33 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

Anul 2020, este anul in care se implinesc 33 de ani de la casatoria mea cu Carmen.

Anul acesta este un an special, la fel ca anul 2015, cand am implinit 28 de ani de la casatoria noastra. De ce sunt acesti ani speciali? Pentru ca datele casatoriei noastre, cea civila si cea religioasa, cad in aceleasi zile ca acum 28 de ani, si respectiv, 33 de ani. Casatoria civila a fost intr-o vineri 10 iulie, iar cea religioasa, intr-o duminica 12 iulie.

Ii multumim lui Dumnezeu pentru tot.

E viata pe pamant!

Cică lucrurile mai trec odată
Pe unde-au mai fost
Ca nişte sentimente comete.
Trebuie numai să ştii să le-aştepţi,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc
Infinite perechi de ghete.

Asta înseamnă că salcâmul
Tăiat astă-toamnă
Se va mai înălţa pentru o clipă
Pe vechea lui rădăcină.
Că tu mă vei mai iubi cu adevărat
Peste câteva miliarde de ani lumină.

O, poate nu mai e mult până-atunci,
Cine ştie!
Iată, eu am şi-nceput să te-aştept
Măsurând timpul cu barba,
Veşnicie cu veşnicie.

Marin Sorescu

Cu respect,

30 de ani cu Carmen

Motto: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de femeia sa, si vor fi amandoi un trup.” (Marcu)

„Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată 
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine” 

(Nichita Stanescu)

Astazi se implinesc 30 de ani de atunci, 30 de ani de la acel moment atat de important pentru orice om!

Eu si Carmen acum 30 de ani… in fata lui Dumnezeu si a oamenilor dragi noua.

De ce scriu in fiecare an despre asta? Ca sa se vada ca se poate. Ca o casatorie de lunga durata nu este o fictiune, nu este ceva urat si de nedorit, asa cum ni se tot spune in diverse formule.

Sa iubiti si sa fiti iubiti, si nu uitati esentialul dragii mei: sa ramaneti totdeauna cu Dumnezeu, acesta este tot „secretul” si toata intelepciunea. Este tot ceea ce conteaza. Neprihănirea da valoare si frumusețe vietii! Nu este nimic mai frumos! O viata minunata sa aveti!

 

 

 

 

 

 

Iubeşti – când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci, în durere prin veac
o tii înrămată, ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubire – Lucian Blaga

Ii multumim lui Dumnezeu pentru tot!

E viata pe pamant! 

Povestea si dansul vietii continua… cu ajutorul lui Dumnezeu!

Cu respect,

A plecat Calina

Motto: „Mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere, caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om, si cine traieste isi pune la inima lucrul acesta. Mai buna este intristarea decat rasul, caci, prin intristarea fetei, inima se face mai buna. Inima inteleptilor este in casa de jale, iar inima celor fara minte este in casa petrecerii.” (Eclesiastul)

Mama lui Carmen a plecat ! Calina a infirmat toate zicerile rele si bascalioase despre soacre. Niciuna dintre ele nu i se potrivea, si nu era adevarata in ceea ce o priveste. Calina m-a iubit mult, si mi-a daruit tot ce a avut ea. Nimic nu era prea putin sau prea mult. Facea tot ce ii statea ei in putinta pentru familie si pentru cei din jur.Casa ei era o casa deschisa. Usa ei nu se inchidea aproape niciodata. Oamenii veneau si plecau tot timpul. Cateodata parca eram in gara, dar ea era fericita in mijlocul oamenilor, nu singura. Ii primea pe toti cu bucurie, cu bunele si cu relele lor. Avea mereu in casa, pentru oricine ii trecea pragul, o cafa, ceva de mancare, o prajitura facuta de ea, un pahar cu ceva, si multe vorbe, povesti, sfaturi. Asa era Calina! Prin felul ei de a fi, se facea placuta peste tot pe unde mergea, si oamenii o indrageau imediat, indiferent de varsta lor. Copiii si tinerii cu precadere. Multi tineri au condus-o pe ultimul ei drum. Carmen ii seamana.

O sa ne fie tare dor de ea !

Calina

Ramas bun Calina, multumim pentru tot, si poate ca in ziua aceea mare, cand Salvatorul nostru ne va trezi din tarana Pamantului, ne vom revedea intr-o lume buna, perfecta, unde nimeni nu ne va mai desparti, caci moartea nu va mai fi. Pana atunci, o sa mai suferim putin pe aici, pe planeta pacatului si a mortii.

Le multumim tuturor acelora care au fost alaturi de noi cu vorba si cu fapta, in aceste momente grele.

