Asteptandu-l pe Godot?

Motto: „Atunci ce facem ? Nu e nimic de facut.”

A murit si Marinus Moraru !

Stiu ca stiti. S-a intamplat cu ceva vreme in urma, dar… nu puteam sa nu scriu nimic pe blogul meu, despre aceasta trecere. Pur si simplu nu se putea!

Marinus Moraru a fost unul dintre aceia mari, mari de tot. Poate sta linistit langa marele sau prieten Gheorghe Dinica, ca doi mari maestri ai teatrului romanesc. Se duc marii actori ai Romaniei! Ramanem cu panarame ca Bendeac & Co.

Teatrul romanesc, ca si tara noastra, e pe duca. Iata ce spunea Marinus despre vremurile „culturale” de azi:

„Ce să fac? Cu beep-uri d-astea de nu te mai saturi de ele. ’te-n gură, ‘te-n nară, ‘te-n suflet şi alte lumânări… Asta este oribil, aşa ceva nu se poate! Ei cred că sunt „reali”, că sunt normali, că asta-i realitatea. Cum pot eu să mă duc să fac aşa ceva? Cum pot eu să deschid gura să zic ’te-n nară? Spune-mi şi mie. Toate filmele româneşti fără asta nu există. D-asta nu mă duc la film. Nu se poate aşa ceva….”, spunea actorul într-un interviu acordat „Adevărul”, în 2015.
Ce binecuvantat am fost, ca am trait si am fost contemporan cu aceasta generatie mare de actori, si ca am vazut teatru de o calitate la care generatia de astazi nici nu viseaza, si nici nu-si poate imagina ca exista. Nici nu va puteti imagina ce a insemnat „Asteptandu-l pe Godot”, de exemplu, cu Marinus Moraru si Gheorghe Dinica, la Teatrul National din Bucuresti! Arta cu „A” mare !

Premiera: Februarie 1980
Distributie:
Estragon: Marin Moraru
Vladimir: Gheorghe Dinică
Pozzo: Sandu Sticlaru
Lucky: Grigore Gonţa
Băiatul: Alexandru Pop
Regia: Grigore Gonta

„Estragon: Sunt obosit. Să plecăm.
Vladimir: Nu se poate.
E: De ce?
V: Îl aşteptăm pe Godot.
E. Adevărat. Atunci ce facem?
V: Nu e nimic de făcut.”

Genial acest dialog din piesa, si atat de actual in toate timpurile, pentru cine il intelege in profunzimile lui !

Marinus si Dinica, au fost mereu IMPERIALI in acest spectacol ! Dar unde nu au fost ei imperiali ?!
Mda, cam asa si este, nu prea mai este nimic de facut!

Asteptam Marele Final, care se apropie cu fiecare zi care trece.

Marinus Moraru a plecat. A scapat de lumea aceasta stupida, abulica si fara tel!

Adio Maestre sau poate La revedere!
Trista zi! Triste zile! Incet, incet, dispare o lume de calitate, si ramane o lume de gunoaie!

Cati dintre noi traim o viata intreaga asteptandu-l pe Godot, care nu mai vine… ?!

Cine este Godot, pentru fiecare dintre noi ?!

asteptandu-l-pe-godot-cu-dinica-si-moraru

Cu respect,

P.S. Fotografia este chiar din spectacolul de la National, si cand o privesc, parca retraiesc momentele de atunci! Superb!

Anunțuri

„Tandretea lacustelor” sau „Da-i in masa, ca oricum moare toti!”

Motto: „Ce ma, credeai c-ai scapat?!” (Tandretea lacustelor)

Tandretea lacustelor Victor Rebenciuc

Geniala aceasta imagine din film, a marelui Victor Rebenciuc, alias Jorj in film, care ne arata un om distrus, terminat, dezorientat, nauc, care pur si simplu, nu intelege ce i se intampla! „Ce ma, credeai c-ai scapat…?!” Geniala replica! Valabila pentru noi toti!

