Mos Craciun l-a invins pe Isus Hristos

Motto Cat priveste venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra laolalta cu El, va rugam, fratilor, sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar. Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip, caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce se numeste „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de inchinare.

Mos Craciun l-a invins pe Isus Hristos! Foarte bine! Din punctul meu de vedere este mai bine si mai cinstit asa. Ziua de 25 decembrie, ziua in care cica s-a nascut Isus Hristos pe planeta Pamant, nu are nimic de-a face cu nasterea Mantuitorului lumii. Este doar o minciuna gogonata, o plasmuire a mintii umane, un fals eveniment crestin. Este doar o facatura satanica, ca atatea altele din lumea noastra de prosti prostiti de Dracu’. Mai bine sa ne jucam de-a Mos Craciun in aceste zile de iarna, care este doar un basm, un mit, o poveste inventata de oameni, decat sa sarbatorim o falsa zi de nastere a lui Isus Hristos. Este corect asa. Ne jucam si noi cateva zile de-a bunatatea, de-a generozitatea, de-a mila, de-a neprihanirea omeneasca data in dar de Mosu’ pentru cateva zile, adica  de-a… spiritul Craciunului, valabil doar cateva zile, ca doar n-o s-o tinem langa cu „prostiile” astea, si o dam la gunoi pe cea adevarata, a lui Isus Hristos, care trebuie sa tina toata viata, zi de zi, nu doar cateva zile amarate, si care neprihanire ne incomodeaza grav in viata noastra de zi cu zi. Asa ca ne jucam si noi de-a neprihanirea pe care o contrafacem pret de cateva zile, adica ne dam buni si generosi, milosi si pasatori, dupa care ne intoarcem voiosi si zglobii la viata noastra pacatoasa, egoista si nelegiuita, traita ca robi ai pacatului, la faradelegile noastre zilnice care ne sunt atat de dragi, si care ne aduc atatea satisfactii si bucurii majore! Dupa cateva zile de „bunatate” contrafacuta, de mesaje ipocrite de iubire si de urari de bine in care nu credem cu adevarat, si care nici nu sunt reale in marea lor majoritate, adica nu sunt adevarate in toate cazurile, ci doar niste minciuni conventionale, niste mesaje si urari de convenienta, pe care in realitate, in cele mai multe cazuri, nu dam doi bani, le spunem si le trimitem doar pentru ca asa se face in aceste zile, ca sa ne punem bine cu sefii sau cu unii la care avem interese, etc… Apoi… ne intoarcem la viata noastra efemera, de slugi ale lu’ Dracu’, viata pe care nu am parasit-o niciodata in realitate!

In Romania, televiziunile s-au intrecut in promovarea lui Mos Craciun, si l-au lasat balta pe Isus. Foarte bine au facut, zic! Este mult mai bine asa! De ce sa fim ipocriti! Ne doare fix in plachiuri de Isus cel Viu, si de Viul Dumnezeu Tatal! Porcul si zaibarul sa traiasca! Matul, pantecele! Pentru asta traim in realitate. Dumnezeu sa ne mai lase, ca avem treaba sa parlim porcul si sa pregatim soricul, in numele Lui, of course. Am vazut la porci sacrificati, la carnati, slanina, tuici si tot felul de ritualuri si de obiceiuri culinaro-bahice, asa zis crestine, de mi-au sarit sigurantele bunului simt, si imi venea sa spun cate ceva de dulce, de cate ori deschideam televizorul. Noroc ca are si buton de oprire teveul asta, precum si alte canale, ca altfel o luai cu capul in Romania asta de 2 lei, cu o media de 2 bani. Ziceai ca romanaul nu are alta treaba pe planeta in aceste zile, decat sa bea vin si tuici, si sa manance porci, lucruri care sunt cam adevarate. Oricum Craciunul a devenit doar un prilej de a manca si de a bea ca… porcii ?! De a te distra cu orice pret, un motiv de pileala si de haleala maxima, pana auzi sunetul salvarii la poarta sau la scara blocului. Adica este ceva de genul fotografiei de mai jos. Acesta este spiritul Craciunului de astazi! Este o tusa groasa, recunosc, dar exprima o realitate, fara doar si poate. Na ca si rimeaza! Despre paganismul Craciunului am mai scris pe acest blog, in postul: Craciunul este sarbatoare Crestina sau Pagana ? 

Enjoy, is Christmas!

