Asteptandu-l pe Godot?

Motto: „Atunci ce facem ? Nu e nimic de facut.”

A murit si Marinus Moraru !

Stiu ca stiti. S-a intamplat cu ceva vreme in urma, dar… nu puteam sa nu scriu nimic pe blogul meu, despre aceasta trecere. Pur si simplu nu se putea!

Marinus Moraru a fost unul dintre aceia mari, mari de tot. Poate sta linistit langa marele sau prieten, Gheorghe Dinica, unicul Gheorghe Dinica, ca doi mari maestri ai teatrului romanesc. Se duc marii actori ai Romaniei! Ramanem cu panarame ca Bendeac & Co.

Teatrul romanesc, ca si tara noastra, e pe duca. Iata ce spunea Marinus despre vremurile „culturale” de azi:

„Ce să fac? Cu beep-uri d-astea de nu te mai saturi de ele. ’te-n gură, ‘te-n nară, ‘te-n suflet şi alte lumânări… Asta este oribil, aşa ceva nu se poate! Ei cred că sunt „reali”, că sunt normali, că asta-i realitatea. Cum pot eu să mă duc să fac aşa ceva? Cum pot eu să deschid gura să zic ’te-n nară? Spune-mi şi mie. Toate filmele româneşti fără asta nu există. D-asta nu mă duc la film. Nu se poate aşa ceva….”, spunea actorul într-un interviu acordat „Adevărul”, în 2015.
Ce binecuvantat am fost, ca am trait si am fost contemporan cu aceasta generatie de mari actori, si ca am vazut teatru de o calitate la care generatia de astazi, nici macar nu viseaza, si nici nu-si poate imagina ca poate exista, si ca exista. Nici nu va puteti imagina ce a insemnat spectacolul „Asteptandu-l pe Godot”, de exemplu, cu Marinus Moraru si Gheorghe Dinica, la Teatrul National din Bucuresti! 
Arta cu „A” mare !

Premiera: Februarie 1980
Distributie:
Estragon: Marin Moraru
Vladimir: Gheorghe Dinică
Pozzo: Sandu Sticlaru
Lucky: Grigore Gonţa
Băiatul: Alexandru Pop
Regia: Grigore Gonta

„Estragon: Sunt obosit. Să plecăm.
Vladimir: Nu se poate.
E: De ce?
V: Îl aşteptăm pe Godot.
E. Adevărat. Atunci ce facem?
V: Nu e nimic de făcut.”

Genial acest dialog din piesa, si atat de actual in toate timpurile, pentru cine il intelege in profunzimile lui!

Marinus si Dinica, au fost mereu IMPERIALI in acest spectacol ! Dar unde nu au fost ei imperiali ?!
Mda, cam asa si este, nu prea mai este nimic de facut!

Asteptam Marele Final, care se apropie cu fiecare zi care trece.

Marinus Moraru a plecat. A scapat de lumea aceasta stupida, abulica si fara tel!

Adio Maestre sau poate… La revedere!
Trista zi! Triste zile! Incet, incet, dispare o lume de calitate, de valoare, si ramane o lume de gunoaie!

Cati dintre noi traim o viata intreaga asteptandu-l pe Godot, care nu mai vine… ?!

Cine este Godot, pentru fiecare dintre noi ?!

asteptandu-l-pe-godot-cu-dinica-si-moraru

Cu respect,

P.S. Fotografia este chiar din spectacolul de la National, si cand o privesc, parca retraiesc momentele de atunci! Superb! Magnific! Memorabil!

„Tandretea lacustelor” sau „Da-i in masa, ca oricum moare toti!”