Acum o saptamana si mai bine, vorbeam cu un amic pe FB. La un moment dat, acest amic, imi recomanda un film: „Tandretea lacustelor”. Recunosc ca titlul filmului mi-a placut instantaneu. Adica a fost dragoste la prima vedere sau mai bine zis, la prima auzire sau si mai corect spus, la prima citire, pentru ca „vorbeam” pe mess-ul FB-ului.

Dupa cateva zile, am avut timpul necesar ca sa vad si filmul „Tandretea lacustelor”, recomandat cu atata caldura de catre amicul meu. L-am gasit pe internet. M-am asezat in fata calculatorului, si am apasat pe play. Rezultatul? Am vazut un film zguduitor, memorabil, adica de neuitat, un film genial, senzational, minunat, international, adica cu un mesaj valabil la nivel mondial! O mica capodopera „made in Romania”. Un film care arata cu maxima fidelitate, situatia lumii noastre mioritice, a „democratiei” romanesti, dar si mondiale. Filmul descrie noua, dar si atat de vechea oranduire pamanteasca, in care, de-a lungul secolelor, cei puternici si fara scrupule, ii vaneaza, ii fura, ii ucid si ii prostesc (manipuleaza) in continuare, pe toti cei mici, prosti si ignoranti. Pe iepuri, adica. Pe iepurii creduli. Pe iepurii prosti, lasi si manipulabili. Pe iepurii care la randul lor, sunt oricand coruptibili pentru bani si pentru putere. Pe iepurii lacomi si nesatui de bani, de putere, de functii si de privilegii. Pe toti iepurii care cred in oameni, si in promisiunile lor mincinoase. Pe iepurii fara scrupule, care se pot transforma oricand din vanat in vanator, si viceversa, dar niciodata in oameni adevarati. Oameni de caracter. Demni. De incredere. Morali. Incoruptibili. Dupa parerea mea, „Tandretea lacustelor”, este cel mai bun film romanesc de dupa 1989, si nu numai. Este printre cele mai bune filme romanesti, gen: „Inghititorul de sabii”, „Reconstituirea”, „Glissando”, etc…

Cand am inceput sa vizionez filmul, credeam ca este iar un film din acela tipic romanesc, de dupa lovilutie, cu subiecte imbecile, dar adulate si indragite de semidocti. M-am inselat! Ce bine ca m-am inselat! Filmul ne arata o clasa de „oameni de afaceri” securisto-comunisti, mai mult sau mai putin alfabetizati, ale caror succesuri in viata, in covarsitoarea lor majoritate, isi au originea si radacina, in infernala masinarie comunisto-securista, de dinainte de 1989, si de dupa aceea. Intr-o lume romaneasca arida ca un pustiu noroios crapat, un leitmotiv al filmului, in ceea ce priveste omenia, iubirea de oameni, de tara, dreaptatea, cinstea si corectitudinea, demnitatea, bunul simt, etc… oamenii se vaneaza intre ei zi si noapte, fara incetare. Nimeni nu este ceea ce pare a fi. Romania este o lume a noroiului bolborositor si permanent aruncat la suprafata, unde oamenii se vaneaza unii pe altii in permanenta, asa cum tot in permanenta, vulcanii noroiosi, arunca zi si noapte noroi, la suprafata pamantului. Metafora este geniala. La fel este si in lumea larga, nu doar in Romania. Noroiul bolboroseste peste tot. Cetateanului spectator, iepurasului, nu i se lasa nici o speranta de mai bine. Nici acum, dar nici in viitor. Adevarul este crunt, dar si izbavitor de iluzii desarte. Dupa vizionarea acestui film, ne dam seama ca acesta este adevarul in Romania, dar si in lume! Realism total, nu doar romanesc. „Tandretea lacustelor”, un film cat 25 de ani, cat o viata sau o intreaga istorie mincinoasa si criminala, a umanitatii.

