfintenia: NEPRIHANIRE. Sfintenia nu este nici foc, nici para, nici ruguri aprinse, nici foc cazut din cer, nici urgie, nici perimetre sacre, nici ritualuri prostesti asa zis sacre, nimic din toate acestea nu reprezinta sfintenia. Sfintenia adevarata, singura, este NEPRIHANIREA DUMNEZEIASCA, care este cat se poate de LAICA, adica pentru toti si pentru toate, peste tot si peste toate. „Ca niste copii ascultatori, nu va lasati tarati in poftele pe care le aveati altadata, cand erati in nestiinta. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”. (1Petru)  Altfel spus, acest text ne spune urmatorul lucru: nu mai traiti in pacat, in pofte nelegiuite, ca inainte de a-l cunoaste pe Dumnezeu, si de a va lasa pe mana lui Dumnezeu, Fiti neprihaniti in toata purtarea voastra, asa cum este si Viul Dumnezeu.Neprihanirea este singura sfintenie, alta sfintenie nu exista. Laicul Dumnezeu nu are nevoie de false sfintenii atribuite Lui de Iudaismul sau Crestinismul SRL. Nu are nevoie de frica, de incinte sacre, de ritualuri sacre, de haine sacre, de cruci sacre, ci doar de dragoste neinteresata, adica o dragoste curata, fara prefacatorii inutile, fara frici, pentru ca in dragoste nu exista frica, adica de o viata traita frumos, in neprihanire!

Asa cum am spus, in acest episod am sa vorbesc despre laicitatea lui Dumnezeu. Si nu spun asta ca o figura de stil, ci pentru ca asa este. Am sa va prezint trei episoade biblice, in realitate ele sunt mult mai multe in Biblie, in care se va vedea clar, laicitatea incontestabila a Viului si Bunului Dumnezeu. Primul episod se afla in Geneza sau Facerea. Incepem cu asta, ca sa intelegem bine cum ar fi trebuit sa fie viata noastra de creaturi, langa Creatorul nostru drag, daca nu ii dadeam cu flit, daca nu ii inselam increderea si dragostea Lui fata de noi, daca nu il alungam din vietile noastre, adica daca nu pacatuiam. Haideti sa vedem impreuna relatia Dumnezeu-Om la inceputul Creatiei, ca sa vedem cum se comporta Dumnezeu cu noi in realitate. Asa cum stim din Biblie, Dumnezeu creaza Pamantul cu tot ceea ce este pe el, apoi creaza OMUL. Ce face Dumnezeu cu omul, ce relatie incepe cu el, si cum se manifesta aceasta relatie? Totul incepe extrem de normal, de firesc, de logic. Dumnezeu sta fata in fata cu creatura Sa, omul, si ii incredinteaza creatia Sa, ii da si cateva sfaturi utile si necesare despre aceasta creatie, ca sa ii fie bine pe planeta pe care tocmai o primeste in dar de la Creator. Este avertizat inclusiv de pericolul care ii ameninta pe primii oameni, datorita razvratirii celui mai puternic inger din cer, Satana, Diavolul, Dracu’. Sunt pusi in garda cu privire la acest pericol, ca sa nu cada in capcanele mincinoase ale Satanei. Sa vedem cateva texte:

„Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu, parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant.” Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde.” Si asa a fost. (…) Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise. Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si Pomul Vietii in mijlocul gradinii, si Pomul Cunostintei Binelui si Raului. (…) Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca (de Satana). Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina, dar din pomul Cunostintei Binelui si Raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” (…) Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca, si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului, dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. Si omul a zis: „Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru ca a fost luata din om.” De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup. Omul si nevasta lui erau amandoi goi si nu le era rusine.” (Geneza)

Iata primele contacte ale lui Dumnezeu cu oamenii. Cum vi se par?! Sunt spaimoase?! Sunt dure?! Sunt aprige?! Sunt „sfinte”, adica distante, asa cum ne invata pe noi bisericile ca este sfintenia lui Dumnezeu, adica FRICA suprema, FRICA absoluta, teroare si pedeapsa? Nici pomeneala de asa ceva!!! Dumnezeu este cat se poate de normal, de laic, de om. Nu este inspaimantator, nu este tiranic, nu este ucigas, nu este dictator, asa cum ne invata pe noi „sfintele” biserici. Dumnezeu este prietenul de nadejde al omului, sfatuitorul lui, cel cu care omul poate sa discute si sa faca orice lucru bun. Dumnezeu isi deleaga o parte din puterea Sa catre creaturile Sale, facandu-i pe oamenii creati, stapani peste  o parte din Creatia Sa, ii face pe oameni partasi la bucuria Creatiei, punandu-l pe om sa dea nume tuturor animalelor create de Viul Dumnezeu. Dumnezeu colaboreaza si traieste impreuna cu omul, fata catre fata, suflet catre suflet. Crestinismul SRL, crestinismul satanizat, promoveaza frica de Dumnezeu, promoveaza teama si neancrederea in Dumnezeu, doar ca sa domine el, si ca sa-i conduca pe enoriasi unde vor ei, preotii si pastorii, dimpreuna cu puternicii lumii, pe toti prostalaii care nu vor sa ia aminte la adevarul dumnezeiesc. Crestinismul SRL este politica, este putere lumeasca, bani si influenta, este Satana, nu un slujitor al Viului Dumnezeu si al oamenilor, asa cum ii era menirea. Dupa aceste minunate prime contacte dintre Dumnezeu si om, omul alege sa il paraseasca pe Dumnezeu, sa il tradeze, sa-i insele increderea, dragostea si purtarea de grija, si sa se arunce orbeste in bratele Satanei cel mincinos si ucigas, asa cum le-a spus deja Dumnezeu. Omul, in ciuda tuturor avertismentelor, il desconsidera pe Dumnezeu si sfaturile Sale, si face ce il duce pe el capul: se face rob Satanei, se aliaza cu Satana prin neascultare. Ce face Dumnezeu in aceste conditii? Dumnezeu incearca sa mai salveze ce se mai poate salva. Dumnezeu nu-l abandoneaza pe omul nerecunoscator, ci il ajuta in continuare cu tot ce poate. Iata textul caderii omului:

„Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: „Sa nu mancati din toti pomii din gradina”?” Femeia a raspuns sarpelui: „Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: „Sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Atunci sarpele a zis femeii: „Hotarat, ca nu veti muri, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.” Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat, a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi, au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei, si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: „Unde esti?” El a raspuns: „Ti-am auzit glasul in gradina, si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.” Si Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?” Omul a raspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.” Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai facut?” Femeia a raspuns: „Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.” Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: „Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp, in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.” Femeii i-a zis: „Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta, cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: „Sa nu mananci deloc din el”, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale, spini si palamida sa-ti dea si sa mananci iarba de pe camp. In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat, caci tarana esti si in tarana te vei intoarce.” Adam a pus nevestei sale numele Eva, caci ea a fost mama tuturor celor vii. Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele, si i-a imbracat cu ele. Domnul Dumnezeu a zis: „Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam, dar, acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din Pomul Vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam, si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la Pomul Vietii.” (Geneza)

Aceasta este istoria caderii in pacat. Prin minciuna satanica ca primii oameni nu vor muri daca il vor desconsidera pe Dumnezeu si spusele Lui, ci ca dimpotriva, vor deveni mai destepti si mai luminati la creiere, Dracu’ a adus moartea si faradelegea peste lumea noastra. Dracu’ este RAUL ABSOLUT, nu Dumnezeu. Toti cei care il urmeaza pe Dracu’, ingeri si oameni, renunta la neprihanire. Dracu’ este minciuna si crima implicit, este pacat si moarte. Observati va rog cum imediat dupa pacatuire, fiecare vrea sa scape basma curata, si arunca vina pacatuirii pe altcineva, vina care in mod nedrept si paradoxal, ajunge ce sa vezi, fix in capul lui Dumnezeu! Adam arunca vina pe Eva, Eva pe sarpe, dar ghici cine i-a dat-o pe Eva lui Adam? Dumnezeu! Ce face Adam? Ii reproseaza lui Dumnezeu ca i-a dat-o pe Eva! Cine este vinovat atunci in acest caz: Dumnezeu! Logica imbecila a pacatului a functionat perfect. Pana in zilele noastre lumea cre(s)tina spune ca de la Dumnezeu vine si binele si raul, El, Dumnezeu, este vinovat pentru tot. De cate ori nu ati auzit aceasta argumentatie din gura cre(s)tinilor?!  Imaginea reala a lui Dumnezeu este alta, este imaginea unui Dumnezeu care se plimba prin gradina Edenului in racoarea zilei, si vorbeste cu creaturile Sale, simplu si normal, ca de la om la om cum s-ar spune. Un Dumnezeu care si-a sfatuit totdeauna creaturile numai de bine, si care acum, in acest moment dramatic, le spune calm si apasat, care or sa fie consecintele faptelor lor. Vor avea o viata de mizerie fara El, vor suferi, vor muri, se vor chinui, se vor trudi, vor fi robi ai Satanei si ai pacatului, dar toate acestea nu din cauza lui Dumnezeu, ci doar din cauza lor si a Satanei, asa cum spune textul biblic. Faptele au consecinte. Totdeauna. Spre bine sau spre rau, asta le spune Dumnezeu lui Adam si Eva. Din cauza faptelor lor, pamantul devine blestemat si un blestem pentru ei insisi, din cauza lor vor avea o viata grea si chinuitoare, care se va sfarsi in moarte. Nu Dumnezeu a adus totate aceste nenorociri peste lume, ci ei impreuna cu Satana. Nu Dumnezeu a adus blestemul asupra Creatiei. Dumnezeu le-a aratat care este calea care duce la fericire si viata, dar si calea care duce la nenorocire si moarte, dar lor nu le-a pasat, nu au crezut, nu au luat aminte la spusele lui Dumnezeu. Am scris cu rosu textele care arata linia rosie a tragediei umane, tragedie de care Dumnezeu nu se face vinovat, asa cum cred toti prostii prostiti de Dracu’, ci doar Satana si primii nostri parinti. Dincolo de Gradina Edenului este lumea fara Dumnezeu, lumea satanica, lumea aceea care va rodi spini si palamida, lumea in care nasterea este cu durere, iar pamantul va da roade din ce in ce mai greu, lumea in care Pomul Vietii nu mai este, si in care crima, moartea, minciuna si suferinta, se vor instala din prima clipa. In Gradina Edenului era lumea omului CU Dumnezeu. O lume frumoasa, o lume in care erai sfatuit si ocrotit, o lume a sigurantei si a fericirii, o lume a vietii, o lume a adevarului, o lume la care Adam si Eva au renuntat de buna voie. O lume in care nu se vor mai putea intoarce, pentru ca gradina si Pomul Vietii vor fi pazite de heruvimii Domnului. Lumea de dincolo de gradina este o lume in care satanicul Cain il va ucide pe bunul Abel, si in care nelegiuirea si ticalosia, minciuna, crima si dezmatul, se vor instala mai vartos, de la generatie la generatie. Chiar si dupa ce Cain l-a ucis pe Abel, Dumnezeu isi arata caracterul omenos si iubitor fata de creaturile sale cazute in greseala. Chiar si in aceste conditii, bunul Dumnezeu ii mai da omului criminal, ticalos, pacatos, o sansa la indreptare. Nimic nu este pierdut pe vecie daca vrei. Totul se poate repara daca vrei, adica viata ta nelegiuita, poate sa devina o viata neprihanita cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar daca unele fapte ale trecutului, nu mai ai cum sa le mai indrepti. Acesta a fost si este mesajul lui Dumnezeu catre Cain, catre lume, mesaj pe care Cain nu l-a inteles sau nu a vrut sa-l inteleaga. Chiar si dupa caderea in pacat, Dumnezeu a continuat cu aceeasi atitudine fata de omul pacatos: vorbea cu el, il sfatuia, ii arata calea cea dreapta, si mult timp dupa aceea a facut acest lucru. Acum, in zilele noastre, Dumnezeu ne este infatisat de catre bisericile mincinoase, a fi la ani lumina de noi, de aceea trebuie noi sa pupam icoane, moaste, statui de sfinti, si sa facem tot felul de nazbatii care nu au nicio noima, ca sa-l suplinim cumva prin biserica, pe Dumnezeul cel ascuns printre stele si galaxii. Nimic mai fals! Dumnezeu este aproape de noi, cum a fost totdeauna. Dumnezeu este CHIAR IN NOI, prin Duhul lui Hristos. Hristos in noi este singura nadejde a reantoarcerii acasa, in Imparatia vietii si a neprihanirii, Imparatia Tatalui si a Fiului. Nu exista alta cale. Bisericile care ne tot mint cu alte si alte cai, fac doar jocul Satanei. Sa recitim istoria lui Cain si Abel, si sa vedem ca asa este. Dumnezeu ne vrea totdeauna numai binele, si niciodata raul.

„Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mancare din roadele pamantului. Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui, dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere. Cain s-a maniat foarte tare si i s-a posomorat fata. Si Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai maniat si pentru ce ti s-a posomorat fata? Daca faci bine, vei fi bine primit, dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa, dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.” Insa Cain a zis fratelui sau Abel: „Haidem sa iesim la camp.” Dar pe cand erau la camp, Cain s-a ridicat impotriva fratelui sau Abel si l-a omorat. Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tau Abel?” El a raspuns: „Nu stiu. Sunt eu pazitorul fratelui meu?” Si Dumnezeu a zis: „Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la Mine. Acum blestemat esti tu, izgonit din ogorul acesta, care si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau! Cand vei lucra pamantul, sa nu-ti mai dea bogatia lui. Pribeag si fugar sa fii pe pamant.” Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. Iata ca Tu ma izgonesti azi de pe fata pamantului, eu va trebui sa ma ascund de fata Ta, si sa fiu pribeag si fugar pe pamant, si oricine ma va gasi, ma va omori.” Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci daca va omori cineva pe Cain, Cain sa fie razbunat de sapte ori.” Si Domnul a hotarat un semn pentru Cain, ca oricine il va gasi sa nu-l omoare. Apoi, Cain a iesit din fata Domnului, si a locuit in tara Nod, la rasarit de Eden.”  Foarte interesant la aceste episod biblic este faptul ca fiecare nelegiuire mai aduce cu ea un blestem, adica inca un rau in plus, si uite asa, pamantul se va umple zilnic de pacat si de silnicie. Cu cat omul se departeaza mai mult de Gradina Edenului, adica de Dumnezeu, pentru ca in Gradina Edenului omul era cu Dumnezeu, devine mai ticalos, mai singur in fata Satanei, si mai expus pericolelor. Pamantul din jurul Gradinii Edenului ii devine omului din ce in ce mai ostil, iar viata lui devine din ce in ce mai grea si mai nesigura. Cu cat te departezi mai mult, cu atat mai mari sunt pericolele si asprimea vietii. Foarte interesant! Chiar si dupa aceasta crima odioasa, Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui, asa cum a vrut si inainte de crima. Dumnezeu l-a avertizat pe Cain ca poate sa se indrepte daca vrea, ca nimeni nu-l priveste cu rautate, ca nimeni nu-i vrea raul, si ca este la fel de iubit de Dumnezeu, ca si fratele lui, Abel. Ca totul ii este in putere, daca vrea, daca se va lasa invatat, sfatuit, ghidat si ajutat de Dumnezeu. Cain nu a vrut asta, si in loc sa mearga pe dragostea si pe sfaturile lui Dumnezeu pentru el, a ales frustrarile sale imbecile ca far calauzitor, frustrari care l-au condus spre crima prin puterea Satanei. Acesta este tristul adevar. Noi cu mana noastra ne faurim drumul in viata. Faptele noastre ne hotarasc soarta vesnica. Daca Cain l-ar fi ascultat pe Dumnezeu, nu si-ar mai fi ucis fratele, si avea sanse de salvare, ca fiecare dintre noi, la fel ca Abel si toti ceilalti. Poate ca unii vor spune ceva de genul: Hai bai Tanase, ca exagerezi, bati campii, nu vezi ca scrie negru pe alb ca Dumnezeu face sa nu mai rodeasca pamantul, sa nasca Eva mai greu si cu dureri, sa, sa, sa… Nu dragii mei, nu este asa. Bibila nu spune asta. Biblia ne spune ca viata dincolo de Gradina Edenului, viata in lumea Satanei, este ca viata unei comunitati dintr-un catun uitat de lume, sarac si inapoiat, in antiteza cu viata prospera a unei comunitati dintr-o mare metropola de top, cu toate serviciile la cel mai inalt nivel. Antiteza dintre metropola prospera si catun este izbitoare. Un catun fara dispensar, despre spital nici vorba, un catun fara tehnologie agricola, fara internet, electricitate, televiziune, sateliti, doar cu sapa si lopata, intr-un mediu din ce in ce mai ostil. Asta ne spune Dumnezeu, ca fara El, fara Gradina Edenului in care El era cu noi tot timpul ca sa ne invete si ca sa ne povatuiasca, vom deveni doar niste bieti salahori, niste bieti inapoiati, niste jalnici inepti care or sa creada toate minciunile Satanei. Asa suntem pana in ziua de astazi, chiar daca aparent o ducem cel mai bine dintre toate generatiile pamantului. In raport cu Imparatia lui Dumnezeu, cu stiinta si tehnologia de acolo, cu viata de acolo, suntem doar niste jalnici retardati, niste oligofreni penibili care se cred buricul pamantului. Nici cel mai miliardar al planetei nu are o viata perfecta, o viata fericita si fara de griji, o viata implinita. Nimeni de pe aceasta planeta nu stie cu adevarat ce inseamna fericirea si bunastarea cu adevarat. Tot tanjim dupa ea, dar nu o atingem niciodata. Pamantul ne rodeste din ce in ce mai multi spini si mai multa palamida, oamenii se chinuiesc cu boli si cu razboaie, cu foamete si sete, cu desertificare si saracie lucie, cu ignoranta si lipsa de educatie, exact ca in zilele si veacurile trecute. Nimic nou sub soare. Bunastarea nu este peste tot in aceasta lume, si nu va fi niciodata. Datorita inechitatilor de tot felul, datorita lacomiei, hotiei, coruptiei, faradelegii, ticalosiei, miliarde de oameni au avut si au inca de suferit, traiesc vieti amare si nefericite. Vorbele lui Dumnezeu sunt inca valabile si dainuie peste veacuri. Din cauza noastra, blestemele curg asupra omenirii, in sensul ca niciodata sub aceasta mentalitate satanica, mentalitate in care unii trebuie sa fie sclavi, iar altii stapani, nu vom prospera cu adevarat, si nu vom fi cu adevarat impliniti si fericiti. Daca nu l-am fi parasit pe Dumnezeu, am fi fost invatati cum sa rodeasa pamantul, sa nastem fara durerei, sa fim fericiti cu adevarat, sa ne bucuram cu adevarat de viata, la modul superlativ. Omenirea inca nu stie cum sunt aceste lucruri si stari, nu a trait niciodata asa ceva. Doar isi face iluzii ca stie despre ce este vorba. Nu stie. Efemerele noastre vieti, sunt vai mama lor! Mici crampeie de fericire iluzorie care se spulbera precum baloanele de sapun. 