Cu respect,

Acum 26 de ani…

Astazi, acum 26 de ani, se intampla asta:

Carmen si Danut

Apoi asta:

Danut si Carmen

Iar dupa toate acestea, normal ca s-a intamplat si asta:

Carmen Tanase

,,Ce poate fi mai frumos şi mai bun în viaţă, decât o familie unită… trăind într-un colţ de lume, numai cu bucuriile ei mici, aşa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume şi s-o fărâmiţeze…” (Tudor Muşatescu – Titanic vals)

Cu respect,

P.S. Acum 26 de ani, nu stiam ca anumite obiecte, nu prea este bine sa apara in cadru, si sa strice putin din imaginea personajului, care este Carmen, si din frumusetea fotografiei. Deh, eram si eu la inceput… asa ca se iarta, adica nu se pune! Nu-i asa ?

Argint… la Londra

Ieri la ora 13.30 am aterizat pe aeroportul Otopeni cu un avion al companiei Tarom, care ne-a adus cu bine de la Londra, unde am continuat vacanta noastra cu ocazia nuntii noastre de argint si a zilei lui Carmen, vacanta inceputa in Bulgaria, la Nisipurile de Aur. Asa ca eu si Carmen, am castigat deja argintul, desi Olimpiada de la Londra nu a inceput inca. De la aeroport am trecut putin pe la birou ca sa ne vedem cu colegii nostri, si ca sa sarbatorim putin pe Carmen, a carei zi de nastere fusese cu putin timp in urma, cand eram inca la Londra. Am plecat apoi spre casa, unde eu m-am culcat imediat ce am ajuns, si am dormit peste 15 ore, pana in dimineata zilei urmatoare, adica astazi, cand postez aceste randuri pe blog. Aceasta calatorie la Londra a fost cadoul meu pentru Carmen, de ziua ei, pentru ca si ea imi face mie in fiecare an astfel de cadouri frumoase, asa cum ati putut vedea si pe acest blog, pentru ca am scris despre ele. Am facut peste 1500 de fotografii la Londra, din care acum postez doar doua, dar cu siguranta vor urma si altele. Am sa va spun si povestea acestor zile, eu zic ca merita, iar daca o sa va intereseze o sa cititi, daca nu, nu. Pana atunci sa auzim de cat mai mult bine.

Multumim lui Dumnezeu pentru acest dar facut noua, pentru protectie si pentru calauzire.

Cu respect,

Argint la Nisipurile de Aur

Această prezentare necesită JavaScript.

Am petrecut „luna de miere” a nuntii noastre de argint la Nisipurile de Aur, in Bulgaria. Stiti ca eu sunt fan Bulgaria. Vremea a fost superba ca peste tot, apa marii fabuloasa, curata si calda, atmosfera placuta, civilizata, plaja extrem de decenta si de aerisita, nu mahala de Mamaia. Puteti sa vedeti asta in fotografiile postate. Nu sta nimeni in sufletul altuia, ca sardelele sau sa se calce permanent pe maini si pe picioare. Am stat la hotelul „Admiral” pe care vi-l recomand cu placere. Au fost zile frumoase si calme. Am mancat un delicios miel la rotisor. De zile mari ! Nici nu avea gust de oaie, cum se spune. A fost perpelit si servit sub ochii nostri. Totul proaspat si de foarte bune calitate. Un deliciu culinar preparat fara multe fite, dar cu foarte mult gust. Eu am avut o mica problema la un dinte, am avut fata putin sifonata, dar am rezistat eroic pana luni, cu antibiotice si Nurofen, cand am aterizat direct pe scaunul dentistului pentru rezolvarea problemei. Asta nu m-a impiedicat sa ma dicstrez si sa fac baie. Totul este bine acum. Va ofer cateva fotografii, ca sa va faceti o idee de cum a fost pe acolo, pe la Nisipurile de Aur din Bulgaria.

E viata pe pamant !

Cu respect,

P.S. La hotel, singurele posturi romanesti de televiziune care puteau sa fie vizionate erau PROTV International si TVR International. Amandoua posturile sunt MOARTEA ! Sinistre ! Concepute pentru handicapati mintal. Oare se uita cineva la aceste doua imbecilitati ? Ce fel de oameni se uita la aceste instrumente de indobitocire in masa ? Cretini, desigur. La TVRI a rulat la Margelatu’ de mi-au sarit capacele, iar la PROTVI s-au servit la „Ingerasi” (acel serial idiot marca PROTV), iar in pauze zodii si emisiuni cu dezapezirile de asta iarna. Repet, aceste posturi de televiziune sunt pericol public ! Instrumente de retardat romani. Acum nu ma mai mir de ce voteaza romanii din strainatate cu Traian Basescu. Am o parte a explicatiei.

Nunta de Argint

Motto: „Pana cand moartea ne va desparti !”

Astazi se implinesc 25 de ani de cand m-am casatorit cu Carmen, sotia mea.