Ce ma, credeai c-ai scapat, dupa sclavagism, dupa feudalism, dupa dictatura, dupa fascism, dupa comunism, dupa atatea mizerii posibile, credeai c-ai scapat?! Credeai c-ai scapat mai iepuras! Credeai ca in „democratie” este altfel, adica ca ai scapat?! Nici gand! Oricand si oriunde este cineva cu o pusca la ochi, care este dispus, si vrea sa te vaneze, pe tine, si tot ce ai tu. „Ce ma, credeai c-ai scapat?!” Tot timpul esti in catarea cuiva! Nu uita asta! Mizeria umana, adica lacusta, ca este mancator de ceapa cu telemea, si bautor de tuica pe plaiurile mioritice sau mancator de caviar si bautor de sampanie frantuzeasca in lumea buna a occidentului, tot te va vana! Jocul este acelasi, oriunde si oricand. Iepurasii alearga, iar Dracu’, prin reprezentantii lui in lumea noastra, vaneaza! Calaii si victimele lor, traiesc intr-o simbioza perfecta! Calaii cred ca nu vor fi niciodata victime, iar victimele viseaza sa fie si ele calai. Acesta este jocul!

Concluzia filmului, este la fel de geniala, ca si filmul: „Firati-ai dracu’ cu totii!” Nici nu putea sa fie alta. Ai lu’ Dracu’ sunt toti acesti nelegiuiti criminali si ticalosi, care isi bat joc de noi toti, in Romania sau aiurea. Mergeti la vot! Votati-i iar, ca sa aiba ce vana! Eu am sa stau acasa, si am sa ma uit la voi. La iepurasii creduli si prosti! La iepurasii oricand dispusi sa alerge in bataia pustii pentru iluzii. Cineva, este deja cu pusca la ochi, si v-a luat deja in catare! Este doar vorba de timp, atat! „Ce ma, credeai c-ai scapat?!”, ni se adreseaza tuturor, vanatorul! Nimeni nu este scutit! Vanatorul poate sa fie cine nu te astepti, si din dreapta, si din stanga, si din centru, asa cum a fost si pana acum. Nici macar mamele nu scapa de furia lacustelor. Sunt ucise cu sange rece pentru bani. Discutia din avion, geniala si ea, ridica pentru totdeauna valul lumii puterii din Romania, dar si din lumea larga. Adevarul este dureros, dar eliberator. Dupa ce-l realizezi si-l accepti, esti cu adevarat liber! Ai scapat! Te-ai dezintoxicat! Cei din lumea politica, a serviciilor, ai media, ai culturii si nu numai, in care crezi, pentru care suferi si te zbati, pentru care militezi si iti spargi capul cu placere, pe care ii votezi si ii ajuti tu ca sa ajunga la putere si la banii tai, au un singur mesaj pentru tine: „Da-i in masa, ca oricum moare toti!”, o alta replica geniala si memorabila din acest film. Tu nu contezi pentru ei, decat ca iepuras. Un iepuras care alearga disperat pe valurile de noroi uscate si crapate ale vietii tale de vanat fara sanse. Pentru ei, esti doar vanat, si nimic mai mult. O sluga. Un sclav. Un furnizor de bani si de servicii, de voturi, pentru ei si mafiile lor. Un prostit. Atat, si nimic mai mult. Meriti cel mult un glont. Caci nu-i asa, ei or sa fie pentru totdeauna, atat la putere, cat si in opozitie, pentru ca toate partidele sunt ale lor. Si cel de stanga, dar si cel de dreapta, nu-i asa?! Si uite asa or sa stea ei pentru totdeauna, si la putere, dar si in opozitie. Ei, nu altii. Geniala discutia din avion! Geniala! Asa este peste tot in lume, nu doar in Romania. Nu uitati asta! Lumea noastra, este condusa, doar de cine trebuie! Nu va mai faceti iluzii.

