Argint… la Londra

Ieri la ora 13.30 am aterizat pe aeroportul Otopeni cu un avion al companiei Tarom, care ne-a adus cu bine de la Londra, unde am continuat vacanta noastra cu ocazia nuntii noastre de argint si a zilei lui Carmen, vacanta inceputa in Bulgaria, la Nisipurile de Aur. Asa ca eu si Carmen, am castigat deja argintul, desi Olimpiada de la Londra nu a inceput inca. De la aeroport am trecut putin pe la birou ca sa ne vedem cu colegii nostri, si ca sa sarbatorim putin pe Carmen, a carei zi de nastere fusese cu putin timp in urma, cand eram inca la Londra. Am plecat apoi spre casa, unde eu m-am culcat imediat ce am ajuns, si am dormit peste 15 ore, pana in dimineata zilei urmatoare, adica astazi, cand postez aceste randuri pe blog. Aceasta calatorie la Londra a fost cadoul meu pentru Carmen, de ziua ei, pentru ca si ea imi face mie in fiecare an astfel de cadouri frumoase, asa cum ati putut vedea si pe acest blog, pentru ca am scris despre ele. Am facut peste 1500 de fotografii la Londra, din care acum postez doar doua, dar cu siguranta vor urma si altele. Am sa va spun si povestea acestor zile, eu zic ca merita, iar daca o sa va intereseze o sa cititi, daca nu, nu. Pana atunci sa auzim de cat mai mult bine.

Multumim lui Dumnezeu pentru acest dar facut noua, pentru protectie si pentru calauzire.

Cu respect,

Reclame

Argint la Nisipurile de Aur

Această prezentare necesită JavaScript.

Am petrecut „luna de miere” a nuntii noastre de argint la Nisipurile de Aur, in Bulgaria. Stiti ca eu sunt fan Bulgaria. Vremea a fost superba ca peste tot, apa marii fabuloasa, curata si calda, atmosfera placuta, civilizata, plaja extrem de decenta si de aerisita, nu mahala de Mamaia. Puteti sa vedeti asta in fotografiile postate. Nu sta nimeni in sufletul altuia, ca sardelele sau sa se calce permanent pe maini si pe picioare. Am stat la hotelul „Admiral” pe care vi-l recomand cu placere. Au fost zile frumoase si calme. Am mancat un delicios miel la rotisor. De zile mari ! Nici nu avea gust de oaie, cum se spune. A fost perpelit si servit sub ochii nostri. Totul proaspat si de foarte bune calitate. Un deliciu culinar preparat fara multe fite, dar cu foarte mult gust. Eu am avut o mica problema la un dinte, am avut fata putin sifonata, dar am rezistat eroic pana luni, cu antibiotice si Nurofen, cand am aterizat direct pe scaunul dentistului pentru rezolvarea problemei. Asta nu m-a impiedicat sa ma dicstrez si sa fac baie. Totul este bine acum. Va ofer cateva fotografii, ca sa va faceti o idee de cum a fost pe acolo, pe la Nisipurile de Aur din Bulgaria.

E viata pe pamant !

Cu respect,

P.S. La hotel, singurele posturi romanesti de televiziune care puteau sa fie vizionate erau PROTV International si TVR International. Amandoua posturile sunt MOARTEA ! Sinistre ! Concepute pentru handicapati mintal. Oare se uita cineva la aceste doua imbecilitati ? Ce fel de oameni se uita la aceste instrumente de indobitocire in masa ? Cretini, desigur. La TVRI a rulat la Margelatu’ de mi-au sarit capacele, iar la PROTVI s-au servit la „Ingerasi” (acel serial idiot marca PROTV), iar in pauze zodii si emisiuni cu dezapezirile de asta iarna. Repet, aceste posturi de televiziune sunt pericol public ! Instrumente de retardat romani. Acum nu ma mai mir de ce voteaza romanii din strainatate cu Traian Basescu. Am o parte a explicatiei.

In Bulgaria de Rusalii

Această prezentare necesită JavaScript.

Am lipsit cateva zile din Romania, cu ocazia minivacantei de Rusalii. De aceea nici nu am mai scris nimic pe blog. Cum nu sunt absolut deloc un fan al litoralului romanesc, am plecat ca de obicei in Bulgaria, la Nisipurile de Aur. Alta lume, alta viata, alta atmosfera ! Fara manele, mitocaneala, ţopet si neamuri proaste care vor sa se dea mari cu orice pret. Statiunea era destul de plina cu neamurile pamantului: nemti, nordici si romani… cacalau maria ta. Cam 60 %.