Motto: „Ce ma, credeai c-ai scapat?!” (Tandretea lacustelor)

Tandretea lacustelor Victor Rebenciuc

Geniala aceasta imagine din film, a marelui actor Victor Rebenciuc, alias Jorj, din filmul „Tandretea lacustelor”, imagine care ne arata un om distrus, terminat, dezorientat, nauc, care pur si simplu, nu intelege ce i se intampla! El era Sistemul, o parte a lui, o rotita, dar o rotita importanta, care acum este aruncata la gunoi, dupa ce a fost folosita. „Ce ma, credeai c-ai scapat…?!” Doamne ce replica geniala, simpla si geniala, valabila pentru noi toti, vanat sau vanator, deopotriva! Cum sa devina vanatorul vanat? Cum? Asa ceva parea imposibil in sferele rarefiate ale puterii lacustelor!

Acum o saptamana si mai bine, vorbeam cu un amic pe Facebook. La un moment dat, acest amic, imi recomanda cu insistenta si caldura maxima, un film: „Tandretea lacustelor”. Recunosc ca titlul filmului mi-a placut instantaneu. Adica a fost dragoste la prima vedere, sau mai bine zis, la prima auzire, sau si mai corect spus, la prima citire, pentru ca „vorbeam” pe Mess-ul FB-ului.

Dupa cateva zile, am avut timpul necesar sa vad si filmul „Tandretea lacustelor”, recomandat cu atata caldura de catre amicul meu. L-am gasit pe internet. M-am asezat in fata calculatorului, si am dat play. Rezultatul? Am vazut un film zguduitor, memorabil, adica de neuitat, un film genial, senzational, minunat, international ca subiect si calitate, adica cu un mesaj valabil la nivel mondial! O mica capodopera „Made in Romania”. Un film care arata cu maxima fidelitate, situatia lumii noastre mioritice, a „democratiei romanesti originale”, comunisto-securiste, dar si mondiale. Filmul descrie noua, dar si atat de vechea oranduire pamanteasca, in care, de-a lungul secolelor, cei puternici si fara de scrupule, ii vaneaza, ii fura, ii mint, ii ucid si ii prostesc (manipuleaza) pe toti cei mici, prosti si ignoranti. Pe iepuri, adica. Pe iepurii creduli. Pe iepurii prosti, lasi, fricosi, ignoranti si manipulabili. Pe iepurii care la randul lor sunt oricand dispusi a fi corupti si coruptibili, pentru bani si pentru putere. Pe iepurii lacomi si nesatui de bani, de putere, de functii si de privilegii, cu orice pret. Pe toti iepurii care cred in oamenii ticalosi, si in promisiunile lor mincinoase. Pe iepurii fara scrupule, care se pot transforma oricand din vanat in vanator, si viceversa, dar niciodata in oameni adevarati, in oameni de caracter, de onoare, demni, de incredere, morali, cinstiti, incoruptibili. Dupa parerea mea, „Tandretea lacustelor”, este cel mai bun film romanesc de dupa 1989, si nu numai. Este printre cele mai bune filme romanesti, gen: „Inghititorul de sabii”, „Reconstituirea”, „Glissando”, etc…

Cand am inceput sa vizionez filmul, credeam ca este iar un film din acela tipic romanesc, de dupa Lovilutie, cu subiecte imbecile, dar adulate si indragite de semidocti. M-am inselat! Ce bine ca m-am inselat! Filmul ne arata o clasa de „oameni de afaceri” securisto-comunisti, fara scrupule, mai mult sau mai putin alfabetizati, ale caror succesuri in viata, in covarsitoarea lor majoritate, isi au originea si radacina in infernala masinarie comunisto-securista, de dinainte de 1989, si de dupa aceea. Intr-o lume romaneasca arida ca un pustiu noroios crapat, un leitmotiv al filmului, in ceea ce priveste omenia, iubirea de oameni, de tara, dreaptatea, cinstea si corectitudinea, demnitatea, bunul simt, etc… oamenii se vaneaza intre ei zi si noapte, fara incetare, si fara mila. Nimeni nu este ceea ce pare a fi. Romania este o lume a noroiului bolborositor, a noroiului aruncat permanent la suprafata, unde oamenii se vaneaza unii pe altii in permanenta, asa cum tot in permanenta, vulcanii noroiosi, arunca zi si noapte noroi, la suprafata pamantului. Metafora este geniala. La fel este si in lumea larga, nu doar in Romania. Noroiul bolboroseste peste tot, dar la noi totul este maxim. Cetateanului spectator, iepurasului, nu i se lasa nici o speranta de mai bine. Nici acum, dar nici in viitor. Adevarul este crunt, dar si izbavitor de iluzii desarte. Dupa vizionarea acestui film, ne dam seama ca acesta este adevarul in Romania, dar si in lume! Realism total, nu doar romanesc. „Tandretea lacustelor”, un film cat 25 de ani, cat o viata sau o intreaga istorie mincinoasa si criminala a Romaniei, dar si a umanitatii.

