Crucea lui Hristos (ep.3)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

Am vazut in primele episoade ale acestui serial, cum a ajuns Isus Hristos sa fie condamnat pe nedrept si crucificat de lumea satanizata prin pacatul primului Adam, adica prin pacatul Evei, pentru ca Eva a fost creata din primul Adam, lume reprezentata de preoti, carturari, farisei si popor, autoritati locale, autoritati militare, politice, religioase, adica de toate categoriile sociale. Toti, fara exceptie, s-au unit sub conducerea Satanei, nu a lui Dumnezeu, si au vrut moartea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Isus este pe cruce. Sta pironit in cuie pe doua bete incrucisate, si dupa ce a fost batut, palmuit, scuipat, biciuit, incoronat cu spini, umilit, chinuit, batut in cuie si batjocorit, la finalul acestui supliciu cumplit, si al acestei agonii extreme mentale dar si fizice, isi incredinteaza in mainile Tatalui Sau Duhul, adica Viata Sa, adica isi varsa sangele, dandu-si sangele, asta inseamna ca-si da viata Sa, Tatalui Sau, ca sa ramanem si in simbolistica jerfelor de la Templu, care-l anuntau pe Hristos.

Intrebare: l-ati vazut implicat pe Dumnezeu in toate aceste evenimente care s-au intamplat, sau doar pe Diavolul, Satana, Dracu’? A contribuit Dumnezeu cu ceva la toata aceasta crima nedreapta? Raspuns corect, sigur si ferm: nu. Dumnezeu nu a fost implicat cu nimic in toate aceste nelegiuiri si nedreptati succesive, Dumnezeu nu a contribuit cu nimic la toate acestea. Dumnezeu a fost implicat intr-un singur fel in tragedia traita de Fiul Sau Isus Hristos pe planeta pamant: a permis ca toate aceste ticalosii sa se intample, atat. Aceasta a fost singura implicare a lui Dumnezeu: permisiunea ca lucrurile sa se intample pana la capat, in numele libertatii totale de care beneficiaza toate creaturile Sale.

Sa vedem acum si finalul tuturor acestor nelegiuiri: „Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut intuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. Soarele s-a intunecat, si perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare: „Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!” Si, cand a zis aceste vorbe, Si-a dat duhul. Sutasul, cand a vazut ce se intamplase, a slavit pe Dumnezeu si a zis: „Cu adevarat, Omul acesta era neprihanit!” (Luca) … „Isus, care stia ca acum totul s-a sfarsit, ca sa implineasca Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Acolo era un vas plin cu otet. Ostasii au pus intr-o ramura de isop un burete plin cu otet si I l-au dus la gura. Cand a luat Isus otetul, a zis: „S-a sfarsit!” Apoi Si-a plecat capul si Si-a dat duhul.” (Ioan) Sa retinem aceste doua afirmatii ale lui Hristos, pentru ca sunt extrem de importante: „Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!” siS-a sfarsit!” In evanghelii ni se spune ca Isus Hristos si-a incredintat sufletul, adica Duhul, adica si-a incredintat viata Sa neprihanita in mainile Tatalui Sau, si apoi a spus ca s-a ispravit, s-a sfarsit lupta cu Diavolul si cu pacatul. Da, se sfarsise. Satana si pacatul din el, si-au aratat adevarata lor fata. Dracu’ si pacatul inventat de el, si-au aratat fata lor mincinoasa si criminala la cruce. Minciunile Satanei, folosite prin toti slujitorii lui omenesti, precum si nedreptatea, au dus la crima, asta inseamna crucea lui Hristos, aducerea Fiului lui Dumnezeu pe cruce pentru a fi omorat, prin nedreptate si minciuni, precum si prin dorinta nestavilita a Satanei, de a-l ucide pe Dumnezeu. Prin minciuni, nedreptate si crime guverneaza Satana imparatia intunericului, imparatia pacatului si a mortii, iadul in care noi traim si murim, si asta ar fi adus Satana si in cer, daca revolta lui ar fi izbandit. Diavolul este tatal pacatosilor, al ucigasilor, al minciunii, al nedreptatii si al crimei, asa cum bunul Dumnezeu este Tatal neprihanitilor, al adevarului, al dreptatii si al vietii. Sper ca nu ati uitat, si ca va mai aduceti aminte ce ne-a spus Dumnezeu despre Diavol, cuvinte care s-au adeverit ad litteram: Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru.”„El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si Tatal Minciunii.” (Ioan) Asa este cum a spus Dumnezeu, dupa fapte, nu doar dupa vorbe. Diavolul este un mincinos si un ucigas, s-a dovedit asta cu prisosinta si la cruce, la fel ca in toata istoria omenirii pacatoase. Daca dam la o parte toate perdelele de fum prin care suntem aburiti si mintiti tot timpul, de cand ne nastem pe acest pamant si pana murim, vom vedea limpede, clar si fara echivoc, ca lumea noastra a fost si este condusa doar prin minciuni, nedreptate si crime, de mincinosi nedrepti, si de criminali sinistri, in toate veacurile. Acesta este adevarul, si singurul tablou adevarat al lumii in care noi traim si murim, nu altul. Putinele momente de fericire pe care le traim intr-o viata, intr-o zi, intr-o luna sau an, sunt umbrite totdeauna de acest adevar: ca neamplinirile noastre zilnice, sunt mult mai multe si mai dese ca implinirile. Momentele de fericire sunt mult mai putine ca momentele de ingrijorare si de teama pe care le traim zilnic. Momentele de neprihanire pe care indivizii poporului lui Dumnezeu le aduc in lume, acolo, in locurile in care traiesc si mor, nu pot sa schimbe si sa modifice fundamental mersul in rau si spre rau al lumii noastre pacatoase, din simplul motiv ca matematica nu da gres niciodata. Adevarul matematic al lumii noastre, demonstrat in toate veacurile, inclusiv in timpurile noastre, este acela ca pacatosii au fost si vor fi intotdeauna majoritari pe planeta noastra, pana la sfarsitul timpului, de aceea binele nu va triumfa niciodata in lumea noastra actuala, lumea pacatului, pana cand pacatosii nu vor fi eliminati definitiv, iar asta o va face doar bunul Dumnezeu, prin dreptatea de la sfarsitul veacurilor. Adevaratul popor al Viului Dumnezeu a fost intotdeauna in minoritate, de aceea este numit in Biblie: ramasita. Ramasita lui Dumnezeu din toate veacurile, adica putinii oameni care l-au ales si l-au urmat in neprihanire pe Viul Dumnezeu de-a lungul istoriei lumii, renuntand la Diavol si la robia pacatului oferita de el, nu au putut niciodata sa influenteze in mod fundamental si decisiv spre bine, mersul spre rau al lumii noastre, pentru ca asa ceva este imposibil cand majoritatea omenirii, majoritatea popoarelor acestei planete, majoritatea oamenilor, iubesc si practica pacatul, nedreptatea, minciuna si crima, nu adevarul, dreptatea si cinstea. Pacatul si pacatosii majoritari, in frunte cu Dracu’, conducatorul si mentorul lor, vor prigoni totdeauna ramasita, vor prigoni si vor ucide totdeauna neprihanirea, asa cum Dracu’ l-a prigonit si l-a ucis pe Isus Hristos, Domnul Neprihanirii, pironindu-l pe cruce. Marea masa a pacatosilor din lumea larga, credinciosi sau necredinciosi, pacatosii care sunt majoritari inclusiv in bisericile asa zis crestine, ha, ha, ha, s-au din alte religii sau din alte denominatiuni, culte, secte, etc…, i-au urat si ii vor uri totdeauna pe neprihaniti, pe adevaratii urmasi ai lui Hristos. In toate veacurile, asa cum ne spune si Scriptura, oamenii lui Dumnezeu au fost prigoniti, marginalizati, ucisi, persecutati, arsi pe rug, pentru ca acesta este singurul raspuns al Satanei pentru cei neprihaniti din lumea pacatului: minciuni, persecutii si crime: „Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare, au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti, au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului.” (Evrei) Da, ei, cei de care lumea noastra nu a fost si nu este vrednica, cei mai buni dintre oameni, in frunte cu Isus Hristos, Domnul lor, neprihanitii, oamenii care l-au acceptat pe Viul Dumnezeu in viata lor, au fost tot timpul, in toate veacurile, haituiti si persecutati intr-un fel sau altul, ucisi, marginalizati, batjocoriti, exact asa cum a fost si Isus Hristos, Domnul lor. Sigur ca au fost si oameni ai lui Dumnezeu care au fost ocrotiti si binecuvantati de Viul Dumnezeu in timpul vietii lor, si au avut o viata decenta, este si acesta un adevar de necontestat, dar nici acele vieti nu au fost scutite total de greutati si de necazuri, de drame si de tragedii, asa ca orice om trebuie sa stie ca daca vrei sa traiesti ca neprihanit intr-o lume a pacatului, trebuie musai sa stii ca vei face parte intotdeauna dintr-o minoritate, o minoritate care va fi privita mereu ca o ciudatenie, ca un corp strain, si rareori va fi acceptata, apreciata sau privita cu simpatie de majoritatea pacatoasa, si asta doar pana la un punct, si peste acel punct, pentru ca nu esti ca ei, cei pacatosi, mai devreme sau mai tarziu, iti vor arata ca simpatia lor are o limita, atat in societate, cat si in biserica in care tu crezi ca sunt oameni iubitori de Dumnezeu si de neprihanire, la fel ca tine. Lumea, bisericile si credinciosii lor falsi, nu iubesc neprihanirea, asa cum nu-l iubesc nici pe Hristos, pentru ca daca l-ar iubi, ar accepta neprihanirea lui Isus in viata lor. Eu am trait asta personal, in toate bisericile prin care am trecut. Lumea doar se preface ca vrea neprihanirea lui Hristos. Lumea pacatului si lumea neprihanirii sunt doua lumi diferite. Neprihanirea si neprihanitii nu sunt iubiti de majoritate, de aceea si Dumnezeu a fost dat afara din „Bisericile SRL” si din „Crestinismul SRL”. Veti fi urati de toti din pricina Numelui Meu.” (Luca) … „Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori, si veti fi urati de toate neamurile pentru Numele Meu.” (Matei) Veti fi urati de toti pentru Numele Meu, dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit.” (Marcu) Ortodocsii si catolicii il urasc pe Hristos, pentru ca Isus le spune prin Evanghelia Vesnica ca tot ceea ce fac ei, inchinarea la icoane, la moaste, la sfinti, la statui, este satanism nu crestinism, am scris despre asta AICI, sa nu uitam nici Inchizitia sau cruciadele care nu au avut nimic in comun cu Viul Dumnezeu, protestantii si neoprotestantii il urasc pe Hristos pentra ca Isus le spune ca sunt doar niste ipocriti prostiti de Dracu’, paraleli cu neprihanirea Lui si cu Evanghelia Vesnica pe care au distrus-o, au distorsionat-o, asta daca au stiut-o vreodata, in bisericile lor apostaziate, pline de tot felul de minciuni satanice, falsi profeti si interpretari satanice ale Evangheliei, evreii nu-l recunosc pe Hristos ca fiind Mesia, musulmanii il dispretuiesc pe Hristos pe care l-au inlocuit cu Mahomed, iar toti ceilalti, hindusi, atei, budisti, etc… nici nu vor sa auda de Hristos. Unii nu cred deloc in El, ateii, iar altii si-au ales alti zei, zeite sau dumnezei. Iata cum se implinesc mereu spusele lui Isus. Dumnezeu a trimis mereu mesaje majoritatii pacatose, in toate veacurile, prin ingeri, oameni, soli, profeti, si la sfarsit l-a trimis pe Fiul Sau, ca sa le spuna tuturor pacatosilor, ca este mai bine sa paraseasca calea lor cea rea, lumea pacatului si a mortii, robia Satanei, si sa mearga pe calea cea buna, in lumea libertatii, in lumea neprihanirii si a vietii, dar oamenii au fost totdeauna reticenti sau nepasatori fata de aceste mesaje nepopulare printre toti cei pacatosi. Sa nu uitam ca in vremea lui Noe si a lui Lot, doar un singur om dintr-o intreaga generatie, a vrut sa-l urmeze pe Viul Dumnezeu, Noe in generatia lui, si Lot in a lui. Asta spune multe, nu-i asa? Un singur om intr-o generatie? Cumplit! Asta spune ca pacatul este mult mai dorit ca neprihanirea. „Oamenilor, de ce faceti lucrul acesta? Si noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi, noi va aducem o veste buna, ca sa va intoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul cel Viu, care a facut cerul, pamantul si marea si tot ce este in ele. El, in veacurile trecute, a lasat pe toate neamurile sa umble pe caile lor, macar ca, drept vorbind, nu S-a lasat fara marturie, intrucat v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug si v-a umplut inimile de bucurie.” (Fapt.Apost.) Dumnezeu a trimis in toate veacurile soli cu lumina Evangheliei Vesnice, si mentine planeta noastra functionala pentru noi toti, indiferent de caile noastre, pacatoase sau neprihanite, dar majoritatea oamenilor nu apreciaza toata aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu pentru noi toti, fara deosebire. Ii doare la basca sau direct in plachiuri. Am sa va prezint un text care are legatura cu tot ce am spus pana acum, are legatura cu rastignirea lui Isus, si cu adevarul ca Satana este un ucigas, ca Satana este UCIGASUL. Textul care urmeaza este o bijuterie, o alta miniatura superba a intregii Evanghelii Vesnice, Evanghelie condensata de Isus Hristos intr-o pilda, condensata la adevarurile ei esentiale, si este astfel o alta capodopera de sinteza marca Isus Hristos: „Isus a inceput pe urma sa le vorbeasca in pilde. „Un om a sadit o vie. A imprejmuit-o cu un gard, a sapat un teasc in ea si a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri si a plecat din tara. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca sa ia de la ei din roadele viei. Vierii au pus mana pe el, l-au batut si l-au trimis inapoi cu mainile goale. A trimis iarasi la ei un alt rob, ei l-au ranit la cap si l-au batjocorit. A mai trimis un altul pe care l-au omorat, apoi a trimis multi altii, dintre care, pe unii i-au batut, iar pe altii i-au omorat. Mai avea un singur fiu preaiubit, la urma, l-a trimis si pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”, zicea el. Dar vierii aceia au zis intre ei: „Iata mostenitorul, veniti sa-l omoram, si mostenirea va fi a noastra.” Si au pus mana pe el, l-au omorat si i-au aruncat trupul afara din vie. Acum, ce va face stapanul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, si via o va da altora.” (Marcu) In aceasta pilda este cuprinsa toata Evanghelia Vesnica, asa cum am spus, este cuprinsa in ea istoria creatiei si a caderii in pacat: „Un om (Omul Isus Hristos) a sadit o vie. A imprejmuit-o cu un gard, (gradina Edenului) a sapat un teasc in ea si a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri (Adam si Eva, care apoi au dat-o Satanei) si a plecat din tara. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, (un inger sau un profet de exemplu) ca sa ia de la ei din roadele viei. Vierii au pus mana pe el, l-au batut si l-au trimis inapoi cu mainile goale.” Cand sa se bucure de Creatia Sa, de via Lui, Vierul, Dumnezeu, a constatat ca vierii carora le-a incredintat via, Adam si Eva de exemplu, ca si multi altii, toata omenirea, nu-l mai recunosc ca stapan al viei, si a fost batut si alungat de cei care primisera via cadou de la proprietar, de la Creator, de la Vier. Apoi Vierul, Dumnezeu, Creatorul, trimite alti si alti soli cu Evanghelia Vesnica catre omenire, catre vierii hoti si nerecunoscatori, si apoi, in final, il trimite chiar pe Fiul Sau, crezand ca vierii isi vor reveni si il vor respecta: „A mai trimis un altul pe care l-au omorat, apoi a trimis multi altii, dintre care, pe unii i-au batut, iar pe altii i-au omorat. Mai avea un singur fiu preaiubit, la urma, l-a trimis si pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”, zicea el. Dar vierii aceia au zis intre ei: „Iata mostenitorul, veniti sa-l omoram, si mostenirea va fi a noastra.” Si au pus mana pe el, l-au omorat si i-au aruncat trupul afara din vie.” Dupa cum se vede, toti mesagerii Vierului sunt batuti si omorati, inclusiv Fiul Vierului, ca sa puna mana pe vie vierii ticalosi si nerecunoscatori, exact asa cum a facut Satana, cum a vrut si vrea Satana sa faca. Iata dragilor pe scurt, povestea Creatiei, a pacatului, si a omorarii Fiului lui Dumnezeu, Fiul Vierului, a crucificarii Fiului lui Dumnezeu, precum si a adevarului absolut, ca Diavolul, Satana, Dracu’ este ucigasul, impreuna cu toti pamantenii pacatosi, deveniti la fel de ucigasi ca el, pamanteni care sunt doar niste hoti si niste criminali. Nu Vierul, nu Dumnezeu este criminalul, ci Satana, cel care a furat via de la Vier. Si la finalul pildei, care prefigureaza Apocalipsa, este amintit si motivul pentru care via va fi curatata de vierii hoti si ucigasi, adica motivul pentru care pacatosii trebuie eliminati la sfarsitul veacurilor de pe planeta pamant, dati afara din via furata de la Dumnezeu, pentru ca Vierul, Dumnezeu, sa o poata da doar celor neprihaniti, poporului Sau, adica exact ceea ce ne spune si Apocalipsa: „Acum, ce va face stapanul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, si via o va da altora.” „Preaiubitul meu avea o vie pe o campie foarte manoasa. I-a sapat pamantul, l-a curatat de pietre si a sadit in el vitele cele mai alese. A zidit un turn in mijlocul ei si a sapat si un teasc, apoi tragea nadejde ca are sa-I faca struguri buni, dar a facut struguri salbatici. „Acum, dar – zice Domnul – locuitori ai Ierusalimului si barbati ai lui Iuda, judecati voi intre Mine si via Mea! Ce as mai fi putut face viei Mele, si nu i-am facut? Pentru ce a facut ea struguri salbatici, cand Eu ma asteptam sa faca struguri buni? Va voi spune insa acum ce voi face viei Mele: ii voi smulge gardul, ca sa fie pascuta de vite, ii voi surpa zidul, ca sa fie calcata in picioare, o voi pustii, nu va mai fi curatata, nici sapata, spini si maracini vor creste in ea! Voi porunci si norilor sa nu mai ploua peste ea.” (Isaia) … „Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului.” (Apocalipsa) Dumnezeu a facut tot ce a fost posibil pentru via Lui, si pentru vierii ei ticalosi, ca sa se lepede de calea lor cea rea, de ticalosia si de crimele lor, trimitindu-si inclusiv Fiul pentru aceasta, dar cei mai multi nu au vrut sa asculte nimic, asa ca doar cei care sunt scrisi in cartea Vietii Mielului Isus Hristos, vor intra in noua vie, Imparatia lui Dumnezeu, si nimeni altcineva. De ce asa, pentru ca ceilalti, pacatosii, nu au vrut asta, dupa cum s-a vazut si din textele biblice. Curatarea viei nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru vierii ticalosi si criminali, ci un act de salubrizare a viei. Dumnezeu nu ucide, Dumnezeu salubrizeaza, am scris pe larg despre asta AICI. Dumnezeu nu a pedepsit pe nimeni, si nu va pedepsi pe nimeni. Dumnezeu a vrut ca toti sa fim in via Lui, „In casa Tatalui Meu sunt multe locuri” (Ioan) ne spune Fiul Vierului. Vierul cu Fiul Lui, au facut tot ce au putut pentru asta, sa ne aduca pe toti in Casa Tatalui, dar unii, cei mai multi, nu au vrut si pace, au vrut sa ramana ticalosi si criminali, si astfel s-au sinucis, despartindu-se de sursa vietii lor si a viei: Vierul. Vi se pare cumva ca Dumnezeu va face ceva nedrept prin asta, prin faptul ca-i va nimici pe ticalosii ucigasi de neprihaniti, in frunte cu Dracu’? Diavolul impreuna cu uneltele lui ingeresti si omenesti, este ucigasul neprihanitilor, in frunte cu Fiul lui Dumnezeu, Domnul Neprihanirii si al drepatatii. Dumnezeu nu va face nicio nedreptate nimanui, pentru ca fiecare a fost liber sa-si aleaga singur calea, fiecare dintre noi, inclusiv Satana si ingerii lui, si-a ales singur calea si soarta, asa ca Dumnezeu face exact ce trebuie sa faca cineva normal la cap: va curata via de gunoaie. Si uite asa, in aceasta pilda, este sintetizata toata Evanghelia Vesnica dragilor. Si ne mai este aratat aici, in aceasta pilda, inca un adevar maret al Evangheliei Vesnice, acesta: „M’au urat fara temei.” (Ioan) Acest text ne spune ca Satana si ingerii lui, nu au avut niciun motiv, niciun temei ca sa-l urasca pe Dumnezeu in cer sau pe pamant, si sa doreasca astfel sa-l ucida. Lumea, prin Eva si Adam, precum si prin toti urmasii lor din toate veacurile, nu a avut si nu are niciun temei ca sa-l urasca pe Isus Hristos cel bun, cel neprihanit, cel fara de pacat, cel drept, care nu a facut rau nimanui, ci numai bine, si cu toate acestea, lumea il uraste pe Dumnezeu, inclusiv asa zisii crestini. Lumea huleste, adica il face mincinos pe Dumnezeu, care in toate veacurile a trimis lumina adevarului Sau prin Evanghelia Vesnica. Eva in Eden, atunci cand a mancat din „Pomul cunostintei binelui si raului” dupa ce a fost mintita de Satana, a hulit, si tot ceea ce facem noi toti, atunci cand nu-l credem pe Dumnezeu, inseamna hula, hulim. Hulim impotriva Duhului lui Dumnezeu, facandu-l mincinos pe Viul Dumnezeu, si il trimitem astfel direct pe cruce prin asta. De ce asa, iata de ce: Dumnezeu ne spune ca singurul pacat care nu se va ierta niciodata, niciodata, este hula impotriva lui Dumnezeu. Stiti ce inseamna asta? Majoritatea habar nu aveti ce inseamna asta, sa nu va suparati ca v-o spun de la obraz. Hula impotriva lui Dumnezeu nu este atunci cand il injuri pe Dumnezeu, cand iti bati joc de El, cand il ironizezi, cand il persiflezi sau nu crezi in El, Dumnezeu poate sa traisca si cu asta, nu este o problema pentru El asa ceva, hula impotriva lui Dumnezeu nu este nimic din toate acestea, hula impotriva lui Dumnezeu este doar atunci cand il faci pe Dumnezeu mincinos, cand spui ca autorul adevarului ne spune minciuni nu adevar. Facand asta, necrezand adevarul, l-ai dezarmat total pe Dumnezeu, dar te-ai dezarmat si pe tine, pentru ca nu mai ai etalon, nu mai repere, nu mai ai indicator, nu mai ai nimic, ratacesti, bajbai fara noima si fara sens, in orice aspect al vietii, nu mai ai busola, nu mai ai directie, nu mai ai nimic. „Si oricui va vorbi impotriva Fiului omului i se va ierta, dar oricui va huli impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta.” (Luca) Adevarul dragii mei, este esential de stiut, in orice activitate sau domeniu omenesc si dumnezeiesc. Fara adevar nu putem sa traim. Repet: fara adevar nu putem sa traim, pentru ca mai devreme sau mai tarziu o vom da de gard sau va iesi prost, vom rata, sau vom muri, ca prostii care refuza vaccinarea de Covid 19 si nu numai, si din aceasta cauza mor cu zile. Fara nicio discutie, si fara nicio indoiala se va intampla ceva rau, atunci cand renunti la adevar, de aceea Dumnezeu ne spune ca nu are cum ierta asa ceva, in sensul ca nu poate sa renunte la adevar: „… oricui va huli impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta.” (Luca) Sa nu care cumva sa uitam ca Duhul Tatalui, ca si Duhul lui Hristos, sunt amandoua, Duhul Adevarului. Despre ce inseamna Hula impotriva Duhului Sfant am scris mai pe larg AICI. Mentionez si cu aceasta ocazie ca Duhul lui Dumnezeu nu este o a treia persoana a dumnezeirii, asa cum cred fraierii, ci Duhul Tatalui si Duhul Fiului, dupa caz. Trinitatea este o alta minciuna satanica prin care Diavolul prosteste oamenii, si nu este sustinuta de Biblie, am scris si despre asta AICI. Mancand din „Pomul cunostintei binelui si raului”, despre care am scris AICI, Eva il face mincinos pe Dumnezeu, si considera astfel ca toate adevarurile si avertismentele lui Dumnezeu spuse ei si lui Adam, sunt minciuni, abureli, prostii. Facand asta, considerand adevarul dumnezeiesc minciuna, Eva a ramas fara nicio aparare in fata minciunilor Satanei, a ramas fara busola, fara repere, si a plecat astfel pe drumul in care minciuna este considerata adevar, pe drumul minciunii si al nestiintei, spre prostie si spre moarte. De ce nu se poate ierta asa ceva, este foarte simplu de inteles, pentru ca nu ai cum, chiar daca ai vrea sa ierti asa ceva. Pur si simplu nu se poate. Iertarea in acest caz, al pacatului, ar consta in faptul ca Dumnezeu ar trebui sa se nege pe Sine, ar insemna ca El nu mai este „Calea, Adevarul si Viata.”, ci orice altceva, asa cum este in lumea noastra, ori asa ceva era si este imposibil. Asta ar insemna faptul ca Dumnezeu este gresit, ca nu stie ce spune si nici nu stie ce face, ca minte, ca isi minte creaturile cu buna stiinta, ceea ce este de neacceptat, nu are cum sa accepte Dumnezeu asa ceva, nu are cum sa accepte ca minciuna este adevar si viceversa: „Daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu Se poate tagadui singur.” (2Timotei) Acest text ne spune asa: daca noi prin pacat, am acceptat sa fim mintiti si sa devenim mincinosi, ticalosi si criminali, Dumnezeu nu are cum sa faca asa ceva, nu va putea sa faca niciodata asta, pentru ca El nu este asa ceva, si pe cale de consecinta, nu se poate tagadui pe Sine insusi. Sa nu uitam nici faptul extrem de importnt, ca temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu este dreptatea, nu minciuna, pentru ca neprihanirea este si dreptate, nu doar moralitate, bine, caracter, etc. Dumnezeu nu putea si nu poate sa accepte niciodata ca minciuna este dreptate, ar submina astfel intreaga Imparatie care se bazeaza doar pe valori morale, pe valori ale binelui si ale dreptatii, adica ale neprihanirii. Temelia scaunului de domnie a lui Dumnezeu este dreptatea: „Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie, bunatatea si credinciosia sunt inaintea fetei Tale.” (Ps.89)