Craciun

Tot cu ocazia asa zisei nasteri a lui Isus Hristos in data de 25 decembrie, am vazut cea mai penibila, cea mai groteasca faza religioasa de cand mama mea m-a facut pe planeta asta plina de prosti prostiti de Dracu. Doar mozolirea frenetica a moastelor o mai poate intrece! Am vazut pe unul din capii unei mari biserici asa zis crestine, pe numele lui Papa Francisc, care se plimba prin biserica lui, aia mare si celebra de la Roma, cu un prunc de lemn sau din ce-o fi fost el, in brate, jucandu-se de-a nasterea lui Isus! Asa cevaaa! Atata penibil?! Atata grotesc n-am mai vazut! In secolul 21, cand lumea face tot ceea ce stiti ca face, adica se joaca din frageda pruncie cu cele mai diverse tehnologii pe care le poti avea in buzunarul de la camasa, tu, cap al unei biserici cu sute de milioane de credinciosi, te joci in biserica cu papusile, ca un batranel senil si dus cu capu’, si te inchini lor ca la Dumnezeu insusi, lucru interzis clar de Dumnezeul pe care crezi tu ca il slujesti! Iti jignesti astfel atat Dumnezeul care este viu, nu papusa, cat si pe credinciosii tai, pe care ii consideri niste handicapati mintal! Crezi despre ei ca nu pot sa-si imagineze un copil nou nascut, si vrei sa le arati tu cum arata, si cum se face inchinarea la… Dumnezeu, printr-o PAPUSA! Tu, ditamai Papa de la Roma, te inchini la … O PAPUSA! Asa cevaaaa?! Da, asa ceva! Asta este IDOLATRIE dragii mei! Aici ne-a adus prostia noastra! Asta inseamna lepadare de credinta, nu altceva. Cum sa ne jucam si sa adoram papusile, in numele lui Dumnezeu, ca si cum ar fi Dumnezeu?! De aceea oamenii care mai gandesc cat de cat, se indeparteaza scarbiti de o astfel de religie, de prosteala, si ce este mai rau, devin atei, spunandu-si ca nu pot sa achieseze in secolul 21, la astfel de infantilisme puerile. Pe buna dreptate asi zice eu, numai ca Viul Dumnezeu, nu are nicio vina ca unii, in numele Lui, doresc sa fie penibili si grotesti!

FOTO Reuters

Alte comentarii sunt de prisos!

Dragi prieteni si neprieteni! Peste cateva ore trecem in noul an, adica in 2014. Fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamana, luna sau an, ne apropie de ziua cea mare, ziua intalnirii cu Viul Dumnezeu. Politica, economia si mersul acestei lumi, ne arata ca acea zi se apropie cu pasi repezi. Va doresc din tot sufletul sa nu ramaneti doar niste prosti prostiti de Dracu, marele si intaiul prostitor al Universului! Va doresc sa iesiti din intuneric la lumina, din minciuna la adevar, si din moarte la viata, prin Isus Hristos! Nu exista nimic mai important in aceasta viata, decat cunoasterea lui Dumnezeu. Luati-va timp pentru asta. Este tot ce conteaza, restul, orice ar fi, este doar maruntis. Aurul curat este cunoasterea lui Dumnezeu. Sapte miliarde de viitoare cadavre, inca misuna in aceasta lume, crezandu-se si comportandu-se ca si cum ei ar fi vesnici. Sapte miliarde de viitoare cadavre sunt mintite si prostite de Dracu, tatal minciunii si al mortii, si toti acestia vor ramane cadavre pentru vesnicie, fara Isus cel Viu in vecii vecilor. Va doresc sa nu fiti ignoranti in ceea ce-l priveste pe Dumnezeu. Noi, crestinii adevarati, suntem sortiti vietii si neprihanirii vesnice prin Isus Hristos, nu mortii vesnice prin Dracu.

Va doresc viata si fericire vesnica, alaturi de VIUL DUMNEZEU!

Mos Craciun l-a invins pe Isus! Perfect! Nu-i bai! Cine vrea sa-l urmeze pe Mos, sa-l urmeze. Este treaba lui. In spatele Mosului e Dracu si moartea, nu Dumnezeu si viata. In lumea aceasta iubitoare de basme si de minciuni, adica pregatita temeinic pentru ultima mare minciuna si inselaciune, mai trebuie sa apara Antihristul, si gata, totul se va termina. Jocurile sunt deja facute, vremea este tarzie, iar semnele timpului sunt din ce in ce mai clare si mai multe. Caci taina faradelegii a si inceput sa lucreze, trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei. Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti… pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi….  Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe, cine este intinat sa se intineze si mai departe, cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant sa se sfinteasca si mai departe! „Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.” Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la Pomul Vietii, si sa intre pe porti in cetate! Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!

