Imi cer scuze!

Imi cer scuze cititorilor mei constanti sau ocazionali, pentru inconvenientele aparute pe blogul meu, de cand am trecut la tema Intunecata a blogului. Am trecut si eu de ceva timp pe tema Intunecata, ca sa ne protejam cu totii ochii si vederea, cat mai mult posibil. Cand blogul era pe tema Luminoasa, adica pe fond alb, eu am scris textele biblice cu culoarea albastra, iar ceea ce am considerat eu mai important in textele respective, am scris cu rosu. Acum, pe tema Intunecata, scrisul albastru se vede rau spre foarte rau, iar cel rosu este acceptabil, dar nu prea este asa de bun pentru tema Intunecata, fiind si el destul de deranjant pentru ochi. Doar textele mai vechi au aceasta problema, cele noi, nu.

O alta problema care a aparut tot la textele mai vechi, este aceea ca atunci cand am schimbat modul de editare al blogului, unele articole s-au dereglat ca sa spun asa. La trecerea de la vechiul mod de editare la cel nou, vad ca si dumneavoastra, ca nu s-au sincronizat bine lucrurile, nu din vina mea, iar din aceasta cauza, textele mai vechi, cele editate in trecut, pe vechiul mod de editare, apar acum cu unele erori de editare, erori mai mari sau mai mici, dar suparatoare. Am inceput sa remediez toate aceste lucruri, dar fiind foarte multe postari, o sa imi mai ia ceva timp pana la rezolvarea totala a tuturor acestor probleme. Sunt constient de disconfortul pe care il aveti la citirea textelor blogului in aceste conditii, si imi cer scuze pentru tot disconfortul creat, care nu este din vina mea, nici a platformei WordPress, ci a tehnologiei cu care lucram toti, care tehnologie este si ea la fel ca mintea si stiinta umana, intr-o continua evolutie si perfectionare. Sper sa aveti intelegerea necesara, si sa continuati sa cititi acest blog, pentru ca este foarte important sa mai cunoasteti si alte relevari ale adevarurilor dumnezeiesti, altele decat cele stiute de dumneavoastra.

Va multumesc, si ai pup iu ol!

34 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

Au trecut 34 de ani de la casatorie, in total sunt 35, daca punem si anul de dinaintea aparitiei noastre in fata primarelui, ca sa: „De buna voie si nesilit de nimeni…” „DA”.

Sa fie primiti! Sa ne bucuram, sa-i multumim lui Dumnezeu pentru tot, si sa mergem mai departe, tot cu Dumnezeu. Asta este tot. E viata pe pamant, si o sa fie vesnic! Sa iubiti si sa fiti iubiti, asta este tot ce conteaza, si tot ce este important in viata, pentru ca si Dumnezeu, tot dragoste este, este intruchiparea ei, nimic altceva.

Ai pup iu ol!

Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ti par, sau fruntea grea de nor,
sau mana ta, in care, la izvor,
mi-ai dat sa beau din claru-adanc de ape?

Sau glasu-nvaluindu-ma usor,
sau ochii tai in cari o lume-ncape,
ce deodata mi-o deschizi sub pleoape –
sau drumul laolalta, suitor?

Dar daca vocea s-a-nasprit prin vreme
si parul n-a putut de ierni sa scape,
in ochii tai privind–o, nu te teme! –
si azi mai regasesc acelasi dor,
pe care anii au stiut sa-l sape
in limpezimea primului fior.

(Veronica Porumbacu)

33 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

Anul 2020, este anul in care se implinesc 33 de ani de la casatoria mea cu Carmen.

Anul acesta este un an special, la fel ca anul 2015, cand am implinit 28 de ani de la casatoria noastra. De ce sunt acesti ani speciali? Pentru ca datele casatoriei noastre, cea civila si cea religioasa, cad in aceleasi zile ca acum 28 de ani, si respectiv, 33 de ani. Casatoria civila a fost intr-o vineri 10 iulie, iar cea religioasa, intr-o duminica 12 iulie.