Atmosfera a fost frumoasa, zilele splendide, soare din belsug, ca in mijlocul verii. S-a facut si baie pe rupte in piscina sau in mare, fiecare dupa gust. Totul a fost la superlativ. macare buna, cazare buna, dicstractie cat cuprinde.

Cand am plecat spre casa, ne-am oprit si la Dalboka, cumva intre Balcic si Cap Kaliacra, de la Balcic se merge spre Kavarna la ferma bulgareasca de midii. Aici se pot manca midii si nu numai. Poti sa mananci si peste, precum si alte alea, icre, pui, porc, etc.  Sunt doua restaurante (terase) sa le zic asa, unul in dreapta si altul in stanga cum cobori la malul marii. Amandoua sunt chiar pe mal. Eu am mancat la cel din stanga. De ce ? Mi-a fost recomandat de catre partenerii nostri de afaceri din Bulgaria, si au avut dreptate, mancarea a fost excelenta. Cel din stanga este mai deasupra marii, este briza mai buna, adica mai multa racoare decat la cel din drepata, unde se simtea zaduful zilei, iar mancarea este excelenta, asa cum am mai spus. Totul a fost bun, iar saramura sau sosul acela special pentru peste si nu numai, este senzationala. Am mancat-o pur si simplu, fara nimic alaturi. Au meniu si in limba romana, sunt foarte amabili si serviabili, si o rup si pe romaneste, asa ca te poti intelege foarte bine cu ei cand comanzi. Din toata clientela de acolo, de la ambele restaurante, cam 5% erau bulgari si 95% erau romani ! Noi am fost prea prosti ca sa facem asa ceva. Daca nu era nimic de furat… Munca e grea. Se poate ajunge si cu masina pana in fata restaurantelor, care sunt amandoua pe malul marii, dar numai daca mai sunt locuri. Este o panta destul de abrupta pana la mare, pe care trebuie sa o cobori si sa o urci cu atentie, cu masina sau pe jos, locul fiind destul de stramt. Se poate parca din loc in loc pe toata lungimea pantei, exista mici locuri de parcare. Daca ati parcat mai sus, lasati pantofii sau sandalele cu toc in masina, si nu mancati mult, pentru ca o sa va fie greu la urcare cu burta plina ! Asta daca va puteti abtine de la a nu manca bunatatile de acolo.

Am sa va prezint cateva fotografii din aceasta minivacanta minunata, ca sa va faceti o idee. Toate fotografiile sunt facute cu telefonul meu mobil, pentru ca am uitat aparatul de fotografiat acasa, asa ca sunt mai putin reusite, si… putine rau… Naspa ! Dar… Enjoy !

Am fost la Stuttgart

Această prezentare necesită JavaScript.

Anul acesta este un an nebun. La cateva zile dupa ce am venit de la Roma, darul lui Carmen de ziua mea, ca in fiecare an, o sa postez si niste imagini in curand, am plecat la Istanbul cu un grup de prieteni, apoi, dupa cateva zile am plecat la Stuttgart, pentru un placut eveniment de familie. De aceea am disparut mai mult timp de pe blog, si am scris mai putin. In ultima saptamana am aprobat doar comentariile si cam atat.