Pentru crestinii adevarati din aceste vremuri, si din toate timpurile, este valabila doar bucuria si speranta! „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

  • Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul si inveseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana! (Psalmul 32)
  • Bucurati-va, ceruri! Inveseleste-te, pamantule! Izbucniti in strigate de bucurie, muntilor! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau si are mila de nenorocitii Lui.” (Isaia)
  • Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune… Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang. (Romani)
  • Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! (Filipeni)

La multi ani cu sanatate, si cat mai multe bucurii! Bucurati-va!

Cu respect,

 

Simplitatea

Motto: „Din moment ce există moarte, inevitabil, viaţa e absurdă.” (Amalia Rodrigues)

Este vremea lui ding, ding, lerui ler si alte alea, in cantitati din ce in ce mai greu de suportat si de digerat. Nu vreau sa stric bucuria nimanui, dar nu ma prea mai intereseaza asa ceva, din motivele pe care le-am expus deja aici. Imi place extrem de mult ceea ce a spus Amalia Rodrigues, marea cantareata de fado a Portugaliei. Esteee… esenta esentelor! Superb, simplu, si foarte adanc spus. Scurt si la obiect. Fara moate inutile, fara filosofie de doi bani. Asa este. Fara Dumnezeu, viata este absurda. Nimic nu are sens. Totul, dar totul, este desertaciune si goana dupa vant. Noi ne mintim zinic in fel si chip, ca sa ne facem zilele si viata cat mai frumoase. Zilele acestea ne mintim cu Mosu’ cel darnic, doar cu scopul de a mai gasi o noima acestei vieti, si de a o vedea cat mai frumoasa cu putinta. Pentru asta, cei mai multi dintre noi, tineri sau batrani, cu carte sau fara de ea, avem nevoie de minciuni, de cat mai multe minciuni, cu care sa ne coloram putin viata noastra trista, imputita la propriu dar si la figurat, si atat de efemera. Minciuni frumoase cu care sa umplem golurile vietilor noastre anoste si inutile. Din cand in cand, rahatul trebuie poleit. Realitatea trebuie falsificata si mistificata, ca in reclamele de televiziune. Uitati-va cum o planeta intreaga, cum oamenii maturi ai acestei planete, cu studii sau fara, asa zis normali si cu scaun la cap, cheltuiesc miliarde si miliarde, ca sa se minta unii pe altii, si ca sa intretina o minciuna mondiala: Mos Craciun. Ne mintim unii pe altii, cu o nonsalanta si o frenezie infioratoare! Si ne place ! Ne place foarte mult. Omenirea adora miturile, povestile, basmele, adica minciunile. Traim pe planeta condusa de tatal minciunii: Diavolul, dar ce este si mai trist, este faptul ca am facut un melanj infioarator intre acest Mos Craciun si Dumnezeu. Ce are una cu alta sau unul cu altul ? Nimic. Rasa umana prostita de pacat, adica de Dracu’, este incapabila sa traiasca in adevar, pentru ca totul in jurul si in existenta ei, este cladit pe minciuna. TOTUL. Omenirea uraste sincer adevarul. Omenirea vrea basme. Fiecare fibra a corpului si a mintii noastre este minciuna, de aceea majoritatea o iubeste si o practica. Rasa umana are in permanenta nevoie de minciuna, ca de aer si de apa, ca sa-si aline si sa-si infrumuseteze, crede ea, zilele chinuite de temeri, suferinte si incertitudini, in scurta calatorie a vietii, de pe acest pamant. Intre ziua nasterii si ziua mortii, nu traim si nu ne hranim, decat cu iluzii desarte. Ne mintim ca maine ne va fi mai bine, ca vom intalni barbatul sau femeia iubita, potrivita si dorita, ca vom avea meseria pe care o dorim si ne-ar place sa o practicam, ca o sa fim sanatosi noi si familiile noastre, ca o sa avem o casa a noastra, frumoasa si cocheta, o masina, ca o sa fim apreciati si rasplatiti pentru eforturile noastre, ca o sa vedem locuri si oameni noi, ca o sa invatam mai mult, ca o sa ne prelungim viata, ca o sa… Si toate aceste vise se intrerup in permanenta brutal si hidos, iar viata grea si nefericita din Imparatia lu’ Dracu’, IADUL in care traim noi acum, isi arata zilnic adevarata ei fata: cea urata, inselatoare (mincinoasa), efemera si mortala. Constatam ca cel sau cea pentru care eram gata sa ne dam si viata, nu ne mai vrea, ca patronul sau partenerul de afaceri pentru care am muncit cu drag si am dat tot ceea ce am avut noi mai bun, intr-o zi ne da un mandru picior in cur, iar noi ne mintim ca toate acestea sunt un pas inainte. Ne imbolnavim cand ne este lumea mai draga, o calamitate naturala, o „revolutie” sau un razboi pornit de vreun scelerat nebun si bolnav dupa putere, avere si glorie lumeasca, ne face sa pierdem tot ce avem, si cel mai rau lucru din toate, in astfel de situatii si in multe altele, ne mor toti oamenii pe care ii iubim. Parinti, frati, sotii, soti, prieteni, etc… Toate acestea se intampla zilnic pe Planeta. Ce poate fi mai groaznic ? Bucuria si speranta suprema, este aceea ca Dumnezeu este cu noi, chiar si in aceste conditii mizere pentru creatia Sa. Dumnezeu doreste ca noi sa fim fericiti, chiar si in aceste conditii de razboi, dintre Dracu’ si EL. Dumnezeu nu ne vrea tristi. Dumnezeu nu ne vrea deprimati. Dumnezeu nu ne vrea invinsi ! Tot ceea ce vrea Dumnezeu, este sa nu ne mai lasam pacaliti la infinit. Sa vina si ziua cand sa punem capat tuturor minciunilor si faradelegilor din viata noastra, adica sa-i spunem NU lu’ Dracu’, si sa trecem de partea lui Dumnezeu. Sa trecem de partea binelui, a dreptatii, a vietii, abia atunci vom fi cu adevarat liberi si fericiti. Cine asteapta Craciunul ca sa fie mai atent si mai bun cu semenul sau, este doar un ipocrit si un mincinos. Atent si bun trebuie sa fii toate zilele vietii tale, tot timpul anului si al vietii, daca esti om cu adevarat. Nu doar la ocazii, indiferent care sunt aceste ocazii. La ocazii, doar fatarnicii se prefac ca sunt buni. Oamenii cu adevarat buni, sunt buni tot timpul. Sa nu uitati asta!