Acum vreau sa va mai prezint un ultim episod din ceea ce am vrut sa arat cu acest studiu biblic despre falsa „sfintenie” bisericeasca, si minunata laicitate a lui Dumnezeu, si anume, episodul cu femeia care avea o scurgere de sange, si care in ciuda acestui lucru, s-a apropiat cu credinta de Hristos, si l-a atins spre vindecarea ei, credea ea. Si a crezut bine! In Vechiul Testament, acest lucru era de neconceput, era ca o blasfemie, era de neimaginat. Iata doua texte care ne vorbesc despre scurgerile de sange:

  • „Femeia care va avea o scurgere, si anume o scurgere de sange din trupul ei, sa ramana sapte zile in necuratia ei. Oricine se va atinge de ea va fi necurat pana seara.”
  • „Femeia care va avea o scurgere de sange timp de mai multe zile, afara de soroacele ei obisnuite, sau a carei scurgere va tine mai mult ca de obicei, va fi necurata tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea cand ii vine sorocul.” (Levitic)

Isus, Fiul lui Dumnezeu, se intrupeaza in lumea noastra pacatoasa, si, la fel ca in Gradina Edenului, si apoi si in afara ei, traieste si munceste in mijlocul oamenilor pacatosi, doarme cu ei, mananca cu ei, plange cu ei, rade cu ei, se roaga cu ei, sufera cu ei, traieste cu ei toate aspectele vietii de zi cu zi. Fiind Fiul lui Dumnezeu, unii cred asta, altii nu cred. Vestea se duce in popor. O femeie care avea de multi ani o scurgere de sange, aude despre Isus, si crede ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, si ca o poate ajuta, si vine la El cu speranta pentru vindecarea sa. Treaba pare simpla, dar nu este. Cum sa faci asa ceva? Cum sa te apropii de Dumnezeu cu o scurgere de sange in trupul tau? Este o blasfemie, dupa cum se poate vedea din textele Vechiului Testament, pe care femeia probabil ca le cunostea, dar suferinta prelungita, disperarea ca nimeni nu o poate ajuta sa scape de aceasta problema, o face pe femeie sa riste furia lui Dumnezeu, anatema Lui, dizgratia Lui, etc… asa cum a fost invatata la Templu. Avand toate acestea in minte, ea se apropie de Isus Hristos, infricosata si tremurand de spaiama a ceea ce ar putea sa urmeze, de ce avea sa se intample in urma gestui ei disperat si necugetat. Ca si in ziua de astazi, facand o paranteza, religia ne baga in minte minciuna ca Dumnezeu este ceva intangibil, ca nu este bine sa ai o legatura directa cu El, ca este suparacios, capricios, ca nu poate sa vina oricine la El, ca ai neaparat nevoie de intermediari, de popi, de pastori, de icoane, de ciosvarte de morti (moaste), de lumanari, de zile de odihna, de pomeni, ca sa poti sa ai o legatura reala cu Dumnezeu. Dumnezeu nu vorbeste si nu se incurca cu toti prostii, cu toti boschetarii, nu-i asa? Ii asculta doar pe aia cu facultati de teologie, pe morti, si inclina urechea doar la icoane si la sfinti de lemn, de aur, de piatra si de argint. Asta suntem invatati ca face Dumnezeu, nu-i asa?! Asta ne invata bisericile. Ei bine dragilor, nu este deloc asa! Dumnezeu are usa deschisa pentru noi, pentru TOTI, bogat sau sarac, 24 de ore din 24 de ore, 7zile din 7. Aproape paralizata de frica, femeia il atinge pe Hritos, si ce sa vezi, in loc de tunete si fulgere, in loc de anateme si blesteme dumnezeiesti, in loc de furie dumnezeiasca si suduieli dumnezeiesti, Isus Hristos o numeste fiica a lui Dumnezeu, a Tatalui Sau, o priveste cu bunavointa si cu dragoste, si ii spune ca este suficienta credinta pe care o are in El, si faptele care insoteste aceasta credinta, adica atingerea de El, Salvatorul. Aceasta atingere este o fapta a credintei, daca femeia nu ar fi crezut in Hritos, nu ar fi venit la El, si nu l-ar fi atins. Simplu! Iata cat de simplu este totul! Iata textul biblic, iata adevarul, cititi-l si bucurati-va. Cititi-l, si aveti speranta ca Dumnezeu va primeste oriunde si oricand, in orice stare si in orice fel, fara niciun fel de intermediari sau alt fel de bazaconii asa zis sfinte. Nu trebuie sa venim niciodata infricosati, tremurand si morti de spaima in fata Viului si Bunului Dumnezeu! Dumnezeu nu doreste asta de la noi! Cand vom fi iar fata catre fata cu Creatorul nostru, dupa terminarea istoriei pacatului, nu vom sta cacati pe noi de frica in fata lui Dumnezeu, ci privindul cu dragoste, prietenie si respect, pentru ca fix asa ne priveste si el pe noi! Crestinismul SRL, Bisericile, ne invata FRICA de Dumnezeu, nu DRAGOSTEA de Dumnezeu, si asta pentru a fi obedienti fata de ele, ca sa ne fie frica de ele, ca sa le slujim lor ca robi, nu ca oameni liberi. Bisericile Crestinismului SRL, ne invata ca ele si numai ele pot sa puna o vorba buna pentru noi, in fata lui Dumnezeu. Ca ele administreaza chestii sfinte, de care noi trebuie sa tinem seama. Fara ele suntem pierduti, ne mint ele. Fara ele suntem zero. Ha! Ha! Ce gluma buna, daca nu ar fi sinistra. Bisericile nu au nicio putere. Bisericile fara Dumnezeu sunt zero, sunt doar niste forme fara fond. Bisericile fara Dumnezeu sunt cu Satana, si ca Satana. Parasiti-le! Viul Dumnezeu va asteapta cu bratele deschise! Nu va fie frica, pentru ca: „In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan)

Iata aici si textul biblic despre care am vorbit pana acum, cititi-l si bucurati-va:

„Si dupa El mergea mult norod si-L imbulzea. Si era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sange. Ea suferise mult de la multi doctori; cheltuise tot ce avea, si nu simtise nicio usurare, ba inca ii era mai rau. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin multime si s-a atins de haina Lui. Caci isi zicea ea: „Daca as putea doar sa ma ating de haina Lui, ma voi tamadui.” Si indata a secat izvorul sangelui ei. Si a simtit in tot trupul ei ca s-a tamaduit de boala. Isus a cunoscut indata ca o putere iesise din El; si, intorcandu-Se spre multime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” Ucenicii I-au zis: „Vezi ca multimea Te imbulzeste si mai zici: „Cine s-a atins de Mine?” El Se uita de jur imprejur sa vada pe cea care facuse lucrul acesta. Femeia, infricosata si tremurand, caci stia ce se petrecuse in ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui si I-a spus tot adevarul. Dar Isus i-a zis: „Fiica, credinta ta te-a mantuit, du-te in pace, si fii tamaduita de boala ta.(Marcu)

