Traim Colectiv, si uneori, murim Colectiv (ep.1)

Motto: „Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul. … Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.” (Deuteronomul)

Vineri 30 octombrie 2015, in ajun de sarbatoarea satanica Halloween, in Romania, in clubul „Colectiv” din Bucuresti, in timpul unui concert al trupei rock „Goodby to Gravity”, care isi lansa un nou disc intitulat ”Mantras of War” (Mantrele razboiului), cu melodia vedetă: ”The Day We Die” (Ziua in care murim) care se  pare ca era interpretata cand a pornit incendiul, au murit pana acum, 51 de tineri, iar multi altii sunt in spitale, in stare grava, foarte grava sau mai putin grava. Sigur ca aceasta tragedie, a dus si duce la multe speculatii si interpretari de tot felul. Vuieste tot internetul, blogosfera, televiziunile, presa, etc. Eu nu scriu acest post ca sa-l apar, sa-l scuz sau sa-i tin palma lui Dumnezeu. Este major de mult, si poate sa faca asta si singur, si fara ajutorul meu. In fapt, a si facut-o, cu mult timp in urma, prin Isus Hristos, Fiul Sau. Trebuie numai sa-l credem, daca vrem, nu este obligatoriu. Este optional, facultativ, benevol sau cum vreti sa mai spuneti. Prin acest post, vreau sa scot in evidenta altceva. Vreau sa arat celor care vor pune la minte si la inima argumentele, o alta fata a celor intamplate, mai aproape cred eu, de adevar. De ce cred asta, am sa va spun in cele ce urmeaza.

Club „Colectiv”, un nume parca predestinat, ca sa ne spuna, ca sa ne reaminteasca, ceva, ceva foarte important pentru noi toti: traim COLECTIV, adica toti, pe planeta Pamant. COLECTIV trebuie sa ne ajutam unii pe altii, sa ne toleram unii pe altii, sa ne invatam unii pe altii, sa ne ingrijim unii pe altii, chiar daca unii suntem rockeri, satanisti, rockeri satanisti, credinciosi, egal ce religie, atei sau liber cugetatori. Nu conteaza asta! Ce-ar fi daca medicii crestini ar spune ca ei nu trateaza rockeri satanisti sau daca medicii rockeri ar spune ca ei nu trateaza crestini?! Ar fi inuman! Ar fi ilogic, ar fi catastrofal! Nu putem sa traim asa! Nu putem sa traim, decat COLECTIV, si uneori sa si murim COLECTIV, ca in cazul acesta, si in multe altele. Am citit multe postari pe bloguri despre cele intamplate. Am vazut multe puncte de vedere pertinente, dar si extrem de multe aberatii, in mediul online. Facebook-ul este oglinda cea mai buna a felului in care gandesc oamenii. Toti cei care il detesta pe Dumnezeu, ii ridica in slavi pe rockeri, deveniti dintr-o data minunati, geniali, etc… si ii demonizeaza, ii dispretuiesc pe crestini, iar cei care sunt de partea lui Dumnezeu, dar sunt extrem de prosti si de indobitociti de catre bisericile lor, acrediteaza ideea, ca era numai normal sa se intample tot ceea ce s-a intamplat in Colectiv, ca o urmare fireasca a iubirii rockerilor fata de Diavol. Putini crestini au vazut corect lucrurile petrecute la Clubul Colectiv, si au avut compasiune, intelegere si impreuna simtire, fata de tot ceea ce s-a intamplat acolo. Unii „cre(s)tini”, nu putini, chiar au zambit satisfacuti, ca satanistii au fost prajiti putin de Dumnezeu. O ineptie fara de margini! Dumnezeu nu este piromanul de serviciu al omenirii. Asasinul din clubul Colectiv, a fost Diavolul, nu Dumnezeu. Apoi, vreau sa vedem si reversul medaliei, ca sa avem adevarul complet. Daca ardea o biserica, eu nu am nici cea mai mica indoiala, ca destui rockeri (chiar si unii dintre cei aflati in Colectiv) sau atei, liber cugetatori, ar fi facut ca si simpatizantii indobitociti ai lui Dumnezeu, adica ar fi zis ca Dumnezeu este o panarama, un sadic, un nenorocit, un criminal, care isi lasa copiii sa arda de vii, si ca bine au patit fraierii care cred si se incred intr-un astfel de Dumnezeu asasin. Daca sunteti corecti, trebuie sa admiteti ca asa este si asa ar fi fost.

Vreau sa cititi acest text de mai jos, un text care a circulat mult pe internet. El spune multe, cel putin mie, despre cele intamplate, despre Dracu’, despre Dumnezeu, despre lume, despre viata, si despre moarte.

Violeta Maria Naca – Asistenta pe Salvare

„Ne-am dus senini. Credeam că e un incendiu banal inițial, continuă, am fost al doilea echipaj la fața locului. Apoi au venit pompierii agitați. Primele două victime. Totul era ca un coșmar. Mergeau, urlau, se târau. Tineri desfigurați. Urlau mulți. Eram două salvări. Una dintre victime, erau o tânără, rănită grav. Țipa la mine să venim mulți. Mă implora. Spunea că sunt 300 de tineri, arși, călcați în picioare. Am implorat plângând pe cei de la dispecerat că sunt sute de oameni arși. Plângeam. Săreau arși pe mine, urlau. Voiau să intre mulți în ambulanțe. Și nu puteam să plecăm cu fata rănită grav. Nu se dădeau din drum.

Abia atunci s-a dezlănțuit coșmarul. Au venit alți patru grav răniți. Izbeau în mine. În salvare. Le curgea pielea, carnea. Acum plâng. Urlau să îi iau, să nu îi las în urmă. Am implorat dispeceratul să aducă mai multe ambulanțe, că e haos. Să vină poliția. Rupeau jacheta de pe mine.

Apoi, a venit un pompier, avea o tânără de 18 ani, arsă pe 98% din corp, mă implora cu lacrimi de erou: Ia-o mai repede din brațele mele. Doamne, cât de tânără e! Salveaz-o! Am și eu o fată acasă!. Mi s-a făcut rău. Veneau mulți, mulți de tot. Erau îndesați în salvări. Civili urlau, tineri răniți trăgeau de doctori, aproape smulgându-le hainele. Implorau să fie ajutați, să fie salvați. Se aruncau în fața ambulanțelor. Dădeau cu pumnii în ambulanțe.