Ii multumim lui Dumnezeu pentru tot.

E viata pe pamant!

Cică lucrurile mai trec odată
Pe unde-au mai fost
Ca nişte sentimente comete.
Trebuie numai să ştii să le-aştepţi,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc
Infinite perechi de ghete.

Asta înseamnă că salcâmul
Tăiat astă-toamnă
Se va mai înălţa pentru o clipă
Pe vechea lui rădăcină.
Că tu mă vei mai iubi cu adevărat
Peste câteva miliarde de ani lumină.

O, poate nu mai e mult până-atunci,
Cine ştie!
Iată, eu am şi-nceput să te-aştept
Măsurând timpul cu barba,
Veşnicie cu veşnicie.

Marin Sorescu

Cu respect,

32 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

Si a mai trecut un an… S-au facut 32.

„Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau

tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu pălmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.”

Nichita Stanescu

Cu respect,

31 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

Si a mai trecut un an… S-au facut 31.

Acum 31 de ani, pe 12 iulie, eram la biserica.

Multumim lui Dumnezeu pentru tot!

Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,
Camasa de pe mine, iubito, poti  s-o storci,
Si m-am gândit pe ape la inimile noastre,
Dar m-ai strigat – tu poti oricând sa ma întorci! –
Si-am revenit din apele albastre,
Si ca dovada – uite-un pumn de scoici.

Azi am umblat, iubito, prin mari si-adânci paduri,
Îmi sfâsiara haina potecile ascunse.
Si m-am gândit prin codri la ochii nostri puri,
Dar m-ai strigat – si-n mine chemarea ta patrunse;
Si m-am întors din marile paduri,
Si ca dovada – iata-un pumn de frunze.

Azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp
De pe obraz tu sterge-mi, iubito, anii bine,
Mi se parea-n milenii cu tine ca ma plimb,
Dar m-ai strigat – si glasul ti-ajunse greu la mine
Si m-am speriat ca n-o sa-ajung la timp,
Si-am prins sa-mping mormanele de timp                                                              Spre viitor – si iata-ma la tine. 

Ana Blandiana

Dansul vietii continua, cu ajutorul bunului Dumnezeu.

E viata pe pamant dragilor! Traiti-o frumos, alaturi de Dumnezeu! Este tot ce pot sa spun!

Cu respect,

30 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

„Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată 
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine” 

(Nichita Stanescu)

Astazi se implinesc 30 de ani de atunci, 30 de ani de la acel moment atat de important pentru orice om!

Eu si Carmen acum 30 de ani… in fata lui Dumnezeu si a oamenilor dragi noua.

De ce scriu in fiecare an despre asta? Ca sa se vada ca se poate. Ca o casatorie de lunga durata nu este o fictiune, nu este ceva urat si de nedorit, asa cum ni se tot spune in diverse formule.

Sa iubiti si sa fiti iubiti, si nu uitati esentialul dragii mei: sa ramaneti totdeauna cu Dumnezeu, acesta este tot „secretul” si toata intelepciunea. Este tot ceea ce conteaza. Neprihănirea da valoare si frumusețe vietii! Nu este nimic mai frumos! O viata minunata sa aveti!

 

 

 

 

 

 

Iubeşti – când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci, în durere prin veac
o tii înrămată, ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubire – Lucian Blaga

Ii multumim lui Dumnezeu pentru tot!

E viata pe pamant! 

Povestea si dansul vietii continua… cu ajutorul lui Dumnezeu!

Cu respect,

29 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

Tanase

Au trecut 29 de ani! Poate prea repede…

Am fost binecuvantati de bunul Dumnezeu! Suntem recunoscatori pentru tot ce am primit, si pentru tot ce am dat!

Dansul vietii continua, pentru ca E VIATA PE PAMANT, nu-i asa ?! 🌹💕🍾

Cu respect,

27 de ani cu Carmen…

Motto: „Pana cand moartea ne va desparti!”