Ce se mai putea face in acest caz, poate ca o sa va intrebati, ca noi, pacatosii, sa mai putem sa fim salvati, dupa ce am cazut in pacat, dupa ce am crezut ca minciunile Satanei sunt adevar, si prin asta l-am facut mincinos pe Dumnezeu prin Eva, si pe Dracu’ l-am considerat purtator de „adevar”, adica am hulit? Un singur lucru se mai putea face in acest caz, iata textul care ne ofera raspunsul la aceasta intrebare existentiala: „fara varsare de sange nu este iertare” (Evrei). Ohooohooo, foarte, foarte dura aceasta afirmatie, si foarte „sangeroasa”. Foarte criminala, te duce automat cu gandul la o jertfa, la o crima, la un omor, la luat gatul cuiva. Aceasta afirmatie place mult acelora care considera ca Dumnezeu Tatal si-a ucis Fiul pe cruce. Este un fel de dovada suprema ca ei gandesc corect, ca gandesc bine, si ca au dreptate sa creada asa, acesta fiind unicul adevar despre Crucea lui Hristos. Fara varsare de sange, nu exista iertare, ce inseamna asta, inseamna ca la pagani, sa omoram pe cineva pentru a imbuna zeul, sau este si inseamna cu totul altceva in Evanghelia Vesnica? Ce inseamna aceasta afirmatie foarte dura, din perspectiva Evangheliei Vesnice? Stim ca temelia scaunului de domnie a lui Dumnezeu este dreptatea, asa cum am citat deja din Scriptura, si in consecinta, daca il respingi pe Dumnezeu si tot ceea ce reprezinta El, viata si neprihanirea, este drept sa suporti si consecintele despartirii de El, care inseamna despartirea de viata si de neprihanirea Sa, adica sa pleci pe drumul pacatului si al mortii, de aceea hula impotriva lui Dumnezeu nu are cum sa fie iertata niciodata, pentru ca Dumnezeu nu se poate nega pe Sine si tot ceea ce reprezinta El, iar cand ajungi in aceasta situatie de sinucigas, adica sa te sinucizi prin renuntarea de buna voie si nesilit de nimeni la viata si la neprihanirea date tie de bunul Dumnezeu, atunci mai ai o singura sansa, si o singura metoda prin care poti sa-ti recapeti viata pieruduta ca prostul, ca cineva sa-ti dea din nou o viata, sa-ti doneze o viata, ori asta nu o poate face decat Viul Dumnezeu, pentru ca este singurul posesor de viata. QED Numai Dumnezeu poate sa dea cuiva viata, inger, om plante sau animale, nimeni altcineva, si nu este obligat sa faca asta in cazul pacatosilor. De ce nu este obligat sa faca asta si in cazul pacatosilor? Pentru ca nu este vina lui Dumnezeu ca tu ai ales pacatul si moartea, prin despartirea de El, Creatorul vietii. Tu, creatura, porti intreaga responsabilitate a alegerii tale. Tu, creatura, in deplina cunostinta de cauza, de buna voie si nesilita de nimeni, ai ales sa renunti la toate darurile lui Dumnezeu, printre care si viata dumnezeiasca cu neprihanirea ei, asa cum a facut Eva in Eden. Totul ti se intampla numai datorita tie, Dumnezeu nu este vinovat cu absolut nimic in toate acestea, Dumnezeu te-a avertizat ca asa o sa se intample, si tu nu l-ai crezut, l-ai facut mincinos, ai hulit, si l-ai crezut pe Satana, acum suporti consecintele alegerii tale. Asta este tot. Din acea clipa, clipa alegerii tale, Dumnezeu nu-ti mai datoreaza nimic, nu-ti mai este dator cu nimic. Tu pleci pe calea ta, calea pacatului si a mortii, si faci tot ce vrei tu, iar Dumnezeu ramane pe calea Lui, calea neprihanirii si a vietii. Asta este tot. Dar… Dumnezeu, in bunatatea si dragostea lui fata de noi, creaturile Sale, a ales sa nu fie de piatra, a ales sa-i mai dea o sansa pacatosului, desi nu era obligat sa faca asta, retineti, este foarte important, desi nu era obligat sa faca asta. Din aceasta cauza a trebuit sa se intrupeze Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca sa devina un donator de viata, ca sa ne poata da viata Lui, de aceea, din acest punct de vedere, Isus Hristos s-a jertfit, pentru ca nu era obligat de nimeni sa faca acest gest pentru umanitatea pacatoasa, nu era obligat sa faca asta, si nimeni nu putea sa-l oblige sa faca asta, nici macar Tatal Sau. Doar in aceasta consta jertfa lui Hristos, ca a acceptat rolul de donator, nu in faptul ca a fost hacuit pe cruce. Pacatosii trebuiau sa moara pe bune si pe drept, pentru ca ei singuri au ales asta. Dumnezeu nu putea sa fie invinuit de nimic rau in acest caz. Nicio creatura nu ar fi putut sa-i reproseze ceva lui Dumnezeu, pe aceasta tema. Dumnezeu le-a dat tuturor, ingeri sau oameni, toate informatiile ca sa nu faca aceasta greseala fatala, informatii pe care ei au ales sa le ignore. Fiintele absolut libere create de Dumnezeu, ingeri sau oameni, pot alege sa faca ce vor ele cu viata lor, sa o pastreze sau sa renunte la ea, asa cum au facut Diavolul, ingerii cazuti, si apoi Eva si Adam, si prin ei, intreaga umanitate. La intrebarea daca Isus Hristos a fost o jerfa sau o victima, Isus Hristos a fost o jertfa doar din acest punct de vedere, ca s-a jertfit pentru noi toti desi putea sa nu o faca, putea sa stea in cer bine merci, si sa-si vada de treaba Lui ca Fiu al lui Dumnezeu, linistit, in marire, fara griji si fara batai de cap, dar s-a jertfit pentru noi, in sensul ca a acceptat ca Fiu al lui Dumnezeu, sa renunte la tot ceea ce avea acasa, in cer, si sa se intrupeze in om, in trupul pacatului, trupul primului Adam, si sa devina astfel al doilea Adam, pe planeta pacatosilor. Facand acest lucru, Isus Hristos a devenit o tinta sigura pentru criminalul de Satana, dar a acceptat tot ceea ce I s-a intamplat, inclusiv crucea, ca sa ne poata da in final, viata si neprihanirea Sa, devenind astfel victima ucigasului de Satana. Isus nu a fost o jertfa in sens pagan, in sens de imbunare prin omorarea lui, a unui Tata dornic de sange si de razbunare, ci s-a jertfit acceptand rolul de victima a criminalului de Satana, ca sa stearga astfel consecintele alegerii noastre prostesti, facuta prin Eva si Adam. Sesizati diferenta majora dintre jerfa pagana si sensul jertfirii dumnezeiesti? Isus Hristos a fost si jertfa in sensul explicat deja, dar si o victima ucigasului de Satana, nu a lui Dumnezeu. A acceptat faptul ca va deveni o victima a Satanei, ca o jertfa a Sa pentru binele nostru, asa cum un tata sau o mama mananca mai putin, ca sa aiba copiii lor mai mult, sau isi doneaza un organ copilului suferind. Asta este si reprezinta o jertfa a bunatatii, nu a razbunarii, asa cum era si este in paganism. Tatal si mama mananca mai putin, nu ca sa se razbune pe copiii lor, ar fi un nonsens asta, ci ca sa-i protejeze, sa aiba ei mai mult, sa aiba de toate, si sa nu duca lipsa de nimic. Aceasta este jertfa neconditionata a iubirii si a bunatatii neconditionate, nu a razbunarii. Asa cum s-a dovedit pe planeta pamant, pacatul frizeaza prostia crasa si inconstienta maxima, nu intelepciunea si stiinta. Sa pleci de langa Viul Dumnezeu, topul stiintei si al cunoasterii, Creatorul vietii, al cerului si al pamantului, in lumea pacatului si a mortii, inseamna sa pleci in prostie si in nestiinta, in ignoranta si in inapoiere, in minciuna si in intuneric, este ca si cum, bolnav de un cancer fiind, vrei sa pleci din cel mai bun spital de oncologie din lume, din Londra, Paris sau din New York, spital cu cea mai avansata tehnica de tratament si cea mai avansata tehnologie, ca sa te duci in amaraciunea de Afganistan, si sa te tratezi acolo cu cacareze de capra, ca sa scapi de cancer. Asta inseamna pacatul: prostia abisala, prostia absoluta, taina nelegiuirii, despre care am scris AICI.

A fost jertfa sau a fost victima Isus Hristos? A fost doar una din cele doua variante, sau si una si alta? Isus Hristos a fost si jertfa si victima, jertfa in sensul deja descris, dar si victima a Satanei. Crucea releva adevarul vesnic, ca Satana l-a vrut mort pe Dumnezeu, si a fost singurul care a dorit si a planuit acest lucru, a fost singurul care a complotat si a pus in practica planul nebun din mintea lui ratacita de pacat, impreuna cu toti aceia pe care a reusit sa-i prosteasca de-a lungul veacurilor, incepand cu o parte din ingereii din cer, Eva si Adam, si de toti pamantenii care il urmeaza. Iata ca am raspuns cu Biblia si la aceasta intrebare.

Isus moare pe cruce, si in acel moment, se mai intampla ceva foarte important, pe langa celelalte doua lucruri importante aratate deja, ca isi incredinteaza viata in mainile Tatalui Sau, si ca „s-a sfarsit”, se mai intampla asta, ceva care desavarseste acel „s-a sfarsit”: „Isus a strigat iarasi cu glas tare si Si-a dat duhul. Si indata perdeaua dinauntrul Templului s-a rupt in doua, de sus pana jos, pamantul s-a cutremurat, stancile s-au despicat…” (Matei) Perdeaua dinauntrul Templului care despartea cele doua incaperi ale Templului, incaperea numita „Sfanta”, de incaperea numita „Sfanta Sfintelor”, se rupe, nu mai exista. Gata, s-a sfarsit, asa cum a spus Hristos. Ce s-a sfarsit? S-a sfarsit despartirea noastra de Viul Dumnezeu, pentru ca in Sfanta Sfintelor era Dumnezeu, iar in Sfanta Sfintelor nu intra nimeni in afara de Marele Preot, o data pe an, cand facea ispasire pentru pacatele intregului popor. Acest adevar, ruperea perdelei despartitoare dintre „Sfanta” si „Sfanta Sfintelor”, arata impacarea totala a pacatosului cu Dumnezeu, prin Isus Hristos, prin trupul lui batjocorit pe cruce, prin viata Sa traita in neprihanire, care impaca omenirea pacatoasa cu Dumnezeul neprihanit. Prin neprihanirea lui Hristos, prin viata Lui neprihanita, amandoua fiindu-ne date noua, pamantenilor in dar, ca o donatie a lui Isus Hristos, pentru noi toti pacatosii de pe planeta pamant. Toti putem sa avem acesta dar, viata neprihanita a lui Isus Hristos, daca vrem. Prin Duhul lui Hristos, nu prin duhul sfant care nu exista, putem sa avem aceasta viata: „De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc, ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai (primul Adam) este din pamant, pamantesc, Omul al doilea (Isus Hristos) este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti, cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc.” (1Corinteni) … „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.” (Ioan)

Satana cel mincinos i-a facut pe prostii prostiti de el, sa creada ca Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul se ucid intre ei ca sa scape lumea de pacatul si de crimele lui. I-a iesit bine, dar nu de tot, pentru ca Evanghelia Vesnica, in toate veacurile, a restabilit adevarul dumnezeiesc, si a spulberat minciunile Satanei. Crucea lui Hristos, asa cum am spus, nu este doar despre judecarea lui Isus si despre crucificarea Lui, nu este doar despre invierea lui Isus, ci este si despre viata traita de Isus pana la toate aceste evenimente, importante si ele, adica este vorba si despre neprihanirea vietii lui Hristos. Daca Isus Hristos nu ar fi avut o viata neprihanita in trupul pacatului, trupul primului Adam, nu ar fi fost niciodata inviat de Tatal Sau. Faptul ca Maria, mama lui Isus a fost fecioara, multi asociaza asta cu neprihanirea, cu lipsa pacatului, in mod total gresit se face aceasta asociere si interpretare pe care Biblia nu o sustine, pentru ca fecioria nu este neprihanire, deci Maria nu i-a oferit automat lui Isus o viata neprihanita, sfanta, dreapta, fara pacat, etc… asa cum mincinos invata unii asa zis crestini. Maria a trait si ea in trupul pacatului, ca noi toti, si i-a daruit lui Isus Hristos tot trupul pacatului, trupul primului Adam, cel cazut in pacat. Orice alta interpretare, este o minciuna satanica.

Cine a murit pe cruce? Pe cruce, impreuna cu Isus Hristos, a murit si primul Adam, pentru ca asta inseamna trupul pacatului, primul Adam. Murind trupul pacatului, primul Adam, moare pacatul, moare moartea, si moare Satana, asta inseamna biruinta lui Hristos asupra pacatului si a mortii, si asupra Satanei. Asa a biruit viata neprihanita a lui Hristos, viata simbolizata de sangele Sau, pacatul si moartea aduse de Satana, asa a biruit Hristos pe Satana, traind neprihanirea dumnezeiasca in trupul pacatului. Neprihanirea lui Hristos omoara trupul pacatului, nu moartea fizica a trupului. Neprihanirea lui Hristos omoara pacatul din trupul pacatului, si implicit moartea, pentru ca neprihanirea este viata. Aceasta este biruinta lui Hristos, in asta consta ea.