„Ce ma, credeai c-ai scapat” dupa sclavagism, dupa feudalism, dupa dictatura, dupa fascism, dupa comunism, dupa atatea mizerii posibile, credeai c-ai scapat?! Credeai c-ai scapat mai iepuras?! Credeai ca in „democratie” este altfel, adica ca ai scapat?! Nici gand! Oricand si oriunde este cineva cu o pusca la ochi, iar tu esti in catarea si in bataia pustii. Oricand si oriunde este cineva care este dispus, si vrea sa te vaneze, pe tine, si tot ce ai tu. „Ce ma, credeai c-ai scapat?!” Tot timpul esti in bataia pustii, si in catarea cuiva! Tot timpul! Nu uita asta! Mizeria umana, adica lacusta, ca este mancator de ceapa cu telemea si bautor de tuica pe plaiurile mioritice, sau mancator de caviar si bautor de sampanie frantuzeasca in lumea buna a occidentului, sau bautor de votca in Rusia, tot te va vana! Jocul este acelasi, oriunde si oricand, sub diferite forme, unele mai subtile, altele mai mitocanesti, ca in romanica sau Rusia de exemplu. Iepurasii alearga, iar Dracu’, prin reprezentantii lui din lumea noastra, vaneaza, ii vaneaza! Calaii si victimele lor, traiesc intr-o simbioza perfecta! Calaii cred ca ei nu vor fi niciodata victime, iar victimele viseaza sa fie si ele calai. Acesta este jocul!

Concluzia filmului, este la fel de geniala ca intreg filmul: „Firati-ai dracu’ cu totii!” Nici nu putea sa fie alta. Ai lu’ Dracu’ sunt toti acesti nelegiuiti criminali si ticalosi, care isi bat joc de noi toti, in Romania sau aiurea. Mergeti la vot! Votati-i iar, ca sa aiba ce vana! Eu am sa stau acasa, si am sa ma uit la voi. La iepurasii creduli si prosti! La iepurasii oricand dispusi sa alerge in bataia pustii pentru iluzii. Cineva este deja cu pusca la ochi, si v-a luat deja in catare! Este doar vorba de timp, atat! „Ce ma, credeai c-ai scapat?!”, ni se adreseaza tuturor vanatorul! Nimeni nu este scutit! Vanatorul poate sa fie cine nu te astepti, si din dreapta, si din stanga, si din centru, si din familie, si dintre prieteni, asa cum a fost si pana acum. Nici macar mamele nu scapa de furia lacustelor. Sunt ucise cu sange rece pentru bani. Discutia din avion, geniala si ea, ridica pentru totdeauna valul lumii puterii din Romania, dar si din lumea larga. Adevarul este dureros, dar eliberator. Dupa ce-l realizezi si-l accepti, esti cu adevarat liber! Ai scapat! Te-ai dezintoxicat, te-ai exorcizat de magia raului, de magia minciunilor! Toti cei din lumea politica, religioasa, a serviciilor, media, cultura si sport, si nu numai, in care tu crezi, pentru care tu suferi si te zbati, pentru care tu militezi si iti spargi capul cu placere, pe care tu ii adulezi, ii votezi si ii ajuti sa ajunga ei la putere si la banii tai, au un singur mesaj pentru tine iepurasule: ia-le tot ce poti, si zaharul din ceai, si… „Da-i in masa, ca oricum moare toti!”, o alta replica geniala si memorabila din acest film. Tu nu contezi pentru ei, decat ca iepuras. Un iepuras care alearga disperat pe valurile de noroi uscate si crapate ale vietii sale de vanat fara sanse. Pentru ei, esti doar vanat, si nimic mai mult. O sluga. Un sclav. Un nimeni. Esti doar un furnizor de bani si de servicii, adica de taxe si de voturi, pentru ei si mafiile lor. Esti doar un prost prostit, atat, si nimic mai mult. Meriti cel mult un glont, caci ei or sa fie pentru totdeauna, atat la putere, cat si in opozitie, pentru ca toate partidele sunt ale lor. Si cel de stanga, dar si cel de dreapta, nu-i asa?! Si uite asa or sa stea ei pentru totdeauna la putere. La putere sau in opozitie sunt tot ei, lacustele, comunisto-securistii. Ei, nu altii. Geniala discutia din avion! Geniala! Asa este peste tot in lume, nu doar in Romania. Nu uitati asta! Lumea noastra, este condusa doar de cine trebuie! Nu va mai faceti iluzii desarte, nimeni nu scapa de asta.

