Muntele

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la targ , dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si rauri si o punte
In varsta de un milion de ani…

Ti l-am adus in brate pan’ la poarta
E minunat si piatra lui e grea,
Comertul ambulant cu munti se poarta…
Dar unde-ai sa-l asezi, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce canta-n coruri : jir !!
Iar in adanc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el … un chilipir…

Iubita mea, gaseste marea vale
In care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii sale
Sa cant ca vanator al lui din corn…

Iubita mea ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-i sti si ce vei vrea,
Eu ma retrag in pesteri muribunde
Ca am uitat sa-ti mai soptesc ceva
Am dat pe acest munte VIATA MEA

Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea ti-am cumparat un munte…
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta.

Adrian Paunescu

Cu respect,

Ce frumoasa esti…

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzind de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust ?

Adrian Paunescu

EL si EA

Cu respect,

Muzica Cenaclului Flacara

Nu am inca chef sa scriu despre altceva. Sunt inca marcat de nimicnicia umana din zilele acestea. Am vazut inca o data, a cata oara, oamenii-gunoi in toata splendoarea lor malefica. Ce repede sarim sa judecam! Cat de rai si de nedrepti suntem unii cu altii. Nici morti nu ne iertam. Am avut in minte zilele acestea ceea ce spune Dumnezeu oamenilor prosti, dar cu ifose de atotcunoscatori: „Cel ce ma judeca este Domnul. De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric si va descoperi gandurile inimilor. Atunci, fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu.” (1Corinteni 4)

Astazi postez doua cantece superbe care se cantau in Cenaclul Flacara, al poetului Adrian Paunescu. Prezentarea lor este la fel de frumoasa si bine realizata ca si cantecele, felicitari celor care le-au postat pe You Tube sub aceasta forma. Se vede si dupa aceste cantece cat de prosti eram noi pe atunci si ce manipulati eram noi de Adrian Paunescu. Cat de prost trebuie sa fii ca sa fii atat de prost incat sa poti crede asa ceva. Va las sa hotarati singuri ca deobicei. Respect dreptul la opinie si al contestatarilor Cenaclului Flacara si al poetului Adrian Paunescu, dar se pare ca nu prea au argumente.

Cu respect,

UPDATE: Intre timp am mai adaugat un cantec, deci sunt 3 nu 2. Enjoy !

Cenaclul Flacara Vs. Astazi

Dedic acest articol tuturor infantililor drogati cu plastic, silicoane si etnobotanice care arunca cu noroi in ceea ce nu cunosc. Niste inculti care nici nu stiu cine a fost Mihai Eminescu sau Avram Iancu sau Mihai Viteazul. Ei vorbesc de generatia noastra cu sila si greata, si ne dau lectii despre… nimicul din ei. Sunt doar niste sclavi moderni prosti, cu iluzia ca sunt liberi. Au o muzica de biti din calculatoare, femei de silicon si botox, cultura de net si de mahala, si o viata traita in atmosfera de etnobotanice si droguri de cluburi. Noi am trait si TRAIM mult mai ECO decat ei in toate privintele. Cu dragoste de frumos si de calitate, nu de vulgar si de curve proaste tunate cu silicoane, cu genti de mii de euro, cu ceasuri scumpe si cu masini, cumparate toate din bani furati de la noi toti, ajunse „mari” vedete ale neamului. Am avut si noi multe, multe lucruri frumoase si de calitate, chiar daca nu aveam mercedesuri sau vuitoane. Hai sa vedem diferenta, ca vorba multa, saracia omului:

VS

Concluzia sa o traga fiecare pentru el.

