Isus Hristos sau DESACRALIZAREA lui Dumnezeu (ep.2)

Motto: “Doamne”, I-a zis Filip, “arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns.”  Isus i-a zis: “De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: “Arata-ne pe Tatal ?” (Ioan)

In acest episod, am sa continui sa-l desacralizez pe Dumnezeu, adica sa-l exorcizez de tot „raul” din El (?!?) pentru ca in perceptia publica a omenirii, atat a celei credincioase cat si a celei necredincioase, cu cat Dumnezeu este mai sfant, cu atat este mai rau si mai criminal. Sfintenia Sa il face asa de rau si de intransigent, incat nu poti sa-l atingi nici macar cu privirea, ca se supara foc si para, si ti-o iei in freza de nu te vezi. Oare asa este ? Am sa fac aceasta desacralizare cu ajutorul Fiului Sau, Isus Hristos, si a Evangheliei Vesnice, acelasi, Isus, si aceeasi, Evanghelia Vesnica, in toate veacurile. Am sa reiau citatul din Bibilie cu care am incheiat primul episod: Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci ! Sa nu va lasati amagiti de orice fel de invataturi straine, caci este bine ca inima sa fie intarita prin har, nu prin mancari, care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit.” (Evrei)  Ce spune acest text ? Ca Isus Hristos este acelasi din vesnicii, adica asa este El tot timpul, si daca El este asa tot timpul, asa este si Tatal Sau, vezi motto. Este acelasi de IERI, adica si din Vechiul Testament, este acelasi si AZI, adica in Noul Testament, si in veci, adica in viiitor, din nou in vesnicie. Simplu si clar, nu ?! Si cu toate acestea, foarte multa lume, crestina si necrestina, credincioasa si necredincioasa, il vede pe Dumnezeu in doua feluri: RAU in Vechiul Testament si BUN in Noul Testament.

Vreau acum sa luam doua momente foarte dure pe care le descrie Biblia, care il prezinta pe Dumnezeu si il „acuza” pe Dumnezeu de rautate maxima si de crima impotriva umanitatii : Potopul si Sodoma. Sunt doua episoade cand Dumnezeu a fost foarte „rau” si „criminal” cu rasa umana pe care a creat-o. Asa sa fie ? Ia sa vedem noi ce s-a intamplat in realitate, si cum a reactionat Dumnezeu in cazurile cu pricina. Sa vedem si sa analizam apoi, daca a fost legitima aceasta solutie adoptata de Dumnezeu, si folositoare omenirii prezente si viitoare, adica celor care au ramas sa traiasca in continuare si sa populeze planeta Pamant.

PotopulSa luam elementele cheie ale acestei nenorociri. Iata care au fost datele problemei: rautatea fara margini a locuitorilor pamantului cu exceptia lui Noe, care mergea pe calea neprihanirii prin credinta in Dumnezeu.

„Pamantul era stricat inaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat, caci orice faptura isi stricase calea pe pamant…. Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau… Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfarsitul oricarei fapturi este hotarat inaintea Mea, fiindca au umplut pamantul de silnicie, iata, am sa-i nimicesc impreuna cu pamantul… Dar Noe a capatat mila inaintea Domnului….Noe era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu…. Domnul a zis lui Noe: „Intra in corabie, tu si toata casa ta, caci te-am vazut fara prihana inaintea Mea in neamul acesta de oameni.” (Geneza/Facerea)  Ce ne spun aceste texte foarte clar si fara moate si prizbrizuri inutile: 1. TOT Pamantul era plin de silnicie, adica de rautate, 2. ORICE faptura isi stricase calea si toate gandurile si pornirile oamenilor erau numai spre rau, de aceea tot Pamantul era stricat, si 3. NUMAI Noe mai ramasese credincios lui Dumnezeu si mai umbla cu Dumnezeu. De ce era Noe neprihanit ? Pentru ca mergea pe mana lui Dumnezeu, nu ca se strofoca el sa fie neprihanit, si avea el o neprihanire a lui, pe care i-o recunostea Dumnezeu ca atare. De remarcat ca Dumnezeu inca vorbea normal cu oamenii, fara tunete si fulgere, ci fata catre fata.