Am urme de piele arsă, pe mine, pe echipament. Pompierul șef plângea în hohote. Era în șoc. Țipa: De ce, Doamne?. Tânără arsă nici nu mai avea haine pe ea. Apoi am intrat urlând la Colțea, cu patru răniți grav. Țipam să vină toți doctorii, că e carnagiu. Toată lumea era în stare de șoc. AM VĂZUT IADUL!

…………………………

Mai era un copil de doar 16 ani! 16 ani! A plâns echipajul la resuscitarea lui. Nu se îndurau. Apoi l-au adus pe fratele lui, pe brațe, la mine. Era grav, era ars tot. Avea ochii umflați și roșii, plângea. Întreba: Sunt rău? E grav?.

Apoi au adus altul. Era 70%. Plângeam. Cădea carnea de pe el. Întreba dacă mai trăiește. Dacă e grav. Era aproape de comă. Îi curgeau lacrimi din ochi, cu sânge. Îmi spunea să îl țin de mână. I-am spus că am un băiat de-o seamă cu el. Mi-a răspuns: Mami, n-o să mor, nu? Încă ieșea fum din el.

Tulburator acest text! Tulburator, emotionant, dar si plin de speranta, pentru voi dragi rockeri, atei, liber cugetatori sau ce mai sunteti voi, si am sa va explic de ce cred eu asta.

In muzica rock, si nu numai, este tare, este cool, este „cultura”, este mesaj, ca sa sfidezi viata, sa faci elogii mortii, intunericului, distrugerilor de tot felul, sa-l iei la misto pe Dumnezeu, sa-l ridiculizezi, sa-i batjocoresti simbolurile, sa te doara-n cur de El, sa cochetezi cu Satana, si chiar sa te inchini lui Satana. Asta cand esti in viata, cand inca o mai ai, cand vezi zilnic lumina zilei, si te bucuri de tot ce vezi cu ochii, dar cand suflul mortii iti da tarcoale si iti ajunge in ceafa, te agati cu disperare de ea, de viata, asa cum au facut multi in clubul Colectiv, si dincolo de el. Viata, este tot ce ai. In acele momente, parca nu te mai doare-n cur de ea. Parca este totusi pretioasa, interesanta, si de dorit, nu-i asa?! Nu-ti mai arati muschii in fata mortii, nu o mai sfidezi, nu o mai invoci, si nu o mai doresti pentru tine, si pentru altii, ci fugi de ea. Fugi cat poti tu de repede si de bine. Fugi de moarte, si vrei sa te agati de viata, cu disperare, cu orice pret! Claci peste altii sau te agati de salvari. Agatatul de salvari, mie asta imi spune dragi rockeri, si asta ma bucura nespus! Agatatul de salvari, inseamna agatarea de viata! Iar agatatul de viata, constient sau nu, inseamna agatarea de Dumnezeu, care este proprietarul si datatorul vietii. Asta inseamna ca nu este totul pierdut! Asta inseamna ca mai aveti o sansa sa va reveniti, sa intelegeti, sa traiti. Asta inseamna ca doar bluffati de cele mai multe ori, toti cei care va jucati cu moartea si invocarea ei, dar si cu fortele din spatele ei. Numai ca fortele intunericului nu glumesc. Agatatul de salvari, demonstreaza ca nu toti credeti cu adevarat in ceea ce cantati sau ascultati. Ca nu toti sunteti simpatizanti ai Satanei. Ca nu va doriti moartea cea atat de des invocata si adorata in muzica rock heavy metal, death metal, thrash metal, etc. Si mai inseamna ceva mult mai important, ca exista sansa, ca exista momente, constiente sau inconstiente, in care va doriti sa nu mai fiti carne de tun pentru Dracu’. Exista sansa de a va treziti la realitate, sa ganditi, sa puneti in balanta binele si raul, viata si moartea. Asta inseamna ca mai sunt sanse, ca mai sunt sperante sa va salvati din mainile criminalului, din mainile mincinosului, din mainile ticalosului de Dracu’, intaiul si cel mai mare si crud criminal din Univers. Dragi rockeri, nu puteti sa negati ca sunt rockeri care se inchina lui Satan. Nu puteti sa negati asta! Ati deveni mincinosi si extrem de penibili, nu-i asa?! Iata imagini din Clubul Colectiv, care sunt fara tagada in deplina armonie cu satanismul, impotriva crestinismului, iar o formatie rock, batjocoreste fara doar si poate, tot ceea ce este crestin. Deci toti cei care sustineti ca anumite manifestari rock, nu sunt nicidecum satanice, imi jigniti inteligenta mie, si multor altora! La Club Colectiv, asa cum a spus si asistenta medicala care a ajuns acolo, a fost o bucatica de IAD. Nu am nici cea mai mica indoiala! Ca unii au cazut ca prostii in aceasta capcana satanica, este alta discutie, pe care o vom purta in episodul urmator.

El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar” (Ioan)   Mai multe despre Satana, cine este el si ce face el, puteti sa cititi aici, daca aveti curiozitatea sau sunteti interesati.

Exista o vorba in popor: „Nu te juca cu focul, ca te arzi.” Nu va jucati cu Dracu’ dragii mei, nici macar in gluma, ca nu o sa stiti niciodata unde duce aceasta „joaca”. Te poti arde la propriu, dar si la figurat. Dracu’ nu iarta pe nimeni. Dracu’ nu are prieteni. Dracu’ ne vrea morti pe toti, deopotriva, fie ca suntem satanisti de-ai lui, fie ca suntem crestini, fie ca suntem atei sau ce mai vrem noi. Sa nu uitati niciodata asta! Este esential. Nimic nu-i place mai mult lu’ Dracu’, decat crima, moartea, sangele, suferinta, dezastrul, uciderile de tot felul. Este delectarea lui suprema! Dracu’ nu iubeste pe nimeni! Dracu’ se iubeste doar pe el, pentru ca in el a aparut mandria, infatuarea, egoismul, dispretul, iar toti ceilalti, pot sa crape! Asta isi doreste Dracu’, si asta ne spune Dumnezeu in Biblie, despre Diavolul, Satana, Dracu’.