„Du-te, dar, de mananca-ti painea cu bucurie si bea-ti cu inima buna vinul, caci demult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum. Hainele sa-ti fie albe in orice vreme, si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap. Gusta viata cu nevasta pe care o iubesti, in tot timpul vietii tale desarte pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare, caci aceasta iti este partea in viata in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare. Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta ! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune !” (Eclesiastul 9)

Dumnezeu ne spune ca trebuie sa ne bucuram de viata cu toata puterea, sa fim fericiti cu toata puterea, si cat se poate de mult, in aceasta lume a pacatului si a mortii, dar… sa nu uitam sa facem asta impreuna cu El, altfel, nu vom avea niciodata o viata fericita, pentru ca ea, indiferent cum va fi, se va sfarsi in moarte. Numai alaturi de Dumnezeu, viata aceasta se va sfarsi in viata. Dincolo de culorile si de galagia imbecila a Babilonului, cu Mosi si cu reni, cu spiridusi si alte minciuni din acestea, sa nu uitam ca exista Dumnezeul cel VIU, Dumnezeul cel adevarat si vesnic, care poate pune toate lucrurile in ordine, inclusiv vietile noastre. Exista Dumnezeul cel victorios in lupta cu Dracu’ si cu Pacatul, adica cu MOARTEA. Sa ne bucuram cu Dumnezeul VIETII! Trebuie sa ne bucuram, asta cu siguranta, dar sa o facem pe adevar, nu pe minciuna. Minciuna este trecatoare, adevarul este vesnic. Trebuie sa ne intoarcem la lucrurile adevarate, simple si durabile. La valorile eterne. Dumnezeu ni le ofera cu mana larga, si cu inima buna.

O prietena de-a mea de Facebook, pe care o simpatizez foarte mult, fara sa o cunosc personal, spunea intr-o zi asa: „…. mi-e dor de simplitate…da. vreau simplitate si claritate. si iar simplitate cu claritate in continuitate. si tot asa.” Mie mi-a placut foarte mult aceasta formulare a unor ganduri corecte si normale. Acest mic strigat de normalitate. Aceste cuvinte exprima o necesitate stringenta in lumea de astazi, pe care din nefericire, doar foarte putini o constientizeaza, lume in care totul este din ce in ce mai confuz si mai amestecat, mai alambicat in mod prostesc, mai plin de excese de tot felul, ca sa nu mai intelegi nimic, sa fii nauc si bezmetic, sau mai bine zis, sa intelegi ce vrei tu. Adica „totul” si nimic, in acelasi timp.