–  „Iepurasule, sa stii ca m-am mai gandit. Nu avem nevoie de un partid, avem nevoie de doua partide.”

– „Doua partide?”

– „Da, unul de stanga, si unul de dreapta! Ambele facute de noi, si-ai nostri.” 

– „Exceptionala idee coana Lizico!”

–  „Si in felul asta, ne uita Dumnezeu la putere…”

– ” Nu draga, in felul asta ne uita Dumnezeu si la putere, si in opozitie!” 

Genial acest dialog! Genial! Daca recunoateti in acest dialog partide ca PSD si PNL, adica Ciuma Rosie si toti satelitii lor care au fost inventati de-a lungul acestor ani de complexul securisto-comunisto-fascist din romanica, ca sa ne prosteasca pe toti, nu sunteti deloc departe de adevar, sunteti exact in „Tandretea lacustelor”.

Concluzia: „Firati-ai dracu’ cu totii!”  (Tandretea lacustelor)

Va recomand la randul meu, sa vizionati acest film. Merita! Nu o sa va para rau de timpul „pierdut”, garantez pentru asta! Apoi, relax! Dumnezeu este mai mare ca ei. Daca intelegeti ce vreau sa spun. Nu o sa-i uite la putere, asa cum cred ei. Dumnezeu ne-a transformat de mult prin Isus Hristos, daca vrem si noi asta, din iepurasi, in invingatori ai vanatorilor cruzi si fara scrupule, ai nelegiuitilor. Trebuie doar sa aveti incredere ca asa este. Atat!

Ar mai fi multe de spus despre acest film, dar va las si pe dumneavoastra sa-l descoperiti, si sa-i savurati povestea si metaforele. Distributia este minunata, exceptionala, iar jocul actorilor, sclipitor, impecabil. Toti joaca perfect! Dupa vizionare, ramai fara cuvinte. O sa aveti nevoie de putin timp si de putina tacere, de ceva timp pentru reflectie, pentru gandurile explodate in minte, ca glontul in iepuras. Mintea si sufletul va vor fi pline de… numai dumneavostra veti sti de ce or sa fie pline, asa cum numai eu am stiut, in ceea ce ma priveste.

Tandretea lacustelor, nu filmul, ci tandretea insasi, nu este altceva decat o copulare gretoasa si mizerabila, pe furate si pe inselate, atat la propriu, cat si la figurat, din interes, pentru putere si pentru bani. Atata poate lacusta. Atat pot lacustele. Aceasta este toata tandretea de care este capabila lacusta. Lacustele. Iubirea curata, adevarata, frumoasa, dezinteresata, este pandita totdeauna de un Macelaru’. Campionul. Campionul tuturor faradelegilor, al crimei, al prostiei, al slugarniciei si al intunericului mintii si sufletului. In urma lor, lacustele lasa numai dezastru si moarte. Lasa pustietati de noroi uscat si crapat, fara viata, fara valori, si pline de cadavre. Nimic bun nu ramane in urma lacustelor, pentru ca lacustelor nu le pasa de nimeni, decat de ele … „Da-i in masa, ca oricum moare toti!” Nu-i asa?!

