A lovi…

Nu îmi e frică,
Dar nu ştiu: cum
Se ridică
Glasul, braţul cum
Se întinde să lovească?
Şi când strâng pumnul
Trebuie să strâng
Şi aripa-ngerească?
Şi ca să scuip în obraz
Trebuie să adun
Salivă şi ură
În loc de silabe
Şi trebuie să-l împroşc
Pe cel mai de-aproape?
Aripa îmi sângeră şi se despică
Între răzbunare
Şi alibi:
Nu mi-e frică,
Dar mi
Se pare
Mai mare
Umilinţa de a lovi.

Ana Blandiana

Ylonka Verheul

Foto: Zeb Daemen

Melodia lui FLorin Bogardo este… senzationala, magnifica, superba! Florin Bogardo, acest Leonard Cohen al Romaniei. Superb! Superb! Superb!

Cu respect,

Descantec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui „Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă „Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

Ana Blandiana

Cu respect,

Daca vrei sa nu te mai intorci

„Daca vrei sa nu te mai intorci

Fereste-te de matraguna –

Ea-mi fura seara glasul

Si plange cu el

Din urmele talpilor tale;

Daca vrei sa ma uiti

Ascunde-te de luna –

Iti va aminti

Cum am mers prin lumina ei

Cu picioarele goale;

Daca vrei sa pleci

Ascunde-te de ploaie,

Fereste-te de ninsoare,

Daca vrei sa ma uiti

Nu te apropia de mare,

Inconjura marea,

Nu te arata sub zborul pasarilor,

Fugi

De salciile cu pletele prelungi,

Pana vei gasi locul unde te

Asteapta uitarea

De tot ce-i viu ascunde-te.

O, dar daca vrei sa pleci

Daca vrei sa ma uiti,

Nu incerca sa mori,

Mai ales nu incerca sa mori –

Stiu sa cobor ca intr-o fintana

Prin flori…..”

 

Ana Blandiana

 

Cu respect,

Stiu puritatea

Ştiu, puritatea nu rodeşte,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării
Tributul pentru a trăi.

Albaştri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada-i albă neatinsă
Pământul cald este impur.

Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poţi dacă vrei să nu te naşti,
Dar dacă eşti te şi îngropi.

E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defaimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere – vis mut sau faimă?

Între tăcere şi păcat
Ce-o să aleg – cirezi sau lotuşi?
O, drama de-a muri de alb
Sau moartea de-a învinge totuşi…

Ana Blandiana

Cu respect,

Cuplu

Motto: „ Daca eu te iubesc, n-ai sa mori niciodata !”

Unii te vad numai pe tine,

Altii ma vad numai pe mine,

Ne suprapunem atat de perfect

Incat nimeni nu ne poate zari deodata

Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia

De unde putem fi vazuti amandoi.

Tu vezi numai luna,

Eu vad numai soarele,

Tu duci dorul soarelui,

Eu duc dorul lunii,

Stam spate in spate,

Oasele noastre s-au unit de mult,

Sangele duce zvonuri

De la o inima la alta.

Cum esti?

Daca ridic bratul

Si-l intind mult inapoi,

Iti descopar clavicula dulce

Si, urcand, degetele iti ating

Sfintele buze,

Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc

Pana la sange gura.

Cum suntem?

Avem patru brate sa ne aparam,

Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea

Si tu numai dusmanul din fata ta,

Avem patru picioare sa alergam,

Dar tu poti fugi numai in partea ta

Si eu numai in cealalta parte.

Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.

Suntem egali?

Vom muri deodata sau unul va purta,

Inca o vreme,

Cadavrul celuilalt lipit de el

Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?

Sau poate nici nu va muri intreg

Si va purta-n eternitate

Povara dulce-a celuilalt,

Atrofiata de vecie,

Cat o cocoasa,

Cat un neg…

Oh, numai noi cunoastem dorul

De-a ne putea privi in ochi

Si-a intelege astfel totul,

Dar stam spate in spate,

Crescuti ca doua crengi

Si daca unul dintre noi s-ar smulge,

Jertfindu-se pentru o singura privire,

Ar vedea numai spatele din care s-a smuls

Insangerat, infrigurat,

Al celuilalt.

Ana Blandiana

Cu respect,

Cine dintre noi…

Cand pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Cand intind mana
Nu stiu daca nu ma caut
Pe mine,
Cand iti spun: te iubesc,
Nu stiu daca nu mie imi spun
Si mi se face rusine.
Odinioara
Stiam cum arati,
Erai
Nespus de inalt si de subtire,
Stiam de unde-ncepi
Si unde ma sfarsesc,
Iti gaseam usor
Buzele, gatul,
Clavicula dulce,
Umarul copilaresc.
De mult, imi amintesc,
Eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana…
Cine-a fost infrant dintre noi?
Cine-a putut sa ramana?
Singurul trup este al tau
Sau al meu?
Si mi-e atat de dor
De cine?
Numai tacand,
Cu ochii-nchisi, cu dintii stransi,
Mai pot sa te distrug
Cu greu
In mine.

Ana Blandiana

Cu respect,