Draga rockerule, nu vreau sa fiu ipocrit cu tine, eu nu pot sa vin cu tine la concertele la care mergi tu, ca cel din clubul „Colectiv”, pentru ca nu-mi plac, nu rezonez cu asa ceva, nu ma intereseaza asa ceva, si nici eu nu am sa te chem vreodata la vreo biserica, pentru ca nu cred in niciuna, si nici nu prea le frecventez. Probabil ca nici tu, dar, daca eu iti spun ca in muzica rock, si nu numai, este prezent si Satana in multe feluri, nu-ti spun asta ca sa te ridiculizez, ca sa te batjocoresc, ca sa te minimalizez sau ca sa te injosesc. Nu fac nimic din toate acesta. Te avertizez doar, pentru ca imi pasa de tine, de prezentul, dar si de viitorul tau, pentru ca esti un om ca si mine, traitor pe aceasta planeta belstemata, usor prostibil, ca noi toti. Nu este nimeni mai breaz. Traim COLECTIV, pe aceeasi planeta. Daca eu nu vin la concerte rock, iar tu nu vii la biserica, ne putem intalni totusi la o bere sau la un vin bun, fara sa ne injuram sau sa ne spargem capetele, fara sa ne jignim sau sa ne amenintam. Sper ca se poate. Putem eventual, daca vrem, sa discutam despre ce ne uneste, dar si despre ce ne desparte, chiar daca dupa despartire, nu ne vom schimba parerile, sau poate da. Important este sa nu ne uram! Sa nu ne dispretuim reciproc, sa nu ne dorim raul reciproc. Eu nu te urasc, nu-ti vreau raul. Vreau doar sa stii ceva, si atat. O informatie. Nimic altceva. Nimic mai mult. Restul depinde doar de tine. Probabil ca si tu vrei acelasi lucru: sa-ti cunosc muzica si preocuparile sau poate ca nu vrei nici asta. Important este ca niciunul dintre noi, sa nu fie prostit de Dracu’, cel care ne vrea raul la amandoi. Dracu’ nu iubeste pe nimeni, nu uita asta. Dracu’ ne vrea morti pe toti. Si pe mine, dar si pe tine, care cu stiinta sau din naivitate, il celebrezi, i te inchini, si ii canti cantece. Apoi, satanisti sunt cu duiumul si in bisericile crestine, nu numai in lumea rock sau la concertele rock. Lumea este plina de satanisti dragii mei. Satanisti sunt si in guverne, si in politie, si in armata, si in servicii, si in spitale, si in scoli, si in sport, si in alte genuri muzicale, dar si in biserici, moschei, temple, sinagogi, adica in toate religiile lumii. La fel de imbecila, este ideea din capul multora, ca rockerii sunt niste incuiati, niste drogati, niste betivi ordinari, etc. Va reamintesc tuturor celor care ganditi asa, ca drogati, betivi, etc.. sunt si la Casa Alba, si in guverne, si in biserici, si in armata, politie, servicii, tribunale, spitale, arta, sport, in toate religiile lumii, etc… dar si in alte genuri muzicale. Asistenta de pe salvare, a avut dreptate cand a spus ca a vazut Iadul. Ea nu a vazut Iadul, ci a vazut doar o bucatica de moarte a doua, despre care am scris aici: Moartea intai si Moartea a doua (ep.2), moarte de care vor muri toti cei pierduti. Exact asa, adica in acest fel, ca la Colectiv, or sa sfarseasca cei pierduti, adoratorii, inchinatorii, si slujitorii Satanei. Nu va doresc sa traiti aceasta experienta, si nici nu vreau sa spun ca toti cei care au murit in clubul Colectiv au fost inchinatori ai Satanei, ca sunt pierduti, etc. Este treaba lui Dumnezeu sa faca asta, nu a mea. Cu Dracu’ nu este de joaca. Nu te joci cu cel mai periculos criminal din Univers. Nu am nici cea mai mica indoiala, ca cei mai multi rockeri din Colectiv, au fost doar carne de tun pentru Dracu’, si ca foarte putini stiau cu adevarat ce fac acolo. Asa este totdeauna. Exista foarte putini initiatii care chiar stiu ce fac, iar grosul de novici, de fraieri, pun botul ca prostii, si sunt victime sigure. Asa-i pestet tot in lumea aceasta.

Si apropo de acest nefericit Halloween, sincer, eu nu am sa inteleg niciodata, cum cineva matur, poate sa-si invete copiii sa indrageasca, sa iubeasca, sa aprecieze MOARTEA, URATUL, GROTESCUL, SINISTRUL, PUTREFACTIA, CRUZIMEA, VIOLENTA, CRIMA, SANGELE, MUTILAREA, FRICA, GROAZA, etc… Adica tot ce este mai urat, mai intunecat, mai salbatic si mai violent in natura umana, si in lumea aceasta, tot ce este diabolic, satanic. Cum poti sa „sarbatoresti” asa ceva?! Dar… Fiecare este liber sa aleaga ce vrea sa faca cu/in viata lui si a copiilor lui. Nu pun pe nimeni la zid, nu afurisesc pe nimeni, nu dau lectii nimanui, dar eu cred cu tarie, ca este o mare, o enorma imbecilitate sa faci asa ceva, chiar si daca esti ateu!

„Ma bucur pentru că macar o noapte pe an, părinții creștini își lasă copiii să se închine Diavolului.” (Anton LaVey- fondatorul Bisericii sataniste)

  • „Doresc Eu moartea pacatosului – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui, si sa traiasca?”
  • „Spune-le: „Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca.” (Ezechiel)

Dragi prieteni si neprieteni, va rog sa va ganditi putin la toate acestea. Fara prejudecati, fara resentimente, fara ranchiuni inutile. Doar sa ganditi. Sa nu treceti repede. Sa nu fie doar un alt text citit pe fuga, din care sa nu va ramana nimic in minte. Sa nu ne mai grabim spre moarte! Sa ne luam un ragaz, ca sa ne depasim ignoranta. Sa ne luam un ragaz, ca sa renuntam la ignoranta. Sa ne luam un ragaz, ca sa ne lepadam de ignoranta. Sa ne luam un ragaz, si sa gandim. Sa punem in balanta. Daca este si asa?!