Marele adevar de care fuge ca de Dracu’, intreaga falsa crestinatate, este unul singur: NEPRIHANIREA. „Crestinul” fuge de neprihanire, nu-i place deloc neprihanirea. „Crestinul” nu vede sau nu vrea sa vada, ca Isus Hristos nu ar fi fost niciodata inviat de catre Tatal Sau, adica Tatal nu i-ar fi dat inapoi viata incredintata de Isus pe cruce in mainile Sale, daca viata lui Isus nu ar fi fost neprihanita, in trupul pacatului, trupul primului Adam cazut. Neprihanirea a invins moartea si pacatul. Neprihanirea este esenta crestinismului, neprihanirea este esenta vietii dumnezeiesti, si esenta Evangheliei Vesnice, pentru ca neprihanirea reprezinta viata dumnezeiasca in atributul ei suprem: neprihanirea. Viata este neprihanire, iar neprihanirea este viata, singura viata acceptata de Dumnezeu, acum, dar si in vesnicia vesniciilor: „Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.” (2Petru) … „Scaunul Tau de domnie Dumnezeule, este in veci de veci, toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate, Tu ai iubit neprihanirea si ai urat nelegiuirea…” (Evrei) Dupa cum vedeti, peste tot este vorba doar despre neprihanire, si da, neprihanirea este si dreptate, dreptate care este temelia scaunului de domnie a lui Dumnezeu, dupa cum se vede si din acest text biblic. Din cauza neprihanirii Sale, a lui Hristos, si a dreptatii care trebuia restabilita in dreptul lui Hristos, Dumnezeu Tatal nu si-a lasat Fiul in mormant: „Nu vei ingadui ca Sfantul Tau (adica neprihanitul tau Hristos) sa vada putrezirea. Acela pe care L-a inviat Dumnezeu (Tatal), n’a vazut putrezirea.” (Fapt. Apost.) Sfantul Tau in acest text, inseamna Neprihanitul Tau. Sfintirea este neprihanire, si viceversa. Neprihanirea defineste omul, defineste fiinta umana dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pentru ca neprihanirea este chipul Creatorului. Singurul om adevarat in cer si pe pamant, valabil asta si pentru ingeri, este omul neprihanit, omul pacatos sau ingerul pacatos, este un rebut, un om sau un inger gunoi, un om sau un inger care va merge la ghena, pentru ca este un gunoi, un rebut, o nenorocire, un mincinos si un criminal incurabil. Nu degeaba Isus Hristos, Salvatorul, prietenul si fratele nostru, este numit in Biblie, Omul Isus Hristos, pentru ca Isus este etalonul, este masura si definirea corecta a omului dupa chipul lui Dumnezeu: „Caci Cel ce sfinteste (Hristos) si cei ce sunt sfintiti, (noi pacatosii) sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-i este rusine sa-i numeasca frati.” (Evrei) Fiecare om scrie cu viata lui o istorie, istoria pacatului sau istoria neprihanirii, si din acest motiv, cand suma oamenilor de pe aceasta planeta este in majoritate o suma a oamenilor pacatosi, atunci planeta este Iadul. Drumul spre paradis, spre Imparatia lui Dumnezeu, unde va fi numai neprihanire, pentru omul pacatos, porneste din Iad. Primul Adam a plecat din Paradis in Iad, iar omul pacatos reface drumul, dar invers, din iad in Imparatia lui Dumnezeu, prin al doilea Adam, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, un Duh datator de viata neprihanita. Veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi si neprihaniti, pentru ca neprihanirea vine doar dupa eliberarea din robia pacatului, neprihanirea este posibila numai in libertate, si inseamna libertate, este libertatea absoluta. Doar dupa ce omul pacatos devine liber, poate sa fie si neprihanit, poate sa aleaga din nou, liber fiind, sa ramana neprihanit sau sa devina rob al pacatului, asa cum a facut Lucifer in cer, cu ingerii lui, si apoi Eva cu Adam pe pamant, devenind din neprihaniti liberi, pacatosi robi, dar invers, sa devii neprihanit din pacatos, din robia pacatului, nu se mai poate, pentru ca pacatul este robie, nu libertate. Doar neprihanirea este libertate, pacatul nu este. Cand Dumnezeu ne da si vointa, dar si puterea de a infaptui neprihanirea, binele absolut, nu ne ia libertatea. Foarte, foarte important de subliniat acest maret adevar. Din starea de neprihanire, asa cum am spus, oamenii sau ingerii pot sa aleaga pacatul, dar din starea de pacat, oamenii sau ingerii nu mai pot sa ajunga neprihaniti, chiar daca ar alege asta, pentru ca legea pacatului si a mortii, nu este si nu va fi niciodata o lege a libertatii, ci doar a robiei. Este esential sa intelegeti acest adevar al Evangheliei Vesnice, pentru ca el este un adevar vesnic. Crucea ne da posibilitatea sa alegem ce vrem. Crucea ne arata ca Satana este primul ucigas din Univers, cel care a vrut si vrea uciderea lui Dumnezeu, dar mai arata ceva, ca uciderea lui Dumnezeu, a devenit pentru Satana, propriul sau final, propriul sau sfarsit, disparitia sa din Univers, prin biruinta lui Isus Hristos asupra faradelegilor sale, prin neprihanire. Neprihanirea si viata, au biruit pacatul si moartea, adica pe Satana, „Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica, in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani) Pacatul da oamenilor pacatosi si ingerilor cazuti, moartea, iar neprihanirea da oamenilor facuti neprihaniti de Isus Hristos, viata. Asta ne spune textul de mai sus. Simplu.

Nimeni nu i-a luat cu forta viata lui Isus Hristos, El si-a daruit-o de buna voie, inca din cer, inainte de intrupare, El s-a jertfit, El s-a lasat batjocorit si crucificat, ca noi sa mai avem o sansa de supravietuire, devenind astfel donatorul nostru de viata neprihanita, singura viata care poate sa ajunga langa Dumnezeu si in Imparatia lui Dumnezeu, dar despre asta si despre multe altele la fel de interesante si de adevarate, data viitoare, in episodul urmator. Vom gasi alte si alte scurtaturi de geniu, marca Isus Hristos.

„Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are marturisirea aceasta in el, cine nu crede pe Dumnezeu, Il face mincinos, fiindca nu crede marturisirea pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau. Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata. V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica. … „Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevarat, si viata vesnica.” (1Ioan)

Ai pup iu ol!

(Va urma)

Crucea lui Hristos (ep.2)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

La sfarsitul primului episod al acestui serial despre Crucea lui Hristos, prim episod pe care puteti sa-l cititi AICI, iar prologul intregului serial puteti sa-l cititi AICI, l-am lasat pe Isus Hristos rastignit pe cruce de catre:

a) – satanistii din Templu, in frunte cu marele preot, preotii, carturarii si fariseii. Dumneavoastra realizati gravitatea ca marele preot al Templului si preotii Templului sa fie satanisti?! Dracu’ era in Templu la cel mai inalt nivel, era stapanul Templului. Dracu’ stapanea si conducea Templul iudaic! Realizati asta?! Si atunci de ce va mai mirati ca Papii si Patriarhii, preotii si pastorii sunt la fel de satanisti ca cei din vechime? Nimic nou sub soare dragilor. Nimic nou. Am mai scris despre asta AICI. Lectia aceasta este ca sa nu va puneti niciodata increderea in oameni, si in ceea ce va spun ei, chiar daca unii sunt preoti, pastori, rabini, etc…, ci doar in Viul Dumnezeu si in cuvintele Sale, niciodata in oameni. Faceti totdeauna ca locuitorii din Bereea, care verificau mereu tot ceea ce li se spunea, cu Scriptura: „Asa vorbeste Domnul: „Blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijina pe un muritor, si isi abate inima de la Domnul!” (Ieremia) Oricat ar parea de ciudat si de straniu, daca va puneti increderea in apostoli, in Papi, in popi, in pastori, in biserici sau in oricine altcineva, va puneti incredrea in Dracu’, nu in Dumnezeu. Evanghelia Vesnica ne spune ca omul trebuie sa-si puna increderea doar in Dumnezeu si in cuvintele lui Dumnezeu: „Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sunteti frati.” (Matei) … „Cand unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”, si altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteti voi oameni de lume? Cine este Pavel? Si cine este Apolo? Niste slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ati crezut, si fiecare dupa puterea data lui de Domnul. Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca, asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face sa creasca. … Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos.” (1Corinteni) Asa este, un imens adevar al Evangheliei Vesnice, care nu trebuie uitat niciodata, si care ne spune ca Apolo, Pavel, Ioan, Petru, Moise, Isaia, David, Ieremia, Daniel, Ezechiel, si toti ceilalti oameni din Biblie, profeti, apostoli, preoti sau imparati, care de-a lungul veacurilor au spus lumii si au transmis lumii in cuvintele lor, cuvintele Viului Dumnezeu, au fost si sunt niste nimeni, niste zero barat, niste oameni, niste prosti ca noi toti, care au fost luminati si invatati de Viul Dumnezeu. Nimeni, dar absolut nimeni nu a venit de acasa de la el, de la vreo scoala sau facultate, sau cu ceva zamislit din mintea lor, cu privire la invatatura despre Dumnezeu, si cu privire la adevarurile dumnezeiesti. Nimeni. Toate adevarurile lui Dumnezeu despre Dumnezeu sunt si ii apartin doar lui Dumnezeu, nu oamenilor, niciodata oamenilor. Am aratat asta cu ani in urma, intr-o serie de articole pe care le puteti citi pe acest blog, articole pe care le gasiti AICI si AICI.

b) – tradat de ucenicul satanist Iuda, care l-a lasat pe Isus la cheremul satanistilor mai sus mentionati, si la cheremul lui Pilat.

c) – Pilat, alt satanist care a refuzat sa aplice dreptatea in dreptul lui Isus, dreptate care era evidenta, fiind recunoscuta chiar de el.

d) – si de poporul satanist care a iesit cu bate si cu sabii impotriva celui nevinovat, popor care a ales sa salveze un rasculat criminal, in locul nevinovatului Isus Hristos. Aici vreau sa comentez un aspect intalnit in mintile multora, l-am intalnit de multe ori ca argument in discutiile pe tema judecarii lui Hristos, argument care incearca sa motiveze alegerea lui Baraba de catre iudei, in detrimentul lui Hristos. Acestia spun ca Baraba era un erou pentru evrei, nu un criminal, si il considera pe Baraba un luptator nationalist pentru libertate si pentru salvarea patriei, nu un criminal asa cum il considerau romanii, asa ca el, Baraba, nu era un criminal, un rasculat, ci un luptator pentru libertate, si pe cale de consecinta, evreii nu au eliberat un criminal, ci un patriot. Am auzit acest argument la foarte multa lume. Asa se pune problema? Dragilor care ganditi asa, aici, in judecarea lui Isus, ca si in oricare alta judecata de pe planeta, trebuie sa fie totdeauna, totdeauna vorba doar despre dreptate, si despre nimic altceva. Dreptatea trebuie sa primeze in orice proces. Justitia inseamna dreptate, si acesta este singurul scop si rol al justitiei: sa faca dreptate. Alt rol nu exista. Sigur ca omenirea pacatoasa a pervertit si a mutilat acest rol al justitiei, facand din justitie un instrument al injustitiei, al nedreptatii si al crimei, asa cum a fost si in cazul lui Hristos, o nedreptate crasa. Aici nu este vorba despre cine a fost sau nu criminal sau rasculat, sau nu a fost, pentru evrei era nevinovat, iar pentru romani era vinovat, ci despre faptul ca Isus Hristos era nevinovat in toate felurile si in toate sensurile, nu incalcase nicio lege romana, si nicio lege iudaica. El chiar a fost si este Fiul lui Dumnezeu. Intre Baraba si Hristos, cel absolut nevinovat este doar Isus Hristos, nu si unul si altul, functie de tabara din care privesti situatia. Dreptatea este totdeauna una singura, nu mai multe. Trebuie sa intelegeti foarte clar acest adevar, si care a fost adevarata importanta si adevarata miza a procesului lui Isus: dreptatea, dreptate care i-a fost refuzata lui Isus, atunci cand a fost judecat. Dreptatea nu se negociaza, dreptatea o ai sau n-o ai, ori aici, in acest proces, dreptatea a fost transformata in nedreptate prin minciuna si manipulare, asa cum reiese foarte clar din textele biblice. Dreptatea este temelia scaunului de domnie a Viului Dumnezeu. Dreptatea nu se negociaza in functie de om, de banii lui sau de pozitia lui sociala. Evanghelia Vesnica este transanta in acest sens: „Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului.” (Romani)… Caci cine umbla cu strambatate isi va primi plata dupa strambatatea pe care a facut-o, si nu se are in vedere fata omului.” (Efeseni) … „Daca impliniti Legea imparateasca, potrivit Scripturii: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, bine faceti. Dar, daca aveti in vedere fata omului, faceti un pacat si sunteti osanditi de Lege ca niste calcatori de Lege.” (Iacov) … Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie, bunatatea si credinciosia sunt inaintea fetei Tale.” (Ps.89) Iata ce insemnatate are dreptatea pentru Dumnezeu. De cate ori vom fi nedrepti in viata noastra, cu oricine, cu orice om, caci asta inseamna expresia „sa nu ai in vedere fata omului”, gresim, pentru ca nu conteaza cine are dreptate, bogat sau sarac, rege sau cersetor, a cui este dreptatea, la acela sa mearga, in cele mai mici lucruri, dar si in cele mai mari. Sa stiti ca atunci cand nu facem asta, suntem prietenii Satanei si dusmanii lui Dumnezeu, sa nu uitati niciodata acest adevar. Iata de ce si Pilat a fost servitorul Satanei, oricat a incercat el sa se spele pe maini de vina lui.

Isus Hristos este pe cruce, in agonie, trimis si pus acolo de Diavolul, Satana, Dracu’, asa cum am vazut din textele biblice, nu de Dumnezeu, asa cum cred prostii. Este singur, atarnat in cuie pe doua lemne incrucisate, intre cer si pamant, intre moarte si viata, intre pacat si neprihanire, pe cele doua lemne incrucisate, inconjurat de intuneric satanic. Pamantenii satanizati l-au tradat si l-au respins trimitandu-l la moarte, iar Tatal Sau inca nu putea sa intervina. In acest moment suprem, Isus rosteste celebrele cuvinte adresate Tatalui Sau: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit.” Pentru mine, aceste cuvinte, impreuna cu sudoarea de sange din Ghetsimani, simbolizeaza un singur lucru, un singur adevar: ca intruparea Fiului lui Dumnezeu nu a fost deloc o simpla joaca pentru Dumnezeu, ceva usor, ceva la indemana unui Dumnezeu atotputernic. Intruparea Fiului lui Dumnezeu nu a fost lipsita de riscuri asa cum poate cred unii, si nu a fost doar un mars triumfal spre o victorie dinainte anuntata, ca si castigata, fara lupta, fara riscuri, si fara o cumplita suferinta pe toate planurile, psihica si fizica. De ce spun asta, este simplu de inteles, chiar si pentru un simplu muritor ca mine si ca dumneavoastra, si am sa va spun de ce cred asa: atata timp cat Viul Dumnezeu a creat fiinte libere si inteligente, libere cu adevarat, nu doar la caterinca, asa cum este libertatea pe acest pamant al nostru, unde doar ne facem iluzii ca suntem liberi, nu suntem, si-a asumat riscul ca oricand, o fiinta inteligenta si libera sau mai multe, sa-si manifeste libertatea lor chiar si fata de Creatorul lor, asa cum au facut Satana si ingerii care l-au urmat. A existat dintotdeauna riscul pentru Dumnezeu, ca cineva sa doreasca altceva decat avea, si sa o ia razna la un moment dat, si sa doreasca schimbarea tuturor lucrurilor. Asta s-a intamplat cu Satana, asa au procedat Diavolul si ingerii lui, Dracu’ fiind prima fiinta creata care a ales sa-l sfideze pe Creator in toate felurile in care si-a dorit, reusind in final sa-l puna pe Dumnezeu pe cruce, si sa-l trimita la moarte, credea el in prostia lui, asa cum si-a dorit din primul moment al razvratirii lui: „Tu ziceai in inima ta: „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei, ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt.” (Isaia) Gandul acesta, sa fie ca Dumnezeu, a fost in mintea si in inima Satanei inca de la inceput, pentru ca el de la inceput este un mincinos si un criminal, asa cum ne spune Dumnezeu, de aceea nici intruparea lui Isus Hristos nu a fost lipsita de riscuri. Chiar daca ai planuit totul perfect, asa cum au facut Tatal si Fiul Sau, oricand putea sa intervina ceva care sa schimbe planurile lui Dumnezeu, asa cum s-a intamplat si cu Satana cand a plecat pe drumul pacatului, pe drumul raului si al rautatii absolute, pe drumul crimei, sfidandu-l pe Dumnezeu. Nimic nu este fara riscuri in libertate, in imparatia libertatii depline, Imparatia lui Dumnezeu. Dumnezeu a stiut dintotdeauna ca va veni si acest moment al razvratirii unei creaturi, indiferent care, dar si-a asumat acest risc, pentru ca Dumnezeu nu a creat si nu va crea niciodata roboti care sa semene cu El, ci doar fiinte inteligente si libere, asa cum sunt toate fiintele din Imparatia lui Dumnezeu. Din acest considerent, trupul pacatului, trupul primului Adam cazut in pacat, putea sa-i joace feste lui Hristos, pentru ca in trupul pacatului se dezvoltase si exista acum o legea a pacatului si a mortii, lege care are putere totala, deplina, asupra fiintei umane pacatoase: „Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu, dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…?” (Romani) In trupul pacatului, Hristos nu mai avea deplinatatea puterilor dumnezeiesti, si era dependent total de Tatal Sau, exact asa cum suntem noi acum, total dependenti de Duhul lui Hristos, ca sa putem sa traim si noi neprihanirea Lui, daca vrem asta, sa nu uitam nicio clipa acest adevar. Ce a facut Tatal pentru Isus Hristos, face acum Isus Hristos pentru noi toti, prin Duhul Sau, este fix acelasi mecanism, pe care puteti sa-l vedeti in textele urmatoare: Eu nu pot face nimic de la Mine insumi,„…caci lucrarile pe care Mi le-a dat Tatal sa le savarsesc, tocmai lucrarile acestea pe care le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimis.” (Ioan) … „Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui. Credeti-Ma ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine, credeti cel putin pentru lucrarile acestea. Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal.” (Ioan) …Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce mult rod, caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic.” (Ioan) Simplu, elocvent si concludent. Si mai este un aspect in toate acestea, cei care il tot suspecteaza pe Dumnezeu de o mascarada a intruparii si a invierii, se insala amarnic. Au fost riscuri foarte mari pentru Isus Hristos, dupa cum s-a vazut, a ajuns pe cruce, fiind inconjurat din toate partile de Satana si de uneltele lui omenesti, in timp ce Tatal Sau din cer inca nu putea sa intervina. Pe acest fond au fost rostite celebrele cuvinte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit.” Nu, Isus nu a fost nicio clipa parasit de Tatal Sau, dar tragedia trebuia sa fie lasata si sa fie consumata pana la ultimele ei consecinte, nu se putea altfel, pentru ca tot ceea ce se intampla nu era o joaca, si nu ero o gluma, era si este o lectie, nu era o piesa de teatru ieftina si de prost gust, o dramoleta cosmica, era o chestiune de viata si de moarte, de viata vesnica, si de moarte vesnica, o chestiune despre pacat si despre neprihanire. In cruce, este vorba despre salvare si despre pieire, despre viata si despre moarte, despre pacat si despre neprihanire, adica despre bine si rau. Toate acestea erau in joc, toate acestea stateau si inca stau pe umerii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si nu este un lucru usor sa joci acest joc adevarat, in rol principal, cu consecinte incalculabile pentru ambele parti, cer si pamant.

Cum a ajuns Isus pe cruce, am vazut, Satana si slugile lui omenesti l-au trimis la moarte, exact asa: „Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund, n-a deschis gura. El a fost luat prin apasare (pe nedrept) si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.” (Isaia) Exact asa au stat lucrurile, ca in aceasta descriere, si mai este ceva extrem de important si de remarcat:El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi, si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce. (Filipeni) Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se dezbraca pe Sine insusi de puterea dumnezeirii, si imbraca trupul pacatului, trupul primului Adam cazut in pacat, dezbracandu-se pe sine insusi de toate puterile dumnezeiesti, devenind astfel complet dependent de Tatal Sau, iar dupa Invierea Sa de catre Tatal Sau, devine al doilea Adam al omenirii, adica un Duh datator de viata, de viata Sa neprihanita, adica Duhul lui Hristos. Un alt argument solid ca trinitatea nu exista, este o minciuna. De acum incolo, o sa vedem cum a transformat Dumnezeu o crima abominabila a Satanei si a pacatosilor, intr-o victorie stralucita si definitiva asupra Satanei, asupra pacatului si a mortii. Pentru asta, am sa fac o mica incursiune in Vechiul Testament, ca sa vedem ce voia Dumnezeu sa transmita lumii prin ceea ce se facea la Templul iudaic sau inainte de Templu, la Cortul Intalnirii.