Ni se spune zilnic ca viata este complicata. Nu este adevarat. Acolo unde Dracu’ complica, Dumnezeu simplifica. Oamenii orbiti si prostiti de Dracu’, nu pot sa vada ca simplitatea este atat de simpla la Dumnezeu, si atat de complicata la Dracu’. Omenirea este prinsa in plasa miliardelor de minciuni, de manipulari si de mizerii, pe care mintea umana stricata de pacat le tese zilnic, ca pe o imensa plasa de paianjen. Oamenii devin debusolati, pentru ca nu mai au repere. Nu mai stiu ce este rau si ce este bine, ce este urat si ce este frumos, ce este intuneric si ce este lumina. Iesiti din Babilon, iesiti din intuneric la lumina, este mult mai bine si mai… SIMPLU. Alaturi de Dumnezeu, drumul este drept si plin de lumina, si duce la viata nu la moarte. Simplitatea este dumnezeiasca. Cel ce a creat lucruri pe care mintea umana inca nu poate sa le dezlege si sa le priceapa, ne spune ca SIMPLITATEA este cheia unei vieti fericite. Vi se pare un paradox ? Nu este. Ati inteles de ce ?

„Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona (Dracu)”. De aceea va spun: nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce veti manca sau ce veti bea, nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera si nici nu strang nimic in granare, si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele? Si apoi, cine dintre voi, chiar ingrijorandu-se, poate sa adauge macar un cot la inaltimea lui? Si de ce va ingrijorati de imbracaminte? Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii de pe camp: ei nici nu torc, nici nu tes, totusi va spun ca nici chiar Solomon, in toata slava lui, nu s-a imbracat ca unul din ei. Asa ca, daca astfel imbraca Dumnezeu iarba de pe camp, care astazi este, dar maine va fi aruncata in cuptor, nu va va imbraca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Nu va ingrijorati, dar, zicand: „Ce vom manca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom imbraca?” Fiindca toate aceste lucruri Neamurile (necredinciosii adica) le cauta. Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.Nu va ingrijorati, dar, de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei)

„Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. Voi Ma veti chema si veti pleca. Ma veti ruga, si va voi asculta. Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul, si voi aduce inapoi pe prinsii vostri de razboi, va voi strange din toate neamurile si din toate locurile…” (Ieremia 29)

Din moment ce exista Dumnezeu, inevitabil, viata este minunata!

Adevar si Minciuni

Cu respect,

Adio 2010

Dragii mei, va doresc un 2011 cat mai bun, cat mai prosper, cat mai vesel, cat mai fericit, cat mai fara griji. Stiu ca este greu sa fie asa, dar mergem mai departe, ce sa facem. Va doresc tot binele din lume ! Tuturor cititorilor mei si tuturor prietenilor mei de pe Facebook, si nu numai. Nu uitati de Dumnezeu. El sigur nu ne-a uitat pe niciunul dintre noi. Ne asteapta si ne vrea pe toti ACASA, in RAI, Imparatia Sa cea vesnica. Pana atunci…mai stam pe aici…

In 2011 vom intra mai profund in Evanghelia Vesnica. Vom intelege lucruri minunate despre Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a pregatit pentru noi. Vom vedea ca Biblia, Evanghelia Vesnica, este cea mai inalta invatatura, cea mai nobila, cea mai frumoasa, singura adevarata, inegalabila si imbatabila. Nu exista alta mai buna ca ea. Stiu ca suna arogant dar acesta este adevarul, chiar daca unora nu le convine. Stiu ca sunteti tentati sa fiti cu ochii atintiti spre lumea politica, economica, bancara, sperand ca de acolo veti intelege mai bine ce va asteapta in viitor. Gresiti. De acolo nu va veni nici un adevar esential pentru viata dumneavoastra. Tot adevarul este la Dumnezeu. Este in Biblie. Numai Dumnezeu ne poate spune care ne va fi viitorul. Toti ceilalti ne vor minti in continuare asa cum au facut-o si pana acum. Traim in imperiul minciunii si al intunericului, al prostelii maxime, unde sef este Dracu’. Nu uitati asta ! Prostii trebuiesc tinuti in intuneric si prostiti in continuare. Nu va faceti iluzii. Numai Dumnezeu ne iubeste si numai Lui ii pasa de noi toti. Pe Dracu’ il doare in plachiuri de noi, el ne uraste de moarte. Dracu’ nu ne vrea nici un fel de bine. El mai are putin timp si va muri pentru totdeauna. Este turbat de furie. Noi vom trai si el va crapa. Asta il scoate din minti. Mergeti pe mana lui Hristos si veti fi invingatori, nu invinsi, chiar daca aparent este invers. Intr-o zi vom fi fericiti cu adevarat. Asi vrea sa ne vedem cat mai multi acasa, in Imparatia Tatalui si a Fiului. Nu uitati va rog ca tot ce avem mai de pret este VIATA si NEPRIHANIREA, adica o VIATA NEPRIHANITA, curata de pacat. Nimic altceva. Daca ne pierdem viata, pierdem TOTUL. Ori, viata noastra sta in Dumnezeu. In Hristos si in nimeni altcineva.

„Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom.6:23„Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava.” (Col.3:4Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat si viata vesnica.” (1Ioan.5:20)

Nu stiu cum a fost anul 2010 pentru dumneavoastra, dar pentru mine, avand in vedere si situatia din tara in care traiesc, a fost asa, ca in cantecul lui Tudor Gheorghe. Multumesc lui Dumnezeu ca nu duc lipsa de nimic, dar nu pot sa nu am compasiune pentru cei care au mari probleme cu viata pe care o duc. Concedierea, micsorarea pensiei, a salariului, lipsa sperantei, minciuna si hotia zilnica, precum si toate mizeriile din IAD pe care le induram zilnic. Ne mai drogam cu mici doze de „fericire”: Craciun, Revelion… dar ne trece repede, si ingrijorarea se reinstaleaza in mintea si sufletul nostru. Acesta este adevarul, oricat ne-ar place sa-l cosmetizam. Doar bravam, dar sufletele noastre sunt tulburate din tot felul de motive pe care numai noi singuri le stim. Eu nu vreau sa joc teatrul ieftin al fericitului temebel cu orice pret, si in orice imprejurare. Nu pot. Asa ca…

La Multi Ani dragii mei !

Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intr-acolo. EU SUNT calea, adevarul si VIATA (Ioan)

 

„Apoi a luat un pahar si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicand: „Beti toti din el, caci acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou, care se varsa pentru multi, spre iertarea pacatelor. Va spun ca, de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al vitei, pana in ziua cand il voi bea cu voi nou, in Imparatia Tatalui Meu.” (Matei 26)

Sa iubiti si sa fiti iubiti !

Cu drag si respect,

Craciunul este sarbatoare Crestina sau Pagana ?

Cultul zeului Mithra isi are radacinile in religia veche a Persiei, fiind grefat pe vechea conceptie dualista iraniana a eternei rivalitati dintre Bine si Rau.

„Acest zeu s-a născut după unele legende dintr-o piatră sau dintr-o peşteră în ziua de 25 decembrie, când păstorii din ţinut au venit să i se închine. El s-a luptat cu soarele şi a capturat taurul divin, din al cărui sânge au apărut toate plantele şi animalele folositoare omului. Strabatand ziua cerul, Mithra vede si aude totul in cer sau pe pamant intrucat el are 10.000 de ochi si 1000 de urechi. Este inarmat cu o maciuca de lemn ferecat cu care alunga demonii ( alegorie pentru nori) ce navalesc spre el. In Iranul arhaic, Mithra era o divinitate de prim rang. Ii erau consacrate ca simbol si emblema, crizantemele, trandafiri si era zeul suprem al ostirilor. La initiere initiatul era adus in mod ritual legat la ochi si de maini apoi legaturile erau taiate, semnificand eliberarea fata de influentele negative ale lumii, apoi era incoronat cu coroana lumii, initiatul trebuia sa o refuze spunand ca Mithras este coroana lui. Cultul lui Mithra a fost introdus de regele persan Artaxerxes II (405-362 i.e.n) Cultul lui Mithras s-a răspândit şi în exteriorul Iranului ajungând în Imperiul Roman în anul 100 d.Hr., prin intermediul soldaţilor latini, cultul lui Mithras fiind un cult exclusiv pentru bărbaţi. Era cunoscut sub titlul „Deus Sol Invictus”. Împăratul roman Commodus a fost iniţiat în cultul lui Mithras. După convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism, în anul 313 d.Hr., cultul acestui zeu persan a cunoscut un declin puternic. Senzaţia de reînviere a gloriei acestuia din perioada lui Iulius Apostatul (331-363), a fost urmată mai târziu de dispariţia completă a lui din lumea romană. Cultul lui Mithras a pătruns şi în Dacia după cucerirea traiană din 106 d.Hr. Unele din cauzele dispariţiei cultului Mithras fiind creştinarea Imperiului Roman in 313, iar faptul că acest cult avea multe asemănări voite şi procurate cu creştinismul – ziua de naştere a lui Mithras fiind 25 decembrie, în aceeaşi zi cu naşterea lui Isus, faptul că unul dintre ritualurile cultului este împărtăşania cu pâine şi vin reprezentând trupul şi sângele taurului divin ucis de Mithras. În mod evident, aceste elemente cristologice, specifice creştinismului au un fundament biblic anterior cultului oriental (vezi în Vechiul Testament, cartea Facerii, 14,17-20, Ieşirea, 14; Psalmi 109,4; Noul Testament, Scrisoarea către Evrei, 7,3). Opinia potrivit căreia creştinismul ar fi împrumutat unele particularităţi de la cultul Mithras nu corespunde cronologic şi faptic, decât printr-o pură coincidenţă şi asemănare forţată, fapt pentru care a şi fost respins de creştinii Imperiului Roman.” (sursa: Wikipedia)