Multumesc Eugen Stanciu!

„Tandretea lacustelor” (2002)

Regia: Dan Necsulea

Scenariul: Eugen Pretorian

Distributia

Vizionare placuta!

Cu respect,

P.S. Astept comentariile dumneavostra, dupa vizionare, daca doriti. Mi-ar face mare placere sa discutam. Dupa cum ati observat, acest film nu este promovat deloc. Oare de ce?! Cred ca stim raspunsul.

Note de Facebook

Valoare Vs. Mediocru

de Danut Tanase la 1 februarie 2011 la 21:31
 

Astazi l-am vazut si am trecut pe langa marele, imensul, fabulosul actor Mircea Albulescu. Era in statia de autobuz si astepta cuminte la -9 C masina RATB care sa-l duca probabil spre teatru. Isi stergea cuminte cu o batista, lacrimile aparute din cauza gerului. M-am oprit si l-am privit cateva secunde… Mi-a venit brusc in minte faptul ca pacaliciul vorbaret de Florin Piersic, a fost primul imortalizat pe proaspatul walk of fame stars-ul romanesc ! Si AIA, ca nu pot sa le spun altfel, care au facut asta, adica alegerea, declarau cu emfaza la televizor in discursuri sforaitoare, ca trebuie sa ne respectam valorile din teatrul si cinematograful romanesc. ASTIA, ca nu pot sa le spun altfel, mai intai trebuie sa invete ce ESTE o valoare fata de un simplu actor vorba lunga, destul de mediocru si de cabotin. Se va putea compara vreodata Florin Piersic cu Mircea Albulescu ?! NICIODATA ! In vecii vecilor ! Ce-o fi in capul nostru oameni buni ? Chiar ne-am prostit de tot ? Totul este o manea ?

PerspiCACUL Cartarescu!

de Danut Tanase la 26 aprilie 2011 la 15:27
 
Circula pe FB-ucii astia un text cu perspiCACUL Cartarescu cum ca ce tare i-a tras-o el lu’ Crin Antonescu intr-un articolas mizer din Evenimentul Zilei. Eu imi pun o singura intrebare: De ce nu este la fel de perspiCAC acest Cartarescu si cand este vorba de ALTII. De Basescu si ai lui par egzamplu’. Ba, cand este vorba de astia, de BaSECU si hoarda lui de hoti si de ucigasi, Cartarescu nu mai este la fel de perspiCAC. Ba chiar sufera de orbu’ gainii. Ii piere asa dintr-o data spiritu’ ala critic si de analiza, de caterinca si de zeflemea. I se cocleste instantaneu intelighentia aia a lui care sclipeste a tinichea portocalie, si se amneziaza pe loc la creiere, de nu-si mai aduce aminte nimic despre BaSECU si gasca lui de hoti si de profitori.

Aaaa, sa nu credeti cumva ca ma dau in vant dupa Crin, Ponta si USL, nici pomeneala de asa ceva, niste panarame la fel ca si clica de hoti si de criminali ai lu’ Basescu. Dar macar asa… de dragul adevarului, trebuie sa avem si noi o reactie normala si corecta. Ca altfel poa’ sa creada poporu’ ca o fi frun geniu neanteles Cartarescu asta, ca si unicul sau cititor, BaSECU. Care nu reuseste neam sa-i citeasca opera… pentru ca e scrisa prea adanc, asa cum si graieste vocea patriotului nationale, perspiCACUL Cartarescu! Sa-i zic sictir?!