Dumnezeu nu este un satrap ucigas, dornic de pupaturi in cur, Dumnezeu nu este un insensibil, Dumnezeu nu este un fitos plin de El, care isi doreste un cult desantat al personalitatii, si care se simte deranjat de pacatosi, si de aceea are nevoie de intermediari, adica de biserici, Dumnezeu nu este rau cu pacatosii, Dumnezeu nu este asa cum ne sperie bisericile ca este. Dumnezeu este doar asa cum ni-l prezinta Biblia, care este Cuvantul Sau autorizat catre lume. Dumnezeul Bibliei umbla in fiecare zi cu noi in racoarea diminetii, in arsita zile sau in intunericul noptii. Dumnezeu ne invata, ne povatuieste, ne arata calea cea dreapta, drumul libertatii si al frumusetii absolute, bisericile nu mai fac de mult timp acest lucru, sunt ahtiate dupa bani si dupa marire lumeasca. Bisericile sustin hotii si hotia, coruptia si coruptii, criminalii si crima. Urmati-l doar pe Dumnezeu dragilor dragi, nu biserici goale de spiritualitate si de Dumnezeu, biserici care au ajuns un loc al demonilor si al duhurilor necurate. Cat de urate si nelegiuite au devenit „sfintele” biserici ale acestei lumi, si cat de frumos, bun, drept si demn, este LAICUL Dumnezeu!

Laicitatea dumnezeiasca, a fost, este, si va fi, cea mai frumoasa SFINTENIE, pentru ca ea este NEPRIHANIREA DUMNEZEIASCA! Nu exista ceva mai frumos, mai nobil, mai demn, mai intelept, mai drept, mai de dorit si de iubit, ca NEPRIHANIREA.

„Si iata cum Il vor numi: „Domnul, Neprihanirea noastra.” (Ieremia)

Sa incheiem cu esenta:

  • „Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o.”
  • Caci numai Tu esti sfant, si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale au fost aratate!”
  • „Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.

Asta este tot! Cat este de simplu! bucurati-va!

Cu respect,

32 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

Si a mai trecut un an… S-au facut 32.

„Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau

tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu pălmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.”

Nichita Stanescu

Cu respect,

„Sfanta” Biserica si „laicul” Hristos (ep.2)

Motto: „Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va slavi Numele Tau? Caci numai Tu esti sfant, si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale au fost aratate !” (Apocalipsa)

Dupa textul din motto, care este extrem de clar, acest text care urmeaza, este esential pentru un crestin adevarat: „Daca ramaneti in Cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.”

Exista in lumea noastra, in cea religioasa cu precadere, o agatare disperata de biserica, care este vazuta in toate culturile, ca SINGURA legatura viabila intre om si Dumnezeu. Viul Dumnezeu este undeva departe, estompat aproape total in mintile oamenilor, foarte aproape de inexistenta, pe cand biserica este palpabila, este ceva ce poti sa atingi, sa mirosi, sa venerezi. Daca Dumnezeu prin Cuvantul Sau care este Biblia, ii spune ceva omului, ceva care intra in conflict cu invatatura gresita a bisericii din care face el parte, ia ghiciti ce va alege omul sa creada si sa faca: ce spune Dumnezeu sau ce spune biserica lui?! Raspuns: In 99 % dintre cazuri, omul arunca la gunoi invatatura dreapta si sanatoasa a lui Dumnezeu, si alege invatatura gresita, falsa, mincinoasa a bisericii sale. In ciuda tuturor evidentelor, in ciuda tuturor dovezilor, omul alege biserica in locul Viului Dumnezeu. Asta ii va aduce si pieirea in final, nu Dumnezeu il ucide pe pacatos, nu, este o sinucidere asistata. Omul isi pune singur streangul de gat, precum Iuda. Cei care iubesc minciuna, neadevarul, basmele lumesti cum spune Dumnezeu, isi pecetluiesc singuri soarta. Ei insisi isi pregatesc drumul spre ghena in care vor ajunge ca sa fie distrusi pentru vesnicie. Dumnezeu nu doreste ca ei sa ajunga acolo, dar peste alegerea omului, Dumnezeu nu va trece. Ce seamana omul, aceea va si culege. Daca ii va placea minciuna satanica, va culege moarte, daca ii va placea adevarul lui Dumnezeu, va culege viata. Simplu.

„Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El. Oricine crede in El nu este judecat, dar cine nu crede, a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele. (Ioan)  Textul biblic confirma adevarul dumnezeiuesc: Dumnezeu nu ucide, doar salubizeaza. Omul se sinucide, fiind dus de nas de Dracu’, pas cu pas, crezand si iubind minciunile Satanei, omul isi pierde viata. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun, am sa dau si un exemplu. Dumnezeu in Biblie, chiar din Legea celor 10 porunci, ne spune ca nu este bine sa ne inchinam in fata NIMANUI, fiinte sau obiecte, oameni sau animale, ci doar Lui sa ne inchinam, doar Lui sa-i multumim si sa-i slujim, pentru tot si pentru toate. „Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul. Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti.” (Exod)

„Adu-ti aminte de ziua cand te-ai infatisat inaintea Domnului Dumnezeului tau, la Horeb, cand Domnul mi-a zis: „Strange poporul la Mine! Caci vreau sa-i fac sa auda cuvintele Mele, ca sa invete sa se teama de Mine tot timpul cat vor trai pe pamant, si sa invete si pe copiii lor sa le pazeasca. „Voi v-ati apropiat si ati stat la poalele muntelui. Muntele era aprins, si flacarile se ridicau pana in inima cerului. Era intuneric, nori si negura deasa. Si Domnul v-a vorbit din mijlocul focului, voi ati auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-ati vazut niciun chip, ci ati auzit doar un glas. El Si-a vestit legamantul Sau, pe care v-a poruncit sa-l paziti, cele zece porunci, si le-a scris pe doua table de piatra. In vremea aceea, Domnul mi-a poruncit sa va invat legi si porunci, ca sa le impliniti in tara pe care o veti lua in stapanire. Fiindca n-ati vazut niciun chip in ziua cand v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheati cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva sa va stricati si sa va faceti un chip cioplit sau o infatisare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei, sau chipul vreunui dobitoc de pe pamant sau chipul vreunei pasari care zboara in ceruri, sau chipul vreunui dobitoc care se taraste pe pamant sau chipul vreunui peste care traieste in apele dedesubtul pamantului. Vegheaza asupra sufletului tau, ca nu cumva, ridicandu-ti ochii spre cer, si vazand soarele, luna si stelele, toata ostirea cerurilor, sa fii tarat sa te inchini inaintea lor si sa le slujesti: caci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tau le-a facut si le-a impartit ca sa slujeasca tuturor popoarelor, sub cerul intreg.” (Deuteronom)