„Lungul ciclu care începe la Sfântul Nicolae (Sânnicoară) şi se termină la Sf. Ioan, cunoscut ca „sărbătorile de iarnă” este încărcat de obiceiuri şi tradiţii. Ele sunt sărbători ale vechii religii solare, peste care s-au suprapus elemente de cult roman şi care au fost îmbrăcate în haina creştinismului. În trecut, străbunii noştri sărbătoreau cu precădere la solstiţii şi la echinocţii, întrucât religia lor era de natură solară. La 21 decembrie are loc solstiţiul de iarnă, când Soarele are cea mai joasă orbită. Din acest moment Soarele începe să crească şi din „moş” cum era, începe să „întinerească”. Solstiţiul de iarnă era deci sărbătoarea Soarelui divinizat. După cucerirea romană a unei părţi a teritoriului locuit de daci, peste substratul autohton s-a aşezat cel roman legat de Sărbătorile de iarnă. Romanii sărbătoreau în acestă perioadă Saturnaliile şi Calendele lui ianuarie. Saturnaliile (17-23 decembrie) erau o sărbătoare închinată zeului Saturn şi soţiei sale Ops, care personifica rodnicia pământului. Cronos-Saturn a fost identificat de antici cu Zamolxe. Saturn este comparat de Ovid Densuşianu cu bătrânul nostru Crăciun. La Saturnalii, orice respect faţă de lege şi moralitate dispărea complet. Petrecerile de carnaval se ţineau lanţ, iar stăpânii serveau la masă pe sclavi. În întregul Imperiu roman ordinea era răsturnată. Tot atunci se sacrificau porci, iar capetele lor se puneau pe altarul zeului Saturn. Se crede că aceasta s-a transmis şi la noi prin obiceiul cu Siva şi Vasile.

Calendele lui Ianuarie marcau începutul anului, fiind sărbătoarea cea mai venerată la romani. Se făceau daruri reciproce şi oamenii îşi transmiteau urări. Darurile pe care le primeau prevesteau cum va fi anul pentru persoana respectivă. De aceea, se ofereau dulciuri, fructe dulci sau bani ca să aibă un „trai dulce”. Se împărţeau ramuri verzi de laur sau palmier numite strenae, pe care erau prinse daruri (smochine, turtă dulce). De acest obicei este legat la noi obiceiul Sorcovei. Însă el nu este un obicei de origine romană exclusiv. În vechime, era larg răspândit la diverse popoare practica magică a lovirii cu o creangă înverzită pentru sănătate, belşug, noroc. La noi, creanga de mesteacăn era folosită de Sf. Gheorghe.

Trebuie spus că nici dacii, dar nici romanii – ca şi celelalte popoare ale Europei – nu sărbătoreau în vechime Anul Nou iarna. El se sărbătorea primăvara, o dată cu renaşterea naturii şi reînceperea muncii. Calendarul avea la bază ocupaţiile umane, putându-se vorbi de un calendar agricol şi unul pastoral. James Frazer spune că „Nu s-a reuşit niciodată să se explice pentru ce o astfel de sărbătoare cădea în plină iarnă”. Faptul trebuie pus pe seama schimbării datei anului nou de la calendele lui Martie (1 martie) la cele ale lui Ianuarie, la jumătatea secolului II î.H. în Imperiul Roman. Până atunci, pe perioada republicii, „Marte era veciul zeu al forţei naturii creatoare şi al primăverii”. La acea vreme trebuie să fi avut loc şi colindatul, care are specific agrar. Odată cu această schimbare de dată, s-au transferat şi multe dintre obiceiuri asupra calendelor lui ianuarie. Cum acestea se înlănţuia cu Saturnaliile, s-a ajuns la o circulaţie a obiceiurilor în ciclul sărbătorilor de iarnă.

De altfel, obiceiurile noastre au mai mult un caracter agrar: pluguşorul, sorcova, capra şi toate celelalte colinde cu măşti, unde animalul moare simbolic şi învie, întocmai ca natura.

Tot soldaţii romani au adus cu ei cultul lui Mithra, care se sărbătorea exact la 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare Invincibil). Cultul lui Mithra ajunsese să fie recunoscut ca religie de stat în vremea lui Aurelian. Elemente ale acestuia s-au suprapus însă la daci peste cultul solar strămoşesc, odată cu cucerirea romană.