Cu respect,

Egoistul

Exact acum o saptamana, adica duminica trecuta, am fost la Teatrul National din Bucuresti sa vad piesa „Egoistul” de Jean Anouilh, cu Radu Beligan in dubla ipostaza: ca regizor si ca actor in rolul principal al spectacolului.

De ce scriu abia acum despre asta ? Pentru ca am vrut sa mai treaca timpul si sa mi se mai sedimenteze emotiile, gandurile, perceptiile…

A fost un spectacol excelent. Piesa este foarte bine scrisa si se potriveste manusa lui Radu Beligan care parca isi povesteste pe scena propria viata. Este foarte pregnanta si staruitoare aceasta senzatie, si ea dispare foarte greu sau aproape deloc din mintea privitorului. Dar cea mai mare tensiune emotionala a acestui spectacol, care pentru mine va ramane unul de referinta in ceea ce-l priveste pe actorul Radu Beligan, este finalul spectacolului. La aplauzele de sfarsit. Cand actorul Radu Beligan se uita la publicul spectator si la sala de spectacol ca si cum ar fi pentru ultima oara, iar spectatorii se uita la actorul Radu Beligan ca si cum l-ar vedea pentru ultima oara. Multi parasesc sala cu ochii in lacrimi, desi spectacolul este mai mult o comedie decat ceva tragic. Oare de ce ? Cred ca acesta este singurul motiv, cel pe care l-am enuntat mai sus. Nu vreau sa fiu morbid, departe de mine acest lucru, dar avand in vedere varsta actorului, de aproape 92 de ani in curand, ORICE, ORICAND, este posibil. Din aceasta cauza pleci din sala cu bucuria ca ai vazut un spectacol minunat, si cu ochii in lacrimi datorita profundului sentiment ca poate este pentru ultima data cand… 

Pentru mine, Radu Beligan va fi pentru totdeauna sinonim cu acest spectacol. Nu am fost si nu sunt un mare admirator al actorului Radu Beligan, dar nici nu poti sa spui despre Radu Beligan ca a fost un nimeni in lumea teatrului romanesc. Ar fi o aberatie asta. Din aceasta cauza, si datorita acestui spectacol, eu il pot numi pe actorul Radu Beligan cu apelativul „Maestre”. La cat mai multi ani, si la cat mai multe reprezentatii, Maestre !

Mergeti sa vedeti acest spectacol. Merita !

Cu respect,

Jean Constantin a iesit din plata

Statul roman cel hot, mincinos si criminal poate respira un pic mai linistit, Jean Constantin a iesit din plata. Este cel mai cunoscut roman dintre cei care au iesit zilele acestea, si ies zilnic, din plata. Adica MOR.

Jean Constantin nu a fost un mare actor din tagma unui Tom Caragiu, Stefan Iordache, George Constantin, Gheorghe Dinica, Vasiliu Birlic, si altii…Dar a fost mare alaturi de alti mari din alta tagma, ca: Dem Radulescu, Horia Caciulescu, Horia Serbanescu, Radu Zaharescu, Puiu Calinescu, Nicu Constantin, Alexandru Arsinel si altii. Jean Constantin, ca si toti ceilalti mari actori ai Romaniei, din toate tagmele, mie si generatiei mele, ne-a bucurat adolescenta, tineretea si maturitatea, cu un umor viguros si de calitate. De cate ori aparea Jean Constantin, stiai ca o sa te destinzi, ca o sa razi cu pofta si o sa-ti fie bine, era tonic. Stiai ca vei rade si vei fi fericit, macar pentru cateva momente, asta era garantat. Stiai ca va face Jean un giumbusluc, va spune o gluma ceva, ca sa ne simtem bine, si ASA ERA. Niciodata nu a pacalit pe nimeni. Cu Jean Constantin radeai PUR… si…SIMPLU.