Face omul asa? Face omul ce i-a spus Dumnezeu? Nu. Dumnezeu nu a vrut si nu a intentionat niciodata ca oamenii sa-i  retina chipul, dupa cum reiese si din textele biblice. Nu asta este important si relevant la/pentru Dumnezeu. Relevant si important la/pentru Dumnezeu este neprihanirea Sa, dreptatea Sa, mila Sa, iubirea Sa, etc… nu chipul Sau. Dumnezeu stia ca omul va fi prostit de Dracu’ prin asta, lucru care s-a si intamplat in Crestinismul SRL. Stiti si dumneavoastra nenumarate religii ale lumii noastre, in care oamenii se inchina si slujesc unor chipuri sau statui de oameni, de animale, insecte, etc…se inchina la soare, luna si stele. Fie ca sunt fiinte vii, corpuri astrale sau doar obiecte de cult, aceste imagini cu oameni, corpuri ceresti sau animale, sunt adorate de credinciosii care le aduc jertfe si se inchina lor. In crestinism, lucrurile stau fix la fel. In catolicism si ortodoxie de exemplu, se incalca grav legea lui Dumnezeu pe aceasta tema, dar nimanui nu-i pasa, toti au hotarat ca este bine ceea ce fac ei si bisericile lor, si ignora total invatrura lui Dumnezeu care spune asa:

Dumnezeul nostru este in cer, El face tot ce vrea. Idolii lor sunt argint si aur, facuti de maini omenesti. Au gura, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu vad, au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miros, au maini, dar nu pipaie, picioare, dar nu merg, nu scot niciun sunet din gatlejul lor. Ca ei sunt cei ce-i fac, toti cei ce se incred in ei. (Psalmul 115)  Foarte frumoasa antiteza din acest text biblic: Dumnezeu este in Cer si poate sa face ce vrea El, pentru ca poate, este o fiinta vie, in timpe ce idolii facuti de maini oamenesti, din diverse materiale, sunt neputinciosi, impotenti, zero, nimic. Este o ironizare fina a prostiei umane. Si cu toate acestea, bisericile „sfinte” si popii sau papii „sfinti”, ii invata pe oamenii care nu vor sa vada sau sa cunoasca adevarul, ca inchinarea la carpe, lemne si pietre este „sfanta”, biblica, ca asa vrea Dumnezeu. Ca icoanele lor, sfintii lor de lemn sau piatra, din aur sau din argint, toate acestea sunt lucruri „sfinte”, pe placul lui Dumnezeu, lucruri care pot sa-i ajute pe ei credinciosii, in problemele vietii, din mutenia, surzenia si imobilitatea lor de nimicuri fara viata in ele. Dumnezeu, spun „sfintele” biserici” cu astfel de practici satanice, este un fel de ventriloc care „anima’ pe la spate aceste icoane, statui, moaste, etc… ca sa-i ajute astfel pe oamenii care vin si se inchina la ele. Un ventriloc care le face sa planga, sa vindece, sa rada, sa dea sfaturi, etc. Este pur si simplu o blasfemie sa minti oamenii in asemenea hal, dar este la fel de adevarat si faptul ca oamenilor le place asta, si se complac in aceasta stare. Este mai simplu sa pupi o icoana, un picior sau o mana de sfant de lemn, piatra sau argint, in loc sa fii un om onest, bun, iubitor, milos, etc. Este mai simplu sa te duci sa te dai cu curul de pamant la biserica si sa pupi ceva, sa faci cateva cruci, si sa te intorci apoi la faradelegile tale zilnice, cu credinta ca esti in regula cu Dumnezeu. Nu dragilor, nu sunteti deloc in regula, sunteti pe mana cu Dracu’, nu cu Dumnezeu.

„Asa vorbeste Domnul: „Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor si nu va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele. Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte. Taie un lemn din padure, mana mesterului il lucreaza cu securea, il impodobeste cu argint si aur, si ei il tintuiesc cu cuie si ciocane ca sa nu se clatine. Dumnezeii acestia sunt ca o sperietoare de pasari intr-un ogor de castraveti, si nu vorbesc, sunt dusi de altii, pentru ca nu pot sa mearga. Nu va temeti de ei, caci nu pot sa faca niciun rau si nu sunt in stare sa faca niciun bine.” … Toti laolalta sunt prosti si fara minte, stiinta idolilor nu este decat desertaciune, e lemn! …  Dar Domnul este Dumnezeu cu adevarat, este un Dumnezeu viu si un Imparat vesnic. … Asa sa le vorbiti: „Dumnezeii care n-au facut nici cerurile, nici pamantul vor pieri de pe pamant si de sub ceruri. Dar El a facut pamantul prin puterea Lui, a intemeiat lumea prin intelepciunea Lui, a intins cerurile prin priceperea Lui. …  Atunci se arata omul cat este de prost cu stiinta lui, si orice argintar ramane de rusine cu chipul lui cioplit, caci idolii lui nu sunt decat minciuna, si nu este nicio suflare in ei, sunt un lucru de nimic, o lucrare inselatoare, si vor pieri, cand va veni pedeapsa. (Ieremia)

Foarte tari aceste texte, si adevarate. Ele ne spun ca toti cei care nu iau seama la adevarul pe care il rosteste Dumnezeu cu privire la aceasta lume si la modul in care sunt prostiti oamenii de Dracu’, sunt doar niste prosti, ca lucrurile in care cred ei sunt NIMIC, ca TOATE aceste practici „religioase”, indiferent de religie, sunt desarte, ca icoanele, sfintii, statuile si toate reprezentarile asa zis religioase din toate religiile, sunt doar niste MINCIUNI, si mai mult de atat, pentru ca Dumnezeu este un tip cu simtul umorului, le spune oamenilor lesne crezatori in minciuni satanice, ca toata religia lor intruchipata de astfel de „sfintenii” si de „dumnezei”, au fix valoarea unei sperietori intr-un ogor cu castraveti. Ha! Ha! Ha! Dar cea mai tare afirmatie este aceasta: Ca ei sunt cei ce-i fac, toti cei ce se incred in ei.” Asta este tare, tare di tat. Dumnezeu spune nici mai mult nici mai putin, ca oamenii care se inchina si slujesc la astfel de bazaconii: icoane, statui de sfinti, moaste, pasari, reptile, maimute, vaci, pesti, soare si luna, etc…sunt extrem de prosti, fara minte, adica degeaba o au ca nu o folosesc, si ca au devenit fix ca obiectele pe care le venereaza cu atata patima: orbi, surzi, muti, oameni prosti si de nimic, oameni care isi pierd practic calitatea de fiinta ganditoare si rationala, oameni care cred orbeste in niste tampenii, in niste imbecilitati, in niste idiotenii. Astfel de oameni raman de neclintit in tampenia si in prostia lor. Astfel de oameni „sfintesc” ceea ce nu este sfant, si il arunca la gunoi pe Viul si adevaratul Dumnezeu. Sfarsitul lor va fi pieirea. Nu din cauza lui Dumnezeu, ci din cauza lor. Din cauza prostiei lor. Ei l-au alungat pe Viul Dumnezeu din vietile lor, ai au ales sa slujeasca lemneleor, carpelor, aurului si argintului, marmurei, betonului, caramizilor, etc…, adica lui Dracu’. De aceea vor fi nimiciti. De aceea vor fi pierduti, de aceea nu vor ajunge in Imparatia lui Dumnezeu, pentru ca au ales sa ramana prosti.