In episodul urmator, o sa vedem cum Diavolul, Satana, Dracu’, este si in biserici, in BOR, dar si in altele, in toate, in toata muzica, in politica, in presa, in media in general, in cultura, in sport, in scoli, pe Facebook, nu numai in rock sau in Colectiv. O sa mai vedem ca Dumnezeu iubeste si pe satanisti, la fel de mult ca pe crestini. O sa mai vedem multe alte lucruri interesante. Avem multe de inteles, daca vrem…

Poate ca acest post este scris un pic „haotic”, poate ca ma repet uneori, dar nu-i nimic, vom pune lucrurile in ordine, in episodul urmator.

Trebuie sa vedem, sa intelegem, si sa spunem care este adevarul, indiferent daca ne place sau nu ne place, pentru ca nu-i asa…

Tacerea Ucide

(va urma)

Cu respect,

Reclame

New MARIZA la Bucuresti

Motto: „FADO, Patrimoniu Imaterial al Umanitatii”

Aseara, 15 Mai 2014, am fost sa o revad pe Mariza, care dupa 4 ani, a revenit la Bucuresti pentru un nou concert, in cadrul turneului „Mariza World Tour 2014„. Ce repede au trecut 4 ani! Asa cum am promis dupa ultimul ei concert la Bucuresti, din noiembrie 2010, cum ca am sa merg sa o revad daca mai vine la Bucuresti, concert despre care acum 4 ani am scris AICI, am fost joi 15 Mai, la Sala Palatului, sa o revad pe Mariza, dupa acesti 4 ani scursi atat de repede. Am descoperit cu surprindere, o… NEW MARIZA. O alta Mariza. Mariza nu a mai cantat ca acum patru ani. Mariza a fost alta. O New Mariza, adica un pic mai vivace, mai saltareata, mai plina de viata in tot ceea ce a facut ea pe scena, inclusiv cu cantecele. Aproape totul a fost reinterpretat. A aparut in 2014 la Bucuresti, o Mariza mai… comerciala, mai „rock”, mai fara… emotie transmisa, asa cum bine a remarcat Carmen, sotia mea. O astfel de Mariza prindea contur in fata noastra. DA, acestui spectacol, i-a lipsit emotia, adica sufletul! Vocea Marizei: impecabila, superba, unica. Tinuta scenica, la fel. Interpretarea… in unele momente, cam putine din nefericire, superba, minunata, iar in multe altele, cam prea „fortata” pe alocuri, prea „vivace”, cu accente prea tari pe anumite pasaje si cuvinte ale pieselor, accente care mie nu mi-au placut deloc. Acest vivace, acest saltaret putin prea apasat, dupa gustul meu, aceste accente putin prea tari, dupa gustul meu, au facut ca emotia si farmecul fado-ului marizian de acum 4 ani, sa paleasca, sa dispara in mare parte. Sa nu mai fie acelasi. Nici emotia, si nici fado-ul. Eu asta am simtit, in ciuda catorva momente memorabile, ca acela in care Mariza a cantat fara microfon, si se auzea foarte, foarte bine, in Sala Palatului, care dupa cum se stie, este o sala surda, adica fara rezonanta, totul bazandu-se doar pe amplificare. Ei bine, in aceasta sala surda, Mariza a cantat minunat FARA MICROFON, o parte dintr-o melodie. O performanta extraordinara. Vocea a sunat perfect.

Mariza.jpg

Spectacolul a inceput la ora 20.10. Se stie ca romanii vin greu la spectacole. Se lasa asteptati. Adica nu prea sunt punctuali. Prima melodie din spectacol s-a auzit destul de prost, atat vocea cat si instrumentele. Probabil ca nu era reglajul bun. Apoi, la urmatoarea melodie, totul s-a reglat, si a fost mult mai bine. Mariza a inceput sa cante si sa povesteasca. Prea mult cred eu. Prea multe povesti, si prea multa interactiune cu sala. Era foarte vie, foarte vioaie, foarte pusa pe povesti. Nimic rau mi-am spus. Un pic de veselie, de ritm mai alert, nu strica niciodata intr-un concert de fado. Dar lucrurile au continuat cam in acelasi fel, aproape tot concertul, cu mici exceptii. Mariza ne-a spus ca in acesti 4 ani de cand nu ne-am mai vazut, au avut loc cateva schimbari importante in viata ei. S-a casatorit si a devenit mama. Frumos! De aici pofta aceasta de viata si de vorba in plus?! Poate da, nu stiu, dar nu a fost benefica pentru stilul ei, si pentru economia concertului. Sigur ca in acest punct, poate sa mi se spuna ca este chestie de gust. Ceea ce nu-mi place mie, poate sa placa altora. De acord. Asa este. Dar eu cred ca Mariza de data aceasta, a dus lucrurile putin prea in extrem, spre comercial chiar. A fost prea fusion stilul abordat. Un fusion care a ucis cumva fado-ul si spiritul lui, emotia transmisa de acel fado, hai sa-i spunem clasic. Nu vreau sa se inteleaga ca asi fi vrut sa ascult toata seara numai niste tanguieli dramatice, numai cantece de dor si jale, numai balade triste si lacrimogene. Nu! Nu despre asta este vorba. Pot sa inteleg in muzica Marizei influentele africane, ea fiind nascuta in Africa, arabe, etc.. Pot sa inteleg influentele braziliene si tot felul de alte influente. Dar… dar, fado-ul, este si trebuie sa ramana fado. Chiar daca putin mai mult sau mai putin influentat, colorat, imbogatit mai mult sau mai putin, tot fado trebuie sa fie, ori aseara nu am mai avut senzatia ca sunt la un concert de fado, ci poate la unul gen: „Buena Vista Social Club”. Stiu, exagerez putin, dar o fac ca sa ma intelegeti. Sincer, am plecat putin dezamagit de la acest concert. Am plecat neemotionat. Ne uns pe suflet. S-a abuzat de relatia cu publicul. Prea mult a fost implicat publicul in concert, iar dupa gustul meu, la concertele de fado, asta nu prea merge. Mai putin era mai bine. De aceea am si spus ca a fost impins spre comercial tot acest spectacol. Dialogul si cantatul permanent aproape, impreuna cu sala, publicul, a rupt acea atmosfera vrajita creata de fado. Accentele despre care vorbeam, au facut acelasi lucru: au indepartat vraja, magia, emotia. Nu am mai simtit marile, aroma vinurilor, a tavernelor, oceanul, iubirea, tristetea din fado. Am auzit prea mult si prea des publicul, accentele din cantece, cuvintele apasate, si povestile dintre ele. Aproape toate interpretarile pieselor arhicunoscute, au fost altfel, in stilul descris mai sus. Piese ca „Primavera”, „Terra”. Regula de aur in fado, celebrul „Silencio, que se vai cantar o fado!” (Liniste, se va canta fado!) nu a mai fost de actualitate la Bucuresti, pe 15 Mai 2014, la Sala Palatului. A fost doar un show, putin mai altfel.