Sodoma: Sa vedem acum cealalta „crima’ si „rautate” a lui Dumnezeu fata de niste oameni… „ingerasi” nu alta, „buni” ca painea calda … Asa sa fie ?! Iata cum era Sodoma la ceasul dinaintea distrugerii ei, si nu am sa ma refer aici la pacatul sodomiei, aia este o alta poveste foarte interesanta, pe care o sa o spunem alta data: Oamenii din Sodoma erau rai si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului… Si Domnul a zis: „Strigatul impotriva Sodomei si Gomorei s-a marit, si pacatul lor intr-adevar este nespus de greu”…  Dar Avraam statea tot inaintea Domnului. Avraam s-a apropiat si a zis: „Vei nimici Tu oare si pe cel bun impreuna cu cel rau ?…  Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta ca cel rau, departe de Tine asa ceva ! Departe de Tine! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate ?” … Avraam a zis: „Iata, am indraznit sa vorbesc Domnului. Poate ca se vor gasi in ea numai douazeci de oameni buni.” Si Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douazeci.” Avraam a zis: „Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate ca se vor gasi in ea numai zece oameni buni.” Si Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni. (Geneza/Facerea)  Observam ca si aici Dumnezeu vorbeste normal cu creaturile Sale, adica fata catre fata, si Avram chiar se targuieste cu Dumnezeu pentru salvarea Sodomei. Targuiala este un pic mai lunga, dar eu am pus aici doar finalul ei. Toata povestea o puteti citi in Biblie. Ca si la Potop, datele problemei erau exact aceleasi: 1. TOATA Sodoma era plina de silnicie, 2. ORICE faptura isi stricase calea si nici macar zece sodomiti nu mai erau in cetatea aceea care sa nu fie robii nelegiuiti ai Satanei, de aceea toata Sodoma era stricata, si 3. NUMAI Lot mai ramasese credincios lui Dumnezeu, ca si Noe, si mai umbla cu Dumnezeu. De aceea era Lot neprihanit. Similitudinea dintre Potop si Sodoma este perfecta, iar lectia aceeasi. Pacatul LOR ii va ucide si pe unii si pe altii, nu Dumnezeu. Din discutia cu Avraam se vede clar un principiu dumnezeiesc, pe care am sa va rog sa nu-l uitati niciodata: Dumnezeu nu va pierde/ucide/elimina niciodata, pe niciun om care mai poate sa fie salvat. Care mai are o sansa. Acesta este un principiu de aur, pe care trebuie sa-l aveti tot timpul in minte, atunci cand il judecati pe Dumnezeu si faptele Sale. Dumnezeu este absolut drept in cele doua cazuri prezentate, ca si in toata istoria omenirii, si nu face niciodata crime, si nicio rautate, oamenilor pe care i-a creat. Iata si dovada:

  • „Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, si moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o.” 
  • „Si tu, fiul omului, spune copiilor poporului tau: „Neprihanirea celui neprihanit nu-l va mantui in ziua faradelegii lui, si cel rau nu va cadea lovit de rautatea lui in ziua cand se va intoarce de la ea, dupa cum nici cel neprihanit nu va putea sa traiasca prin neprihanirea lui, in ziua cand va savarsi o faradelege.”
  • „Cand zic celui neprihanit ca va trai negresit – daca se increde in neprihanirea lui, si savarseste nelegiuirea, atunci toata neprihanirealui se va uita, si el va muri din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o.”
  • Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, trebuie sa moara din pricina aceasta.” (Ezechiel)