„Ceilalti oameni, care n-au fost ucisi de aceste urgii, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se inchine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama, de piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble. Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de vrajitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtisagurile lor.” (Apocalipsa)

Numai ADEVARUL, adica Dumnezeu, Adevarul Intrupat, te poate face liber cu adevarat dragilor, minciuna te injoseste, minciuna te face prost, minciuna te tine rob, iar robia minciunii este cu atat mai nenorocita si mai ingrozitoare, cu cat minciunile sunt mult mai multe, pentru ca minciuni avem cu duiumul peste tot, pe cand adevarul este unul singur de fiecare data. Lumea noastra este plina de minciuni in toate domeniile, si in toate aspectele vietii, iar aceste minciuni, toate la un loc, ne creaza in minte betia Babilonului, betie despre care ne vorbeste Dumnezeu in Biblie. Oamenii sunt pur si simplu balamuciti zilnic de/cu atatea „adevaruri”, care in realitate sunt doar minciuni. Umbli nauc de cap si de creiere incercand sa afli adevarul, indiferent de loc si de domeniu, si in loc de adevar, gasesti mii si zeci de mii de minciuni, iar acest lucru, faptul ca minciunile sunt peste tot, da adevarata valoare incomensurabila a adevarului si a libertatii aduse de el. Din cauza ca ADEVARUL este UNUL SINGUR, in orice domeniu, el, adevarul, are puterea sa spulbere minciunile, ca o bila popicele, oricate ar fi ele, si de aceea adevarul este singura putere eliberatoare in cer si pe pamant. Singurul care ne poate clarifica, singurul care ne arata calea corecta, singurul in care putem sa avem incredere deplina, singurul care ne elibereaza real din clestele si lantul minciunilor fara de sfarsit. Singuratatea, solitudinea, unicitatea desavarsita a adevarului, ne aduce eliberarea si calauzirea mult dorita, indiferent de domeniu, fie ca este politica, religie, viata sociala, familie, cultura si arta, sport, stiinta, oriunde, numai adevarul poate trasa calea corecta, drumul corect, iesirea corecta la liman din labirintul infernal al minciunilor satanice, pentru ca Dracu’ este tatal minciunii, sa nu uitam niciodata asta. In Imparatia lui Dumnezeu nu exista minciuna, ci doar adevar, in lumea lu’ Dracu avem minciuna din belsug, dar si adevarul dumnezeiesc, pentru ca Dumnezeu nu putea sa ne lase sa fim prosti si prostiblili pentru totdeauna. Periplul nostru pentru aflarea adevarului biblic despre sfintenia sau nu a bisericii, indiferent care este ea sau cum se numeste ea, ne dezvaluie pretentia goala a bisericilor acestei lumi, cum ca ele sunt datatoare de sfintenie, ca administreaza taine dumnezeiesti si alte bazaconii de felul acesta. Hai sa si definim ce inseamna sa fii sfant. Nu am sa merg pe definitiile clasice ale Crestinismului SRL, pentru ca sunt realmente stupide si neconforme cu Bibila. Daca vom intelege corect ce inseamna sa fii sfant, vom intelege si pretentia goala a tuturor celor care ne cer noua sa-i credem ca ei sunt sfinti, ca bisericile lor sunt sfinte, ca practiclile lor sunt sfinte, ca icoanele lor sunt sfinte, si asa mai departe. Daca luam versetul biblic de la motto rezolvam imediat problema: doar Dumnezeu este sfant, si nimeni altcineva. Punct. Nici bisericile, nici popii sau pastorii, nici ritualurile, nici icoanele, nici sfintii, nici moastele, nici anumite locuri, Fatima gen, etc… nici dogmele, nici straiele, nici „tainele”, nici, nici …, si cu asta subiectul poate sa fie inchis. Vedeti cat de simplu este totul? Dar pentru ca omul are adanc infipte in mintea lui tot felul de minciuni satanice cu privire la Dumnezeu, trebuie sa dezvoltam putin subiectul acesta, prezentand texte biblice care arata in mod absolut ca pretentia bisericilor este goala. Texte biblice ca si cele de astazi, legate de idoli impotenti in toate, idoli care nu au nimic in comun cu Dumnezeu. Si cu toate acestea, miliarde de oameni cred aceste minciuni satanice, si unii dintre ei sunt in stare sa si ucida pentru asta. Si cu toate acestea, in ciuda a ceea ce ne spune Dumnezeu, oamenii se agata cu disperare de biserici, uitand complet de Dumnezeu. In loc sa se agate cu disperare de Dumnezeu, lumea se agata cu disperare de biserici, de minciuni, de Dracu’! Am intalnit oameni care pentru a fi reprimiti in biserica din care plecasera sau fusesera exclusi, si-au negat „valorile” in care la un moment dat au crezut. Oamenii fac compromisuri ingrozitoare, doar ca sa fie reprimiti in organizatii religioase care nu mai au nimic in comun cu Dumnezeu si cu religia crestina. De ce se intampla asta? Raspunsul l-a dat Viul Dumnezeu prin textele de astazi. Cand crezi in prostii, nu ai cum sa ajungi altceva, adica un om destept, ajungi sau ramai un prost. O fiinta aidoma cu idolii ei. O fiinta fara vaz, fara auz, fara nimic. O leguma religioasa! Un sclav al Satanei! Un nimic, un gunoi numai bun de ghena. O spune Dumnezeu nu eu. Recititi textele. Rumegati-le. Ganditi-va la ele, si luati o decizie: vrei sa fii un prost sau un om dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, care este intelepciune, stiinta, pricepere, etc… Ce vrei sa fii in viata, un prost prostit de Dracu’ sau un fiu al luminii stiintei si adevarului? Stiti, la inceput, cand eram si eu mai crud intr-ale religiei, am fost mult timp speriat, stresat, angoasat de textul acela care spune asta: „Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla. Paziti-va de prorocii mincinosi! Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinauntru sunt niste lupi rapitori.” (Matei)  Stiti cum vedeam eu acest text in acele vremuri?! Ca pe o competitie oribila intre oameni. Ca un concurs in care castiga doar cel mai bun. Ca un concurs pe locuri putine, prea putine pentru cati doritori se anunta. Groaznic! Daca sunt putine locuri, pentru ca poarta este stramta, foarte stramta, nu-i asa, este clar ca numai premiantii cu aptitudini exceptionale pot sa intre. Naspa! Acum, dupa ceva timp, inteleg corect acest text. Poarta este stramta nu pentru ca a facut-o Dumnezeu stramta! Nu! Poarta este stramta pentru ca oamenii au vrut sa fie asa de stramta! Oamenii au vrut calea pierzarii mai larga, foarte larga, iar poarta vietii sa fie stramta. Nu Dumnezeu a vrut asta! Si stiti cum au reusit oamenii sa faca asta?! Crezand minciunile Satanei si respingand adevarul lui Dumnezeu! Minciuni propagate chiar de bisericile asa zis crestine. Miliarde de asa zis crestini fac asta, asa cum stiti. Textul cu rosu ne avertizeaza de pericolul care ne paste, si ne spune cum se face deturnarea noastra de la poarta cea „stramta” a salvarii, spre calea cea larga a pierzarii: prorocii mincinosi. Cine sunt prorocii mincinosi?! Orice popa, orice pastor, orice invatator religios sau orice persoana care vine in numele lui Dumnezeu, dar va vinde, va propovaduieste minciunile Satanei, este un proroc mincinos, un lup. Ei vin imbracati in haina de oaie, adica vin in numele lui Dumnezeu, dar in realitate va invata minciuni dracesti asa cum spune textul biblic, adica sunt lupi rapitori. Va rapesc adevarurile lui Dumnezeu, si va dau minciunile Satanei. Cine este tartorul prorocilor mincinosi, al lupilor rapitori? Cine este tatal lor? Raspuns: Dracu’. Despre ce am vorbit astazi? Exact despre asta! Despre minciuni satanice imbracate chipurile in „adevaruri” dumnezeiesti, crestine, adica in piei de oaie. Interesant este faptul ca Dumnezeu mai foloseste in Biblie aceasta comparatie oi-lupi, atunci cand ii trimite in lume pe ucenicii Sai, ca sa predice, sa spuna lumii, adevarurile Evangheliei Vesnice, iata textul: „Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor.” (Matei)  Totdeauna adevarul a fost urat de oameni si nu a fost popular. Totdeauna adevarul a fost incomod pentru oameni. Totdeauna purtatorul adevarurilor dumnezeiesti, oaia, in imparatia Satanei cea violenta si criminala, risca ceva. Isi risca integritatea corporala, oaia este mancata de lup, oaia isi risca viata, cariera, familia, etc. Totdeauna ai ceva de pierdut ca oaie. Prieteni, rude, colegi, coreligionari, etc. Consecintele pentru lumea lupilor sunt dramatice, inseamna MOARTE vesnica, iar pentru oaie sunt benefice, inseamna viata vesnica si bucurie.