Cam aceasta a fost si este impresia mea dragilor, care veti citi aceste randuri, prieteni sau neprieteni. Stiu ca sunt cativa fani ai Marizei, care, din cand in cand, citesc acest blog, pe acest subiect, iar daca au fost la concert, m-ar interesa sincer si parerea lor, pe care asi vrea sa o am in comentarii, daca se doreste. Vreau sa vad daca senzatiile mele au fost si senzatiile lor. Sa fie obiectivi. Sa nu fie fani cu orice pret, daca intelegeti ce vreau sa spun. Adica sa trecem cu vederea ceea ce nu este bine, de dragul artistului indragit. Pe mine, de data aceasta, Mariza m-a dezamagit un pic. Un pic mai mult. Pe voi?! Ati plecat emotionati de la acest concert?!

Concertul s-a incheiat la ora 22.15, si… surprinzator, cel putin pentru mine, publicul nu a mai vrut niciun bis! Nu a insistat deloc ca Mariza sa revina pe scena! Mie nu-mi venea sa cred ca s-au lasat asa de usor! Cum sa se incheie un concert, fara macar un bis?! Au fost cateva tentative firave de aplauze prelungite, dar care s-au stins rapid. Oare de ce nu s-a bisat?! Nu stiu.

Asa a cantat Mariza la Bucuresti, in majoritatea timpului, pe 15 Mai 2014, si este cumva un exemplu audio-video, a ceea ce am spus pana acum in cuvinte. Spun, cumva, pentru a fost si mai rau uneori, in timpul concertului. Clipul de mai jos, este chiar din concertul de la Bucuresti, din 15 Mai 2014.

 

Aceasta este Mariza care imi place mie:

 

Presa din Romania, penibila ca de obicei, a prezentat si a promovat anost si sablonard acest eveniment. Daca veti da o cautare pe net, veti gasi acelasi text insipid, inodor, incolor, repetat peste tot. Anuntul despre concertul Marizei, este un penibil copy-paste, peste tot pe net. Jalnic! Cu toate acestea, a fost SOLD OUT. Adica toate biletele au fost vandute. Asta e de bine. Sala Palatului din Bucuresti a fost arhiplina.

Sala Palatului Mariza poză (2)

poză (3)

poză (4) poză (5) poză (6) poză (9) poză (11)

poză

Diana Krall la Bucuresti

Aseara, duminica 30 iunie 2013, am fost la Sala Palatului pentru a o vedea si a o asculta pe Diana Krall, una din marile voci ale jazz-ului mondial. Diana Krall, isi promoveaza printr-un turneu international, noul album „Glad Rag Doll” , album pe care l-am si cumparat. Programul turneului puteti sa-l vedeti aici. Aseara, Diana Krall a fost la Bucuresti.

Poster Diana Krall 2013

Concertul a inceput cu 15 minute intarziere, nu stiu de ce, adica la ora 20 si15 minute, in loc de ora 20.00. La ora 20 si15 minute, a intrat pe scena Salii Palatului din Bucuresti, impreuna cu alti cinci muzicieni, Diana Krall, una dintre cele mai mari dive ale jazz-ului mondial, si una dintre marile voci ale jazz-ului timpului nostru. Impreuna cu cei cinci muzicieni de exceptie, Diana Krall, ne-a incantat ploioasa seara de duminica, 30 iunie 2013, si intamplator sau nu, sigur ca nu, multe din melodiile cantate de ea in concert, au avut ca tema… ploaia. Cantareata a si glumit pe seama ploii cazuta non stop in Bucuresti, spunand ca se simte exact ca acasa, deoarece la ea, in British Columbia, Canada, de unde este originara, ploua la fel de mult, cum a plouat la noi duminica. Iata una dintre melodiile „ploioase” din concert, superba, of course!

Au fost momente senzationale, cand muzicienii de exceptie care erau pe scena cu Diana Krall, au creat momente de virtuozitate personala, fantastice. Rar auzi asa ceva. Foarte, foarte tare a fost momentul cand unul dintre muzicieni a cantat la vioara ca la chitara electrica. A fost ceva….. rar auzibil.

diana-krall-sala-palatului-bucuresti-2013-glad-rag-doll BAND

Aceasta este o fotografie cu Diana Krall, si band-ul cu care a cantat la Bucuresti, pe scena Salii Palatului. Mai multe fotografii foarte frumoase de la acest concert, puteti sa vedeti aici.

Pacat ca sala nu a fost chiar plina, plina. Asa cum bine se stie, romanii nu sunt mari amatori de jazz. Diana Krall a fost super. Cu un decor simplu, adica deloc, si cu o mana de muzicieni foarte buni, si fara fite in cap, Diana Krall ne-a daruit o seara minunata. Muzicienii prezenti pe scena erau foarte degajati, foarte naturali, aveau partiturile pe jos, o parte dintre ei, si s-au comportat toti, de parca erau impreuna cu spectatorii, intr-un grup de prieteni, carora le cantau din placerea pura de a canta, fara multe fandoseli inutile. Totul a fost foarte tare! Mie mi-a placut ! Merci Diana Krall !

diana-krall-sala-palatului-bucuresti-2013-glad-rag-doll EA

Fotografiile: Daniel Robert Dinu / iConcert.ro

In incheierea acestor mici impresii de la concert, mai postez o melodie minunata, cantata si ea in concert, ca si cea postata mai sus, in acest post. Enjoy!