Si din aceste texte se poate vedea limpede, clar, fara echivoc, ca PACATUL ii ucide pe oameni, nu Dumnezeu. Neprihanirea lui Dumnezeu SALVEAZA. INCREDEREA in Dumnezeu (credinta) SALVEAZA. Si daca doar PACATUL UCIDE, atunci Dracu’ este ucigasul, nu Dumnezeu. Dumnezeu nu ucide, Dumnezeu salubrizeaza. Nu degeaba Biblia vorbeste de oamenii gunoi, pacatosii, si oamenii aur, neprihanitii. Gunoiul merge la ghena, iar aurul, in visteria lui Dumnezeu, adica in Imparatia Sa. Nu este nicio crima si nicio nedreptate aici, este doar salubrizare si igienizare. Salubrizarea prin Potop si prin foc la Sodoma, a facut bine omenirii. In ambele cazuri, supravietuitorii au mai avut o sansa de aer curat, dupa ce gunoiul uman a fost indepartat prin apa si prin foc. Gunoiul uman sufoca viata. Gunoiul uman inabusea totul: planeta, societatea, oamenii, deveniti gunoi. Dumneavoastra v-ar conveni sa stati cu gunoiul in mijlocul casei ? V-ar conveni sa locuiti intr-o comunitate, sat, oras, tara, in care toti cei de acolo, cu exceptia dumneavoastra, v-ar alerga prietenii, rudele, oaspetii, etc. ca sa-i reguleze putin in anus ? Nu. Atunci Dumnezeu de ce nu are voie sa curete din cand in cand foacarele de infectie de pe aceasta planeta, ca nu-i dam noi voie ?! De ce nu are voie Dumnezeu sa-si salveze prietenii neprihaniti, adica pe cei care nu faceau toate blestematiile acelea? Ca nu-i dam noi voie ? Si ca il facem imediat rau si criminal pentru asta ?! Cu ce drept ?! Vreau sa va mai spun ceva, atat Noe cat si Lot, au beneficiat si de un bonus din partea lui Dumnezeu: le-a salvat si familiile, care nu-i erau atat de credincioase precum capii lor. Da, foarte „rau” Dumnezeu asta ! Si daca Dumnezeu nu este autorul pacatului, nu El a ispitit si mintit pe om, si nu El a pus pacatul in om, ca sa-l faca astfel un gunoi, ci Dracu’, de ce-l acuzam pe Dumnezeu de tot ceea ce se face vinovat Diavolul, Satana, Dracu’ ? De ce ?! Aud ? Nu Dumnezeu i-a ucis pe oameni la Potop si la Sodoma, ci Dracu’, adica pacatul, nelegiuirea din ei. Dumnezeu doar a indepartat gunoiul lasat de Dracu’. Nu Dumnezeu a adus gunoiul uman pe planeta noastra, ci Dracu’. Dracu’ ne ucide, nu Dumnezeu. Dumnezeu doar salubrizeaza, igienizeaza, dezinfecteaza !

De ce il vor bisericile pe Dumnezeu asa de „sfant”, de „rau” si de „criminal”, vom discuta mai pe larg in episodul urmator. Prostii pot sa fie mult mai usor manipulati cu frica decat cu dragostea. Este mai benefic si mult mai productiv pentru bisericile SRL, un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lu’ Dracu’: rau, artagos, criminal, un satrap nemilos, care nu accepta ca cineva sa miste in front. Un astfel de Dumnezeu face mult mai multi bani si mult mai multa putere pentru… smecheri.

(Va urma)

Cu respect,

Isus Hristos sau DESACRALIZAREA lui Dumnezeu (ep.1)

Motto: „Doamne”, I-a zis Filip, „arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns.”  Isus i-a zis: „De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: „Arata-ne pe Tatal ?” (Ioan)