Creştinismul a păstrat vechile date ale sărbătorilor creştine, dar în locul zeilor a rânduit treptat sfinţi creştini, Era greu să-i faci pe oameni să renunţe la obiceiurile părinţilor lor. Toţi zeii păgâni au fost înlocuiţi cu sfinţi creştini.

Iată ce scrie papa Grigore cel Mare către nişte călugări, care căutau să facă silă păgânilor încreştinaţi ca să se lepede de zeii lor: ”Spuneţi lui Augustin, că după multă chibzuire, iată la ce convingere am ajuns, în ce priveşte încreştinarea englezilor. Anume, cu nici un chip să nu dărâmaţi bisericile păgâneşti ale lor; ci să daţi jos numai idolii, să stropiţi clădirea cu iasmă, să clădiţi un altar şi să puneţi icoane. Căci dacă acele clădiri sunt trainice, noi trebuie să le facem din clădiri păgâne adevărate case ale lui Dumnezeu, ca astfel poporul, când va vedea că nu i se vor dărâma templele, să aibă tragere de inimă spre creştinism, să se întoarcă cu drag de la păgânism la noi, să cunoască pe Dumnezeul nostru cel bun şi îngăduitor, şi cu atât mai cu drag să s-adune la biserică, cu cât vor şti că se adună la locul unde au fost obicinuiţi să s-adune şi părinţii lor (…) Oamenilor inculţi şi spiritelor înăsprite nu le poţi tăia deodată felul lor de viaţă.” (autor: Cornelia Rosoga)

Raspunsul la intrebarea din titlu este foarte simplu de dat: TOATE Sarbatorile de iarna, nu au nimic in comun cu crestinismul. TOATE sunt PAGANISM curat si atat. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne bucuram in aceste zile, si sa nu fim fericiti. Si povestile au farmecul lor, dar sa nu uitam ca sunt doar povesti, adica plasmuiri ale mintii umane si atat. Mai dur spus, sunt doar niste minciuni frumoase. Sa ne bucuram si sa fim fericiti si in astfel de ocazii, dar sa nu legam sub nicio forma toate aceste sarbatori pagane, de Viul si adevaratul Dumnezeu. Sa le privim doar ca un bun prilej de bucurie colectiva, si impreuna simtire in bine. Ele nu au nici o legatura cu Dumnezeu. Fiul Sau Isus Hristos nu s-a nascut pe 25 decembrie. Biblia nu specifica nimic in acest sens, si in consecinta, NIMENI de pe planeta Pamant nu stie data exacta a nasterii Salvatorului lumii, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat in om. Bunul Dumnezeu a considerat ca acest lucru nu este important pentru noi nici sa-l stim, si nici sa-l sarbatorim. Important pentru noi muritorii, este doar faptul ca s-a nascut, si ca ne-a salvat de Dracu’. Asta este tot ce conteaza. Dumnezeu nu are nevoie ca sa-i serbam noi zilele Lui de nastere. Este neimportant acest lucru pentru El. Pentru El, lucrul cel mai important, este sa ne aduca pe cat mai multi ACASA, in Imparatia Lui cea vesnica, daca vrem asta, ca sa fim vesnic in siguranta, bucurosi si fericiti, si sa nu ne mai temem niciodata de nimic. Credem sau nu credem asta. Eu va doresc sa CREDETI !

Concluzia: Bucurati-va de aceste sarbatori inventate de om, ca de o poveste, un basm, ceea ce si este, asa cum sunt mii de alte povesti pe planeta Pamant, lasandu-l pe Dumnezeu in pace. El, Dumnezeu, nu are nimic de-a face cu ele. Apoi, nu Mos Craciun a murit pe cruce pentru dumneavoastra, asa ca nu-l amestecati pe Isus Hristos cu Mos Craciun. Nu au nicio legatura unul cu altul. Unul este adevar, Isus, iar celalalt, Mos Craciun, este doar o minciuna, adica Dracu’. Eu nu ma tem de Mos Craciun, in sensul ca ma feresc de el ca de Dracu’, adica sa nu particip la bucuria semenilor mei cu aceasta ocazie, dar nici nu-i incurajez cultul. Nu-i fac reclama, si nu asociez sarbatoarea lui, Craciunul, cu Dumnezeu si cu nasterea Lui. Ma bucur cu semenii mei de bucuria lor, nu fac pe tristul si pe acrul, ca sa le stric bucuria si buna dispozitie, precum si dorinta de mai bine, dar… eu stiu in cine, si in ce cred, si o spun fara ezitare, si fara rezerve. Asta-i tot! Caci Dumnezeu ne spune sa ne bucuram cu cei care se bucura, si sa plangem cu cei care plang. Asa ca cei care stiu adevarul, nu pot sa confunde adevarul cu minciuna, NICIODATA!

Cu respect,