Cu respect,

Randament… Falcao

Randament: Raport dintre efortul depus și rezultatul unei acțiunii. (DEX)

Finala Europa League Bucuresti 2012 poate sa poarte acest nume: RANDAMENT Falcao. Falcao a fost maxim, a fost sclipitor, a fost genial si a avut randament maxim. „Profesionistii” fotbalului romanesc nu au putut sa vada asta, acum cativa ani, cand aceste Falcao, ar fi putut sa ajunga la o echipa de club din Romania. Romanii, datorita mentalitatii lor, nu pot sa-si puna tinte inalte, pentru ca nu le vad, si nu cred in ele. Nu pot sa-si depaseasca conditia de mici gainari, obisnuiti cu meciuri trucate, jucatori si arbitrii cumparati, jocuri de culise, si mahala cat cuprinde. De aceea nu pot sa vada astfel de jucatori ca Falcao. Nu le pot vedea talentul si potentialul de ascensiune viitoare, pentru ca gainaria, minciuna si hotia, nu vor face niciodata performanta. Ori ei asta cauta.

S-a scris mult in presa romaneasca despre frumusetea acestor zile cat suporterii spanioli ai ambelor echipe s-au aflat la Buburesti. Bucurestenii au putut sa vada ce inseamna civilizatie, normalitate, bucuria de a trai, de a te bucura de sportul preferat fara injuraturi, bate in cap si razboi cu jandarmii. Au putut sa vada cum suporterii ambelor echipe petreceau impreuna band vin sau bere, vorbind, colindand orasul in liniste si pace, simtindu-se bine impreuna, traind impreuna frumusetea si bucuria acestui eveniment. Nici dupa meci nu s-a batut nimeni cu nimeni, nu s-a injurat nimeni cu nimeni. Ciudat ! Foarte ciudat pentru noi romanii. Nu s-a auzit nimic de muie, de sa moara unul sau altul, si toate mizeriile din repertoriul si comportamentele imbecile care ne-au indepartat pe noi oamenii civilizati, de stadioane, ca de niste locuri abjecte si periculoase. Eu nu cred ca vom invata prea curand lectia spaniola. Eu am fost efectiv bucuros si fericit sa-i vad pe spanioli la Bucuresti, iar dupa plecarea lor, orasul a redevenit imediat la fel de trist si de apasator. Despre aceasta atmosfera destinsa, normala si civilizata vorbesc eu pe acest blog, de fiecare data dupa ce revin in tara din strainatate. De cate ori revin in tara, imi dau seama cat de bolnavi suntem, ce societate si conducatori bolnavi avem, ce media bolnava avem si ce viata trista si frustranta ducem. In ce stres idiot traim, fara bucuria vietii simple si civilizate, ci doar cu bucuria exceselor. Noi romanii nu ne mai bucuram decat de excese. Excese de silicoane, excese de violenta, excese de bautura, excese de neamprostie, excese de bogatie, excese de masini, excese de parvenititsm, excese de proasta crestere, excese de chiloti si de buci la vedere peste tot, excese de hotie si de minciuna, excese de aur, excese de divertisment, excese de crime, excese de politica, excese de scandaluri, excese de tradari, excese de cantaciosi si cantacioase, de „top modele” si de curve, exces de manele, de mici si de bere, excese de tot felul, care ne-au facut viata un calvar. Bucuria normala si simpla a disparut la noi romanii. Suntem bolnavi de excese. Suntem bolnavi.

Spuneam ca m-am simtit foarte bine zilele acestea si nu am mintit deloc. M-am bucurat ca si bucurestenii mei au fost civilizati si au facut fata situatiei. Nu au avut incotro probabil. In fata acestui val de normalitatea simpla, probabil ca s-au simtit coplesiti si nu au mai facut lucrurile pe care le fac in mod curent. Puterea unui exemplu in masa a fost probabil copelistoare. Jos palaria mea alba pentru acesti minunati spanioli. Pe langa aceasta bucurie a resusitei acestui eveniment care ne-a mai spalat rusinea europeana si mondiala, nu pot sa nu am si un regret fata de toate acestea. Care este regretul meu ? Acela ca pentru noi romanii, autoritatile statului nu fac toate aceste eforturi ca totul sa fie bine si sa iasa impecabil. Pe noi, cetatenii Romaniei, autoritatile tarii noastre nu ne trateaza cu acelasi respect cu care i-au tratat pe cetatenii spanioli veniti in tara noastra pentru aceste eveniment, Finala Europa League Bucuresti 2012. De noi isi bat joc zilnic, ora de ora, secunda de secunda, toate zilele vietilor noastre. Pe noi nu ne iau in serios, si ne trateaza ca pe niste animale bune doar de votat, de manipulat, de mintit si de furat, iar in final de ucis la poarta spitalelor inchise. Noua nu ne fac drumuri civilizate, nu se dau de ceasul mortii sa faca lucrurile cum trebuie, ca sa ne fie si noua bine, asa cum le-a fost spaniolilor. Sa ne fie bine tuturor, inclusiv lor. Conducatorii Romaniei nu pun toate autoritatile statului si resursele statului la bataie, astfel ca cetatenii acestei tari sa aiba sentimetul ca sunt respectati si ajutati sa traiasca civilizat, ca si spaniolii veniti la Bucuresti. Pentru noi nu fac nimic din ceea ce au facut pentru spanioli. Stiti de ce ? Pentru ca pe noi nu ne iubesc si nu ne respecta. Dar stiti de ce nu ne iubesc si nu ne respecta ? Pentru ca noi cei multi, facem excesele de care am vorbit mai sus, si de aceea i-am tolerat si ne-am multumit cu putin, pentru ca suntem exact ca ei. Am avut mentalitatea de curva de centura si de parcare de tir. Noi nu am vrut sa fim respectati. Am uitat ca respectul se castiga nu se impune. Am tolerat prea multi ani sa fim mintiti, sa fim furati, sa fim manipulati fara sa avem nicio reactie, in timp ce noi insine, faceam aceleasi lucruri ca si ei: minteam, furam, curveam, etc. Cand am avut in sfarsit o reactie, au facut si ei pasul inapoi. Vezi cazul Raed Arafat. Pana atunci, nu. Respectul se castiga, nu uitati asta. Daca in momentul cand si-au batut joc de noi prima oara, in loc sa dansam imbecilul dans al pinguinului, pe care eu il detest din ficati, considerandu-l dansul neputintei si al imbecilitatii romanesti, am fi fost un milion de oameni la ei la usa, la palate, altfel ar fi stat lucrurile, dar noi nu am facut asta. O natiune, un popor, trebuie sa-si castige respectul in tara lui si in lume, prin valori, prin comportament, prin reactii la minciuna, hotie, nedreptate, manipulare, etc… Sa invatam aceasta lectie daca putem, altfel vom ramane doar niste barbari tolerati intr-o Europa civilizata. Nu pacalim pe nimeni dragii mei, nu va faceti iluzii ca strainii nu vad cine suntem cu adevarat, atat noi ca popor, cat si conducatorii nostri.