Crucificarea asa cum am spus, este inteleasa in lumea asa zis crestina, in mod satanic, exact ca la pagani: salvarea noastra s-a produs prin satisfacerea unui Dumnezeu enervat maxim de tradarea omeneasca, un Dumnezeu care din aceasta cauza vrea sa ne omoare pe toti, dar se razgandeste, si accepta inlocuirea pacatosului vinovat, a noastra a tuturor, cu Isus Hristos, Fiul Sau, care Fiu este omorat de Tatal Sau cel nervozat nevoie mare, ca sa nu fim omorati noi, cei vinovati de enervarea Tatalui. Si uite asa noi suntem salvati de furia criminala a Tatalui, care isi ucide Fiul in locul nostru, ca sa scapam noi toti de furia Lui, omorandu-l pe Hristos pentru pacatele noastre. Nu-i ca la nebuni?! Kafka original sau Eugen Ionesco, parintele teatrului absurd. Este mai rau ca la pagani acest scenariu. Nimic mai fals dragilor, nimic mai oribil si nimic mai dezgustator, nimic mai satanic! Schizofrenia predicarii „Evangheliei SRL”, consta in faptul ca se predica invatatura pur satanica, care ne spune ca Dumnezeu Tatal si-a omorat Fiul pentru noi, ca sa se imbuneze pe El insusi! Pfoaaa! Asa cevaaa! Jertfa Fiului este facuta pentru a-l imbuna pe Tatal Sau. Nici zeii paganatatii nu cereau asa ceva. E mai tare treaba asta ca la zeii pagani care „haleau” doar fiii si fiicele altora, dar la Dumnezeul iudeo-crestin e si mai tare treaba, dumnezeul „crestin” isi „haleste” propriul Fiu. Ati mai pomenit asa gogomanie?! Da. Este invatatura cre(s)tina, este invatatura din „Evanghelia SRL” care ne spune ca Dumnezeu Tatal fiind suparat fleasca pe intreaga omenire, vrea sa ne vada morti pe toti, dar Dumnezeu Fiul sta cu mainile si cu picioarele gaurite de cuie pe doua lemne incrucisate, intre noi si mania Tatalui care vrea sa ne ia gatul la toti! Abia mai poate bietul Fiu sa-l tina in frau pe Tatal mega criminal, dornic si setos de sange, care alege sa-si casapeasca Fiul in locul nostru. Iata catai bazaconia de invatatura draceasca! Va marturisesc ca si eu am crezut multa vreme ca Hristos este jertfit de Tatal Sau pentru noi, exact ca o jertfa pagana. Credeam ca in loc sa ne omoare pe noi, Dumnezeu Tatal il omoara pe Fiul Sau Hristos, si astfel noi scapam. Aleluia! Dar stiti care este raul si mai mare din toata aceasta minciuna satanica? Crezand asta, falsii crestini nu simt presiunea teribila a pacatelor lor asupra lor insisi, a lumii in care traiesc, si a destinului lor vesnic, nu simt presiunea propriei responsabilitati in ceea ce priveste pacatele lor, ci relaxati, pacatuiesc linistit, neantelegand dimensiunea crucii lui Hristos, neantelegand deloc ce a fost in joc cu adevarat. Pe langa acest aspect, „crestinii” mai cred ca sunt scapati de pacate si de moarte, prin biserici, nu prin Dumnezeu, ii scapa de pacat si de moarte popii si pastorii, ritualurile, slujbele, icoanele, moastele, obiceiurile si traditiile asa zis crestine, sacramentele sau serviciile divine, ce-or fi alea nu stiu, precum si prin multe alte practici prostesti, care chipurile il multumesc pe Dumnezeu Tatal si pe Isus Hristos, si reprezinta voia Lor catre ei. Ei nu realizeaza insemnatatea crucii pentru ei, pentru umanitate, si pentru Dumnezeu. Cred ca daca isi umplu casele cu cruci si cu icoane, daca baga o rugaciune la caterinca din varful buzelor si un doamne miluieste, si daca isi fac o cruce atunci cand trec pe langa o biserica, gata, sunt ok cu Dumnezeu, si o sa ajunga direct in rai, pentru ca au aprins ei o lumanare si au mancat miel de Paste, si pentru ca au pupat ei o icoana sau niste cadavre de oameni bagate in niste cutii de aur sau de argint. Altii, la fel de prosti, cred ca daca nu beau si nu fumeaza, daca sarbatoresc o anumita zi de odihna sau daca nu mananca anumite mancaruri si anumite animale, daca poarta basmale si nu se duc la scoala si la coafor, la film si la teatru, pentru ca este Dracu’ peste tot, gata, totul este in regula, se bat pe burta cu Dumnezeu, si au raiul si coroanele de sfinti asigurate. Saracii de ei, cum ii prosteste Dracu’ pe toti, si cum isi bate joc de ei. Le spune Dracu’ tuturor ce vor sa auda, si le gadila urechile pacatoase cu basme bisericesti. Toti sunt niste ignoranti, niste prosti prostiti de Dracu’, niste habarnisti, care nici nu vor sa auda si sa vada adevarul dumnezeiesc, se tin cu dintii de bisericile si de dogmele lor, si de toate minciunile satanice cu care se hranesc acolo. Habar nu au ce inseamna sa-l urmezi pe Hristos: „Isus le-a raspuns: „Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: „Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.” Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti datina asezata de oameni,” … „Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra. (Ioan)

Sa vedem acum lectia care trebuia invatata de iudei si de intreaga umanitate prin intermediul iudeilor, lectie predata de Viul Dumnezeu la Cortul Intalnirii si apoi la Templul iudaic, unde se aduceau jertfe pentru pacatele facute de fiecare om in parte, si de popor in ansamblul lui, prin Marele Preot, in Ziua Ispasirii. Frati catolici si ortodocsi, recunoasteti ca habar nu aveti de toate acestea, de ce insemna Ziua Ispasirii de exemplu? Ce se intampla la Templu? Pacatosul, cel care pacatuia, venea la Templu cu animalul care trebuia omorat din cauza ca el pacatuise, isi marturisea pacatul asupra animalului, si pacatul sau curma viata fara vina a animalului care trebuia omorat din aceasta cauza. Intrebare: cine il omora pe animal, Dumnezeu prin preoti, sau pacatul pacatosului marturisit asupra animalului? Aceasta-i intrebarea, iar raspunsul corect este PACATUL, nu Dumnezeu. „Plata pacatului este moartea” spune Dumnezeu in Biblie, Biblie care nu spune ca plata lui Dumnezeu pentru pacatul pacatosului este moartea. Biblia nu spune asa ceva. „Plata pacatului este moartea”, altfel spus, plata lui Satana pentru noi pacatosii, este moartea, pentru ca Dracu’ este pacatul insusi, nu altcineva. Altfel spus, plata Diavolului pentru robii lui este moartea. Atata poate Dracu’ sa ne ofere noua, tuturor: moartea. Pacatul, adica toti pacatosii deja descrisi in tabloul crucificarii, precum si toti pacatosii din toate veacurile, in frunte cu Dracu’, mentorul si stapanul lor, l-au pus pe cruce si l-au omorat pe Isus Hristos, i-au dat moartea lui Hristos, l-au trimis la moarte pe Hristos, asa cum pacatul a trimis la moarte animalele sacrificate la Templu. Pacatul si pacatosii in frunte cu Dracu’ l-au omorat pe Isus, nu Dumnezeu. Adevarata simbolistica si mesajul acestui act de omorare a animalului si de stropire cu sangele lui a obiectelor din Templu, era unul singur si era acesta: pacatul pacatosului il trimitea la moarte pe animalul de jertfa, nu altceva. Fara pacatul meu, animalul de jertfa ar fi trait bine merci in continuare. Pacatul meu l-a omorat. Cine il omoara pe animal? Raspuns corect: pacatul meu. Cine il omoara pe Hristos, pacatul meu, eu pacatosul, in frunte cu Dracu’. Nu Dumnezeu omoara animalul sau pe Hristos, ci pacatul meu, adica Dracu’. Ati inteles? Plata pacatului este moartea. Intrebare: animalul, viata lui, era vinovata cu ceva pentru pacatul meu, al pacatosului? Raspuns corect: nu. Cineva nevinovat, adica neprihanit datorita vietii sale care nu avea nicio legatura cu pacatul meu, adica fara pacat, adica animalul care nu savarsise niciun pacat ca sa fie vrednic de moarte, care nu facuse nimic rau, este omorat de pacatul meu, si imi daruieste acea viata a lui fara pacat, adica neprihanita, ca eu sa pot ajunge din nou in prezenta lui Dumnezeu, pentru ca sangele animalului ajungea in Templu pe coarnele altarului si apoi, pana in Sfanta Sfintelor, adica in prezenta lui Dumnezeu, in Marea Zi a Ispasirii. De ce asa? Pentru ca toate acestea spuneau un adevar: in Imparatia lui Dumnezeu nu exista pacat, ci numai neprihanire. Nu poti sa ajungi in prezenta lui Dumnezeu, pacatos fiind. Asa ceva nu este posibil, desi falsul crestinism asta predica, ca pacatosii merg direct in Rai, si ne privesc si ne ajuta de acolo. Asa cevaaa?! Va rog sa observati ca numai neprihanirea vietii animalului respectiv, simbolizata de sangele lui nevinovat, te putea readuce in prezenta lui Dumnezeu. Nimic altceva nu putea sa faca asta. Ce vreau sa spun este faptul ca acea stropire cu sange a obiectelor de la Templu, era o stropire cu viata neprihanita, simboliza ca numai o viata neprihanita, curata, fara pacat, poate reintra in prezenta lui Dumnezeu, un Dumnezeu neprihanit, nimic altceva. O data pe an acel sange = viata de animal, prin Marele Preot, ajungea pana la tronul lui Dumnezeu, adica in prezenta lui Dumnezeu, adica in Imparatia lui Dumnezeu, simbolizata de Sfanta Sfintelor, si Chivotul Legii. De ce asa? Iata de ce:Caci Viata oricarui trup sta in sangele lui, care este in el.” … “Caci Viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele noastre, caci prin Viata din el face sangele ispasire.” (Levitic) De cate ori veti citi in Biblie despre sange, sa-l asociati imediat cu viata, de cate ori veti citi in Biblie despre animale de jertfa, sa le asociati imediat cu Isus Hristos, aceasta este cheia corecta, cheia Evangheliei Vesnice: „Ioan a vazut pe Isus venind la el, si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!” (Ioan) … „Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu, este viata vesnica, in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani) … “Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru Pacate, El, Cel Neprihanit, pentru cei Nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu.” (1Petru) … „Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata.” Iata textele care confirma tot ceea ce am spus despre jertfele de la Templu, si rolul, insemnatatea lor: reantalnirea noastra cu Viul Dumnezeu, in Imparatia vietii si a neprihanirii. Simplu de inteles, doar cine nu vrea nu intelege ce ne spune Dumnezeu. Multi sunt oripilati de jertfe, de sistemul jertfelor care trebuia sa ne invete lucruri extraordinare despre pacat si despre neprihanire, despre viata si despre moarte, despre Dumnezeu si despre Satana, si fac pe sensibilii si pe mimozele in raport cu aceasta practica descrisa in Biblie, invinuindu-l pe Dumnezeu de cruzime, si de toate relele posibile: ca este un criminal, ca este primitiv, ca este un Dumnezeu tribal, ca foloseste metode inacceptabile, etc. Toti suntem niste triburi pana la urma, nu doar evreii din vechime. Un popor, oricare ar fie el, este un trib, nu altceva, un trib mai mare sau mai mic. Le spun tuturor oripilatilor, tuturor celor care se oripileaza de jertfele descrise in Biblie, ca indiferent daca vor sau nu vor ei, toata problema iscata de Satana in neprihanita Imparatie a lui Dumnezeu, este legata de viata si de moarte, de pacat si de neprihanire, de aceea moartea si viata, pacatul si neprihanirea, sunt intr-o continua lupta si intr-o continua antiteza. Nu exista alte coordonate in afara de acestea: viata si moartea, pacatul si neprihanirea, de aceea Biblia este o carte foarte sangeroasa si cruda, cu crime, tradari, curvasarie, moarte, nedreptati, si multe lucruri abominabile, la fel ca lumea in care traim si pe care o descrie. Biblia nu descrie Raiul, ci Iadul in care noi traim, ori Iadul este condus de un ucigas de temut, Dracu’, nu de bunul Dumnezeu, cum poate cred prostii. Criminalul vrea moarte, pacat, sange, distrugere, nefiinta, iar Dumnezeu vrea doar viata si neprihanire, de aceea totul se face cu sange de la jertfe neprihanite, animale nevinovate pentru pacatele noastre, care mor din cauza noastra, la fel ca Isus Hristos: „Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit, va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora, si S-a rugat pentru cei vinovati.” (Isaia) Adevarata simbolistica a acestui act de omorare al animalului si de stropire cu sangele lui a obiectelor din Templu era simplu, iar mesajul era acesta: Pacatul = Moarte, iar sangele = viata neprihanita, pacatul = Dracu’, iar viata neprihanita = Isus Hristos. Aceasta este cheia corecta a intelegerii lucrurilor, cheia crucificarii in Evanghelia Vesnica. O alta invatatura extrem de importanta, pe care o subliniez tot timpul, si care se desprinde clar si fara echivoc din toate aceste texte, este aceea ca neprihanirea si viata sau viata si neprihanirea merg mana in mana, si nu se poate una fara alta. Asa ceva este exclus! Numai Hristos le-a avut pe amandoua, o viata neprihanita, si a fost dupa voia Tatalui Sau! Isus Hristos este standardul neprihanirii, ca Tatal Sau, caci Tatal si Fiul una sunt. Din aceasta cauza, pentru ca neprihanirea este strans legata de viata lui Dumnezeu, de viata Tatalui si a Fiului Sau, dovedeste un alt adevar despre care falsii crestini habar nu au, sau nu vor sa stie, si anume acela, ca nu tinerea legilor si a poruncilor dumnezeiesti sau omenesti pot sa redea cuiva o viata neprihanita, oricat ar parea de paradoxal, ca o recompensa pentru ca au fost implinite si respectate anumite legi si porunci, ritualuri, etc…, pentru ca ai sarutat tu morti sau te-ai inchinat la sfinti si la icoane, sau pentru ca ai facut matanii sau ai mers in genunchi pana la locasul de cult, etc. Asa ceva nu poate sa te salveze de pacat si de moarte, chiar daca unele legi sunt scrise chiar de Dumnezeu cu degetul Sau pe table de piatra. Neprihanirea si Viata tin numai de dumnezeire, si amandoua apartin doar de viata Tatalui si a Fiului Isus Hristos, pentru ca: „Daca s-ar fi dat o Lege care sa poata da Viata, intr’adevar, Neprihanirea ar veni din Lege.” (Galateni) … “Caci Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El, sa poata capata Neprihanirea.”“pentru ca, dupa cum Pacatul a stapanit dand Moartea, tot asa si Harul sa stapaneasca dand Neprihanirea (lui Hristos), ca sa dea Viata vesnica (a lui Hristos), prin Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani) Acesta este unul dintre motivele importante pentru care Fiul lui Dumnezeu a trebuit sa se intrupeze, dar despre toate acestea si despre multe altele, in episodul urmator, si in episoadele urmatoare. Vom vedea de ce Dumnezeu nu putea, nu avea cum sa dea doar o lege, un decret de gratiere pentru iertarea noastra, a pacatosilor, si sa rezolve astfel problema pacatului si a mortii. Vom vedea de ce Dumnezeu nu putea sa ne faca neprihaniti si sa ne ofere o viata neprihanita, absolut necesara pentru a fi in Imparatia Lui, in alt mod decat a facut-o prin Isus Hristos. Vom vedea de ce paharul nu a putut sa fie indepartat de la Isus Hristos, si a trebuit sa fie baut pana la capat de Fiul lui Dumnezeu.

Ai pup iu ol!

(Va urma)

Crucea lui Hristos (ep.1)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

Pe acest blog invatam sa nu fim prosti, si sa nu fim prostiti de altii, mai ales de Diavolul, Satana, Dracu’, si de slujitorii lui cu sutana sau costum de pastor. Dumnezeu este anti prostie, anti minciuna si anti manipulare. Dumnezeu este adevar si lumina, iar Dracu’ este minciuna si intuneric. Poate ca va intrebati de ce unii isi bat atata capul cu subiecte religioase, cand este mai bine sa crezi pur si simplu ce ti se vinde ca religie in cultura ta, sa te duci la o biserica, sinagoga, templu sau moschee, si sa lasi totul pe seama si in mana „profesionistilor” religiei, daca vrei sa fii religios intr-un fel sau altul. Daca in viata de zi cu zi o astfel de abordare functioneaza si cu riscul evident ca „profesionistul” la care apelezi sa-ti faca varza lucrarea sau ce i-ai incredintat, pentru ca nu toti sunt buni profesionisti in meseria lor, inclusiv trupul si viata ta iti pot fi facute varza in cazul medicinei de exemplu, sau al zborului cu avionul, sau al mersului cu autocarul sau cu masina personala, ei bine la fel este si in religie. Poti sa dai de profesionisti habarnisti, ticalosi, mincinosi, hoti, LGBT, si asa mai departe, adica poti sa fii mintit si pacalit in fel si chip, de „profesionistii” religiei, oricare ar fi ei, si oricare ar fi religia lor. Profesionisti care pot si vor sa te minta si sa te abureasca, nu sa-ti spuna adevarul, in functie de biserica si de dumnezeul fiecaruia, de dogmele si de traditiile pe care le servesc, le propovaduiesc si le apara, nu functie de adevarul Viului Dumnezeu. Multi habar nu au la ce dumnezeu se inchina. Nu stiu daca este un dumnezeu fals sau adevarat, unul care le spune adevarul sau unul care ii minte. Asa au apucat ei in cultura lor, asa cred, fara sa-si mai puna intrebari, si fara sa-si mai bata capul. Este o abureala totala in mintile acestora, de aceea este cel mai bine ca sa intelegi tu cu mintea ta din dotare, cum sta treaba asta cu Dumnezeu, daca chiar vrei, si daca chiar te intereseaza, nu cum iti spun altii ca este treaba asta cu Dumnezeu. Daca chiar te intereseaza subiectul, trebuie sa procedezi tot timpul vietii, ca locuitorii din Bereea, care cercetau tot ceea ce li se spunea in legatura cu Dumnezeu, ca sa nu cumva sa ii prosteasca sau sa ii pacaleasca orice sluga perversa a lu’ Dracu’, fals apostol, fals preot sau pastor, fals rabin, fals predicator, fals…, cu minciunile lui vandute pe post de adevar dumnezeiesc. Locuitorii din Bereea „cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa.” (Fapt. Apost.) Asa sa faceti tot timpul si dumneavoastra, sa cercetati mereu ce vi se spune. Valabil acest principiu, in orice domeniu sau activitate omeneasca. Sute de milioane de asa zisi crestini, sunt prostiti cu minciuni satanice de catre cei in care si-au pus increderea, minciuni vandute pe post de adevar dumnezeiesc, pentru ca ei nu cerceteaza Biblia deloc, sau se lasa prostiti de altii care se dau cunoscatori, popi sau pastori, care in realitate sunt doar niste habarnisti la fel ca ei. Degeaba stau ei cu Biblia in mana, ca tot nu o inteleg. Multi pastori dar si preoti, sunt doar niste clovni jalnici care prostesc masele de creduli ignoranti. Bine le-a mai spus Isus, adevar care sta in picioare si astazi, si va sta pana la sfarsitul lumii: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta, si dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva. Vai de voi, povatuitori orbi, …” (Matei)