–  „Iepurasule, sa stii ca m-am mai gandit. Nu avem nevoie de un partid, avem                nevoie de doua partide.”

– „Doua partide?”

– „Da, unul de stanga, si unul de dreapta! Ambele facute de noi, si-ai nostri.” 

– „Exceptionala idee coana Lizico!”

–  „Si in felul asta, ne uita Dumnezeu la putere…”

– ” Nu draga, in felul asta ne uita Dumnezeu si la putere, si in opozitie!” 

Genial acest dialog! Genial! Concluzia:

„Firati-ai dracu’ cu totii!”  (Tandretea lacustelor)

Va recomand la randul meu, sa vizionati acest film. Merita! Nu o sa va para rau de timpul „pierdut”, garantez pentru asta! Apoi, relax! Dumnezeu este mai mare ca ei. Daca intelegeti ce vreau sa spun. Nu o sa-i uite la putere, asa cum cred ei. Dumnezeu ne-a transformat de mult prin Isus Hristos, daca vrem si noi asta, din iepurasi, in invingatori ai vanatorilor cruzi si fara scrupule, ai nelegiuitilor. Trebuie doar sa aveti incredere ca asa este. Atat!

Ar mai fi multe de spus despre acest film, dar va las si pe dumneavoastra sa-l descoperiti, si sa-i savurati povestea si metaforele. Distributia este minunata, exceptionala, iar jocul actorilor, sclipitor, impecabil. Toti joaca perfect! Dupa vizionare, ramai fara cuvinte. Mintea si sufletul iti sunt pline de… numai dumneavostra veti sti de ce or sa fie pline, asa cum numai eu am stiut, in ceea ce ma priveste.

Tandretea lacustelor, nu filmul, ci tandretea insasi, nu este altceva, decat o copulare gretoasa si mizerabila, pe furate si pe inselate, atat la propriu, cat si la figurat, din interes, pentru putere si pentru bani. Atat poate lacusta. Atat pot lacustele. Aceasta este toata tandretea de care este capabila lacusta. Lacustele. Iubirea curata, adevarata, frumoasa, dezinteresata, este pandita totdeauna de un Macelaru’. Campionul. Campionul tuturor faradelegilor, al crimei, al prostiei, si al intunericului mintii si sufletului. In urma lor, lacustele, lasa numai dezastru si moarte. Lasa pustietati de noroi uscat si crapat, fara viata, si pline de cadavre. Nimic bun nu ramane in urma lacustelor, pentru ca lacustelor nu le pasa de nimeni, decat de ele … „Da-i in masa, ca oricum moare toti!” Nu-i asa?!

Multumesc Eugen Stanciu!

„Tandretea lacustelor” (2002)

Regia: Dan Necsulea

Scenariul: Eugen Pretorian

Distributia

Vizionare placuta!

Cu respect,

P.S. Astept comentariile dumneavostra, dupa vizionare, daca doriti. Mi-ar face mare placere sa discutam. Dupa cum ati observat, acest film nu este promovat deloc. Oare de ce?! Cred ca stim raspunsul.

A sosit si 2012 !

2012

Din tot Revelionul de anul acesta, am retinut doar asta: Iulian Canaf. Senzational a cantat Iulian Canaf la ProTV, in programul de Revelion ! Magic ! A fost cel mai bun moment al programului de Revelion de la ProTV ! Fara discutie ! Canaf a dat clasa tuturor ! A demonstrat inca o data, tuturor celor care inca mai aveau indoieli, ca el este cu adevarat Vocea Romaniei, si ca Loredana a gresit, atunci cand nu l-a sustinut, ca si telespectatorii care nu l-au votat ! Bravo Canaf, asta esti tu, si pentru asta te iubesc, toti cei care te iubesc si te apreciaza !