A fost un drum lung si frumos. Nu regret nimic. Carmen este un om exceptional !

Acest drum se numeste ASTAZI si pe 12 iulie: Nunta de Argint.

Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde, nu ştiam,
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi’naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit …
– Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…

Ion Minulescu – Cantec de drum

Cu respect,

Lumea prescurtarilor, a sabloanelor si a expertilor, adica a prostiei si a robiei

Motto: „Astazi avem multa informatie, dar nu si adevarul.”

Traim intr-o lume a cliseelor, a sabloanelor si a prescurtarilor. Datorita faptului ca lumea in care traim noi astazi este intr-o goana nebuna dupa nimic si spre nimic, pentru ca, oricum am da-o, totul este desertaciune atata timp cat totul se termina in moarte, si datorita faptului ca tehnologia de astazi ne pune la dispozitie variate unelte de transmitere a informatiei, fara precedent in veacurile trecute; o avalansa de informatii ne inunda toate spatiile vitale: calculatoarele, strazile, restaurantele, pungile de cumparaturi, tricourile, hainele, telefoanele mobile, corpurile noastre, pielea noastra (tatuajele), ochii si mintea, prin tampeniile cu care suntem hraniti si indobitociti zilnic. Toate acestea si multe altele, ne fac sa ne pravalim la propriu si la figurat, sub acest noian de informatie. Oamenii sunt pur si simplu striviti si buimaciti de atata informatie, care in marea ei majoritate este doar un gunoi, si din nevoia ca informatia asta sa poata fi sintetizata, scurtata, aranjata si retransmisa spre semenii nostri, am inceput sa gandim, sa vorbim si sa scriem, in clisee si in prescurtari. Nu mai avem timp sa gandim, sa ne formam opinii propri, sa ne exprimam din mintea noastra, cu cuvintele noastre, si atunci apelam din ce in ce mai mult si mai des, la sabloane si clisee. Adica la produsele mintilor altora. Si uite asa ne imbecilizam ! Lumea internetului este plina de prescurtari de tot felul, iar vorbirea in sabloane si clisee, este acum in toate domeniile: politic, religios, sportiv, afaceri, cultural artisitc, etc… Cea mai buna dovada este perioada sarbatorilor, oricare ar fi ele. Perioade in care toti trimit mesaje mai mult sau mai putin sablonizate. Din nefericire, mai mult. Din ce in ce mai mult. Iata cateva exemple de sablonizare moderna: azi, noi nu mai vorbim unii cu altii, ci comunicam ! Azi, noi nu mai iesim cu prietenii, colegii de facultate sau de servici, la o bere, la teatru, la cinema sau la o discutie, nuuu, noi socializam ! Azi, noi nu ne mai imprietenim unii cu altii, ci facem team building ! Azi, noi nu mai avem un iubit sau o iubita, ci avem o relatie. Si tot asa. Recunosc cu modestie (hi ! hi !) ca urasc acest limbaj de lemn al secolului nostru, pe care il consider imbecil si imbecilizant, si nu-l folosesc deloc.

In alta ordine de idei, cu tot acest potop de informatie care cade zilnic peste noi, nu inseamna ca noi suntem acum mai informati, si ca descoperim astazi mai multe ca alta data. Dimpotriva, putem sa fim si mai simplu si mai usor de manipulat. Ne mai avand timpul necesar sa filtram lucruruile care ni se servesc, luam de bun/a ceea ce ni se spune de catre altii, asa zisii experti in domeniul respectiv. Experti care la randul lor fac tot felul de jocuri, pentru tot felul de interese: politice, economice, religioase, etc. Pentru un credincios, popa sau pastorul sunt experti in religie si in Dumnezeu, si ne incredintam lor pentru asta. Popoarele iau de bun/a ceea ce le spun conducatorii lor, si tot asa. Informatiile mincinoase se propaga aproape instantaneu la miliarde de oameni, prin media. Daca dumneavoastra credeti ca prin media vi se spune adevarul, sunteti niste naivi, ca sa nu spun: prosti de-a dreptul. Exista o cardasie mondiala ca masele, popoarele, sa afle doar ceea ce vor cei care le conduc, sa afle. Nu spun nimic nou, dar foarte multi nu constientizeaza deloc acest pericol, iau de bun ceea ce li se spune in media, si cad prada celor care in fapt, isi bat joc de ei. La noi in tara se vede perfect aceasta tactica, de peste 20 de ani, ca si aiurea de altfel. Si ca miniaturizarea, anihilarea si inregimentarea fiintei umane sa fie perfecata, vom fi in curand cipizati, pe mana sau pe frunte, exact ca la Auschwitz, care a fost doar o avanpremiera (nu singura) a lagarului mondial in care vom locui in curand, noi toti, cetatenii acestei planete blestemate. Omul va fi si el prescurtat, redus, la un CNP, si la un cip. Atata va mai ramane de el. Un sclav banal si neimportant, numai bun de prostit si de exploatat, asa cum a fost totdeauna pentru Dracu’, stapanul lui nemilos, abuziv, mincinos si criminal.