Crestinismul, religia in general, nu trebuie sa fie o repetare obsesiva a unor ritualuri si a unor invataturi asa zis religioase, prin dogme, slujbe, predici peste predici, etc…, ci trebuie sa fie explicarea si intelegerea Evangheliei Vesnice, care trebuie sa fie simpla, si odata pentru totdeauna, ca omul sa nu-si petreaca toata viata cu predici peste predici, ci sa si-o traiasca, viata si vestea buna, sa-si vada linistit de viata lui, stiind foarte bine cum sta treaba cu Dumnezeu, si de ce crede in El, asa cum s-a intamplat cu famenul etiopian, care dupa ce a inteles cum sta treaba cu Hristos, de la cineva care chiar stia Evanghelia Vesnica, nu dadea cu presupusul, s-a botezat in timp ce era pe drumul spre casa, si apoi a plecat bucuros in tara sa, ca sa-si traiasca viata impreuna cu Hristos. Asta a fost tot. Simplu si la obiect! Babilonul spiritual asa a luat nastere, prin repetarea obsesiva, pana la saturatie, a unor imbecilitati, pe post de adevaruri dumnezeiesti, citeste minciuni omenesti si satanice, pe care nu le intelege nimeni cu adevarat, si nici nu le poate explica nimeni logic si coerent, asa cum face Dumnezeu in Evanghelia Vesnica. Asa s-a ajuns la asa zisele taine dumnezeiesti, la slujbe, la liturghii, la servicii divine, si tot felul de alte aiureli cu iz de crestinism, in care cred toti fraierii, de parca Dumnezeu a intentionat sa ne tina toata viata in slujbe si in predici, in doamne miluieste, in intuneric si in nestiinta, intr-o continua goana dupa adevar, intr-o continua sarada, ca sa ne batem noi capul cu ea ca prostii o viata intreaga, chinuindu-ne sa intelegem cate ceva, adica nimic in final. Ne invartim mereu si mereu in jurul cozii, cu aerul ca am inteles tot ce tine de crestinism, si ca il avem pe Dumnezeu la degetul nostru mic. Unii chiar se lauda ca sunt prosti de cateva mii de ani, bisericile istorice, altii ca sunt prosti doar de cateva sute de ani, protestantii, iar altii se lauda ca sunt neoprosti. Unii, de mii de ani propovaduiesc aceleasi minciuni, si aceleasi dogme, traditii si ritualuri mincinoase si stupide, si se mai si lauda cu asta. Mii de idioti se urca la amvoane in bisericile protestante si neoprotestante, si predica tot felul de prostii si de aiureli cu pretentie de adevar, despica firul in patru, in zece, intr-o mie, intr-un milion, bezmeticind de tot vulgul cel prost si credul, toti crezand in prostia lor, ca-l predica pe Isus, si ca il asculta pe Isus Hristos si evanghelia Sa. Aiurea! Iar popii in biserici, ii fraieresc pe prosti cu slujbele lor penibile pe care Dumnezeu nu le vrea si nu le cere, si nu are nevoie de ele asa cum mint popii si biserica. Prostesc lumea in biserici cu fum de tamaie, cu lumanari si incantatii copilaresti, de parca Dumnezeu ar fi un saman dirijor de cor, care vrea sa citim Biblia cantand-o si incantand-o pe nas, in timp ce tragem fum de tamaie pe nari, ca sa se adevereasca vorba aceea, ca religia este opium pentru popoare. Este aberant si mincinos sa crezi toate aceste tampenii despre Viul Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamantului. Este aberant sa crezi asa ceva despre Dumnezeul stiintei si al intelepciunii, cel care a creat cerul si pamantul, marea si izvoarele, muntii si poienile, ce poet am devenit, animalele si tot ce vedem cu ochii, de parca Dumnezeu nu este stiinta si intelepciune la cel mai inalt nivel, la modul absolut, ci este doar un pezevenchi magician de circ, un clovn care se scalambaie la amvoane si prin biserici, si un aburitor cu tamaie si lalaieli, ca este un prost care tot timpul iti ascunde ceva, si nu vrea deloc sa-ti spuna si tie ce stie El, si ce trebuie sa stii tu despre El si despre Imparatia Lui. Dragilor, Biblia ne spune ca adevarul este exact invers: „Oare lumina este adusa ca sa fie pusa sub banita sau sub pat? Nu este adusa ca sa fie pusa in sfesnic? Caci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, si nimic tainuit care nu va iesi la lumina. Daca are cineva urechi de auzit, sa auda.” … „Nimeni, dupa ce a aprins o lumina, n-o acopera cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune intr-un sfesnic, pentru ca cei ce intra sa vada lumina. Fiindca nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tainuit, care nu va fi cunoscut si nu va veni la lumina. Luati seama, dar, la felul cum ascultati, caci celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua si ce i se pare ca are.” … „Eu sunt lumina lumii.” Oamenii ticalosi au strambat si stramba permanent Cuvantul lui Dumnezeu cu minciunile lor. Nu Dumnezeu este de vina pentru asta. Biblia ne spune ca de aceea se maniaza Dumnezeu pe oameni, pentru ca vede pervertirea cuvantului Sau, vede cum adevarul este transformat in minciuni si in nelegiuire: „Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor. Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati, fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit, si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor, asa ca isi necinstesc singuri trupurile, caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci!” (Romani) … „Vai de voi, invatatori ai Legii! Pentru ca voi ati pus mana pe cheia cunostintei: nici voi n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre i-ati impiedicat sa intre.” (Luca) Dumnezeu nu ne-a lasat pe mana astora, s-a intrupat, si a venit personal ca sa ne invete si ca sa ne caluzeasca in tot adevarul, ca sa nu mai fim prostiti de Dracu’ si de slujitorii lui. Ce interesant priveste Dumnezeu lucrurile, cei care in prostia lor se cred intelepti in treburile dumnezeiesti, sunt in realitate doar niste nebuni care bat campii. Vi se pare cumva ca nebunii spun lucruri logice si adevarate, sau fabuleaza si spun lucruri traznite in nebunia lor? Si foarte interesant, cu cat esti mai paralel cu Viul Dumnezeu, dandu-l la o parte, ignorandu-i invatatura, cu atat si pacatul te face muci si sperma, de ajungi LGBT, pedofil, etc… asa cum este scris si in text, si se intampla asta in toate marile biserici asa zis crestine, si nu numai. Se intampla si la oamenii din alte religii care se inchina la animale, statui, pasari, etc. Fara Dumnezeu, totul este permis, nu-i asa? Frumos crestinism, idolatru! Curat murdar! Ce este cel mai grav, este ca sute de milioane de neghiobi, inghit porcaria asta ca fiind crestinism, si ii urmeaza orbeste pe nemernicii care ii mint. „Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul.” (1Timotei) … „Vai si de voi, invatatori ai Legii”, a raspuns Isus. „Pentru ca voi puneti pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici macar cu unul din degetele voastre nu va atingeti de ele.” (Luca) Biserica catolica a interzis casatoria preotilor ei, a maicilor, si de aceea slujitorii ei capata alte obiceiuri decat cele normale, asa cum se intampla si intre calugari si calugarite la ortodocsi, ca si la catolici. Nu poti sa stai o viata intreaga numai printre barbati sau printre femei, prin manastiri, seminarii, biserici, etc… necasatorit fiind, fara sa-ti vina ganduri ciudate, mai gay asa. Dar pentru prosti, tu infierezi elgibiteala, avorturile, mancarurile, care sunt de dulce, de nedulce, ca aia e buna, cealalta nu-i buna, ca e dezlegare la peste, ca nu este dezlegare la peste, ca nu oua, ca da oua, ca nu lapte, ca da lapte, etc. Nu toti preotii sunt asa, este un adevar si acesta, nu trebuie niciodata generalizat, sunt si preoti devotati misiunii lor, chiar daca biserica lor bate campii, dar fenomenul gay exista, este destul de raspandit, si este foarte grav atunci cand te declari urmasul lui Hristos, dar mai grav este faptul ca bisericile nu iau atitudine impotriva unora ca acestia, si cu greu ii dau afara, sau nu-i dau deloc, ii tolereaza, si ii ascund de ochii lumii, cat pot de mult. Vestea buna dragii mei, este aceea ca Dumnezeu nu ingaduie sa fim prostiti toti, de habarnistii veacului acesta, „Caci este scris: „Voi prapadi intelepciunea celor intelepti si voi nimici priceperea celor priceputi.” Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este vorbaretul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia? Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii. Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si grecii cauta intelepciune, dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri, o nebunie, dar pentru cei chemati, fie iudei, fie greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu.” Asa este, pe planeta retardatilor, adevarul a devenit nebunie, iar minciuna adevar si intelepciune lumeasca, dar in cruce este condensata toata istoria pacatului, cat si rezolvarea lui, in cruce se descopera intelepciunea, dragostea, dar si puterea dumnezeiasca fata de omenirea pacatoasa. Crucea este esenta a tot si a toate, de aceea Dumnezeu ne spune ca cine a inteles Crucea lui Hristos, este intelept si are putere de sus in el, asa ca nu mai poate sa fie prostit atat de usor de Diavolul, Satana, Dracu’, dar oamenii prosti si incuiati, refuza sa mai fie invatati de Viul Dumnezeu, si vor sa fie invatati doar de bisericile lor, de popii si de pastorii lor, cu invataturile care le convin lor, asa ca vor culege toate roadele ratacirilor lor: „Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa, ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.” (2Timotei)

Asa cum spuneam, in fiecare sambata sau duminica, mii si mii de prosti, pastori si preoti, umplu mintile a milioane de naivi din toata lumea, cu gogogsi bisericesti, cu invataminte si predici pe subiecte despre care habar nu au cum sa le explice coerent si logic. Au creat cate o biserica sau cate un cult sau o secta, pentru fiecare fraza din Biblie, si crezandu-se intelepti, au innebunit ei, si au innebunit si lumea care se uita in gura lor. Bat campii ani si ani la rand, cu aceleasi basini teologice obosite, din dogmele lor invechite, prafuite si puturoase, adaugand moloz peste moloz, minciuna peste minciuna, invatatura peste invatatura, ca sa… nimic. Niste papagali habarnisti care prostesc oamenii cu povestile lor religioase, bagandu-le oamenilor frica in oase, doar ca sa ramana in bisericile lor coclite si apostaziate: „si pentru ei cuvantul Domnului va fi: „Invatatura peste invatatura, invatatura peste invatatura, porunca peste porunca, porunca peste porunca, putin aici, putin acolo”, ca, mergand, sa cada pe spate si sa se zdrobeasca, sa dea in lat, si sa fie prinsi.” (Isaia) Da, deja au cazut in latul propriilor minciuni, pe care lumea nu le mai crede, si nu le mai inghite. Ani si ani de zile, au repetat pentru alte si alte generatii, minciunile lor sinistre si obosite, cu privire la Viul Dumnezeu. Nici nu mai stiu, la fel ca evreii, ca Biblia este Dumnezeu, iar Dumnezeu este Biblia, ca Evanghelia Vesnica este Dumnezeu, iar Dumnezeu este Evanghelia Vesnica, „Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos.” (1Corinteni). Un adevar atat de simplu, dar atat de greu de inteles de retardatii acestei lumi, cu sutana sau fara, care se joaca de-a crestinii prin bisericile lor coclite. Acesti nefericiti, cred ca daca rostesc de cateva ori numele lui Hristos si numele Tatalui Sau intre patru pereti pictati sau nepictati, in timp ce-si varsa minciunile lor catre creduli, gata, sunt crestini adevarati, si acesta este crestinismul. Nu, acesta nu este crestinism, este o minciuna sfruntata si atat, pentru ca „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” (Matei)

In prologul acestei serii pe care am inceput-o, si care are ca subiect „Crucea lui Hristos”, prolog pe care puteti sa-l cititi AICI, spuneam ca crucificarea lui Hristos este inteleasa in lumea asa zis crestina, in mod satanic, ca la pagani: rascumpararea noastra se realizeaza prin satisfacerea unui Dumnezeu ofuscat de alta gasca, adica de Satana, de ingerii cazuti si de neamul omenesc tradator, printr-o substituire, prin inlocuirea pacatosilor cu Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care este omorat de Tatal Sau in locul pacatosilor care l-au enervat, ca noi, pacatosii ticalosi, sa fim astfel salvati si rascumparati. Aceasta este viziunea satano-„crestina” despre mantuirea, salvarea neamului omenesc. Crucea lui Hristos pentru crestinii habarnisti, superficiali si subtirei la creieri, este doar o crima de familie, o telenovela cu nabadai, in care Tatal enervat grav de dusmanii Lui, isi ucide Fiul, ca sa nu-i ucida p’aia. Asta da sentimentalism ieftin de manea, si lacrimi de melodrama sau de telenovela, pe cozonac si pe oua rosii ciocnite intre doua beri sau doua pahare de vin, pentru ca asta place vulgului. Crucea inseamna doar drumul crucii, care in afara de umilirea lui Hristos de catre Satana si complicii sai, adica intreaga umanitate, nu are alte semnificatii majore, apoi este crucificarea propriu-zisa, unde este scoasa in evidenta doar durerea fizica a lui Hristos, cuiele din maini si din picioare, si brutalitatea crucificarii, cat si batjocura aferenta cu buretele muiat in otet, sulita in coasta, camasa jucata la zaruri, si toate celelalte blestematii, pentru ca acestea dau bine la public, si plac gloatei ca sa se emotioneze putin, apoi semnele ceresti declansate cu aceasta ocazie a crucificarii, cam trecute cu vederea, apoi coborarea de pe cruce si inmormantarea, apoi invierea, care este cam subtire si cam uitata pe final, desi „crestinii” se lauda ca ea este cea mai importanta, dar adevarul este ca aproape nimeni nu mai crede in ea cu adevarat, si gata, ne-am scos, suntem salvati si inviati. Acum hai sa bem vin si sa mancam miel si cozonac, sa bagam manele si diri diri, si la umbra lumanarilor, suntem tare mandri ca suntem crestini, si ca am inteles tot crestinismul. Cu asta sunt impresionati si prostiti „crestinii” de bisericile „crestine”: emotie si sentimentalism ieftin, atat. Apoi, hai sa mancam si sa bem ca spartii. Protestantii predica de la amvoane acelasi film al crucificarii, si cu vorbe grave si voci sugrumate de emotie, le arata enoriasilor din Biblie, ce a patit Isus Hristos din cauza noastra, si cum a trebuit sa fie El ucis de Tatal Sau, ca un miel, ca sa scapam noi. Crucea lui Hristos nu este sentimentalism ieftin dragilor, crucea lui Hristos este stiinta, este dragoste, este sacrificiu, este ura si este crima, este dreptate, este viata si este moarte, este pacat si este neprihanire. Crucea este totul. Crucea este toata Evanghelia Vesnica. Crucea reprezinta chintesenta Bibliei, chintesenta pacatului si a salvarii omului din pacat, este cea mai condensata versiune, este versiunea scurta, este Evanghelia Vesnica in stare pura, care este Isus Hristos pe cruce. Cand te gandesti la cruce din perspectiva lui Dumnezeu, ea inseamna cu totul si cu totul altceva, decat cred masele de prosti care se cred crestini. Cuiele, sangele, scuipatii dinaintea si de pe drumul spre Golgota, palmele, bataia si batjocura indurate de Isus, crucificarea, sunt si ele importante, fara doar si poate, si arata si ele ura rasei umane fata de Viul Dumnezeu care era printe noi, dar crucea are in ea o cu totul alta insemnatate si profunzime, o alta stiinta decat durerea fizica suferita in tot acest chin, deloc de neglijat, durere fizica care nu se exclude evident, dar peste ea, peste aceasta durere fizica, sunt lucruri cu mult mai importante de inteles si de apreciat. Au fost oameni pe planeta noastra, care au fost torturati pentru tot felul de motive, si pentru tot felul de crezuri si cauze in care au crezut, au fost torturati mult mai rau, mult mai mult, si mult mai grav ca Isus Hristos. Suferinta mentala a Salvatorului nostru, care a implicat toata munca si zbuciumul sufletului Sau, toate consecintele esecului sau ale succesului Sau, avand in vedere misiunea extraordinar de importanta care ii statea pe umeri, pe care singur a ales sa o duca la bun sfarsit, au fost cu mult mai dramatice ca niste biete cuie batute in maini si in picioare, care doar au agravat durerea fizica, dar nu au influentat cu nimic ceea ce era in mintea si in sufletul lui Hristos cu adevarat, si care reprezenta adevarata durere, si adevarata lupta si ingrijorare. „Eu singur am calcat in teasc, si niciun om dintre popoare nu era cu Mine, … Ma uitam imprejur, si nu era nimeni sa M-ajute, si Ma ingrozeam, dar nu era cine sa Ma sprijine, atunci bratul Meu Mi-a fost intr-ajutor, si urgia Mea M-a sprijinit!”„Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.” (Isaia) Foarte intersanta zicerea de final, sa o tineti minte: „si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.” Altfel spus, textul spune asa: noi am crezut ca Dumnezeu l-a lovit, l-a pedepsit si l-a smerit pe Isus, dar de fapt nu era asa, pacatele noastre, ale tuturor, ale intregii umanitati, au facut toate acestea, nu Dumnezeu, de aceea, nu doar evreii si romanii sunt vinovati pentru crucificarea lui Hristos, ci intreaga umanitate pacatoasa l-a rastignit pe Hristos, si a strigat „Rastigneste-l”, iata dovada: „El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre.” (Isaia) … “Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru Pacate, El, Cel Neprihanit, pentru cei Nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu” (1Petru) Pentru ce a suferit Hristos? Pentru pacatele noastre, ale tuturor, nu doar pentru pacatele unora. Cine i-a pricinuit toate suferintele? Pacatul, adica Diavolul, ingerii cazuti si noi toti, nu Dumnezeu. Pacatul l-a ucis pe Isus, adica Diavolul. Plata pacatului este moartea, sa tineti minte asta, Biblia nu spune ca plata lui Dumnezeu pentru pacat/pacate este moartea, ci ca pacatul iti ofera, iti da, iti plateste cu moarte loialitatea fata de el. Sesizati diferenta? Sper sa o sesizati.

V-am mai rugat in prologul acestui serial despre Crucea lui Hristos, sa va puneti cateva intrebari: cine l-a crucificat si l-a omorat pe Isus Hristos, Dumnezeu Tatal sau Satana dimpreuna cu ingerii cazuti, si cu toti pacatosii din toate veacurile? Crucea lui Hristos, a fost pentru o victima, pentru o jertfa, sau pentru ambele variante? Dumnezeu Tatal a fost partener cu Dracu’ la cruce, pentru omorarea Fiului Sau, sau nu? Daca da, se pune intrebarea: pana unde l-a omorat Dumnezeu pe Hristos, si pana unde l-a omorat Dracu’ pe Hristos? Cat din moartea lui Hristos pe cruce se datoreaza Tatalui, si cat se datoreaza Diavolului? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile cheie, intrebari importante si esentiale, intrebari care pot sa fie puse si trebuie sa fie puse, si la care o sa raspundem cu adevarul din Evanghelia Vesnica. Sa o luam cu inceputul, asa cum am promis, si sa vedem ce raspunsuri primim cu privire la toate aceste intrebari. Cine l-a tradat pe Hristos? De ce si de cine a fost condamnat Isus Hristos? De cine a fost arestat Isus Hristos? Cine l-a crucificat pe Isus Hristos? Iata cateva intrebari la care o sa raspundem.