Astazi se implinesc 27 de ani de mers pe drumul vietii, impreuna cu Carmen, sotia mea. Au trecut foarte repede! Parca ieri a fost totul! Stiu ca suna a cliseu, a loc comun, a ceva nomal si banal, dar nu-i nimic, asa a fost si asa este, este un adevar simplu si la obiect. Lucrurile cu adevarat intense si de valoare, cele profunde si de durata, nu izbesc ochiul, nu sunt spectaculoase, senzationale, dar SUNT! Sunt acolo, stiute doar de tine si de cine trebuie. Mai stiu ca noi oamenii, toti, avem impresia ca vom ramane mereu tineri si vesnici, dar nu este deloc asa in lumea noastra, lumea pacatului si a mortii. Anii trec, orice ai face, timpul nu poate sa fie oprit in loc de nimeni, important este doar cum trec acesti ani ai vietii. Important este cum calatoresti intre ziua nasterii si ziua mortii, cum arata drumul tau prin viata. A fost si este frumos sau este urat? Tu ai fost si esti un om frumos sau urat? Ma refer la suflet, la caracter, evident. Pentru mine si pentru Carmen, a fost frumos si foarte frumos, a fost bine si foarte bine. Nu regret nimic. Deci se poate! Multumesc lui Dumnezeu pentru asta si pentru Carmen!

„O fata draguta imbatraneste, un corp frumos se schimba, dar o femeie adevarata va ramane totdeauna, o femeie adevarata!”   Asta este Carmen pentru mine: o femeie adevarata. Asa ca… astazi, o sa dam putin timpul inapoi… Iat-o pe Carmen cu ceva ani in urma…  Mai exact, cu 27 de ani, in luna noastra de miere de la Sinaia, acum 27 de ani… La multi ani impreuna!

Carmen Tanase

 

Photo1815

Photo1823

 

Carmen Tanase

 

Photo1819

Photo1811

Cu respect,

A plecat Calina

Motto: „Mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere, caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om, si cine traieste isi pune la inima lucrul acesta. Mai buna este intristarea decat rasul, caci, prin intristarea fetei, inima se face mai buna. Inima inteleptilor este in casa de jale, iar inima celor fara minte este in casa petrecerii.” (Eclesiastul)

Mama lui Carmen a plecat ! Calina a infirmat toate zicerile rele si bascalioase despre soacre. Niciuna dintre ele nu i se potrivea, si nu era adevarata in ceea ce o priveste. Calina m-a iubit mult, si mi-a daruit tot ce a avut ea. Nimic nu era prea putin sau prea mult. Facea tot ce ii statea ei in putinta pentru familie si pentru cei din jur.Casa ei era o casa deschisa. Usa ei nu se inchidea aproape niciodata. Oamenii veneau si plecau tot timpul. Cateodata parca eram in gara, dar ea era fericita in mijlocul oamenilor, nu singura. Ii primea pe toti cu bucurie, cu bunele si cu relele lor. Avea mereu in casa, pentru oricine ii trecea pragul, o cafa, ceva de mancare, o prajitura facuta de ea, un pahar cu ceva, si multe vorbe, povesti, sfaturi. Asa era Calina! Prin felul ei de a fi, se facea placuta peste tot pe unde mergea, si oamenii o indrageau imediat, indiferent de varsta lor. Copiii si tinerii cu precadere. Multi tineri au condus-o pe ultimul ei drum. Carmen ii seamana.

O sa ne fie tare dor de ea !

Calina

Ramas bun Calina, multumim pentru tot, si poate ca in ziua aceea mare, cand Salvatorul nostru ne va trezi din tarana Pamantului, ne vom revedea intr-o lume buna, perfecta, unde nimeni nu ne va mai desparti, caci moartea nu va mai fi. Pana atunci, o sa mai suferim putin pe aici, pe planeta pacatului si a mortii.

Le multumim tuturor acelora care au fost alaturi de noi cu vorba si cu fapta, in aceste momente grele.

Cu respect,