Reamintesc tuturor celor care citesc acest blog, ca aici nu servim cliseele, imbecilitatile si tampeniile „crestinismului” institutionalizat, adica ale „Crestinismului” si ale Bisericii SRL. Daca vreti sa cititi acest blog, trebuie sa lasati la o parte orice prejudecati. Trebuie sa aveti dorinta de a afla si lucruri noi, altele decat cele pe care le stiti sau pretindeti ca le stiiti, si cu care ati fost indoctrinati in timpul vietii dumneavoastra, si mai trebuie sa aveti stomac tare, ca sa rezistati socului descoperirii ca ceea ce ati crezut si ati stiut pana acum, s-ar putea sa nu fie corect si adevarat, ci doar un balast inutil, un gunoi, povesti si basme lumesti, legende, mituri si minciuni satanice despre Dumnezeu, care vor ajunge la ghena, la gunoi, dimpreuna cu inventatorul lor, Dracu’, si cu toti cei care le-au iubit, propovaduit si crezut. Stiu ca multi sunt socati cand citesc pentru prima data acest blog, dar daca lasati la o parte prima unda de soc, si veti avea curajul sa mergeti mai departe, veti descoperi adevarul curat si simplu, asa cum este el de la Dumnezeu. Fara moate inutile, fara inflorituri inutile, si spus verde-n fata. Daca ceva din ceea ce spun eu aici cu ajutorul lui Dumnezeu, nu sta pe ceea ce spune Dumnezeu in Biblie, inseamna ca bat campii, ca spun minciuni, si trebuie sa nu credeti o iota, dar daca ceea ce scriu aici sta pe ceea ce spune Dumnezeu in Biblie, atunci aveti o problema reala cu religia, credinta si teologia dumneavoastra. Stiu ca suna arogant ceea ce spun eu aici, dar acesta este adevarul. Imi pare rau pentru indoctrinatii si drogatii cu religie, cu doctrine, cu reguli, cu ritualuri, cu traditii, cu fum de tamaie si de lumanari, cu predici si invataturi care nu au nimic comun cu Dumnezeu si cu crestinismul adevarat, dar trebuie sa vina si vremea cand astfel de „crestini”, de oameni religiosi, trebuie sa se trezeasca la realitate, adica sa-si vina in fire cum spune Biblia. Daca vor, nu-i obliga nimeni, nici macar Dumnezeu, iar eu cu atat mai putin. Asa cum spuneam si intr-un comentariu, pe mine nu ma intereseaza cate denominatiuni „crestine” sunt pe planeta Pamant. Adevarul lui Dumnezeu este unul singur. Da, eu il stiu, si orice crestin adevarat trebuie sa-l stie, pentru ca trebuie sa il stim, ca d’aia ni l-a descoperit Dumnezeu. Si pentru ca acest adevar simplu si curat, mi-a fost aratat de Dumnezeu pe vremea cand la randul meu, eram doar un prost prostit de Dracu’, am avut dorinta de a mi se deschde ochii, urechile si mintea, si am spus: “Vorbeste Doamne, ca robul tau asculta !” Si astfel am fost invatat de bunul Dumnezeu, ceea ce stiu la ora actuala. Simplu. Stiu ca nu sunt singurul care il vede pe Dumnezeu asa cum este El in realitate, adica cu totul altfel decat il prezinta bisericile „crestine”. De ce si altii vibreaza la ceea ce se scrie pe acest blog, chiar daca nu se arata prin comentarii ? Pentru ca cineva le spune, ca aici, este ceva de luat in seama. Ca aici se vorbeste despre Dumnezeu in alt fel, sincer si deschis, fara masti si fara prejudecati, fara minciuni si fara manipulari. Cine vrea interpretari „crestine” siropoase si imbecile, in termenii si limbajul de lemn al “crestinismului” inventat de Dracu’, are de unde alege. Sunt bloguri cacalau cu minciuni,  ipocrizii si fatarnicii “crestine”, cu basme „crestine” despre Dumnezeu, si cu un limbaj mult mai cuminte decat gasiti pe acest blog. Bloguri pe care se scriu aceleasi platitudini si prostii despre Dumnezeu si Imparatia Sa, unde se rumega la nesfarsit aceleasi fraze sablon si stereotipii tampite despre Dumnezeu, din care nu se intelege nimic. Nu servesc si nu cumpar asa ceva. Vremea aceea a trecut pentru mine. Eu mi-am propus ca prin acest blog, sa spun adevarul lui Dumnezeu, nu pe cel al unei biserici anume. Adevarul lui Dumnezeu darama „crestinismul” de taraba, „crestinismul” ingust si idiot, sectar, istoric, imbecilizat si imbecilizant, care nu-l reprezinta pe Dumnezeul cel Viu si adevarat, ci doar imagini false despre El. Adevarul lui Dumnezeu are puterea sa darame religii, popoare si imparati. Vreau ca acest blog al meu, sa fie un pericol real pentru prostia si imbecilitatea unor astfel de “crestini” si oameni religiosi spalati la creier sau a oricarui intoxicat cu religie contrafacuta de Dracu’ si de slujitorii sai. Este vremea intelegerilor totale, pentru ca vremea sfarsitului este aproape. Cred ca am sa pun si un avertisment pe blog. Un avertisment de genul:

ATENTIE ! Acest blog este un pericol real pentru prosti si pentru prostia din ei. Citindu-l, riscati sa va pierdeti prostia, precum fetele mari virginitatea ! 