Isus a fost tradat de Iuda, unul dintre ucenicii Lui, asa cum stie toata suflarea crestina. Cine a fost cu Iuda, cine l-a calauzit pe Iuda, cine l-a pus pe Iuda sa faca tot ceea ce a facut, Dumnezeu sau Dracu’? Iata raspunsul Evangheliei Vesnice: „Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preotii cei mai de seama si le-a zis: „Ce vreti sa-mi dati, si-l voi da in mainile voastre?” Ei i-au cantarit treizeci de arginti. Din clipa aceea, Iuda cauta un prilej nimerit, ca sa dea pe Isus in mainile lor. … Seara, Isus a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici ai Sai. Pe cand mancau, El a zis: „Adevarat va spun ca unul din voi Ma va vinde.” … Iuda, vanzatorul, a luat cuvantul si I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Invatatorule?” „Da”, i-a raspuns Isus, „tu esti!” … „In timpul Cinei, dupa ce Diavolul pusese in inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gandul sa-L vanda, … Isus a raspuns: „Acela caruia ii voi intinde bucatica si i-o voi da, acela ma va vinde.” Si a intins o bucatica si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Cum a fost data bucatica, a intrat Satana in Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai sa faci, fa repede.” Dar nimeni din cei ce sedeau la masa, n-a inteles pentru ce ii zisese aceste vorbe.” (Matei, Ioan) Dupa cum se vede dragilor, Satana este in rolul principal al uciderii lui Isus Hristos, nu Dumnezeu. Satana era stapan pe Iuda, nu Dumnezeu. Lucrurile sunt cat se poate de clare, nu putem sa avem dubii in privinta asta, este exclus asa ceva, scrie negru pe alb ca Dracu’ a fost papusarul lui Iuda, iar Iuda, papusa lui, dar mai avem niste personaje extrem de interesante in toata aceasta tragedie cosmica: carturarii, fariseii, preotii si Marele Preot. Ei de cine or fi fost calauziti ca sa doreasca moartea lui Isus Hristos, si sa puna la cale omorarea nedreapta a Fiului lui Dumnezeu, de Dumnezeu, sau tot de Satana? Ia sa vedem. Este celebra intalnirea dintre iudei, dintre carturari si farisei, la Templu, cand Isus Hristos le-a spus memorabilele si adevaratele cuvinte:Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru.” Hopa, hopa Penelopa, ce spune Isus Hristos? Ca una bucata Diavol, este tatal iudeilor, si poftele Diavolului vor sa le implineasca ei, nu ale lui Dumnezeu. Cam naspa, nu-i asa? Cat „tupeu” are Isus asta?! Eu va spun sincer, ca il ador pe Isus doar pentru cum este El. Este un OM si un Dumnezeu dupa sufletul meu. Ma doare in plachiuri de bonusurile pe care le vom primi daca vrem sa fim prieteni si frati cu El, viata, imparatia, etc… tot ceea ce este mai frumos la El, este neprihanirea Lui perfecta, frumusetea lui ca OM, a fost atata de tare, atata de direct si atata de destept, ca nu se putea pune nimeni cu El. Efectiv era prea tare pentru ei toti. Nu putea sa-l faca nimeni. Si cel mai mult imi place ca le-o zicea tata, verde-n fata, fara ipocrizii, fara ocolisuri, fara abureli. Adevar pur, vrei sa-l accepti, bine, nu vrei, iarasi bine. Si Isus le mai spune ceva tare de tot, adevarul suprem ca Dracu’ este ucigasul, nu El: El (Dracu’) de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si Tatal Minciunii.” (Ioan) Adevarul suprem in legatura cu pacatul si Satana, cu uciderea lui Dumnezeu, este rostit de Isus aici, si este acela ca inca de la inceputul pacatului care a fost zamislit in mintea Satanei, crima a fost prima dorinta si prima optiune din mintea lui. Crima care viza eliminarea Fiului lui Dumnezeu si a lui Dumnezeu, a fost in mintea Diavolului de la inceput, iar singurul mod prin care putea sa realizeze asta, era minciuna. I-a mintit pe ingerii din cer, o parte l-au crezut si l-au urmat, apoi a mintit-o pe Eva, care l-a crezut si ea, si uite asa a inceput calvarul pacatului, prin minciunile Satanei, care trebuiau sa duca in final la crima, la uciderea lui Dumnezeu, la cruce. Iata dragilor, ca si carturarii si fariseii, erau manati in lupta impotriva lui Hristos, tot de catre Satana. Limpede si clar, afirmatie facuta de Isus Hristos. Sa mergem acum la preoti si la marele preot Caiafa, sa vedem acestia de cine erau condusi ca sa-l omoare pe Isus, de Dumnezeu sau tot de Satana: Preotii cei mai de seama, batranii si tot soborul cautau vreo marturie mincinoasa impotriva lui Isus, ca sa-l poata omori. Dar n-au gasit niciuna, macar ca s-au infatisat multi martori mincinosi. La urma au venit doi si au spus: „Acesta a zis: „Eu pot sa stric Templul lui Dumnezeu si sa-l zidesc iarasi in trei zile.” Marele preot s-a sculat in picioare si I-a zis: „Nu raspunzi nimic? Ce marturisesc acestia impotriva Ta?” Isus tacea. Si marele preot a luat cuvantul si I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da”, i-a raspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezand la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului.” Atunci marele preot si-a rupt hainele si a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula Lui. Ce credeti?” Ei au raspuns: „Este vinovat, sa fie pedepsit cu moartea.” Atunci L-au scuipat in fata, L-au batut cu pumnii si L-au palmuit, zicand: „Hristoase, proroceste-ne cine Te-a lovit?” (Matei) Aici musai sa facem niste comentarii. Vi se pare corect si dumnezeiesc, ca preotii si marele preot sa umble cu minciuni ca sa omoare un om? Credeti ca ii conducea Dumnezeu sa faca asta, sa minta, sau Dracu’? O astfel de tactica si de practica este inspirata de Dumnezeu, sau de Dracu’? Eu zic ca de Dracu’, nu de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu umbla cu minciuni ca sa omoare oameni nevinovati. Cine este tatal minciunii, conform spuselor lui Isus Hristos? Raspuns: Diavolul. Faptele lor au dovedit realitatea spuselor lui Isus, ca sunt mincinosi si ucigasi, la fel ca tatal lor Diavolul: „Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar.” Simplu si la obiect. Apoi, ei, preotii, carturarii si fariseii, conform scrierilor lor religioase, il asteptau pe Mesia, deci afirmatia lui Isus cum ca El este acela, nu trebuia sa-i surprinda sau sa fie scandaloasa pentru preotii Templului, care ar fi trebuie sa stie profetiile, si sa-l recunoasca pe Mesia cand va sa vina, pentru asta era „meseria” lor, dar ei erau de mult timp in „Iudaismul SRL”, care habar nu mai avea despre Dumnezeu si despre invatura Lui adevarata, exact cum este astazi si „Crestinismul SRL”. De ce sa spui ca Isus huleste? Pune mana si informeaza-te, si vezi daca ce spune este adevarat, nu mai spun de toate cate le-a facut Isus Hristos, lucruri care nu pot sa fie la indemna unui muritor de rand, daca nu este Dumnezeu cu el, asa cum a oservat si Nicodim, sau daca nu cumva este chiar Dumnezeul asteptat, intrupat, asa cum era Hristos. Iata afirmatia lui Nicodim, apropo de tot ceea ce a facut Hristos: „Intre farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: „Invatatorule, stim ca esti un Invatator venit de la Dumnezeu, caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan) Ce a vazut Nicodim, marele preot si preotii nu au vazut? Ba au vazut, dar nu asta ii interesa pe ei, ci puterea, banii si privilegiile, nu cinstea si dreptatea. Mai este de retinut un aspect extrem de important din toata aceasta discutie dintre Nicodim si Isus, si anume acela, ca cine vrea, poate. Cine vrea, poate sa vada si sa inteleaga, sa caute si sa gaseasca, asa cum a facut Nicodim. Din acest dialog mai trebuie sa retinem, si este musai sa fie retinut, si faptul ca oamenii, daca voiau, puteau sa vada si adevarul, sau macar o parte de adevar, asa cum a vazut si Nicodim, dar cei mai multi nu voiau sa vada nimic, pentru ca orbirea de care ne tot vorbeste Biblia, in asta consta, in refuzul de a vedea si de a asculta si altceva decat stim noi, orbirea este de fapt incapacitatea noastra de a mai vedea noul, de a mai fi receptivi la nou, de a mai vedea evolutia lucrurilor, a stiintei, a religiei, a orice. Omul devine incapatanat religios, si implicit opac si prost, valabil acest principiu pentru orice activitate umana, adica devine tare la cerbice asa cum spune Scriptura, atunci cand se inchisteaza in anumite invataturi, reguli, canoane, idei, mecanisme, dogme, ritualuri, doctrine, sisteme, etc…, care cu timpul se osifica in mintea si in creierul oamenilor, in practica lor, in rutina lor, si nu mai permit nicio improspatare a lor. Nemaipermitand noi informatii, si noi descoperiri, noi orizonturi, totul se blocheaza si moare. Asa au facut evreii, si asta fac si crestinii. Evreii din vremea Domnului Hristos, se agatasera de Templul lor, si de ritualurile pe care le faceau acolo, in timp ce Viul Dumnezeu nu mai conta pentru ei, pentru ca il uitasera de mult timp, exact asa cum face si crestinismul apostaziat de astazi. Oamenii uita extrem de usor, ca Dumnezeu este totul totului tot, nu templele lor, nu bisericile lor, nu sinagogile lor sau adunarile lor. Toate acestea sunt doar niste ziduri, niste locasuri efemere, in care daca nu mai este Dumnezeu in ele, nu mai reprezinta absolut nimic, sunt zero, moloz, asa cum a devenit si Templul iudaic. Am umplut pamantul cu biserici si catedrale din care l-am izgonit pe Viul Dumnezeu, si continuam sa facem asta, ca niste natarai ce suntem, nimic nou sub soare: Dar Cel Preainalt nu locuieste in locasuri facute de maini omenesti, cum zice prorocul: „Cerul este scaunul Meu de domnie, si pamantul este asternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casa Imi veti zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihna? N-a facut mana Mea toate aceste lucruri?…” Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit parintii vostri? Au omorat pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihanit, pe care L-ati vandut acum si L-ati omorat. (Fapt.Apost.) Si in acest text Dumnezeu ne spune ca nu El il v-a omori pe cel Neprihanit, adica pe Isus Hristos, ci noi, pacatosii, oamenii Satanei, robii lui si ai pacatului, asa cum s-a intamplat totdeauna in istoria lumii, incepand cu Abel. Noi, pacatosii, il vindem si il omoram totdeauna pe Viul Dumnezeu. Du-te la un ortodox sau la un catolic si spune-i ca tot ceea ce crede si face el cu moastele, cu icoanele, cu sfintii, etc… este satanism, nu crestinism, si o sa te ia la omor, du-te la un pocait care si-a facut dintr-o zi de odihna un cult si un dumnezeu, si din faptul ca nu bea si nu fumeaza, o religie, si spune-i ca toate acestea nu valoreaza absolut nimic in fata lui Hristos, si o sa te ia la omor, mergeti in Numele lui Hristos la orice cult, biserica sau denominatiune „crestina” cu Evanghelia Vesnica, si o sa fiti luat la omor. De ce? Pentru ca le deranjati balariile din creieri, si ii scoateti din zona lor de confort religios, zona in care sunt multumiti cu minciunile in care se scalda, si care li se servesc acolo. Viul Dumnezeu le deranjeaza linistea, le deranjeaza nefiinta intelectuala si religioasa, le deranjeaza viata lor pacatoasa, le deranjeaza obiceiurile, traditiile si dogmele, le deranjeaza prostiile in care cred, asa ca mai bine… „Rastigneste-l!”. Sa moara, sa se care, sa ne lase, ca ne strica linistea, ne tulbura, ne face sa ne punem intrebari, ne cere sa gandim, dar si sa actionam, adica sa nu ne mai multumim doar cu minciuni despre Dumnezeu, si cu zacerea in pacat ca intr-o cloaca mocirloasa. Ne cere sa devenim vii si neprihaniti ca EL, asta nu ne place deloc, si nici nu ne intereseaza, pentru ca este un lucru care nu convine multora, adica MAJORITATII. Neprihanirea este nasoala, pacatul este mult mai bun. Pacatul ne ofera totul aici si acum, tot ce ne dorim, iar neprihanirea si viata in neprihanire, sunt doar cai verzi pe pereti, si nici nu ne prea place, asa ca… „Rastigneste-l!” Hai sa ne intoarcem la carturarii, fariseii si preotii care l-au ucis pe Hristos condusi de Satana, asa cum am putut sa vedem din textele biblice, si sa punem cireasa pe tortul nelegiuirii lor, cireasa pe care o pune insusi Domnul Hristos: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi curatati partea de afara a paharului si a blidului, dar inauntru sunt pline de rapire si de necumpatare. Fariseu orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie. Tot asa si voi, pe din afara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi ziditi mormintele prorocilor, impodobiti gropile celor neprihaniti si ziceti: „Daca am fi trait noi in zilele parintilor nostri, nu ne-am fi unit cu ei la varsarea sangelui prorocilor.” Prin aceasta marturisiti despre voi insiva ca sunteti fiii celor ce au omorat pe proroci. Voi, dar, umpleti masura parintilor vostri! Serpi, pui de naparci! Cum veti scapa de pedeapsa gheenei? De aceea, iata, va trimit proroci, intelepti si carturari. Pe unii din ei ii veti omori si rastigni, pe altii ii veti bate in sinagogile voastre si-i veti prigoni din cetate in cetate, … Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut! Iata ca vi se lasa casa pustie, caci va spun ca de acum incolo nu Ma veti mai vedea pana cand veti zice: „Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului!” (Matei) Cat de tare defineste Isus Hristos ipocrizia planetara din lumea religioasa, si a religiosilor lumii fara de Dumnezeu, robii prosti si prostiti ai Satanei! Cum sa nu-l iubesti pe cel care le zice verde-n fata ticalosilor si criminalilor, „profesionisti” ai nimicului, ca sunt ticalosi si criminali, orbi si goi, fara Dumnezeu si fara lumina venita de la El, ci doar niste slugi penibile si grotesti ale Diavolului?! Cum sa nu-l iubesti pe Isus? Il iubesc MAXIM!!! Ma racoreste pe suflet Isus! Ce le-a spus Isus ipocritilor din vremea Lui, ramane valabil in toate veacurile, pentru toate popoarele, pentru toate religiile, si pentru toti invatatorii ticalosi ai lor, fie ei preoti, pastori, rabini, guru, etc. Daca conducatorii religiosi ai gloatelor au fost caracterizati astfel, sa nu uitam nici zicerea cu „morminte varuite”, ca este tare si asta, ia sa vedem cum este cu gloata, cu poporul, cu prostimea. Credeti ca o sa fie altfel? Nicidecum. Toti sunt o apa si un pamant, preoti si popor: „Isus a zis gloatelor: „Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In toate zilele sedeam in mijlocul vostru si invatam norodul in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca cele scrise prin proroci.” Atunci toti ucenicii L-au parasit si au fugit. Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunati carturarii si batranii.” (Matei) Poporul era la fel de satanizat ca liderii lui. Nu ai cum sa iesi cu sabii si cu ciomege dupa un om care nu ti-a facut nimic rau, dimpotriva, ti-a facut numai bine, ti-a inviat mortii, te-a tamaduit, te-a vindecat, te-a invatat si te-a povatuit, ti-a dat sa mananci, si tu iesi cu ciomagul si cu sabia ca sa-l nenorocesti. Nu poti sa faci asta, decat daca esti condus de Satana, nu de Dumnezeu. Dumnezeu nu are cum sa faca cuiva asa ceva, o asemenea nedreptate si ticalosie. Si uite asa s-au implinit cuvintele din Scriptura: „M’au urat fara temei.” (Ioan 15)

Ia sa-i vedem acum pe romani, care a fost pozitia romanilor in tot acest conflict pe viata si pe moarte, dintre Hristos si iudaism? De cine au fost condusi ei, de Dumnezeu sau de Satana? Pana acum am vazut ca toti au fost condusi de Satana, ca sa-l invinovateasca, sa-l prinda si sa-l omoare pe Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a avut pana acum, nicio legatura cu tot acest complot impotriva Fiului Sau. Sa vedem niste texte din evanghelii, cu pozitia romanilor fata de toata marsavia aceasta: „Cand s-a facut ziua, toti preotii cei mai de seama si batranii norodului au tinut sfat impotriva lui Isus, ca sa-L omoare. Dupa ce L-au legat, L-au dus si L-au dat in mana dregatorului Pilat din Pont. … Cand erau adunati la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiti sa vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeste Hristos?” Caci stia ca din pizma dadusera pe Isus in mainile lui. Preotii cei mai de seama si batranii au induplecat noroadele sa ceara pe Baraba, iar pe Isus sa-L omoare. … Dregatorul a zis: „Dar ce rau a facut?” Ei au inceput sa strige si mai tare: „Sa fie rastignit!” Cand a vazut Pilat ca n-ajunge la nimic, ci ca se face mai multa zarva, a luat apa, si-a spalat mainile inaintea norodului si a zis: „Eu sunt nevinovat de sangele Neprihanitului acestuia. Treaba voastra!” … Pilat a zis preotilor celor mai de seama si noroadelor: „Eu nu gasesc nicio vina in Omul acesta.” … Pilat a strans pe preotii cei mai de seama, pe fruntasi si pe norod, si le-a zis: „Mi-ati adus inainte pe Omul acesta ca pe unul care atata norodul la rascoala. Si iata ca, dupa ce L-am cercetat cu de-amanuntul inaintea voastra, nu L-am gasit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L parati. Nici Irod nu I-a gasit nicio vina, caci ni L-a trimis inapoi, si iata ca Omul acesta n-a facut nimic vrednic de moarte. Eu deci, dupa ce voi pune sa-L bata, Ii voi da drumul.” La fiecare praznic al Pastilor, Pilat trebuia sa le sloboada un intemnitat. Ei au strigat cu totii intr-un glas: „La moarte cu Omul acesta si sloboade-ne pe Baraba!” Baraba fusese aruncat in temnita pentru o rascoala care avusese loc in cetate si pentru un omor. Pilat le-a vorbit din nou, cu gand sa dea drumul lui Isus. Dar ei au strigat: „Rastigneste-L, rastigneste-L!” Pilat le-a zis pentru a treia oara: „Dar ce rau a facut? Eu n-am gasit nicio vina de moarte in El. Asa ca, dupa ce voi pune sa-L bata, Ii voi da drumul.” Dar ei strigau in gura mare si cereau de zor sa fie rastignit. Si strigatele lor si ale preotilor celor mai de seama au biruit.” (Matei,Luca) Da, strigatele gloatei ticaloase si ale preotilor ticalosi au biruit! Satana si-a facut treaba, este foarte aproape sa-si vada visul cu ochii: uciderea Creatorului, uciderea Fiului lui Dumnezeu, visul nebunesc din mintea lui putina. Pilat a vazut ticalosia preotilor, si a incercat din rasputeri sa-l scape pe Isus, dar nu a reusit, pentru ca nu si-a asumat riscuri, pentru ca nu a avut curajul sa aplice dreptatea pe care o vazuse clar si lamurit. Lasitatea lui Pilat, este tot satanica, pentru ca este dupa principiul ca este mai de dorit lumea aceasta cu puterea si cu privilegii ei, decat o dreptate care te poate duce in jos, in saracie, si la fel ca plebea, fara functii si privilegii, sau mai rau, poate sa-ti aduca chiar si moartea, daca il superi pe Cezar. Asa ca ne spalam pe maini, si credem ca nu suntem vinovati cu nimic. Oare asa sa fie? Hristos nu a gandit asa, si nu a actionat niciodata asa. Imparatul Hristos s-a facut plebeu, a riscat totul, si a stat de partea dreptatii pana la moarte, si nu a facut niciun compromis cu Dracu’ si cu pacatul, pentru ca asta nu a dus si nu va duce la nimic bun, niciodata. Pacatul este pacat, iar neprihanirea este neprihanire. Sunt doua lucruri perfect paralele. Si in fata romanilor, preotii, carturarii si fariseii, dimpreuna cu poporul pe care il manipulau, si impreuna cu Satana, au reusit sa-l condamne la moarte pe Isus Hristos. Unde este Dumnezeu in toate acestea? Nicaieri. Nu a pus umarul la nimic, doar a ingaduit ca lucrurile sa decurga asa cum au decurs. De ce? Pentru ca nu era alta cale, daca ar fi fost o alta cale, ar fi fost aleasa aceea, dar nu exista o alta cale, iata si dovada ca asa este: „Apoi a mers putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant si S-a rugat, zicand: „Tata, daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.” … „S-a departat a doua oara si S-a rugat, zicand: „Tata, daca nu se poate sa se indeparteze de Mine paharul acesta, fara sa-l beau, faca-se voia Ta!” (Matei) … „El zicea: „Ava – adica: Tata – Tie toate lucrurile Iti sunt cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta! Totusi, faca-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiesti Tu.” (Marcu) Paharul nu putea sa fie indepartat, pentru ca drumul de la pacat la neprihanirea are o singura cale, si un singur sens, Isus Hristos si crucea, moartea, viata si neprihanirea Sa. Altceva nu exista. De aceea El a trebuit sa bea paharul pana la fund, adica pana la moarte, o moarte pe cruce. De aceea Tatal Sau nu a intervenit, si a fost inactiv in toata aceasta drama, desi putea oricand sa intervina, asa cum a spus si Hristos: „Crezi ca n-as putea sa rog pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? Dar cum se vor implini Scripturile care zic ca asa trebuie sa se intample?” (Matei) Tatal nu a facut nimic, ca sa se implineasca profetiile, ca sa vada orcine, orice om venit in lume, ca doar El este Dumnezeul adevarat, Dumnezeul care ce zice, si face: „Caci asa vorbeste Domnul, Facatorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a intocmit pamantul, l-a facut si l-a intarit, l-a facut nu ca sa fie pustiu, ci l-a intocmit ca sa fie locuit: „Eu sunt Domnul, si nu este altul! Eu n-am vorbit in ascuns, intr-un colt intunecos al pamantului. … Eu, Domnul, spun ce este adevarat, vestesc ce este drept. … N-au nicio pricepere cei ce isi duc idolul de lemn si cheama pe un dumnezeu care nu poate sa-i mantuiasca. … Cine a prorocit aceste lucruri de la inceput si le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decat Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept si mantuitor, alt Dumnezeu afara de Mine nu este. Intoarceti-va la Mine, si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu, si nu altul.” (Isaia) … Caci El zice si se face, porunceste, si ce porunceste ia fiinta. Domnul rastoarna sfaturile neamurilor, zadarniceste planurile popoarelor. Dar sfaturile Domnului dainuie pe vecie, si planurile inimii Lui, din neam in neam.” (Psalmul 33) Da, doar asa se cunoaste un dumnezeu daca este adevarat sau nu este adevarat, prin dovedirea stiintei si a puterii Sale. Daca ce zice acel Dumnezeu se implineste, este un dumnezeu adevarat, daca nu se implineste nimic din profetiile sau zicerile unui dumnezeu, aruncati-l la gunoi, pentru ca este un dumnezeu fals, un nimic, un zero. Dumnezeu Tatal nu a intervenit in drama Fiului Sau, pana la momentul in care a trebuit sa intervina, ca sa restabileasca dreptatea eterna, inviindu-l pe Fiul Sau cel neprihanit, omorat pe nedrept de pacatosii in frunte cu Satana. De ce nu a intervenit Tatal pana atunci? Pentru ca pacatul si Satana sa-si arate adevarata fata hidoasa, mincinoasa si criminala. Calea trebuia parcursa pana la capat, pana la moartea pe care si-a dorit-o Satana pentru Dumnezeu. Acesta este filmul corect si adevarat al ducerii lui Isus Hristos pe cruce, de catre Satana si complicii sai, preoti, carturari, invatati, farisei si vulg, poporul, gloata, prostimea. Toti, au dorit moartea Fiului lui Dumnezeu sub calauzirea Satanei. Toti! Regretele pentru unii, s-au dovedit a fi tarzii: „Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei treizeci de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor si a zis: „Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat.” „Ce ne pasa noua?”, i-au raspuns ei. „Treaba ta.” Iuda a aruncat argintii in Templu si s-a dus de s-a spanzurat. Preotii cei mai de seama au strans argintii si au zis: „Nu este ingaduit sa-i punem in vistieria Templului, fiindca sunt pret de sange.” (Matei)

Daca cumva o sa va intrebati de ce Satana cel atat de destept si de inventiv in rautate si ticalosie, si-a sapat singur groapa „ucigandu-l” pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, raspunsul este unul singur: pentru ca nici el nu avea alta cale, la fel ca Isus. Calea raului are un singur sens, si din aceasta cauza nu are cum sa fie buna niciodata, si nu are cum sa duca in alta parte decat duce intotdeauna, la rau. Calea raului este totdeauna rea, si duce inevitabil in acelasi loc: minciuni, ticalosii, nelegiuiri, si crima. Satana sub puterea pacatului din mintea lui, nu putea sa actioneze altfel. Legea pacatului este legea pacatului, si nu mai ai cum sa i te opui fara ajutorul lui Dumnezeu. Probabil ca pacatul exersat in permanenta, tinut in minte in permanenta, creaza dependente, creaza legile lui in organismul creaturilor care il practica si il iubesc. Ura si dorinta de distrugere a tot si a toate, care ii macina mintea si trupul Satanei, nu mai pot sa fie ogoite, ostoite, satisfacute, decat prin crima, prin ajungerea la telul propus initial, ca el sa fie cel mai mare si cel mai tare, cu orice pret. El sa fie totul, nu Dumnezeu. O aberatie, evident! O creatura nu are cum sa fie niciodata egala sau superioara Creatorului sau, asa cum nici noi oamenii nu suntem toti la fel. Pacatul pentru Satana, inventatorul lui, este acum o lege, este ca un drog care da o dependenta pe viata, o dependenta criminala, de care nu poti sa mai scapi pana in ultima clipa, iata si dovada ca Dracu’ o sa fie un mincinos si un criminal, de la inceput si pana la sfarsit: El (Dracu’) de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar” (Ioan) … „Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, Diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita.” (1Petru) … „Vai de voi, pamant si mare! Caci Diavolul s-a coborat la voi cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme.” (Apocalipsa) Dracu’ va ramane un mincinos si un criminal, pana la sfarsit, dupa cum se vede, nici nu mai are cum sa fie altceva decat asta, adica pacat pur.

