Astazi a murit SI Adrian Paunescu

Astazi la ora 7.15 dimineata, a murit SI Adrian Paunescu. S-a mai dus un om de valoare. Nu l-am urat niciodata pe Adrian Paunescu, dar nici nu l-am iubit neconditionat. Imi place poezia lui, nu toata, am postat si pe acest blog superbe poezii d’ale sale, pentru ca talentul si geniul nu i se pot lua de catre nimeni. Am iubit Cenaclul Flacara in zilele lui de glorie, nu de decadere, am fost la acele spectacole extraordinare de muzica si poezie, am trait cu emotie si intensitate acele momente cand pe scena erau formatia Phoenix, Florian Pittis, Socaciu, Hrusca, Doru Stanculescu, Vasile Seicaru, Mircea Bodolan, Valeriu Sterian, Mircea Vintila, etc… Era superb, fascinant, inaltator. Da, inaltator. Era arta pura. Era poezie romaneasca autentica pusa pe o muzica minunata, superba. Nu ma dezic deloc de acele momente minunate. Nu ai cum sa intelegi asa ceva daca nu traiesti momentele acelea. In Cenaclul Flacara se cantau colinde in vremea cand erau interzise, si „Treceti batalioane romane Carpatii”, cantec care era si el interzis in epoca. Unii oligofreni intelectual, spun astazi la posturile TV, ca Adrian Paunescu indoctrina lumea ca sa-l iubeasca pe Ceausescu. Niste imbecili sinistrii, care nu stiu ce vorbesc. Au fost vremuri cand Ceausescu chiar merita sa fie iubit, nu este nici o rusine sa recunosti asta. Se vede cat de mult am fost eu indoctrinat de Paunescu ca sa-l iubesc pe Ceausescu. Am devenit un spalat la creier nu-i asa ? Hai sictir ma prostilor care puteti crede asa ceva ! Voi credeti ca toti sunt prosti ca voi ? Voi credeti ca tot poporul roman in comunism, era un popor de dobitoci, si numai astazi straluceste lumina intelectualitatii pure in Romania. Hai sictir mincinosilor! Eu ma duceam la Cenaclu Flacara pentru muzica si poezie, nu pentru propaganda. Mi-e greata de toti prostii care-si dau astazi cu parerea, in necunostinta de cauza. Deocamdata atat vreau sa spun. Voi mai reveni asupra acestui subiect.

Nu am vrut sa scriu astazi despre acest subiect, pentru ca oricum vuieste toata tara, toata blogosfera si toata media, dar nu am cum sa trec peste acest eveniment. Am vrut sa scriu despre asta dupa ce va trece iuresul, dar nu am putut. TREBUIA sa scriu ASTAZI. Este prima oara in istoria acestui blog cand postez 2 articole in aceeasi zi. Sa-l lasam pe Adrian Paunescu sa ne spuna in versuri, ceea ce a simtit si a trait. Adio Maestre, sunt fericit ca am fost contemporani ! Unora nu le-a folosit la nimic, tot incuiati au ramas, altora da, le-a folosit si le va folosi.

Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva
Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat,
Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat,
Ce departe va simt eu de inima mea.

Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
Ca un fum de tigara voi trece in sus
Unde stelele sunt, unde oamenii nu-s,
Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.

„Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?”
Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.

Buna seara din nou, buna seara adanc,
Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
Si pe urma aici e un fum de ma-nec
Nu-nteleg de ce parca…imi vine sa plang.

Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
Si plamanii de-atata strigare se rup,
Buna seara frumos, buna seara urat,
Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.

Am sa plec intr-o zi,
Intr-un loc nestiut,
Intr-un munte secret,
Undeva in trecut.

Am sa plec in trecut,
Am sa plec intr-o zi,
Sa ajung cand te nasti,
Sa te pot intalni.

Stiu si eu ca-i ciudat
Si ca pasii-mi sunt grei,
Catre nunta din veac
A parintilor mei.

Las de veghe aici
Toti nepotii frumosi,
Eu ma intorc in trecut,
Eu ma intorc la stramosi.

Eu ma intorc la ai mei,
Intr-un mars revansard,
Sunt retrasi in paduri
Langa vreascuri ce ard.

Mai vorbesc despre noi
Si mai mor in razboi,
Se mai mira de cei
Care vin inapoi.

Am sa plec intr-o zi,
Am bagajul intreg,
Am cu mine ce simt,
Ce iubesc si inteleg.

Sunt satul de prezent,
Nu mai vreau viitor,
Dar ma-ntorc in trecut
Ca nu vreau nici sa mor.

Pe un deal coroiat
Curge mustul din teasc
Si batranii se sting
Si copii se nasc.

Eu ma-ntorc in trecut,
Din acest viitor
Si pastorii ma iau
Langa turmele lor.

Si din rodnice nunti,
Urca iarba pe munti,
Tutelarule Zeu,
N-ai de ce sa te-ncrunti.

Mai degraba sa pui
Legea ta peste tot,
Ca stramosi la nepoti
Sa se intoarca inot.

Si, cand vremea va fi,
Printr-un strigat urgent,
Pe noi toti sa ne chemi
Sa venim in prezent.

Sa fim toti pregatiti
De momentul solemn,
Cand va bate in munti
Vechea toaca de lemn.

Si un clopot din cer
O sa dangane sfant,
Ca s-a-ntors Dumnezeu,
Printre-ai lui, pe pamant.

Adrian Paunescu

Cu respect,