Sa trecem la treaba, si sa mai daramam un mit despre Dumnezeu, mitul ca Dumnezeu este intangibil, distant si rece, intransigent si cam sec in toate sensurile, un dictator fara suflet si fara scrupule care o tine numai pe a Lui, pe care prin religie incercam sa-l umanizam si pe El putin, dar nu reusim decat sa-l facem mai al dracu’ decat este. Desi bisericile „crestine” se straduiesc din rasputeri sa-l prezinte pe Dumnezeu ca fiind iubitor si intelegator, nu reusesc sa transmita decat sentimente de frica si de teroare in legatura cu Dumnezeu si Imparatia Sa. De ce se intampla asta ? Pentru ca Dracu’ a reusit sa aseze „crestinismul” pe baze satanice, nu dumnezeiesti. Invatatura despre Dumnezeu din biserici este o invatatura satanica nu dumnezeiasca. Sunteti socati ? Sa nu fiti ! Asta se intampla cand ii credeti mai mult pe oameni, adica pe popi si pe pastori, si il dati la o parte pe Viul Dumnezeu si Cuvantul Sau autorizat, singurul valabil in materie de adevar si credinta adevarata, care este Biblia. Asa se intampla cand surghiunim adevarul, il persecutam, si punem in locul lui doar minciuni si basme despre Dumnezeu.

  • „si sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfarsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe decat fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta…” (1Timotei)
  • „In adevar, mai ales printre cei taiati imprejur, sunt multi nesupusi, flecari si amagitori, carora trebuie sa li se astupe gura. Ei buimacesc familii intregi, invatand pe oameni, pentru un castig urat, lucruri pe care nu trebuie sa le invete… De aceea mustra-i aspru, ca sa fie sanatosi in credinta si sa nu se tina de basme evreiesti si de porunci date de oameni care se intorc de la adevar.” (Tit)
  • Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios.” (1Timotei)
  • In adevar, v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui.” (2Petru)

Am sa vorbesc acum despre desacralizarea lui Dumnezeu. Nu sariti ca arsi, nu este nicio blasfemie, este un adevar. Am sa vorbesc despre adevarata fata a lui Dumnezeu, aratata de insusi Fiul Sau, Isus Hristos. Dumnezeu este dragoste, nu frica.

„Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri, de catre cei ce cred si cunosc adevarul.” (1Timotei)

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat in om, a aratat tuturor oamenilor de pe Pamant, cum este Dumnezeu in realitate. Cum o sa fie viata in Rai alaturi de Dumnezeu si in compania Viului Dumnezeu, si care o sa fie comportamentul lui Dumnezeu in Imparatia Sa, fata de toate creaturile Sale. Dumnezeu merge la petreceri, sta cu oamenii, mananca cu ei, le vorbeste, ii invata, doarme cu ei, rade cu ei, plange cu ei, desi in Rai nu va mai plange nimeni, pentru ca Dumnezeu va sterge orice lacrima de pe chipul noatru, se bucura cu ei, traieste impreuna cu ei ca o fiinta normala, fara fite-n cap, adica desacralizat. Cu fite-n cap, adica sacralizat, il prezinta doar bisericile care au pierdut de mult pe drum, adevarul despre Dumnezeu.

La inceput nu a fost asa, spune de multe ori Dumnezeu in Biblie. La inceput lucrurile erau frumoase si normale, bune si drepte, pana a patruns in lumea lui Dumnezeu uratul si anormalul, raul si nedreptatea. De aceea lumea noastra este atat de imprevizibila, pentru ca in ea exista atat binele cat si raul, iar intre aceste doua stari se efectueaza zilnic transferuri dintr-o parte in alta. Adica cei rai devin buni, si invers, cei buni devin rai. De aceea niciodata nu se poate spune despre aceasta lume ca este in totalitate rea sau in totalitate buna. Asa ceva nu este adevarat. Datorita faptului ca Dumnezeu a permis dezvoltarea raului in Imparatia Sa, iar dupa aparitia raului a coborat cu noi in Iad, in Imparatia acestui rau, planeta Pamant, s-a creat aceasta stare de lucruri. La inceputul tuturor lucrurilor, ca si acum si in viitor, Dumnezeu a fost, este si va fi o fiinta perfect normala si abordabila de catre orice creatura. Crestinismul fals invata exact pe dos, ca Dumnezeu este intangibil, in sensul ca nu oricine poate avea acces la El, decat in anumite conditii si doar prin anumite persoane, preoti sau pastori. Aceasta este o minciuna satanica. Nu este deloc adevarat. Sa vedem daca este asa sau nu. Iata care era in Rai relatia dintre Dumnezeu si omul creat.

„Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, inmultiti-va, umpleti
pamantul si supuneti-l, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului
si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant. …. Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca, si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului, dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca…. Atunci, au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei, si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: „Unde esti ?” El a raspuns: „Ti-am auzit glasul in gradina, si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.” Si Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ti-a spus ca esti gol ? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?” Omul a raspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.” Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai facut?” Femeia a raspuns: „Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.”   Ce releva textele si dialogurile prezentate, precum si cuvintele din ele subliniate cu rosu ? Un singur lucru: ca Dumnezeu vorbea cu primii oameni exact asa cum vorbim noi unii cu altii, si asa cum a vorbit si Isus Hristos cu noi oamenii, cand a fost pe Pamant, intrupat in Fiul Omului. Ca Dumnezeu colabora si avea tot felul de activitati zilnice impreuna cu Adam si cu Eva. Ca Dumnezeu ii trata ca pe prietenii si apropiatii Lui, nu ca pe niste slugi. Ca Dumnezeu nu i-a pus sa se dea cu curul de pamant in fata Lui, nu i-a pus sa aprinda lumanari, nu i-a pus sa se tarasca pe coate si pe genunchi in fata Sa, asa cum fac „crestinii” astazi. Nu i-a pus sa pupe portrete cu El (icoane), nu i-a pus sa-l tamaieze, nu i-a pus sa stea in genunchi in fata Lui, nu i-a amenintat dupa ce au pacatuit cu nimic, nu i-a afurisit dupa ce au pacatuit, nu le-a facut nimic rau, ci doar le-a aratat clar toate consecintele gestului lor nesabuit, si s-a despartit de ei ca de niste prieteni care l-au tradat, si cu care nu mai vrea sa aiba de-a face, pana nu isi recunosc greseala, tot spre binele lor, ca sa inteleaga o data pentru totdeauna, ca pacatul este ceva extrem de rau, extrem de gresit, extrem de contraproductiv, extrem de pagubos, extrem de periculor, extrem de rau si de grav pentru vietile lor si ale urmasilor lor. Ca pacatul aduce numai nenorociri, moarte si nefericire, si foarte putine fericiri de-o clipa, pe care de multe ori le regretam si pe acelea, dupa ce ne lasa in viata destul de multe gusturi amare. Acesta a fost mesajul lui Dumnezeu pentru Adam si Eva, si acelasi mesaj l-a avut si Isus Hristos.

Iata ce s-a mai intamplat dupa caderea in pacat: „Cain s-a maniat foarte tare si i s-a posomorat fata. Si Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai maniat, si pentru ce ti s-a posomorat fata? Nu-i asa ? Daca faci bine, vei fi bine primit, dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa;,dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.” … Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, si a nascut fii si fiice.” Toate zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu. (Facerea sau Geneza)  Aceste texte spun ca si dupa caderea in pacat a oamenilor, Dumnezeu a umblat cu ei. Cu toti cei care voiau sa umble cu El, dar nu i-a ignorat nici pe cei care i se impotriveau. A continuat sa-i sfatuiasca de bine, sa-i invete si sa-i avertizeze de toate pericolele care-i pandeau. Aceasta umblare a lui Dumnezeu cu oamenii de-a lungul veacurilor, nu a fost doar o umblare spirituala, asa cum incearca unii sa ne minta. A fost o umblare cat se poate de reala. Dumnezeu a vorbit personal cu Cain si cu multi alti oameni, asa cum a vorbit personal cu Adam si Eva, fara sa-i inspaimante cu foc si cu pucioasa, in timp ce statea de vorba cu ei. A avut discutii cat se poate de normale cu oamenii pacatosi. Asa spune Biblia. Cititi-o !

