30 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

„Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată 
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine” 

(Nichita Stanescu)

Astazi se implinesc 30 de ani de atunci, 30 de ani de la acel moment atat de important pentru orice om!

Eu si Carmen acum 30 de ani… in fata lui Dumnezeu si a oamenilor dragi noua.

De ce scriu in fiecare an despre asta? Ca sa se vada ca se poate. Ca o casatorie de lunga durata nu este o fictiune, nu este ceva urat si de nedorit, asa cum ni se tot spune in diverse formule.

Sa iubiti si sa fiti iubiti, si nu uitati esentialul dragii mei: sa ramaneti totdeauna cu Dumnezeu, acesta este tot „secretul” si toata intelepciunea. Este tot ceea ce conteaza. Neprihănirea da valoare si frumusețe vietii! Nu este nimic mai frumos! O viata minunata sa aveti!

 

 

 

 

 

 

Iubeşti – când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci, în durere prin veac
o tii înrămată, ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubire – Lucian Blaga

Ii multumim lui Dumnezeu pentru tot!

E viata pe pamant! 

Povestea si dansul vietii continua… cu ajutorul lui Dumnezeu!

Cu respect,

A plecat Calina

Motto: „Mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere, caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om, si cine traieste isi pune la inima lucrul acesta. Mai buna este intristarea decat rasul, caci, prin intristarea fetei, inima se face mai buna. Inima inteleptilor este in casa de jale, iar inima celor fara minte este in casa petrecerii.” (Eclesiastul)

Mama lui Carmen a plecat ! Calina a infirmat toate zicerile rele si bascalioase despre soacre. Niciuna dintre ele nu i se potrivea, si nu era adevarata in ceea ce o priveste. Calina m-a iubit mult, si mi-a daruit tot ce a avut ea. Nimic nu era prea putin sau prea mult. Facea tot ce ii statea ei in putinta pentru familie si pentru cei din jur.Casa ei era o casa deschisa. Usa ei nu se inchidea aproape niciodata. Oamenii veneau si plecau tot timpul. Cateodata parca eram in gara, dar ea era fericita in mijlocul oamenilor, nu singura. Ii primea pe toti cu bucurie, cu bunele si cu relele lor. Avea mereu in casa, pentru oricine ii trecea pragul, o cafa, ceva de mancare, o prajitura facuta de ea, un pahar cu ceva, si multe vorbe, povesti, sfaturi. Asa era Calina! Prin felul ei de a fi, se facea placuta peste tot pe unde mergea, si oamenii o indrageau imediat, indiferent de varsta lor. Copiii si tinerii cu precadere. Multi tineri au condus-o pe ultimul ei drum. Carmen ii seamana.

O sa ne fie tare dor de ea !

Calina

Ramas bun Calina, multumim pentru tot, si poate ca in ziua aceea mare, cand Salvatorul nostru ne va trezi din tarana Pamantului, ne vom revedea intr-o lume buna, perfecta, unde nimeni nu ne va mai desparti, caci moartea nu va mai fi. Pana atunci, o sa mai suferim putin pe aici, pe planeta pacatului si a mortii.

Le multumim tuturor acelora care au fost alaturi de noi cu vorba si cu fapta, in aceste momente grele.

Cu respect,

Acum 26 de ani…

Astazi, acum 26 de ani, se intampla asta:

Carmen si Danut

Apoi asta:

Danut si Carmen

Iar dupa toate acestea, normal ca s-a intamplat si asta:

Carmen Tanase

,,Ce poate fi mai frumos şi mai bun în viaţă, decât o familie unită… trăind într-un colţ de lume, numai cu bucuriile ei mici, aşa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume şi s-o fărâmiţeze…” (Tudor Muşatescu – Titanic vals)

Cu respect,

P.S. Acum 26 de ani, nu stiam ca anumite obiecte, nu prea este bine sa apara in cadru, si sa strice putin din imaginea personajului, care este Carmen, si din frumusetea fotografiei. Deh, eram si eu la inceput… asa ca se iarta, adica nu se pune! Nu-i asa ?