Chiar asa, „Unde se duc mustele iarna ?” Aceasta intrebare si-o pune de 20 de ani si clasa politica din Romania. Cam asta este nivelul competentei ei, si exact ca la sfarsitul acestei scenete, in final, cel intrebat devine agresiv in a intreba. Cu alte cuvinte, NOI CETATENII de rand suntem de vina pentru situatia dezastruoasa de la noi din tara. Suntem SINISTRU si punem in pericol siguranta statului roman ! Mai descreieratilor, este EXACT INVERS.  Ei au pus, pun si vor pune Romania in pericol. Acum vin si ne spun noua ca nu EI sunt de 20 de ani la putere in Romania, fura, mint, distrug si jefuiesc, si nu ei sunt SINISTRII si STAREA DE URGENTA a Romaniei, ci noi. Mai descreieratilor ! Auziti ce tupeu nemarginit au astia : nu ei sunt de vina, ci noi ! Ei fura si distrug Romania si pe romani de 20 de ani, nu noi ! Ei trebuiesc dati la oparte si declarati pericol public pentru siguranta nationala a romanilor si a Romaniei, nu noi ! Ei trebuiesc lustrati pentru urmatorii 50 de ani. Asta trebuie sa le spunem acestor nemernici ticalosi, meschini, criminali, hoti si mincinosi. Cu SINISTRU asta, fac o alta manipulare ordinara pentru prostii din tara prostilor, punandu-ne noua in carca, vini care nu ne apartin. Mai descreieratilor ! Singura noastra vina este ca i-am votat, unii dintre noi, nu toti. Atat. Restul au facut ei. Hai sa le vedem zugravita magistral, adevarata fata a acestor jegosi cu gulere albe, slugile lu’ Dracu’.

Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos…
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Mihai Eminescu – Scrisoarea a III-a-fragment

Mai poate fi adaugat ceva la cele de mai sus ? Cu siguranta NU. Este descrierea perfecta ! Valabila pentru romanii de astazi, si pentru totdeauna, cat va exista tara si poporul acesta. Nici cel mai tare editorialist, analist sau ce mai vreti dumneavoastra, din secolul 21, 22, 23…nu poate face o radiografie mai buna, mai exacta si mai corecta decat a facut-o genialul Eminescu. Nu va mai uitati la televizor la toti prostii care va mint si va aburesc, nu mai cititi ziarele, nu va mai pierdeti timpul cu toate scursorile umane si cu toate prostiile. Ca sa ne intelegem neamul si tara in care traim, trebuie OBLIGATORIU sa-i citim pe Eminescu si pe Caragiale, si este de-ajuns. Este arhisuficient. Restul e tacere, si fiecare va pune la inima sau nu, va intelege sau nu.

Sa-l lasam acum pe Jean Constantin sa iasa din scena dupa regulile lui, si in stilul sau.

Adio maestre !

Cu respect,

 

A plecat si LASCARICA

A murit SI GHEORGHE DINICA. Unul dintre cei mai mari actori ai Romaniei a parasit lumea aceasta, lasand un nou loc gol in teatrul si cinematorgrafia romaneasca. In top-ul meu, Gheorghe Dinica este pe primul loc. Nu am vazut altul mai mare ca el in Romania, in timpul vietii mele. Nu-mi amintesc sa nu-mi fi placut in vre-un rol. Toate aparitiile lui au fost magistrale, indiferent de cat de mic era rolul. Cuvintele sunt de prisos. Gheorghe Dinca trebuie VAZUT si ASCULTAT ca sa-l poti iubi si aprecia. Restul e tacere…

Tragedia este ca nimeni nu mai ocupa locurile goale. Am ramas pe mana panaramelor cu pretentii artistice si de artisti. Jalnic !

Presa si colegii de breasla vor incepe iar cu cliseele si declaratiile inepte, de genul : Dumnezeu isi face teatru in cer si ii ia pe cei mai buni…bla, bla, bla, …

In nemernicia ei, MOARTEA nu iarta pe nimeni.

Domn’ Semaca a tras… si Lascarica a murit !

Adio MAESTRE !