Acum sa recapitulam putin ceea ce am aflat din Biblie: Iuda a fost caluzit de Satana, carturarii si fariseii, precum si marele preot au fost calauziti de Satana, Isus personal le-a spus ca il au de tata pe Diavolul nu pe Dumnezeu, poporul a fost calauzit tot de Satana, si l-a ales pe Baraba, nu pe Hristos cel nevinovat, pe care l-au vrut rastignit. Si mai este ceva foarte, foarte important, Iuda reprezinta si este fiul pierzarii, este modelul si prototipul pierzarii tuturor pacatosilor, este modelul tradarii lui Dumnezeu, adica despartirea de buna voie de viata si de neprihanire, adica de Dumnezeu Tatal si de Hristos, si alipirea de pacat si de moarte, prin vinderea lui Dumnezeu Satanei, si slujirea pacatului si a Satanei pana la moarte. Iuda este modelul sinuciderii noastre, a tuturor pacatosilor, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui, este modelul unei sinucideri care explica si reveleaza inca o data, adevarul etern, ca Dumnezeu nu ne-a vrut si nu ne va vrea raul, niciodata, ca Dumnezeu nu a vrut si nu vrea sa ne ucida, ci noi singuri facem asta, ne auto ucidem, ca Iuda, adica ne sinucidem prin vinderea lui Dumnezeu, prin abandonarea lui Dumnezeu, si prin departarea de El, care este sursa vietilor noastre, si prin uciderea lui Dumnezeu din noi, si din viata noastra. Iuda suntem noi toti, in frunte cu Dracu’ si cu ingerii cazuti. Vorbele lui Iuda exprima tot acest adevar al Evangheliei Vesnice: „Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat.” Noi oamenii, la fel ca Satana si ingerii lui, l-am vandut pe Dumnezeu, am vandut singura viata pe care o avem: viata neprihanita a Viului Dumnezeu, singurul detinator si datator de viata. Asa inseamna vorbele lui Iuda. Dracu’ si ingerii lui l-au vandut pe Dumnezeu pentru gargaunii din capul lor, Eva si Adam l-au vandut pe Dumnezeu pentru minciuna draceasca cu himera unei cunoasteri mult mai inalte, ca cea oferita de Dumnezeu lor, iar noi, il vindem pe Hristos pe te miri ce. Cand il vindem pe Hristos, ne vindem viata, o dam mortii, renuntam la ea de buna voie si nesiliti de nimeni, adica ne sinucidem, la fel ca Iuda: „Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi…” (Ezechiel)

Din vorbele cele adevarate ale lui Iuda, fiul pierzarii: „Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat.” se vede clar ca pacatul reprezinta imensa prostie de a-ti vinde viata, pentru… NIMIC. Iuda nu l-a dat la pierzare, la pieire pe Isus Hristos, ci pe el insusi, aceasta este imensa lectie si tragedie a pacatului: prostia despartirii de Viul Dumnezeu, datatorul si sustinatorul vietii. Iuda a pierit, si va pieri vesnic, dar Dumnezeu nu va pieri niciodata: „Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” (Apocalipsa) Atentie la neatentie!

Sa nu uitam niciodata, niciodata, niciodata, ca Evanghelia Vesnica este Isus Hristos cel neprihanit, iar Isus Hristos cel neprihanit, este Evanghelia Vesnica: „Eu sunt calea, adevarul si viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” … „Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos.” (1Corinteni) … „Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. (Ioan)

Ai pup iu ol!

(Va urma)

Crucea lui Hristos (prolog)

Motto: „Ah, Domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti, si de care ne-am facut vinovati!(Numeri)

Crucea lui Hristos reprezinta punctul culminant al tragediei interstelare din Univers, si sfarsitul conflictului dintre Satana si Viul Dumnezeu, cu victoria zdrobitoare si definitiva a Fiului lui Dumnezeu, asupra lui Lucifer, un fost heruvim al lui Dumnezeu, devenit un mincinos si un criminal sinistru, devenit Diavolul, Satana, Dracu’. A curs mult sange in acest conflict, si au fost pierdute multe vieti, si inca or sa se mai piarda, dar victoria a fost obtinuta pentru totdeauna, de Isus, DOMNUL VIETII SI AL NEPRIHANIRII. Astazi vom vorbi despre Cruce, sau mai bine spus, despre Crucea lui Hristos, un subiect despre care lumea asa zis crestina habar nu mai are ce inseamna cu adevarat, exact ca evreii din vremea Domnului Hristos, care mergeau la Templu si ulterior la sinagoga, fara sa mai inteleaga nimic din ceea ce se intampla acolo, fara sa mai inteleaga nimic din textele sacre si din simbolistica profunda a celor ce se faceau acolo, niste proceduri care spuneau infricosatoarea poveste a pacatului si a mortii, precum si a salvarii prin Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care invinge pacatul si moartea. Toate aceste practici, simboluri si invataminte trebuiau intelese de oameni la adevarata lor valoare, ca si crucea lui Hristos, dar ele devenisera pentru evrei doar niste ritualuri si atat, fara talc si fara noima, fara semnificatii grave si importante. Ceea ce se facea la Templu, avea un talc si o insemnatate extrem de importante pentru intreaga umanitate, nu doar pentru evrei, caci ele au fost date umanitatii de Dumnezeu prin evrei, pentru intelegerea gravitatii pacatului si a mortii, si pentru salvarea intregii omeniri, asa cum am spus, nu au fost date doar pentru religia evreilor si pentru salvarea evreilor, asa cum cred prostii planetei prostiti de Dracu’. Acest talc si aceste semnificatii evreii le uitasera de mult, le pierdusera pe drum de-a lungul timpului, asa cum si crestinii au pierdut pe drum semnificatiile crucii lui Hristos, care din multe puncte de vedere, sunt mai importante ca Invierea, pentru ca fara biruinta lui Hristos prin drumul vietii Sale pana la cruce, si apoi pe cruce, nu ar fi existat niciodata Invierea Sa, si nici demascarea totala a pacatului si a autorului lui, Diavolul, Satana, Dracu’. Evreii se duceau la Templu exact ca crestinii de astazi si de ieri, doar ca sa indeplineasca niste ritualuri religioase golite de continut, ale caror semnificatii pentru ei si pentru intreaga lume le erau acum straine, totul devenind doar o facatura, o prosteala pentru prosti, si o afacere religioasa. Asa este omul pacatos, uita repede de Dumnezeu, inca de la inceputurile drumului, de la inceputurile existentei sale, de cand Eva s-a dat la vorba cu Dracu’ in Eden, uitand de Dumnezeu, ignorandu-l pe Dumnezeu si spusele Sale, exact asa si evreii dantuiau ca bezmeticii langa vitelul de aur, uitand extrem de repede de Viul Dumnezeu care-i ajutase, invatase si salvase, apoi au facut din Templu o pestera de hoti si de talhari, de aceea nu trebuie sa ne mire faptul ca religia lor, religia Templului, nu mai avea nimic in comun cu Viul Dumnezeu, de aceea nici nu l-au putut recunoate pe Mesia cel venit la ei in carne si oase, asa cum le spusese Dumnezeu ca are sa se intample la un moment dat in istoria lor si a lumii. La fel fac si „crestinii” de astazi si de ieri, istoria se repeta, deci nimic nou sub soare. Foarte putini oameni au inteles si au pastrat in mintea si in memoria lor, adevaratele intelesuri ale ritualurilor care se faceau la Templu, ritualuri care erau invataminte despre salvarea omului din pacat si din moarte, precum si prevestirea venirii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care era reprezentarea tuturor ritualurilor Templului, si care era insusi Templul. Fara Dumnezeu, Templul este egal cu zero, asa cum s-a si dovedit, asa cum devine si biserica la crestini, cand Dumnezeu este aruncat la gunoi, si este inlocuit cu minciuni satanice si ritualuri satanice. Majoritatea poporului evreu era praf si pulbere, nu mai stiau si nu mai intelegeau nimic, in frunte cu preotimea lor bezmetica, proasta, ticaloasa si corupta. Asa este si astazi atat in iudaism, cat si in lumea crestina, care nu mai stiu nimic despre ceea ce trebuie sa stie cu adevarat. Crestinismul s-a inecat si el intr-un noian de ritualuri si de povesti, de traditii lumesti, de invaturi asa zis crestine, dar care sunt necrestine, diavolesti, dupa cum ne spune si Dumnezeu in cartea Apocalipsei, invataturi si practici care nu mai au nimic in comun cu ceea ce a spus Dumnezeu, sau a intentionat si intentioneaza Dumnezeu sa stim noi. Dupa rastignirea lui Isus Hristos, am umplut pamantul de cruci, ca un fetish la care ne inchinam prosteste, un fetish care nu reprezinta nimic, si nici nu trebuia sa reprezinte vreodata ceva. Am pus crucea pe biserici, in drum, la gat, in ureche ca cercel, o tatuam, o pupam, plangem pe ea sau cu ochii la ea, ne facem semnul crucii in diverse ocazii, si ne credem crestini. Nu suntem. Acesta nu este crestinism, crestinismul este altceva. Crestinismul este altceva decat o cruce pusa sau atarnata undeva, este mult mai mult decat sa-ti faci semnul crucii, care este o prostie, pentru ca Dumnezeu nu ne-a cerut si nu ne cere asa ceva, sau sa-ti asezi sau sa-ti atarni crucea peste tot, crezand ca prin asta este crestin adevarat. Este pur si simplu o blasfemie sa te lauzi cu crucea lui Hristos, in timp ce tu ca om, ca popor, ca natie, esti hot, corupt, mincinos si criminal de exemplu. Daca esti asa ceva, un ticalos si un nelegiuit, un nemernic, esti dusmanul de moarte al lui Hristos, esti unul dintre crucificatorii Lui, nu urmasul Sau, pentru ca pacatul si pacatosii in frunte cu Dracu’ l-au pus pe Isus Hristos pe cruce si l-au omorat, nu altceva sau altcineva, iar daca mai suntem pacatosi dupa jertfa lui Isus Hristos facuta pentru noi toti, suntem prietenii Satanei, nu crestini, si dusmanii de moarte ai lui Hristos, nu crestini, iata si dovada ca asa este: „Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.” (Galateni) … „sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare, si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul. De aceea, lasati-va de minciuna: „Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul”, pentru ca suntem madulare unii altora. „Maniati-va, si nu pacatuiti.” Sa n-apuna soarele peste mania voastra, si sa nu dati prilej Diavolului. Cine fura sa nu mai fure, ci mai degraba sa lucreze cu mainile lui la ceva bun, ca sa aiba ce sa dea celui lipsit. … Orice amaraciune, orice iuteala, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru. … Curvia sau orice alt fel de necuratie, sau lacomia de avere nici sa nu fie pomenite intre voi, asa cum se cuvine unor sfinti. … Caci stiti bine ca niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un inchinator la idoli, n-are parte de mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu. Nimeni sa nu va insele cu vorbe desarte, caci din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori. … Odinioara erati intuneric, dar acum sunteti lumina in Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii. Caci roada luminii sta in orice bunatate, in neprihanire si in adevar.” (Efeseni) Vi se pare cumva ca lumea care se crede si se autodenumeste crestina, este plina de cinste, de dreptate, de adevar, de bunatate, sau este plina de minciuna, de nedreptate, de coruptie, de hotie si de crima? Romania de exemplu, care se declara crestina ortodoxa in proportie de peste 80%, este plina de cinste si de dreptate, sau de hotie, de miciuna, de coruptie si de crima? Si ne credem crestini? Pe ce criterii, pe ce baza? Biblia ne spune ca daca facem ceea ce facem, nu suntem in tabara Viului Dumnezeu, ci in tabara Satanei. Am pus cruci peste tot, am construit si construim biserici, dar asta sigur, sigur nu ne face crestini adevarati, ci inchipuiti. Ne mintim singuri. Un stat mafiot si un popor nelegiuit, oricare ar fi el, nu are cum sa fie un stat crestin si un popor crestin, pentru ca cei care sustin mafia, hotia, minciuna, coruptia si crima, nu au cum sa fie crestini, chiar daca se bat cu Biblia sau cu crucea-n piept, chiar daca au umplut tara de biserici, si au pus cruci peste tot, totul este egal cu zero in fata lui Dumnezeu, care doreste un singur lucru de la oameni: sa nu mai fie nelegiuiti, sa nu mai fie ticalosi, sa nu mai fie nemernici, ci neprihaniti ca El. Atat. „Caci roada luminii sta in orice bunatate, in neprihanire si in adevar.” Degeaba ne umplem casele, masinile si corpurile cu icoane si cu cruci, degeaba mergem la biserica, daca ramanem si suntem tot niste nelegiuiti, adica robi ai Satanei, si dusmani de moarte ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a intentionat niciodata ca doua bete incrucisate, sa reprezinte ceva pentru El si pentru omenire. Ce s-a intamplat pana la momentul crucificarii, ce s-a intamplat cu victima/jertfa de pe cruce, si ce a urmat dupa aceea, reprezinta adevarata esenta a crucii, si adevarurile ei fundamentale. Este o gluma proasta sa pui la capul unui mormant de hot, de criminal, de pervers, de corupt, de curvar, etc…, o cruce, chipurile simbolul suprem al crestinismului, care sa spuna despre cel mort ca a fost un crestin, cand el a fost un dusman al lui Hristos pana la moarte, crucea simbolizand exact opusul vietii celui mort, sau dimpotriva, crucea poate sa reprezinte pe fata faptul ca mortul hot, mincinos, criminal, etc… l-a dispretuit pe Dumnezeu pana la capat, pana moarte, exact ca Satana care s-a bucurat vazandu-l pe Isus pe cruce, pentru ca el l-a dus si l-a pus acolo, si el impreuna cu noi toti, l-a omorat pe Isus pe cruce. Suna extrem de ciudat si de bizar ce am afirmat, dar o sa vedeti imediat cele doua fete ale crucii, in acest serial. Pregatiti-va ca intotdeauna pe acest blog, sa mestecati hrana tare, hrana pentru oameni maturi, nu pentru copii. Am umplut bisericile si casele de cruci, le purtam la gat, la mana, in urechi, ni le tatuam peste tot, ca o apreciere sau ca o batjocura, si facand toate acestea cu simbolul crucii, unii ne credem crestini, iar altii dusmani ai lui. Adevarul este ca acest obiect, crucea, are in ea, in ceea ce s-a intamplat pe ea, crucificarea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ambele valente, ambele sensuri ale umanitatii, viata si moartea, binele si raul, la fel ca „Pomul cunostintei binelui si raului” din gradina Edenului, o sa vedeti in acest serial de ce afirm asta. In fata crucii, orice om poate sa aleaga ca si Eva in Eden, binele sau raul, viata sau moartea, pe Dumnezeu sau pe Satana. La Cruce, pe Golgota, s-au vazut doua lucruri esentiale: primul, ca Dracu’ si ingerii lui, impreuna cu omul pacatos, doresc moartea lui Dumnezeu, si disparitia Lui fizica din Univers, din propria Creatie, si nu si-au putut reprima aceasta dorinta arzatoare a mintii si a inimii lor ticaloase, criminale si netrebnice, si al doilea, ca Dumnezeu nu este asa cum a spus si spune Dracu’ ca este, adica un criminal fara suflet, un cineva care doreste moartea pacatosului, a tuturor celor care nu I se supun Lui. Dimpotriva, Dumnezeu a demonstrat la cruce, ca nu acesta este adevarul, a demonstrat ca Dumnezeu isi iubeste toata Creatia, Creatie din care fac parte si dusmanii Sai, si ar vrea ca toti sa fie salvati, El dandu-si viata pentru toti oamenii, nu doar pentru cei care l-au urmat sau il vor urma. Si crucea mai spune ceva despre Dumnezeu: ca nu este un criminal, ca nu Tatal si-a ucis Fiul, ci Dracu’, si pe cale de consecinta, nu poate sa fie asemanat niciodata cu zeii paganatatii care cereau jertfe umane sau animale ca sa fie imbunati. Am mai scris despre asta AICI. Crucea ne mai arata un adevar maret, ca neprihanirea este viata dumnezeiasca, si ca viata dumnezeiasca este neprihanita si neprihanire. Viata si neprihanirea sunt inseparabile. Cine il vrea pe Hristos, cine vrea viata lui Hristos, trebuie sa accepte si neprihanirea lui Hristos, pentru ca viata lui Hristos este doar neprihanire, una fara alta nu se poate. Doar crestinii prostiti de Dracu’ pot crede ca asa ceva este posibil. Doar crestinii prostiti de Dracu’ pot crede ca vor ajunge in Imparatia lui Dumnezeu plini de pacate si pacatosi fiind, asa cum invata bisericile apostaziate. Datorita neprihanirii Sale a fost inviat Isus Hristos din moarte de Tatal Sau, nu din alt considerent. Daca nu ar fi fost neprihanit, Isus Hristos ar fi ramas mort pentru totdeauna. Evanghelia dupa Satana, „Evanghelia SRL”, predicata de tot „Crestinismul SRL”, asta spune, ca Dumnezeu, ca sa ne poata ierta si salva, si-a ucis Fiul in locul nostru, ca noi sa fim iertati si scapati de pacat si de moarte, altfel nu se putea, aceasta fiind singura cale si singurul mod de salvare a pacatosului, ca Tatal sa-si ucida Fiul, exact ca la pagani, exact ca la satanisti. Intrebare: in acest caz, care mai este atunci diferenta dintre ce faceau popoarele pagane, supuse Satanei, pentru zeii lor criminali inventati de Satana, si Viul Dumnezeu? Niciuna in cazul acesta, toti fac la fel, acelasi lucru. Paganii isi omorau copiii in foc sau in multe alte feluri ca jertfe pentru zeul lor satanic, iar Dumnezeu e mai tare, il ucide pe Fiul Sau pe cruce, pentru El insusi, ca sa nu ne omoare pe noi, pacatosii. Frumos, n-am ce zice, in acest caz, Dumnezeu si Satana egal love, Dumnezeu si zeii pagani inventati de Satana, egal love. Asta propovaduieste falsa evanghelie, evanghelia „Crestinismului SRL”, evanghelia crestinismului apostaziat si satanizat. Evanghelia Vesnica a Viului Dumnezeu, spune cu totul altceva, ne spune adevarul, adevarul crud, ca noi toti, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui cazuti, i-am dorit si ii dorim moartea lui Dumnezeu, disparitia din propria Creatie, eliminarea Lui definitiva, pentru ca ne cam incurca cu cinstea si cu dreptatea Lui, cu neprihanirea Lui nesuferita, de aceea l-am si alungat din bisericile noastre, in care suntem ingaduitori cu pacatul si ii preamarim pe pacatosi, spunand despre hoti si despre corupti, despre mincinosi si despre criminali: „vrednic este”, asa cum se intampla la noi in romanica, cand biserica orodoxa spune despre corupti, hoti si criminali, ca sunt vrednici de cinste. „Bisericile SRL” preamaresc pacatul, nu neprihanirea. Omenirea in marea ei majoritate, iubeste pacatul, ca Satana, nu neprihanirea dumnezeiasca, chiar daca se preface ca il iubeste pe Dumnezeu, care este neprihanire in stare pura, si numai neprihanire. Cand am facut prima data afirmatia aceasta, ca Dracu’ impreuna cu noi toti l-am ucis pe Isus Hristos pe cruce, in secunda doi am fost acuzat de erezie, de blasfemie, de tot ce vreti, dovada ca actualul crestin si actualul crestinism, habar nu mai au adevarata semnificatie a crucii. Cei care imi citesc blogul de mai mult timp sau doar ocazional, stiu, sau macar au observat, sper, ca eu prezint mereu in paralel si in antiteza, falsa evanghelie, in raport cu Evanghelia Vesnica, cea care ne spune adevarul, si care se gaseste tot in Biblie, numai ca slugile lu’ Dracu’, popi si pastori, credinciosi, si lumea in general, nu o mai pot vedea, pentru ca nu au Duhul lui Hristos, si nici intelepciunea de sus, venita odata cu acesta. Asa ca ei isi vad in continuare de balariile lor „crestine”, de gunoiul lor religios cu care prostesc prostii, iar Dumnezeu isi vede in continuare de adevarurile Lui, spunand adevarul oricarui om care il cauta si vrea sa-l asculte si sa-l inteleaga.