Sa ma intorc la meci. Am tinut cu Bilbao, din acel sentiment de stima pentru cum isi gandesc acesti basci prezentul si viitorul. Pentru faptul ca vor ca ei si numai ei sa castige ceva, fara ajutor dinafara. Mie imi place asta. Nu sunt impotriva internationalizarii echipelor de fotbal, dar trebuie sa recunoasteti ca ceea ce fac acesti basci este special si mie imi place. Au pierdut in fata vedetelor internationale de la Madrid, dar au ajuns singuri, pe puterile lor, in finala. Nu este putin lucru asta. Felicitari Bilbao, felicitari Madrid. A fost un specatacol foarte frumos. Al suporterilor, al fotbalului de buna calitate, al atmosferei, al civilizatiei. Bravo tuturor, inclusiv romanilor nostri care au facut tot posibilul ca sa iasa bine acest eveniment. Deci se poate. Faceti si pentru noi romanii, acelasi lucru ca sa aveti respectul nostru.

Spania si RANDAMENT Falcao, RESPECT !

Cu respect,

ADAMO, in concert la Bucuresti

Motto: „Adamo, le tendre jardinier de l’amour” (Jacques Brel)

In 1964, Adamo vindea in Franta mai multe discuri decat „Beatles”. A cantat de multe ori la „Olympia”, celebra sala de spectacole din Paris. Acesta este artistul despre care vorbim aici, astazi. Sa intram putin in atmosfera concertului, cu cateva fotografii si filme.

 

Prietena mea Mako, cu putin timp inaintea inceperii concertului.

Acum am sa va arat momentul in care Mako primeste autograful de la Adamo, pe cartea scrisa de el „Le souvenir du bonheur est encore du bonheur„.

Iata autograful pentru Mako, de la Adamo !

 Acum va prezint si cateva filmulete de la concert. Autor si vocea care se mai aude cantand din cand in cand, Mako !

Mako ii ofera un buchet de flori lui Adamo, in timpul concertului.

Acesta este omul, artistul, poetul, cantaretul, care la 68 de ani, dupa o operatie pe cord deschis si un atac cerebral, canta si danseaza la Bucuresti, pe scena Salii Palatului, timp de peste 2 ore, LIVE ! Jos palaria Salvatore Adamo ! Esti un artist adevarat, care nu-si minte publicul ! Adamo, ca si altii din generatia lui, este o legenda vie ! Cantaciosii nostri, nu toti, dar majoritatea, obosesc si cand fac playback. Acesta este artistul care in 2011, intr-o lume din ce in ce mai grosolana si lipsita de maniere, el inca ingenuncheaza galant pe scena, pentru a saruta mana care ii ofera flori. Acesta este Salvatore Adamo, un artist de mare bun simt, un poet al cantecului, si un cantaret al poeziei. Merci Salvatore ! Merci Adamo ! Merci Salvatore Adamo !

Inchei postul meu, cu acest cantec superb !

Cu respect,

ADAMO, din nou la Bucuresti

Motto: Pentru prietena mea Mako, cel mai mare fan Adamo pe care il cunosc eu.

Acest post il dedic lui Mako, care este fan Adamo de peste 40 de ani. Acum, la ora la care eu scriu acest post, ea a intrat deja in fibrilatiile pregatirii pentru concertul din seara aceasta. Emotiile ei cresc cu fiecare ora care trece. Dragostea ei pentru acest artist nu s-a diminuat odata cu trecerea timpului, dimpotriva. Seara aceasta este seara lui Mako si a tuturor fanilor lui Adamo din Romania si de aiurea.

Mako s-a intalnit ieri cu fani Adamo veniti de la Bruxelles si din alte colturi ale Europei, pentru acest concert. Este seara lor, seara reantalnirii cu tineretea, cu anii trecuti ai vietii, dar si cu bucuria revederii si a reascultarii melodiilor preferate, cantate de cel pe care il apreciaza si il iubesc. Tuturor, le doresc o seara si o noapte frumoasa !