Vei mai ramane doar in amintirea noastra, a celor care ne-am bucurat de jocul dumneavoastra. Generatiile care vor urma, precum si cea actuala in marea ei majoritate, nici nu stiu ce au pierdut. Cei de acum habar nu au cine este Shakespeare, cum sa stie de Gheorghe Dinica ?! Totul este desertaciune. Noi, generatia mea, si inca una si jumatate, ne-am bucurat de cei mai mari actori ai Romaniei. Nu-i putin lucru asta ! Multumim !

Cu respect,

A murit SI Stefan Iordache

De ce scriu abia acum despre asta ? Pentru ca acum mi-a venit.

Ma uit in jur, si vad din ce in ce mai putini actori, si din ce in ce mai multi saltimbanci. Din ce in ce mai putini artisti si din ce in ce mai multe panarame.

Oameni care valoreaza putin si la propriu si la figurat. Oameni care se multumesc cu ramasitele de la mesele manelistilor, a piticului porno, a sexi brailencei, a lui Nikita, Magda Ciumac, Naomi, Tolea, Ogica, si a multor altora ca ei. Sunt atat de putini seniorii care au mai ramas, in teatru, film, literatura, muzica si arta in general !

Traim intr-o lume in care din ce in ce mai putine lucruri raman „sfinte”. Totul trebuie maculat cu o frenezie demna de cauze mai bune. De cand traiesc eu in aceasta tara, nu am vazut atata mizerie morala. Parca s-au deschis portile iadului, iar dracii au patruns in cetate si se zbantuiesc peste tot, si nimeni nu mai stie sau nu mai vrea sa le inchida usa in nas. Sufletele oamenior sunt pe taraba la vanzare, si se vand FOARTE IEFTIN ! TOTUL ESTE DE VANZARE !

Chiar nu-mi dau seama cu ce este mai buna Democratia decat Comunismul la acest capitol: arta si cultura. Dupa parerea mea, Democratia a pierdut batalia cu Comunismul, cel putin in Romania. Comunismul a creat mult mai multe valori decat ultimii 20 de ani de Democratie trasa de par. Vulgaritatea este la ea acasa in toate domeniile si mediile, nici boierimea de alta data, atata cat a mai ramas, nu mai este ce a fost. Oamenii normali au devenit ciudatenii, intr-o societate in care criminalii, hotii si curvele sunt mai protejati de stat decat oamenii cinstiti, si pusi mai in locuri de cinste. Televiziunile, literatura, internetul, le proslavesc „faptele de vitejie si viata maculata de violenta si mizerie. Au devenit alaturi de fotomodele si fotbalisti, MODELELE DE SUCCES in societate. Modelele tinerilor de azi sunt smecherii de tot felul, iar ideal ar fi, ca TOTUL sa fie PORNO !

Teatru porno(aproape exista), muzica porno(exista), pictura porno(exista), filme porno(exista), televiziune porno(exista), literatura porno(exista), reviste porno(exista), prajituri porno(exista), suzete porno, abecedare porno, familii porno(exista), tari porno, continente porno, PLANETA PORNO . Cred ca nu va mai trece mult timp pana cand sa vedem partide de sex IN DIRECT, LIVE, la televiune, in ore de maxima audienta, si din pacate, probabil….si pe scenele teatrelor !

Si daca cineva crede ca exagerez, iata o mica mostra :

http://www.newz.ro/galerie-video/17/clipuri-tari/540/clip-rock-cu-o-frantuzoaica-dezbracata.html

Unde sunt zilele in care oamenii faceau cozi la usile Teatrului Mic, ca sa vada o parte din marii actori ai Romaniei ?!

Unde sunt zilele in care oamenii faceau cozi la usile Teatrului Bulandra, ambele sali, pentru a vedea alti mari actori ai Romaniei ?! Unde sunt zilele marilor filme romanesti ?!

A murit SI Stefan Iordache ! A murit Maestrul ……si Margareta ce va face ?!

Margaretaaa, spune dreeept, cine te-a muuuscat de piept, Margaretaaa, Margareeetaaaa !

Cu respect,