Apoi Dumnezeu a tot fost pe planeta noastra plina de pacat, atunci cand a trebuit sa rezolve problema cu Sodoma si Gomora, si de multe alte ori. Lumea religioasa de astazi si de totdeauna, lasa impresia omenirii, ca Dumnezeu a fost totdeauna asa de distant si de rece cu creaturile Sale, datorita pacatului lor. Nimic mai fals ! Dumnezeu insusi s-a intrupat ca Fiu al Omului si a venit in Iad, ca sa ne dovedeasca ca pentru El, pacatul nu inseamna izolare, carantina, dispret, sete de razbunare si de sange, ci doar mila, compasiune, durere si multa, foarte multa dragoste pentru pacatosii aflati in aceasta inchisoare a pacatului si a mortii, din care El personal a venit sa ne scoata, pentru ca asta a facut si si-a dorit tot timpul. De ce face falsul crestinism asta, adica sa-l prezinte pe Dumnezeu ca pe un satrap psihopat, preocupat in permanenta de pacatele noastre, ca sa ni le contabilizeze tot timpul, clipa de clipa, ca mai apoi, sa ne scoata ochii cu ele si sa ni le scoata pe ochi cu varf si indesat ? De ce il prezinta religiile lumii pe Dumnezeu, asa de dornic de sange de om pacatos ? Simplu de raspuns: ca sa-i fraiereasca mai bine si mai repede pe prosti. Ca sa-i sperie si sa-i tina bine legati de glia numita religie, de dogme, de traditii „crestine” si de bisericile lor. Ca sa-i manipuleze si sa-i inspaimante pe fraieri cu razbunarea lui Dumnezeu, ca sa stea fraierii cuminti in staulul lor, nu al lui Dumnezeu. Ca sa-i stoarca pe fraieri de bani si de bunuri materiale, si ca sa traiasca ei bine si in privilegii de tot felul. Pentru asta este bun un Dumnezeu setos de sange, chitros, chitibusar, razbunator si criminal. De aceea il si prezinta bisericile in halul acesta, ca sa-i sperie in permanenta pe credinciosi, ca acestia sa stea cuminti, si sa nu se razvrateasca impotriva nedreptatilor de tot felul din biserica si din lume. Sa accepte fara sa cracneasca, toate tampeniile, abuzurile si ineptiile bisericilor lor si ale slujitorilor ei, ca venind de la Dumnezeu insusi. Unul din firele rosii ale Bibliei, este acela cand ni se prezinta de fiecare data fara echivoc, faptul ca de cate ori un om sau un grup de oameni, sau chiar un popor intreg se departeaza de Viul Dumnezeu, adica ii dau cu flit, si fac ei ce-i taie pe ei capul ca ar fi sau ca este bine, acestia, de fiecare data, si-o luau urat in freza. Iesind de sub protectia lui Dumnezeu, cadeau invariabil si inevitabil din nou si din nou, in mainile lu’ Dracu’, care-i chinuia si ii belea cum stie el mai bine. Asa au patit si evreii, poporul lui Dumnezeu, care de multe ori in istorie, au ajuns vai de mama lor, sclavi la altii, pentru ca nu si-au mai pus toata increderea lor in Viul Dumnezeu, protectorul lor, ci in tot felul de alte chestii: ba in dumnezei straini, ba in puterile lumii, ba in ei insisi, si tot asa. Asa au ajuns evreii robi la egipteni, de le-a iesit pe nas. Asa fac si „crestinii” de astazi. Nimic nou sub soare. Sigur ca Dumnezeu, dupa un anumit timp, i-a scos din aceasta robie egipteana, precum si din alte robii. Problema a fost ca din Egipt, Dumnezeu a scos un popor de robi, de imaturi religiosi, de panarame umane, aproape de statutul de animal, care se multumeau doar cu munca, patul, painea si carnea de la egipteni. Nu mai aveau chef de libertate, de asumarea responsabilitatilor vietii. si de o noua viziune despre lume si viata. Robia era buna si de dorit, asa cum s-a vazut mai tarziu in atitudinea lor, cand o regretau. Cu un astfel de popor, spalat la creier in robie, Dumnezeu a adoptat o alta tehnica de a-i invata tainele Imparatiei Sale, si a ceea ce este El cu adevarat. Evreii si omenirea intreaga, avea nevoie de o alta abordare, mai palpabila, mai dura, mai reala, in legatura cu problema pacatului si solutia rezolvarii acestei probleme. Vremea