Argint… la Londra

Ieri la ora 13.30 am aterizat pe aeroportul Otopeni cu un avion al companiei Tarom, care ne-a adus cu bine de la Londra, unde am continuat vacanta noastra cu ocazia nuntii noastre de argint si a zilei lui Carmen, vacanta inceputa in Bulgaria, la Nisipurile de Aur. Asa ca eu si Carmen, am castigat deja argintul, desi Olimpiada de la Londra nu a inceput inca. De la aeroport am trecut putin pe la birou ca sa ne vedem cu colegii nostri, si ca sa sarbatorim putin pe Carmen, a carei zi de nastere fusese cu putin timp in urma, cand eram inca la Londra. Am plecat apoi spre casa, unde eu m-am culcat imediat ce am ajuns, si am dormit peste 15 ore, pana in dimineata zilei urmatoare, adica astazi, cand postez aceste randuri pe blog. Aceasta calatorie la Londra a fost cadoul meu pentru Carmen, de ziua ei, pentru ca si ea imi face mie in fiecare an astfel de cadouri frumoase, asa cum ati putut vedea si pe acest blog, pentru ca am scris despre ele. Am facut peste 1500 de fotografii la Londra, din care acum postez doar doua, dar cu siguranta vor urma si altele. Am sa va spun si povestea acestor zile, eu zic ca merita, iar daca o sa va intereseze o sa cititi, daca nu, nu. Pana atunci sa auzim de cat mai mult bine.

Multumim lui Dumnezeu pentru acest dar facut noua, pentru protectie si pentru calauzire.

Cu respect,

Argint la Nisipurile de Aur

Această prezentare necesită JavaScript.

Am petrecut „luna de miere” a nuntii noastre de argint la Nisipurile de Aur, in Bulgaria. Stiti ca eu sunt fan Bulgaria. Vremea a fost superba ca peste tot, apa marii fabuloasa, curata si calda, atmosfera placuta, civilizata, plaja extrem de decenta si de aerisita, nu mahala de Mamaia. Puteti sa vedeti asta in fotografiile postate. Nu sta nimeni in sufletul altuia, ca sardelele sau sa se calce permanent pe maini si pe picioare. Am stat la hotelul „Admiral” pe care vi-l recomand cu placere. Au fost zile frumoase si calme. Am mancat un delicios miel la rotisor. De zile mari ! Nici nu avea gust de oaie, cum se spune. A fost perpelit si servit sub ochii nostri. Totul proaspat si de foarte bune calitate. Un deliciu culinar preparat fara multe fite, dar cu foarte mult gust. Eu am avut o mica problema la un dinte, am avut fata putin sifonata, dar am rezistat eroic pana luni, cu antibiotice si Nurofen, cand am aterizat direct pe scaunul dentistului pentru rezolvarea problemei. Asta nu m-a impiedicat sa ma dicstrez si sa fac baie. Totul este bine acum. Va ofer cateva fotografii, ca sa va faceti o idee de cum a fost pe acolo, pe la Nisipurile de Aur din Bulgaria.

E viata pe pamant !

Cu respect,

P.S. La hotel, singurele posturi romanesti de televiziune care puteau sa fie vizionate erau PROTV International si TVR International. Amandoua posturile sunt MOARTEA ! Sinistre ! Concepute pentru handicapati mintal. Oare se uita cineva la aceste doua imbecilitati ? Ce fel de oameni se uita la aceste instrumente de indobitocire in masa ? Cretini, desigur. La TVRI a rulat la Margelatu’ de mi-au sarit capacele, iar la PROTVI s-au servit la „Ingerasi” (acel serial idiot marca PROTV), iar in pauze zodii si emisiuni cu dezapezirile de asta iarna. Repet, aceste posturi de televiziune sunt pericol public ! Instrumente de retardat romani. Acum nu ma mai mir de ce voteaza romanii din strainatate cu Traian Basescu. Am o parte a explicatiei.

Nunta de Argint

Motto: „Pana cand moartea ne va desparti !”

Astazi se implinesc 25 de ani de cand m-am casatorit cu Carmen, sotia mea.

A fost un drum lung si frumos. Nu regret nimic. Carmen este un om exceptional !

Acest drum se numeste ASTAZI si pe 12 iulie: Nunta de Argint.

Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde, nu ştiam,
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi’naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit …
– Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…

Ion Minulescu – Cantec de drum

Cu respect,