De cate ori ajung in Germania, inteleg din ce in ce mai bine si mai profund, pentru mine, necesitatea si alegerea lui Caragiale de a-si trai sfarsitul vietii, autoexilat in aceasta tara. Caragiale pleaca de la Bucuresti la Berlin, in inima Prusiei. De ce ? Inca nu s-a dat raspunsul final la aceasta intrebare, dar…bine spunea cineva asta, si mie imi place foarte mult aceasta zicere: „Cand răul n-a plecat de lîngă tine prin scris, prin ras, cand răul continuă să-ţi facă rău, nu-ţi mai rămîne decît să pleci tu de lîngă el. Caragiale e om cu minte, nu stă să-şi plangă de milă.” Asa au facut si multi alti romani de geniu, care au plecat de-a lungul timpului din Romania, atat in trecut, cat si in prezent, satui de dictatura nonvalorilor si a mascaricilor de tot felul, din aceasta tara a noastra. Germania este tara functionalitatii, sigur ca nu este singura tara din lume despre care se poate spune asta, dar cand esti in Germania, simti ca lucrurile sunt in ordine si chiar functioneaza. Tramvaiele, autobuzele si metroul vin exact la ora scrisa in graficul afisat in statie, este curatenie, este aer curat, este verdeata, este natura. Acum vorbesc deja despre Stuttgart. Cand esti la Stuttgart, parca esti intr-un mare oras de odihna si de relaxare. Nimic nu te face sa crezi ca in acest oras oamenii mai si muncesc, si muncesc bine. Sa nu uitam ca aici, in Stuttgart, este sediul Mercedes. Ziua, pe strada, este putina lume, pentru ca cei mai multi muncesc, asa cum am spus, iar cei care ies la plimbare sunt relaxati, nu se grabesc, nu vocifereaza, nu se imbrancesc, nu se cearta, asa cum o sa vedeti si in fotografii. Viata curge normal si firesc, fara accente tipatoare. Pana si drogatii si oamenii strazii au locurile si tabieturile lor, fara sa-i deranjeze pe cei „normali”. Isi traiesc viata asa cum doresc, dar fara sa deranjeze pe celialati care au ales sa traiasca altfel. Cand intri in magazine ca sa cumeperi ceva, nu ai nicio secunda sentimentul ca esti privit ca un fraier numai bun de mintit si de jumulit. Se simte corectitudinea peste tot pe unde te duci. Am avut senzatia la Stuttgart, ca sunt la odihna si tratament, intr-o statiune balneara. Asa de frumos si de linistit este locul. Daca urci pe dealurile dimprejur, se vede o panorama superba a orasului, iar daca il parasesti, intri direct in natura, cu pomi, pajisti si case frumoase, cu oameni civilizati si lucruri bine si temeinic facute. Este o imbinare armonioasa intre natura, si dorinta de confort a omului modern. Deci se poate. Nu vreau sa idealizez Germania sau acest oras, dar asta a fost impresia mea, si asta va spun. Asi putea chiar de maine sa traiesc la Roma, la Stuttgart sau la Istanbul, si imi este din ce in ce mai greu sa traiesc la Bucuresti. Acum o sa las fotografiile sa vorbeasca. Nu sunt multe, dar sper ca vor arata putin din tot ceea ce v-am spus. Enjoy !

Cam asta a fost. Sper ca v-ati putut face o idee despre atmosfera din Stuttgart si despre Germania, din ceea ce am scris, si din aceste fotografii. Eu cred ca nu am exagerat.

Cu respect,

Paste la Istanbul

Această prezentare necesită JavaScript.