Dragi prieteni si neprieteni ai acestui blog. Asa cum ati observat deja, cei care intra mai des pe acest blog, eu nu scriu zilnic pe blog. Asa consider eu ca este mai bine pentru ceea ce fac eu pe acest blog. Stiu ca „regula” este sa scrii zilnic pe blog, ca sa nu te uite lumea, sa te citeasca si sa te bage in seama cat mai multi cititori. Putin imi pasa mie de regula asta ! Nu o consider asa de aur cum pare. Dimpotriva, este o tampenie. Inca mai cred in viata cu ritm normal, si ca anumite lucruri trebuiesc facute, cititie, rascitite, impartasite, comentate, citite iar daca este cazul, ca sa intelegi ceva cu adevarat, ori asta cere timp. In epoca vitezei si a prescurtarilor de tot felul, care ne-a facut si ne face din ce in ce mai superficiali si mai roboti, mai idioti si mai retardati, eu refuz sa traiesc asa. Nu marjez, pe cat posibil, la gandirea in sabloanele societatii, si nu vreau sa vorbesc ca din carti, asa cum fac multi oameni in ziua de astazi, care iti recita propozitii si fraze intregi din cartile da managment de tot felul, de self made, de PR (Public Relations) si alte rahaturi din astea, care te invata cum sa nu mai fii tu, sa fii mai mincinos, mai aburitor, adica mai „descurcaret”, adica mai neom, adica mai smecher prost, desi tu te consideri in sinea ta proprie si personala, un mare smecher destept. Cum eu nu vreau sa ajung nici vedeta prin acest blog, nici guru, nici 12 si nici 14 din carti, si nici nu sunt vreun jurnalist ca sa analizez imediat orice imbecilitate si orice basina „intelectuala” aruncata pe piata, de orice imbecil manipulator de oameni si constiinte (daca se poate !) am sa scriu doar atunci cand am ceva de spus. Cum temele abordate pe aceste blog sunt mai mult legate de religie, cu atat mai mult consider ca aceste teme trebuiesc aprofundate, gandite, analizate, comentate, citite cu ragaz, recitite, etc. Acest blog, autorul lui, isi doreste doar sa puna oamenii pe ganduri, in legatura cu temele tratate. Sa il prezinte pe Dumnezeu altfel decat il prezinta religia institutionalizata, adica asa cum este El in realitate, si sa darame pe cat posibil, toate imbecilitatile cu care am fost hraniti in viata religioasa, economica, politica, culturala, etc. Poate suna arogant, dar imi asum „aroganta”, pentru ca nu este o aroganta. Concluzia la ceea ce am scris pana acum, este ca noianul de informatie nu te face mai destept, ci mai prost, pentru ca nu mai ai timp sa aprofundezi si sa gandesti cu mintea ta ceea ce-ti vine ca informatie, indiferent pe ce cale, si iei de bun/a, parerea „expertilor” in toate, care au invadat planeta. Eu vreau sa gandesc cu mintea mea, vreau sa inteleg cu mintea mea, vreau sa vorbesc in cuvintele mele si sa vad realitatea cu ochii mei, nu ai altora. Sigur ca fiecare face ce vrea. Eu asta imi doresc pentru mine si pentru dumneavoastra ! Convingerile si credintele dumneavoastra de orice fel, este bine sa va apartina in totalitate, adica sa le intelegeti foarte bine, sa vi le insusiti, si astfel sa fie ale dumneavoastra, nu ale altora.

Eu ma bucur ca acest blog pluteste pe oceanul internetului ca o sticla cu un mesaj in ea, si oricine gasete sticla, poate sa citeasca mesajul. Pentru mine este suficient.

„Adevarul este interesant, dupa ce-l descoperi.”

Cu respect,

A sosit si 2012 !

2012

Din tot Revelionul de anul acesta, am retinut doar asta: Iulian Canaf. Senzational a cantat Iulian Canaf la ProTV, in programul de Revelion ! Magic ! A fost cel mai bun moment al programului de Revelion de la ProTV ! Fara discutie ! Canaf a dat clasa tuturor ! A demonstrat inca o data, tuturor celor care inca mai aveau indoieli, ca el este cu adevarat Vocea Romaniei, si ca Loredana a gresit, atunci cand nu l-a sustinut, ca si telespectatorii care nu l-au votat ! Bravo Canaf, asta esti tu, si pentru asta te iubesc, toti cei care te iubesc si te apreciaza !

PRO TV - Revelion 2012

Cu respect,