PRO TV - Revelion 2012

Cu respect,

La Multi Ani 2012 ! Don’t Stop !

Stimati prieteni si neprieteni ai acestui blog, cititori fideli sau ocazionali, prieteni de Facebook, acesta este cadoul si mesajul meu pentru voi toti, in noul an care vine. Cine asculta si citeste, sa inteleaga….

Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape. Nu va ingrijorati de nimic, ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus. Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca.” (Filipeni)

Va doresc din suflet, tot binele din lume, bine care vine numai de la bunul Dumnezeu. De la nimeni altcineva. Nici de la NATO, nici de la UE, nici de la SUA. Dumnezeu sa ne aiba in paza Sa pe toti, pentru ca va fi nevoie din ce in ce mai mult, de aceasta protectie dumnezeiasca, in furtuna pe care Dracu’ se pregateste sa o starneasca in lume. Ultima, dar cea mai dramatica si mai devastatoare pe care a cunoscut-o vreodata omenirea. Pana atunci insa, traiti intens, fiecare clipa, bucurati-va de tot ce puteti, si fiti pregatiti in orice clipa pentru marea plecare. Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Nu mai este foarte mult. Fiecare secunda, minut, ora, zi, luna si an care trece, ne apropie de ea. Bucurati-va ! Profitati de fiecare zi cu liniste si pace ! Nu uitati ca Dracu’ este un invins, un luzar. Nu va fie frica de el, daca sunteti cu Dumnezeu. Isus este INVINGATORUL ! Don’t Stop !

La Multi Ani, cu sanatate, stiinta si intelepciune de sus, ca sa nu va mai poata manipula nimeni ! Don’t Stop !

Cu respect,

P.S. Stiu ca am cateva datorii (restante) fata de cititorii fideli ai acestui blog. Cateva posturi cu subiecte pe care le-am promis, si inca nu le-am abordat si publicat. Nu am uitat de ele. Voi face asta in 2012.

Note de Facebook

Valoare Vs. Mediocru

de Danut Tanase la 1 februarie 2011 la 21:31
 

Astazi l-am vazut si am trecut pe langa marele, imensul, fabulosul actor Mircea Albulescu. Era in statia de autobuz si astepta cuminte la -9 C masina RATB care sa-l duca probabil spre teatru. Isi stergea cuminte cu o batista, lacrimile aparute din cauza gerului. M-am oprit si l-am privit cateva secunde… Mi-a venit brusc in minte faptul ca pacaliciul vorbaret de Florin Piersic, a fost primul imortalizat pe proaspatul walk of fame stars-ul romanesc ! Si AIA, ca nu pot sa le spun altfel, care au facut asta, adica alegerea, declarau cu emfaza la televizor in discursuri sforaitoare, ca trebuie sa ne respectam valorile din teatrul si cinematograful romanesc. ASTIA, ca nu pot sa le spun altfel, mai intai trebuie sa invete ce ESTE o valoare fata de un simplu actor vorba lunga, destul de mediocru si de cabotin. Se va putea compara vreodata Florin Piersic cu Mircea Albulescu ?! NICIODATA ! In vecii vecilor ! Ce-o fi in capul nostru oameni buni ? Chiar ne-am prostit de tot ? Totul este o manea ?

PerspiCACUL Cartarescu!

de Danut Tanase la 26 aprilie 2011 la 15:27
 
Circula pe FB-ucii astia un text cu perspiCACUL Cartarescu cum ca ce tare i-a tras-o el lu’ Crin Antonescu intr-un articolas mizer din Evenimentul Zilei. Eu imi pun o singura intrebare: De ce nu este la fel de perspiCAC acest Cartarescu si cand este vorba de ALTII. De Basescu si ai lui par egzamplu’. Ba, cand este vorba de astia, de BaSECU si hoarda lui de hoti si de ucigasi, Cartarescu nu mai este la fel de perspiCAC. Ba chiar sufera de orbu’ gainii. Ii piere asa dintr-o data spiritu’ ala critic si de analiza, de caterinca si de zeflemea. I se cocleste instantaneu intelighentia aia a lui care sclipeste a tinichea portocalie, si se amneziaza pe loc la creiere, de nu-si mai aduce aminte nimic despre BaSECU si gasca lui de hoti si de profitori.