Cum eu nu am nimic de-a face cu piesa religioasa care se joaca in fiecare an de Paste, am plecat la Istanbul, pentru un Paste exotic, printre musulmani. A fost mult mai placut si mai normal. Atmosfera din Istanbul a fost mult mai propice meditatiei si relaxarii, decat potopul de obiceiuri si traditii „crestine” de pe la noi sau de aiurea. Atmosfera din moschei este mult mai aproape de ceea ce isi doreste Dumnezeu de la cei credinciosi Lui, adica foarte putine ritualuri, si multa intimitate religioasa. Adica mai mult TU cu EL. Fara sfinti si icoane pe pereti, fara statui de sfinti, fara moaste, fara multe balarii din astea „crestine” cu care Dracu’ a invadat crestinismul simplu si curat. Nu vreau sa spun ca tot ceea ce fac musulmanii este bine, dar este mult mai simplu si mai corect. In moscheea de la Edirne, chiar m-am simtit aproape de Dumnezeu. Era o atmosfera intima, placuta, relaxanta, fara constrangeri inutile, decat aceea de a te descalta la intrarea in moschee de incaltamintea pe care o porti. Asta a fost tot. In schimb, puteai sa faci ce vrei, in limitele bunului simt. Moscheea este foarte frumos ornamentata, are caldura, la propriu si la figurat, si poti sa stai in voie, cat vrei, fara fum de tamaie, lumanari si alte alea. Te poti aseza pe covor, si poti sa stai de vorba cu Dumnezeul tau, cum vrei si cat vrei. Nimeni nu te deranjeaza si nimeni nu are nimic cu tine. Mi-a placut maxim. Am iesit din ea bucuros, multumit, si intarit in convingerea mea ferma ca ura interreligioasa este o imbecilitate, si ca noi nici nu vom putea visa pe cine va aduce Dumnezeu in Imparatia Sa. Tot in acest sens, vreau sa mai spun ca turcii, in seara de Paste, ne-au pregatit miel si oua rosii ! Va puteti imagina asa ceva ? Nu am nicio indoiala ca multi „crestini” nu ar fi facut asa ceva pentru un ritual si o credinta straina lor. Ar fi fugit ca Dracu’ de tamaie, vorba vine, ca nu fuge Dracu’ de tamaia noastra. Il doare in plachiuri de ea. Ar fi spus ca este anticrestin si antidumnezeiesc sa faci asta. Turcii musulmani nu au gandit asa. Ne-au respectat religia si obiceiurile. Era numai traba noastra in ce vrem sa credem. Au fost toleranti si cu zambetul pe buze, fara urma de imbecila crispare religioasa, ca faceau hatarul unor credinciosi straini de religia lor. Cred ca turcii musulmani au inteles mult mai bine decat milione de „crestini”, vorbele lui Dumnezeu: „Fariseii au vazut lucrul acesta si au zis ucenicilor Lui: Pentru ce mananca Invatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii ?” Isus i-a auzit si le-a zis: „Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Duceti-va de invatati ce inseamna: „Mila voiesc, iar nu jertfa!” daca iubeste cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu. Deci, cat despre mancarea lucrurilor jertfite idolilor, stim ca in lume un idol este totuna cu nimic, si ca nu este decat un singur Dumnezeu.” Cred ca acesti musulmani pe care multi dintre noi ii dispretuim, poate, au inteles si pun in practica aceste invataturi dumnezeiesti, citate mai sus. Pot sa va mai spun ca Istanbulul este un oras minunat, cu o atmosfera placuta si relaxata, foarte curat si primitor, iar turcii se poarta foarte frumos. Istanbulul are peste 13.000.000 de locuitori, si cu toate astea are o infrastructura de invidiat, si este mai curat decat Parisul, Roma sau alte orase occidentale. Totul functioneaza ceas. In ciuda acestui numar mare de locuitori, sistemul de transport in comun este foarte bine pus la punct. Se circula putin mai anevoios, dar se circula. Disciplinat si fara probleme majore. Noi, intr-un Bucuresti de 2.000.000 de locuitori, ne miscam mult mai prost la capitolul transport, decat Istanbulul. Fabuloasa istorie otomana are ce sa-ti arate in oras, prin vestigiile lasate mostenire posteritatii.

Toate fotografiile pe care le postez eu pe acest blog, au rolul de a arata si altora, de a vedea si altii, ca mai exista si altceva decat universul lor stramt prin care privesc lumea aceasta, nu de a ma lauda eu pe unde colind prin lumea aceasta. Cunoasterea de orice fel iti largeste orizonturile, te ajuta sa intelegi mai bine lumea in care traiesti. Cand am vizitat Israelul, am aflat de la ghida israeliana care ne insotea, un lucru foarte interesant, care mie mi-a placut foarte mult, acela ca tinerii evrei, functie de posibilitatile materiale ale familiei lor, dupa terminarea studiilor, sunt trimisi prin lume, ca sa colinde lumea aceasta dupa posibilitati, timp de un an sau doi, in care nu fac nimic altceva. Fac asta ca sa-si faca o imagine despre alte popoare si alte culturi, pentru a intelege mai bine viata si lumea in care or sa traiasca toate zilele vietii lor. Foarte inteleapta aceasta practica, care este benefica pentru noi oamenii. Interactiunea cu alti oameni, cu alte culturi si alte credinte, te mobileaza intelectual si te poate face mai tolerant. 

Istanbulul mi-a placut maxim. Vi-l recomand cu caldura. Sa nu mai credeti basmele si miturile urbane despre Istanbul, ca el inseamna numai prostitutie si Marele Bazar, asa cum credem noi romanii. Este o imagine falsa, departe de realitate. Istanbulul insemna astazi civilizatie, cultura, arta, viata pe doua continente, cel european si cel asiatic, mancare buna, distractie si tot ce mai vreti, dar in niste limite ale decentei, pe care eu le apreciez. Istanbul inseamna viata simpla si frumoasa, dar si sofisticata. Si nu uitati ca… E viata pe pamant !