Asta seara la ora 20.00, concerteaza la Sala Palatului din Bucuresti, SALVATORE ADAMO. Marea vedetă europeana a muzicii uşoare din anii ’60-’70 va susţine un nou concert in Romania, după 40 de ani, pe aceeasi scena a Sălii Palatului, unde a concertat si cu 40 de ani in urma. Daca veti avea curiozitatea sa cititi ce a scris presa romaneasca in avanpremiera acestui eveniment, veti vedea ca majoritatea publicatiilor si a site-urilor care au scris despre acest eveniment, unele cu pretentii, spun ca Adamo concerteaza pentru prima oara in Romania. Fals ! Va dati seama cat de superficiali sunt ziaristii nostri ? Va dati seama cat de prost informati sunt ? Si multi romani se uita in gura ziaristilor, ca la Dumnezeu. Cred tot ce spun ziarele si televiziunile. Va dati seama la ce nivel scazut de profesionalism suntem in tara noastra ? Si foarte multe victime ale acestei mass media jalnice din punct de vedere profesional, manipulativa si rau intentionata, ti-ar crapa cu placere capul de dragul unui CTP, Plesu, Patapievici, Hurezeanu, Liiceanu, etc… asa cum se poate observa si din unele comentarii de pe acest blog. Salvatore Adamo a mai dat 4 concerte in Romania, tot la Sala Palatului, in anul 1970, in perioada 23-28 iulie. A venit in Romania pe 23 iulie, a concertat pe 24, 25, 26 si 27, si a plecat pe 28 iulie. Prietena mea Mako mi-a oferit aceste informatii amanuntite, deoarece ea a fost si la unul din concertele de atunci. Eu stiam ca Adamo a mai concertat in Romania, dar nu mai tineam minte toate amanuntele, asa cum le tine minte un fan ca Mako. Ziaristii lu’ peste fript, nu au putut sa afle aceste informatii. Jalnic ! Jalnic ! Jalnic ! Nu mai spun ca cei tineri habar nu au de Adamo. Am inteles ca la „show-ul” lui Capatos, se facea mare bascalie pe acest subiect, in sensul ca: „Cine mai e si Adamo asta ?!” Va dati seama ce nivel jos are aceasta emisiune, moderatorul ei, si telespectatorii ei ? Va dati seama cat de inapoiati suntem ca si cultura generala ? Este ingrozitor ! Iar cireasa de pe coliva „profesionalismului” media, a fost ca ora concertului era anuntata ba la 19.00, ba la 21.00, ba la 20.00. Fara comentarii !

Acest slagar al lui Adamo, a fost preluat la vremea respectiva si de actorul Stefan Banica senior, care ca mai toti actorii, a cochetat si el cu muzica, intr-o versiune romanesca, cu tenta şugubeaţa, pe care o puteti asculta acum.

Salvatore Adamo este unul dintre cei mai mari interpreti ai Europei, a fost si este aclamat si iubit în întreaga lume, si isi interpreteaza melodiile în nouă limbi străine. Adamo are peste 100 de milioane de discuri vândute, el înregistrând discuri în nouă limbi, asa cum am mai spus. Salvatore Adamo s-a nascut la 1 noiembrie 1943 în Comiso, Sicilia, si este un muzician belgian de origine italiană, avand dubla cetatenie: belgiana si italiana. Prin decret regal, la 4 iulie 2001, regele Albert al II-lea al Belgiei i-a acordat titlul nobiliar de cavaler, iar un an mai târziu i-a acordat titlul de Ofiţer al Ordinului Coroanei. Adamo a suferit o operatie de bypass, pe cord deschis in anul 1984, si a trecut cu bine peste un atac cerebral. Are de asemenea si un premiu pentru poezie. In anul 1993, Adamo a devenit ambasador UNICEF pentru Belgia. Adamo a mai fost in Romania si la o emisiune „Surprize, Surprize”, prezentata de Andrea Marin Banica.

Si pentru ca suntem in decembrie, luna de iarna, nu putem sa nu ascultam unul din hit-urile lui Adamo pe aceasta tema, a dragostei si a iernii. O melodie superba.

Nu pot sa inchei acest post despre ADAMO, decat asa:

Cu respect,

UPDATE: Mako l-a intalnit pe ADAMO ! Au stat de vorba si a primit autograf pe cartea scrisa de el, „Le souvenir du bonheur est encore du bonheur”. Am sa revin cu un nou post, cu fotografii si filmulete de la concert.

Atat de romaneasca „National Arena”

Aseara a avut loc meciul Romania-Franta din preliminariile Campionatului European de fotbal din 2012. Calificarea era pierduta de mult, dar unii se mai imbatau cu apa rece. Nu poti sa fii in fotbalul mare cu o echipa de cluberi. Cu aceasta ocazie s-a inaugurat si noul stadion de fotbal din Bucuresti: National Arena. A iesit o treaba tipic romaneasca, adica o manea, adica tiganie totala. La o investitie de aproape un sfert de miliard de euro, nu am fost in stare sa asiguram un gazon pe masura, adica corespunzator. Sigur ca explicatii pentru prostime, date de smecherii care ne fura si ne mint de 20 de ani, pot sa fie multe, dar adevarul este unul singur, pe care foarte putini il inteleg, cam 10-15% din populatia Romaniei. Cum se face ca si Sorin Oprescu a apelat pentru gazonarea noului stadion fix la aceeasi „faimoasa” firma a fratelui lui Marian Oprisan, mare membru PSD si baron local de Vrancea, firma care a mai dat o data chix cu gazonul vechiului stadion? Raspuns: D’aia, pentru ca baietii sunt aceiasi, interesele asijderea, sunt mana in mana si fac bani in continuare sub nasul prostilor. Simplu. Cica a fost prea cald si nu a plouat, d’aia s-a hacuit gazonu’. Pe un stadion de un sfert de miliard de euro nu se gaseste apa pentru niste banale aspersoare dom’ Doctor ?! Ca sa nu mai spun ca la banii astia, National Arena trebuia sa aiba cel mai avansat sistem de irigare a gazonului. Si Doctoru’ ne explica la iesirea din stadion, asa… golaneste, din coltul gurii, la caterinca, ca el nu este Dumnezeu ca sa sufle-n curu’ ierbii si acesta sa creasca. Nimeni nu i-a cerut asa ceva! Asta este vrajeala Opresciana de 2 bani pentru handicapatii mintal. Ca sa iasa treaba cum trebuie, el, primarele, trebuia sa faca contract cu o firma adevarata, care stie ce face in materie de gazon pentru stadioane, si treaba era rezolvata. Simplu. Nu sa apeleze tot la gasca, acolitii si clientela fostului sau partid, PSD.  Cine mai poate crede ca Sorin Oprescu este altceva decat un membru al aceleiasi mafii comunisto-politico-economico-securista care de 20 de ani minte, manipuleaza si spoliaza Romania, este un simplu dobitoc retardat.

Concluzia: Vai mama noastra! Demonstram mereu si mereu ca nu suntem in stare sa facem un lucru cum trebuie de la cap la coada. Le-am mai ridicat niste mingii la fileu francezilor, ca sa ne balacareasca pe buna dreptate in presa lor de specialitate. Si noi, ca si capra aia raioasa care tine coada sus a fudulie, sarim mereu de cur in sus cand altii ne arata asa cum suntem noi in realitate: hoti, smecheri prosti si fuseritori in toate.

Cu respect,