Cu respect,

Astazi a murit SI Adrian Paunescu

Astazi la ora 7.15 dimineata, a murit SI Adrian Paunescu. S-a mai dus un om de valoare. Nu l-am urat niciodata pe Adrian Paunescu, dar nici nu l-am iubit neconditionat. Imi place poezia lui, nu toata, am postat si pe acest blog superbe poezii d’ale sale, pentru ca talentul si geniul nu i se pot lua de catre nimeni. Am iubit Cenaclul Flacara in zilele lui de glorie, nu de decadere, am fost la acele spectacole extraordinare de muzica si poezie, am trait cu emotie si intensitate acele momente cand pe scena erau formatia Phoenix, Florian Pittis, Socaciu, Hrusca, Doru Stanculescu, Vasile Seicaru, Mircea Bodolan, Valeriu Sterian, Mircea Vintila, etc… Era superb, fascinant, inaltator. Da, inaltator. Era arta pura. Era poezie romaneasca autentica pusa pe o muzica minunata, superba. Nu ma dezic deloc de acele momente minunate. Nu ai cum sa intelegi asa ceva daca nu traiesti momentele acelea. In Cenaclul Flacara se cantau colinde in vremea cand erau interzise, si „Treceti batalioane romane Carpatii”, cantec care era si el interzis in epoca. Unii oligofreni intelectual, spun astazi la posturile TV, ca Adrian Paunescu indoctrina lumea ca sa-l iubeasca pe Ceausescu. Niste imbecili sinistrii, care nu stiu ce vorbesc. Au fost vremuri cand Ceausescu chiar merita sa fie iubit, nu este nici o rusine sa recunosti asta. Se vede cat de mult am fost eu indoctrinat de Paunescu ca sa-l iubesc pe Ceausescu. Am devenit un spalat la creier nu-i asa ? Hai sictir ma prostilor care puteti crede asa ceva ! Voi credeti ca toti sunt prosti ca voi ? Voi credeti ca tot poporul roman in comunism, era un popor de dobitoci, si numai astazi straluceste lumina intelectualitatii pure in Romania. Hai sictir mincinosilor! Eu ma duceam la Cenaclu Flacara pentru muzica si poezie, nu pentru propaganda. Mi-e greata de toti prostii care-si dau astazi cu parerea, in necunostinta de cauza. Deocamdata atat vreau sa spun. Voi mai reveni asupra acestui subiect.

Nu am vrut sa scriu astazi despre acest subiect, pentru ca oricum vuieste toata tara, toata blogosfera si toata media, dar nu am cum sa trec peste acest eveniment. Am vrut sa scriu despre asta dupa ce va trece iuresul, dar nu am putut. TREBUIA sa scriu ASTAZI. Este prima oara in istoria acestui blog cand postez 2 articole in aceeasi zi. Sa-l lasam pe Adrian Paunescu sa ne spuna in versuri, ceea ce a simtit si a trait. Adio Maestre, sunt fericit ca am fost contemporani ! Unora nu le-a folosit la nimic, tot incuiati au ramas, altora da, le-a folosit si le va folosi.

Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva
Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat,
Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat,
Ce departe va simt eu de inima mea.

Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
Ca un fum de tigara voi trece in sus
Unde stelele sunt, unde oamenii nu-s,
Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.

„Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?”
Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.

Buna seara din nou, buna seara adanc,
Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
Si pe urma aici e un fum de ma-nec
Nu-nteleg de ce parca…imi vine sa plang.

Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
Si plamanii de-atata strigare se rup,
Buna seara frumos, buna seara urat,
Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.

Am sa plec intr-o zi,
Intr-un loc nestiut,
Intr-un munte secret,
Undeva in trecut.

Am sa plec in trecut,
Am sa plec intr-o zi,
Sa ajung cand te nasti,
Sa te pot intalni.

Stiu si eu ca-i ciudat
Si ca pasii-mi sunt grei,
Catre nunta din veac
A parintilor mei.

Las de veghe aici
Toti nepotii frumosi,
Eu ma intorc in trecut,
Eu ma intorc la stramosi.

Eu ma intorc la ai mei,
Intr-un mars revansard,
Sunt retrasi in paduri
Langa vreascuri ce ard.

Mai vorbesc despre noi
Si mai mor in razboi,
Se mai mira de cei
Care vin inapoi.

Am sa plec intr-o zi,
Am bagajul intreg,
Am cu mine ce simt,
Ce iubesc si inteleg.

Sunt satul de prezent,
Nu mai vreau viitor,
Dar ma-ntorc in trecut
Ca nu vreau nici sa mor.

Pe un deal coroiat
Curge mustul din teasc
Si batranii se sting
Si copii se nasc.

Eu ma-ntorc in trecut,
Din acest viitor
Si pastorii ma iau
Langa turmele lor.

Si din rodnice nunti,
Urca iarba pe munti,
Tutelarule Zeu,
N-ai de ce sa te-ncrunti.

Mai degraba sa pui
Legea ta peste tot,
Ca stramosi la nepoti
Sa se intoarca inot.

Si, cand vremea va fi,
Printr-un strigat urgent,
Pe noi toti sa ne chemi
Sa venim in prezent.

Sa fim toti pregatiti
De momentul solemn,
Cand va bate in munti
Vechea toaca de lemn.

Si un clopot din cer
O sa dangane sfant,
Ca s-a-ntors Dumnezeu,
Printre-ai lui, pe pamant.

Adrian Paunescu

Cu respect,