 

Or sa mai urmeze si alte fotografii din aceasta vacanta minunata, petrecuta impreuna cu un grup de oameni minunati, printre cateva milioane de oameni minunati. A fost superb ! De exceptie ! Am facut multe vacante in Turcia, dar Istanbulul in care acum am fost pentru prima oara, este fabulos ! Nu-l ratati ! Merita toti banii ! Pana atunci, pana cand il veti vizita, dati drumul la melodia lui Tarkan si uitati-va la fotografii. Or sa va faca pofta ! Sper !

Cu respect,

Tara mea…

M-am intors in Romania dupa obisnuita si traditionala vacanta la ski. Doua saptamani am fost rupt total de realitatile romanesti. Ce bine ! In Austria, unde am fost la ski, este liniste si pace, economia si societatea functioneaza normal si eficient. Venind In Romania, m-am trezit in plina „revolutie”. Jegurile penale care conduc Romania, si-au dat iar in petec. A reaparut pe taraba si toxicul Stolojan, cica marele economist al Romaniei ! Cine il vede pe mediocrul asta, ca fiind un mare economist ?! Doar idiotii. Stolojan este doar marele LAS al Romaniei, care fuge de fiecare data cu coada intre picioare, cand da de cate o responsabilitate. De impostorul de Basescu am scris destul, iar ceilalti oricum nu conteaza, sunt doar o turma de lasi, profitori si lingai, TOTI.

Lozincile lansate cu aceasta ocazie sunt magistrale, iar cea mai tare este asta: „Va rugam sa ne scuzati, nu producem cat furati !”

Noroc cu ungurii, ca au adus autostrada lor pana la Mako. Mergi mai civilizat decat anul trecut cu inca cativa zeci de kilometri. Mai au putin si ajung cu ea la Nadlac. Intrarea in Romania este ca intr-o tara din lumea a treia. Sfarcul ala de autostrada Arad – Timisoara, iti creaza impresia, pret de cativa zeci de kilometri, ca te gasesti intr-o tara civilizata, dar… mirajul se termina repede. De pe autostrada, Romania pare mai interesanta, dar dupa ce se termina autostrada, te apuca depresia. Te iei cu mainile de cap. Este oribil ! Cobori direct in secolul 19, din foarte multe puncte de vedere. Asta este si asa arata tara noastra, care este condusa de hoti, corupti, criminali, betivi, ticalosi, oportunisti, incompetenti, lasi si lingai.

Daca vreti o reprezentare in imagini a luptei dintre romani si conducatorii lor din toate timpurile, cu mici si rare exceptii, vizionati clipul de mai jos. Pentru mine este foarte sugestiv. Sper ca si pentru dumneavoastra. Asa pateste romanul care vrea sa faca ceva in Romania. De aceea cei mai multi dintre romanii care gandesc si vor sa si faca ceva, au luat calea pribegiei, ca sa-si implineasca visele pe alte meleaguri, in alte societati umane, societati si tari in care sa poata sa-si valorifice ideile si inteligenta sclipitoare. In Romania, si-ar fi luat-o in bot de la toti nemernicii incompetenti, corupti si hoti, exact ca in imaginile de mai jos. Ar fi trebuit sa lupte la infinit, ca in imaginile de mai jos, cu toti smecherii, cu legile si justitia stramba, cu autoritatile abuzive, cu nedreptatea si hotia. Nu toti romanii iubesc fusareala si lucrul prost facut, dar din pacate, astfel de romani sunt foarte putini, si nu prea sunt iubiti si apreciati in tara lui „merge si asa”. Enjoy !

Cu respect,

Am fost la Bansko, in Bulgaria

De ziua nationala a Romaniei, am fost la Bansko, in Bulgaria. O minivacanta. A fost excelent, ca de obicei. Ne-am distrat pe cinste. Am avut un grup minunat. Povestea, fotografiile si alte alea, mai tarziu un pic, ca abia am sosit. Ce pot sa va spun acum, este faptul ca au fost niste petreceri mixte napraznice (napraznicul era acolo!), intre noi romanii, bulgari si greci. Cine credeti ca au fost cei mai tari ? Ati ghicit ! Noi, romanii !

Asa ca am serbat 1 Decembrie in Bulgaria.

D’aia iubesc eu Romania, pentru ca pot sa-mi fac vacantele in Bulgaria !

Sau oriunde altundeva ! Va pup !

Cu respect,

P.S. Din aceasta cauza am intarziat si aprobarea comentariilor. O sa raspund la unele dintre ele.