Aaaa, sa nu credeti cumva ca ma dau in vant dupa Crin, Ponta si USL, nici pomeneala de asa ceva, niste panarame la fel ca si clica de hoti si de criminali ai lu’ Basescu. Dar macar asa… de dragul adevarului, trebuie sa avem si noi o reactie normala si corecta. Ca altfel poa’ sa creada poporu’ ca o fi frun geniu neanteles Cartarescu asta, ca si unicul sau cititor, BaSECU. Care nu reuseste neam sa-i citeasca opera… pentru ca e scrisa prea adanc, asa cum si graieste vocea patriotului nationale, perspiCACUL Cartarescu! Sa-i zic sictir?!

Cu respect,

Adio 2010

Dragii mei, va doresc un 2011 cat mai bun, cat mai prosper, cat mai vesel, cat mai fericit, cat mai fara griji. Stiu ca este greu sa fie asa, dar mergem mai departe, ce sa facem. Va doresc tot binele din lume ! Tuturor cititorilor mei si tuturor prietenilor mei de pe Facebook, si nu numai. Nu uitati de Dumnezeu. El sigur nu ne-a uitat pe niciunul dintre noi. Ne asteapta si ne vrea pe toti ACASA, in RAI, Imparatia Sa cea vesnica. Pana atunci…mai stam pe aici…

In 2011 vom intra mai profund in Evanghelia Vesnica. Vom intelege lucruri minunate despre Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi. Vom vedea ca Biblia, Evanghelia Vesnica, este cea mai inalta invatatura, cea mai nobila, cea mai frumoasa, singura adevarata, inegalabila si imbatabila. Nu exista alta mai buna ca ea. Stiu ca suna arogant dar acesta este adevarul, chiar daca unora nu le convine. Stiu ca sunteti tentati sa fiti cu ochii atintiti spre lumea politica, economica, bancara, sperand ca de acolo veti intelege mai bine ce va asteapta in viitor. Gresiti. De acolo nu va veni nici un adevar esential pentru viata dumneavoastra. Tot adevarul este la Dumnezeu. Este in Biblie. Numai Dumnezeu ne poate spune care ne va fi viitorul. Toti ceilalti ne vor minti in continuare asa cum au facut-o si pana acum. Traim in imperiul minciunii si al intunericului, al prostelii maxime, unde sef este Dracu’. Nu uitati asta ! Prostii trebuiesc tinuti in intuneric si prostiti in continuare. Nu va faceti iluzii. Numai Dumnezeu ne iubeste si numai Lui ii pasa de noi toti. Pe Dracu’ il doare in plachiuri de noi, el ne uraste de moarte. Dracu’ nu ne vrea nici un fel de bine. El mai are putin timp si va muri pentru totdeauna. Este turbat de furie. Noi vom trai si el va crapa. Asta il scoate din minti. Mergeti pe mana lui Hristos si veti fi invingatori, nu invinsi, chiar daca aparent este invers. Intr-o zi vom fi fericiti cu adevarat. Asi vrea sa ne vedem cat mai multi acasa, in Imparatia Tatalui si a Fiului. Nu uitati va rog ca tot ce avem mai de pret este VIATA si NEPRIHANIREA, adica o VIATA NEPRIHANITA, curata de pacat. Nimic altceva. Daca ne pierdem viata, pierdem TOTUL. Ori, viata noastra sta in Dumnezeu. In Hristos si in nimeni altcineva.

„Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom.6:23„Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” (Col.3:4Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat si viata vesnica.” (1Ioan.5:20)

Nu stiu cum a fost anul 2010 pentru dumneavoastra, dar pentru mine, avand in vedere si situatia din tara in care traiesc, a fost asa, ca in cantecul lui Tudor Gheorghe. Multumesc lui Dumnezeu ca nu duc lipsa de nimic, dar nu pot sa nu am compasiune pentru cei care au mari probleme cu viata pe care o duc. Concedierea, micsorarea pensiei, a salariului, lipsa sperantei, minciuna si hotia zilnica, precum si toate mizeriile din IAD pe care le induram zilnic. Ne mai drogam cu mici doze de „fericire”: Craciun, Revelion… dar ne trece repede, si ingrijorarea se reinstaleaza in mintea si sufletul nostru. Acesta este adevarul, oricat ne-ar place sa-l cosmetizam. Doar bravam, dar sufletele noastre sunt tulburate din tot felul de motive pe care numai noi singuri le stim. Eu nu vreau sa joc teatrul ieftin al fericitului temebel cu orice pret, si in orice imprejurare. Nu pot. Asa ca…

La Multi Ani dragii mei !

Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo. EU SUNT calea, adevarul si VIATA (Ioan)

 

„Apoi a luat un pahar si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicand: „Beti toti din el, caci acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor. Va spun ca, de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al vitei, pana in ziua cand il voi bea cu voi nou, in Imparatia Tatalui Meu.” (Matei 26)

Sa iubiti si sa fiti iubiti !

Cu drag si respect,

Egoistul

Exact acum o saptamana, adica duminica trecuta, am fost la Teatrul National din Bucuresti sa vad piesa „Egoistul” de Jean Anouilh, cu Radu Beligan in dubla ipostaza: ca regizor si ca actor in rolul principal al spectacolului.

De ce scriu abia acum despre asta ? Pentru ca am vrut sa mai treaca timpul si sa mi se mai sedimenteze emotiile, gandurile, perceptiile…

A fost un spectacol excelent. Piesa este foarte bine scrisa si se potriveste manusa lui Radu Beligan care parca isi povesteste pe scena propria viata. Este foarte pregnanta si staruitoare aceasta senzatie, si ea dispare foarte greu sau aproape deloc din mintea privitorului. Dar cea mai mare tensiune emotionala a acestui spectacol, care pentru mine va ramane unul de referinta in ceea ce-l priveste pe actorul Radu Beligan, este finalul spectacolului. La aplauzele de sfarsit. Cand actorul Radu Beligan se uita la publicul spectator si la sala de spectacol ca si cum ar fi pentru ultima oara, iar spectatorii se uita la actorul Radu Beligan ca si cum l-ar vedea pentru ultima oara. Multi parasesc sala cu ochii in lacrimi, desi spectacolul este mai mult o comedie decat ceva tragic. Oare de ce ? Cred ca acesta este singurul motiv, cel pe care l-am enuntat mai sus. Nu vreau sa fiu morbid, departe de mine acest lucru, dar avand in vedere varsta actorului, de aproape 92 de ani in curand, ORICE, ORICAND, este posibil. Din aceasta cauza pleci din sala cu bucuria ca ai vazut un spectacol minunat, si cu ochii in lacrimi datorita profundului sentiment ca poate este pentru ultima data cand… 

Pentru mine, Radu Beligan va fi pentru totdeauna sinonim cu acest spectacol. Nu am fost si nu sunt un mare admirator al actorului Radu Beligan, dar nici nu poti sa spui despre Radu Beligan ca a fost un nimeni in lumea teatrului romanesc. Ar fi o aberatie asta. Din aceasta cauza, si datorita acestui spectacol, eu il pot numi pe actorul Radu Beligan cu apelativul „Maestre”. La cat mai multi ani, si la cat mai multe reprezentatii, Maestre !

Mergeti sa vedeti acest spectacol. Merita !

Cu respect,