„dar cine nu crede (adevarul dumnezeiesc), a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele.”  Atunci cand iubesti minciuna mai mult ca adevarul, inseamna ca-l iubesti mai mult pe Dracu’, si deloc pe Dumnezeu. Simplu! De aceea vei pieri, nu pentru ca Dumnezeu are ceva cu tine. Ai fost avertizat, ai fost invatat, dar pe tine te-a durut fix in plachiuri de ce ti-a spus Dumnezeu, si te-ai dus dupa Dracu’, adica dupa moaste, icoane, statui, luna, soare, stele, vaci, maimute, branza de vaci, etc… In astea ai crezut, ele sa te salveze, daca pot.

Inchiei acest post, prezentandu-va un text binecuvantat, adevarat si plin de speranta, un mesaj minunat al bunului si Viului Dumnezeu, Dumnezeul Bibliei, nu al Bisericilor SRL. Un mesaj pentru omenirea speriata de Bisericile SRL. Bucurati-va! Calea ingusta despre care va vorbeam, este foarte larga in realitate, daca vrem asta cu adevarat. Este cat Hristos, adica cat toata omenirea. Numai sa vrem. Hristos ne-a spus asa: „Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc.” (Ioan)  Iata textul:

„Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale…”

Bucurati-va! Sa ne bucuram! Sa nu mai fim inspaimantati de Dumnezeu, asa cum ne-au invatat bisercile asa zis crestine, propovaduitoare ale fricii de Dumnezeu. Bucurati-va!

Da, inainte de a aparea fiecare dintre noi pe aceasta planeta, Dumnezeu ne-a ales sa fim cum trebuie. Ne-a ales pe toti. Ne-a ales sa fim sfinti si neprihaniti, prin Isus Hristos, Fiul Sau, daca vrem. Nicio biserica nu ne poate face asa, nicio biserica nu ne poate face sfinti sau neprihaniti sau amandoua. Nicio biserica! Sa nu uitati niciodata asta! Bisericile l-au surghiunit de mult pe Dumnezeu. Bisericile il slujesc pe Dracu’, nu pe Hristos. Nu credeti in icoanele lor, in moastele lor, in sfintii lor, in „tainele” lor, in ritualurile lor, si nici in toata parada lor de sfintenie si de evlavie. Este falsa, la majoritatea. Dupa fapte-i veti cunoaste, ori faptele lor sunt oribile. Sustin hotia, coruptia, ele insele sunt corupte si hoate, sustin minciuna, crima, dezmatul, homosexualitatea, etc. Este valabil pentru tot Crestinismul SRL. Sigur ca Dumnezeu va judeca individual pe fiecare crestin, dar atata timp cat si tu faci aceste lucruri, esti la fel de vinovat ca si biserica ta. Daca sustii financiar sau ca doctrina aceste minciuni satanice propovaduite sub masca crestinismului, esti vinovat, si asa mai departe. A venit vremea parasirii Babilonului spiritual. Mergeti pe mana lui Dumnezeu dragilor, si nu veti regreta, nu veti fi dati de rusine, asa cum ne spune insusi Dumnezeu. Sa ne bucuram!

Dupa cum am vazut si astazi, „sfanta” biserica o da grav in bara, asa ca urmati-l cu incredere pe „laicul” Hristos.

Cu respect,

(Va urma)