Crucificarea asa cum am spus, este inteleasa in lumea asa zis crestina, in mod satanic, ca la pagani: rascumpararea noastra, prin satisfacerea lui Dumnezeu cel ofuscat de tradarea omeneasca, prin substituirea, inlocuirea pacatosului cu Isus Hristos, care este omorat de Tatal Sau, ca noi sa fim salvati, rascumparati. Din cauza acestei intelegeri eronate a crucii si a semnificatiilor ei, pe majoritatea „crestinilor” ii doare fix in plachiuri de pacatele lor, zicand ca a fost si este Hristos acolo unde trebuie, pe cruce mai intai, si apoi in ceruri langa Tatal Sau, ca sa ne apere si ca sa ne scape pe toti, de asa zisa pedeapsa a Tatalui, care ar consta in omorarea lui Hristos in locul nostru, pentru pacatele noastre. Altfel spus, noi pacatuim, Tatal ne iarta, noi pacatuim, Tatal ne iarta, trai neneaca pe crucea baiatului, si iertarea babacului. Nimic mai fals, si nimic mai oribil! Crezand asta, falsii crestini nu simt presiunea teribila a pacatelor lor asupra lor insisi, dar si aasupra lui Dumnezeu, si relaxati, pacatuiesc linistiti, stiind ca sunt scapati, cred ei, prin biserica, prin popi si pastori, prin ritualuri, dogme, obiceiuri, traditii si asa zise sacramente, precum si prin multe alte practici prostesti, care chipurile, il reprezinta pe Dumnezeu, pe Isus Hristos, si voia Lor. Nici pomeneala de asa ceva. Dumnezeu vrea un singur lucru de la noi: sa fim neprihaniti ca El, atat. Ca sa nu mai spun ca unele biserici invata ca nici nu mai este nevoie de Hristos, te iarta biserica, popii si pastorii. Vii, te spovedesti, pupi o icoana doua, o ciosvarta de mort, adica o moasca, pupi un „sfant”, te dai putin cu curul de pamant a jale si a parere de rau, aprinzi o lumanare, dai ceva la biserica, spui Tatal nostru de 5 sau de 10 ori, iti faci semnul crucii de cateva ori, si gata, te-ai scos. Totul este rezolvat, de parca Dumnezeu asta asteapta de la noi, sa-l mituim putin, ca sa inchida ochii la ticalosiile noastre zilnice. Satanism curat, dragilor, prosteala pe fata.

Crucea lui Isus Hristos este un subiect mare, foarte mare in economia adevarurilor din minunatul puzzle al Evangheliei Vesnice. Am sa va pun cateva intrebari, la care am sa va rog sa va ganditi pana la episodul urmator, iar dupa ce veti citi acest articol, am sa va rog sa va ganditi din nou, si din nou, ca sa descoperiti ce credeti cu adevarat, si daca este bine sau rau ceea ce credeti. Dumneavoastra, cei care credeti in Dumnezeu, indiferent de confesiunea religioasa sau de cultul religios din care faceti parte, care credeti sincer ca sunteti crestini, credeti ca ati inteles corect acest subiect, Crucea lui Hristos? Ce credeti despre ceea ce s-a intamplat la cruce, acum mai bine de 2000 de ani, dar si inaintea ei, inainte de a fi crucificat Fiul lui Dumnezeu? Ce ati inteles dumneavoastra personal, ca s-a intamplat la cruce? Cine l-a crucificat si l-a omorat pe Isus Hristos, Dumnezeu Tatal sau Satana dimpreuna cu ingerii cazuti, si cu toti pacatosii din toate veacurile? In ce fel ne-a salvat Hristos prin cruce? Crucea lui Hristos, crucea pe care a fost rastignit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Domnul vietii si al neprihanirii, a fost pentru o victima, pentru o jertfa, sau pentru ambele variante? Repet: cine l-a omorat pe Hristos, Dumnezeu Tatal sau Dracu’? Dumnezeu Tatal a fost partener cu Dracu’ la cruce, pentru omorarea Fiului Sau? Daca da, se pune intrebarea: pana unde l-a omorat Dumnezeu pe Hristos, si pana unde l-a omorat Dracu’ pe Hristos? Cat din moartea lui Hristos pe cruce se datoreaza Tatalui, si cat lu’ Dracu’? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile cheie, intrebari importante si esentiale, intrebari care pot sa fie puse si trebuie sa fie puse, in legatura cu acest subiect. In acest serial cu subiectul „Crucea lui Hristos”, vom raspunde la aceaste intrebari, din perspectiva Evangheliei Vesnice. Au inteles crestinii adevarul din mesajul crucii, sau nu? Ce au inteles crestinii despre toate cele cate s-au intamplat la cruce, acum 2000 de ani? A venit vremea dragilor, ca Evanghelia Vesnica sa fie restabilita, si adevarul sa iasa la lumina in toata splendoarea lui, de sub mormanul de mincini satanice. Iata de ce si Dumnezeu ne spune ca trebuie: „sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare, si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.” (Efeseni) Da, asa este, trebuie sa ne dezbracam de trupul prostiei, pentru ca trupul pacatului este si trupul prostiei, sa ne dezbracam de trupul si de mintea plina de minciunile satanice, si sa ne mobilam mintea cu adevarurile vesnice ale Viului Dumnezeu. Toata batalia, asa cum am spus mereu si mereu, si am sa spun tot timpul, se da pe mintea noastra, pe nimic altceva. De acolo, din minte, izvoraste atat neprihanirea, cat si pacatul, atat intelepciunea, cat si prostia. Acolo in minte, se naste totul, acolo se aduna informatiile, minciuni sau adevaruri, si tot acolo se iau deciziile. Ce alege mintea noastra sa creada si sa faca, va deveni fapta sau faptele noastre zilnice, si asta ne va defini viata si comportamentul, spre pacat sau spre neprihanire, spre a fi om sau neom, gunoi sau aur curat, grau sau neghina, asta se va intampla in vietile noastre, nimic altceva. Mintea noastra se poate lasa influentata de pacat/minciuna, sau de adevar/neprihanire, despre asta este vorba. Asa ajungem intr-o tabara sau in alta, in tabara lu’ Dracu’ sau in tabara lui Dumnezeu. Asa alegem viata sau moartea, pacatul sau neprihanirea, alt mecanism nu exista. Va spun sincer, ca atunci cand scriu aceste articole sau postari, sau cum vreti sa le mai spuneti, ma incearca o imensa bucurie cand vad ce frumos si armonios se leaga adevarurile dumnezeiesti, adevarurile Evangheliei Vesnice, si cum Biblia devine o carte usor de inteles, si extrem de simpla, dupa ce indepartezi molozul minciunilor satanice despre Dumnezeu, al ritualurilor si al dogmelor „Crestinismului SRL”, al „Bisericilor SRL”, al „Teologiei SRL”, al „Religiei SRL” si al „Evangheliei SRL”. Totul se limpezeste si capata sens. Este absolut fantastic sa citesti Scriptura in cheia Evangheliei Vesnice! Absolut fantastic! Bucuria care iti inunda mintea, sufletul si inima, sunt de nepretuit! Va spun cat se poate de sincer asta, pentru ca eu asta traiesc. Sper sa pot sa va transmit si sa va insuflu si dumneavoastra aceasta bucurie a mea, si dorinta de a cerceta, de a cauta, si de a descoperi adevarul gol golut, si de a arunca la gunoi „Crestinismul SRL”, adica toate minciunile Satanei. A venit vremea. Vom descoperi adevaruri colosale, minunate, revelate de Evanghelia Vesnica, care este Evanghelia Viului Dumnezeu, vestea buna a iubirii, a dreptatii, a binelui, a adevarului, a cinstei, a stiintei si a intelepciunii absolute, a frumusetii, este vestea buna a fratiei si a prieteniei vesnice, indestructibile, dintre Creator si Creatie, dintre o parte din umanitatea pierduta si pacatoasa, care l-a acceptat pe Isus Hristos ca Salvator al ei, si un Salvator milos, iubitor si drept.

Sa trecem la subiect, pentru ca vorba lunga este saracia omului. Sa luam faptele seci si elocvente, la fel ca in criminalistica sau ca in oricare alta stiinta, pentru a ne revela adevarul crucii, si sa vedem astfel tot filmul tragediei in care si noi toti suntem implicati, nu doar spectatori. Sa vedem cine l-a omorat pe Isus Hristos pe cruce, Dumnezeu sau Dracu’ impreuna cu noi toti, si cum a transformat Dumnezeu o crima abominabila, intr-o victorie stralucita si definitiva, asupra Satanei, a pacatului, si a mortii.

„avem multe de spus, si lucruri grele de talcuit, fiindca v’ati facut greoi la pricepere.” (Evrei 5)

Ai pup iu ol!

(Va urma)

Salvarea, adica Crucea lui Hristos

Motto: „pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca, dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani)

Dragi prieteni si neprieteni, astazi vreau sa incep sa ma gandesc profund, la un subiect pe care „Crestinismul SRL” il trateaza cu aceeasi superficialitate, cu care trateaza toate subiectele importante ale adevaratului crestinism, crestinismul lui Dumnezeu, nu crestinismul oamenilor. Adevaratul crestinism, promite doua lucruri inseparabile: neprihanirea si viata, in locul pacatului si al mortii. Asa cum am spus-o de multe ori pe acest blog, nu exista viata in Imparatia lui Dumnezeu, fara neprihanire, asa cum nu exista neprihanire fara viata lui Dumnezeu. Viata si neprihanirea sunt inseparabile, pentru ca amandoua vin de la Dumnezeu. Acest adevar maret l-a trait si la predicat pe pamant Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. „Viata” actuala de pe planeta Pamant, este in realitate, moarte, nu viata. Pe planeta Pamant la ora actuala se perpetueaza moartea, nu viata. Dovada? Toti murim, asa cum a spus Dumnezeu, si am fi murit la nesfarsit fara interventia donatoare de viata neprihanita, a lui Isus Hristos. Om sau animal, toti avem exact aceeasi soarta pe planeta pacatului si a mortii: moartea. Toti murim, nimeni nu scapa de asta. Viata si neprihnirea initiala, daruite lui Adam si apoi Evei, s-au transformat dupa pacat, adica dupa parasirea Creatorului, in pacat si in moarte. Pacatul da moartea, neprihanirea da viata, sa nu uitati niciodata asta! Ambele variante sunt la fel de inseparabile una de alta, pacatul de moarte, si neprihanirea de viata, asa cum ne spune Dumnezeu in Biblie. Cititi va rog ce scrie in motto. Iertarea lui Dumnezeu, adica harul Sau, nu inseamna ca pacatosul este luat ca pacatos, si este transferat ca atare, cu pacatul in el, in Imparatia fara pacat a lui Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu, nu inseamna ca poti sa ramani asa cum esti, adica pacatos, pentru ca este buna si pentru Dumnezeu starea in care suntem toti. Asta este un nonsens.  Nu poti sa spui unui ciumat, unui lepros, ca este foarte bine asa cum este, si ca trebuie primit cu bratele deschise printre cei sanatosi, ca sa-i imbolnaveasca si ca sa-i omoare pe toti. Asa ceva este irational si nebunesc inclusiv la noi, oamenii pacatosi, deci cum sa-i cerem lui Dumnezeu asa ceva, sa fie un irational si un iresponsabil?! Ei bine, oamenii asta vor! Asta ii cer lui Dumnezeu. Dumnezeu spune foarte clar, ca iertarea Lui este altfel, este asa: „Si, dupa Lege, aproape totul este curatat cu sange, si fara varsare de sange nu este iertare.” (Evrei) Aici incepe zavera, necazul. Aici incepe lupta dintre Evanghelia Vesnica, singura adevarata, si evanghelia dupa Satana, plina de minciuni despre Dumnezeu, care il infatisaza pe Dumnezeu ca pe un tiran dornic de sange, si turbat de furie impotriva noastra. Asta se face si cu ajutorul falselor biserici crestine, care au pierdut de mult legatura cu Viul Dumnezeu, si vand oamenilor numai basme lumesti despre El. Din pacate, aceasta conceptie, cea Satanica, este cea mai raspandita printre credinciosi, cu ajutorul preotilor si a pastorilor, care habar nu au ce vorbesc. Vreau sa gandim impreuna la aceste lucruri, si sa descoperim tot impreuna, daca vreti, minunatul plan, si minunata veste despre dragostea lui Dumnezeu fata de noi toti, nu despre ura Sa sau despre dorinta Sa de razbunare fata de noi, pentru ca l-am abandonat, pentru ca i-am dat cu flit. Iata adevarul: „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” (Ieremia)

Ce inseamna cu adevarat aceasta afirmatie dumnezeiasca: si fara varsare de sange nu este iertare.” Asta inseamna ca trebuie ca cineva sa fie omorat in locul nostru, pentru ca sa potoleasca furia lui Dumnezeu impotriva noastra, si dorinta Lui de a ne sterge de pe fata Pamantului sau in realitatea inseamna si este suprema grija si responsabilitate a lui Dumnezeu, ca Imparatia Sa sa ramana o imparatie a neprihanirii si a vietii?! Nu cumva aceasta afirmatie, inseamna altceva decat am fost noi invatati sa credem?! Nu cumva aceasta afirmatie inseamna ca Dumnezeu trateaza pacatul prin singura metoda valabila?! Stiu ca sunteti bulversati acum. Nu intelegeti nimic. De ce? Pentru ca ati fost setati sa credeti altfel. Total altfel. Si setarile din mintea dumneavoastra va tin robi ai minciunilor Satanei. Aveti curaj sa iesiti din colivie?! Aveti curaj sa fiti liberi?! Aveti curaj sa ganditi si altfel?! Aceasta este marea provocare pe care Dumnezeu o face omenirii prostite de Dracu’. Iata un alt citat:

„pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa.” (Evrei) Ce inseamna „ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa?! Adica sa fie ucis in locul nostru, asa cum invata „Crestinismul SRL”, cel satanizat si satanizant?! Nu dragilor! Inseamna cu totul si cu totul altceva! O sa vedeti ce, ceva superb, ceva senzational, ceva vrednic de apreciat si de iubit pe bune, nu de frica nu stiu carei pedepse.

Cum a avut loc salvarea noastra?! Ca o jertfa a cuiva pentru altcineva, sau ca o consecinta fireasca a pacatului si a neprihanirii, a jocului dintre ele, adica jocul vietii si al mortii de pe planeta Pamant, si din Univers. Sunt doua conceptii mari si late despre acest act al ispasirii lui Isus Hristos, iata-le:

1. Tatal este tradat de Adam si de Eva, din aceasta cauza devine extrem de nervos, se supara fleasca pe cei care l-au tradat, si din aceasta cauza, intra in vrie, si vrea sa le ia gatii la toti, sa-i omoare pe nenorociti, dar… in acel moment, vine Fiul la El si ii spune ceva de genul: „Tata, nu-i casapii pe ei, ci casapeste-ma pe mine in locul lor. Uite, ma ofer eu volutar ca sa ma omori pe mine in locul lor, iar ei sa traiasca in locul Meu. Ce zici, facem treaba, facem targul?! Tatal se gandeste un pic si spune ceva de genul: Bine, de nervos si de pornit ce sunt pe ei, am sa te omor pe Tine in locul lor, ca sa ma calmez, iar ei sa traiasca, pentru ca doar asa pot sa-i iert.” Spuneti cinstit, este posibila o astfel de gogomanie?! Ce dracu de iertare este asta?! Asa putea Dumnezeu sa-l ierte si pe Dracu’ si pe noi, si rezolva problema, nu ne mai chinuaiam atata in lumea pacatului si a mortii. Sigur ca aceasta varianta are foarte multe slabiciuni, pentru ca este o minciuna, nu adevarul lui Dumnezeu. Aceasta este varianta satanica despre jertfa lui Isus Hristos. Nu asa faceau si paganii care-si sacrificau copiii pentru zeii satanici? Atunci ce diferenta ar fi intre ceea ce faceau paganii, si ceea ce face Viul si adevaratul Dumnezeu?! Raspuns: niciuna! Fac fix acelasi lucru!

Varianta a doua este cea adevarata, cea Biblica.

2. Omul cade in pacat, pierde neprihanirea si viata, si se pricopseste cu pacatul si cu moartea, asa cum i-a spus Dumnezeu, si asa cum l-a avertizat Dumnezeu de la inceput ca se va intampla, dar nu ca o pedeapsa a lui Dumnezeu asupra lui, a omului, ci ca o consecinta normala si fireasca a neascultarii avertismentului dumnezeiesc.  “…despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: “Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.” Dumnezeu le-a spus lui Adam si lui Eva, sa nu manance din pom ca sa nu moara, nu ca o sa-i omoare El daca mananca. De aici inainte, pentru Dumnezeu existau doua posibilitati mari si late: a) sa ne lase in durerea noastra sa crapam toti la sfarsitul vietilor noastre, sau b) sa faca ceva ca sa ne salveze, sa ne vindece de mizeria in care cazusem, pacatul si moartea. In consecinta, Dumnezeu trebuie sa faca ceva ca sa readuca, sa redea omului neprihanirea si viata, atat de necesare unui locuitor al cerului, al imparatiei dumnezeiesti, pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu nu se moare, si nu exista pacat. Asta-i tot. In Imparatia lui Dumnezeu nu este posibila viata fara neprihanire, si viceversa. Asa ceva nu exista. Viata cu pacat in ea, nu exista! Pacatul este doar moarte, asa cum clar ne spune Dumnezeu in Biblie, atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament.

  • Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava. (Proverbe)
  • daca as trimite ciuma in tara aceasta, daca Mi-as varsa urgia impotriva ei prin molima ca sa-i nimicesc cu desavarsire oamenii si vitele, si ar fi in mijlocul ei Noe, Daniel si Iov, pe viata Mea zice Domnul Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii, nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul, prin neprihanirea lor.” (Ezechel)

Iata cateva texte care dovedesc ceea ce am afirmat pana aici, dar acestea nu sunt totul. Explicatia este prin simbolurile biblice, si prin Isus Hristos. Dovada ca evreii au simbolizat intreaga omenire atunci cand l-au ucis pe Isus Hristos, sta in intelegerea jertfei pentru pacat. Veti vedea in final ce simple sunt lucrurile, si cat de usor de inteles.

Dumnezeii pagani pe care oamenii si i-au inventat la indemnul lu’ Dracu’, pentru a-si face curaj in viata asta plina de chinuri si de amar, de suferinte si de primejdii, ca sa le mai indulceasca si lor existenta, si care sa le dea o speranta in aceasta viata chinuita, fiind puternic incurajati in asta de Dracu’ si de cohorta lui de draci, sunt asa: Dumnezeul Pagan, fals, inexistent/Zeul, ala mai puternic sau ala mai slab, are mereu toane, si tot felul de suparari pe oameni. Din cauza aceasta, oamenii, tot timpul trebuie sa umble cu ploacoane si cu tot felul de jertfe pe la astfel de dumnezei inchipuiti de ei, ca sa-i imbuneze, si ca sa fie si ei lasati in pace de dumnezeii astia suparaciosi si violenti, care cand se supara, „arunca” cu ce le cade la indemana dupa ei, oamenii: cu foc, cu grindina, cu fulgere, cu tunete, cu inundatii, cu cutremure, cu molime, cu boli de tot felul, cu seceta, le omoara animalele, si pe ei. Ca sa scape de toate aceste rautati zeiesti si „dumnezeiesti”, se duceau cu jertfe la ei. Jerfele erau dintre cele mai simple si banale, gen fructe, cereale, animale, flori, etc… pana la jertfe umane, oameni maturi sau copii/copile. Esenta a ceea ce vreau sa spun, este ca pentru zeul asta, tu ca muritor, trebuia sa faci ceva pentru el, ca sa-i intri in voie si ca sa-l imbunezi, asta ca sa nu ti-o mai traga la cap pe unde te prinde. Asta este esenta dumnezeilor paganismului: sa faci ceva pentru Zeu, indiferent ce, dar mai ales sa-i dai ceva, jertfe, ofrande, etc.

Dumnezeul cel Viu si adevarat este exact invers. El face totul pentru tine, iti daruieste totul, iar tu nu trebuie sa faci absolut nimic, doar sa crezi asta, si eventual sa-i multumesti, daca esti bine educat si apreciezi darurile Lui catre tine. Adevaratul si singurul Dumnezeu, este un Dumnezeu care iti daruieste tot timpul, nu unul care ia tot timpul ceva de la tine. Daca jerfele pagane erau pentru a imbuna Zeul, pentru linistea si bunastarea Zeului, „jerfele” aduse Adevaratului Dumnezeu, erau si sunt pentru om, doar o lectie a marii jertfe facute de Dumnezeu insusi, pentru salvarea omului din pacat si de la moarte, nu pentru linistirea si confortul lui Dumnezeu. Observati marea, imensa diferenta dintre cele doua variante? Daca pentru zeu trebuia sa faci tu ceva, pentru adevaratul Dumnezeu nu trebuie sa faci nimic, ci doar sa-l crezi ca El face tot ce trebuie pentru viata, bunastarea si fericirea noastra, Dumnezeu a facut si face totul pentru noi, iar noi nu trebuie sa facem nimic pentru El, asta este esenta. Cand Dumnezeul la care te inchini, iti cere tot timpul sa faci ceva pentru el, sa stii ca ai dat de Dracu’, nu de Dumnezeu. Fugi cat poti mai repede, mancand pamantul! De aici au aparut si cele doua Evanghelii, una falsa si una adevarata. Cea falsa, a paganilor, a faptelor, a imbunarii, era si este o Veste Rea nu buna, si cea a Credintei in tot ce a facut Dumnezeu pentru noi, care este cu adevarat o Veste Buna.

“…cum printr’o singura greseala, a venit o osanda, care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr’o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om (Eva si Adam), cei multi au fost facuti Pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om (Isus Hristos), cei multi vor fi facuti Neprihaniti.” (Romani 5-19)

„Simplitatea nu este un scop în sine, dar ajungi la ea fără să vrei, pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor” Constantin Brancusi