folclorului din gura in gura trecuse. Pentru aceasta, Dumnezeu le-a dat evreilor si implicit lumii intregi, Cortul Intalnirii, si mai tarziu Templul, perpetuat sub diferite forme in bisericile „crestine” de astazi, desi nu mai este nevoie de asa ceva. Numai ca Dracu a avut grija sa schimonoseasca si aceasta lectie, asa cum a facut cu toate incercarile lui Dumnezeu de a-i invata pe oamenii prosti si nestiutori, adevarul despre El si Imparatia Sa. Care a fost prima greseala, fundamentala, a evreilor si mai tarziu a tuturor oamenilor care nu au invatat adevarata semnificatie a Cortului Intalnirii si a Templului de mai tarziu ? Greseala fundamentala a fost aceea ca ei au crezut ca toate aceste simboluri, Cortul si Templul, dimpreuna cu tot ceea ce se intampla acolo, precum si legile si poruncile lui Dumnezeu cu privire la viata religioasa, sociala, politica, economica si nu numai, este tot ceea ce doreste Dumnezeu sa-i invete pe ei, si ca asta reprezinta religia adevarata, vointa lui Dumnezeu, viata adevarata in armonie cu Dumnezeu, si regulile Imparatiei Sale. Gresit, si o sa vedem de ce. De la aceasta intelegere gresita s-a perpetuat si imaginea gresita despre Dumnezeu. Evreii si oamenii care au urmat pe planeta in generatiile care au trait pana acum, cu exceptii fireste, in general, au crezut ca legile date de Dumnezeu in Levitic, Deuteronom, etc. sunt exact legile Imparatiei lui Dumnezeu si voia Sa pentru ei. Ca asta este tot ce isi doreste Dumnezeu pentru ei, si ca asta este cumva Raiul. Nimic mai fals, si o sa si vedem de ce. Majoritatea nu a vazut nimic dincolo de toate aceste simboluri, doar cei cu adevarat credinciosi au putut sa vada si sa inteleaga adevaratele simboluri si intelesuri ale Cortului si ale Templului, precum si ale altor legi si porunci. Dovada este ca evreii vor sa reconstruiasca Templul in zilele noastre, iar „crestinii” pastreaza Templul evreiesc perpetuat prin bisericile lor. Am mai scris despre asta AICI. Dumnezeu ne spune foarte clar in Biblie ca nu asta a intentionat El, sa dea oamenilor sarbatori, legi si porunci. Nu are nevoie de asa ceva, ci alta trebuia si trebuie sa fie intelegerea noastra: Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata! … Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul ?! Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor. Nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre. Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi, si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! (Isaia, Amos)   Dumnezeu ne spune aici ce dorea El cu adevarat de la cei care se declarau urmasii Sai: neprihanirea poporului Sau ! Nimic altceva ! Asta cere Dumnezeu si astazi, si a cerut in toate veacurile. Nimic altceva ! Asta spune Dumnezeu in Vechuil Testament, si asta spune si in Noul Testament.

Problema fundamentala care a aparut odata cu darea Legii la Muntele Sinai, si apoi a tuturor legilor si poruncilor din Exod, Levitic, Deuteronom, etc. a fost aceea ca lumea de atunci incoace crede ca Dumnezeu are doua fete. Una rea, dura, inchizitoriala din Vechiul Testament, si una buna, iubitoare si iertatoare in Noul Testament, prin Isus Hristos. Dumnezeu pare extrem de SFANT in Vechiul Testament, sfintenia fiind perceputa ca duritate si intransigenta, sete de sange si crima, si extrem de LAIC prin Isus Hristos, adica DESACRALIZAT, adica imbunat. Oare asa sa fie ? Are Dumnezeu doua fete sau El este acelasi in orice timp, asa cum afirma: Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci! Sa nu va lasati amagiti de orice fel de invataturi straine, caci este bine ca inima sa fie intarita prin har, nu prin mancari, care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit.” (Evrei)  Si in Noul Testament, Dumnezeu ne spune ca neprihanirea Lui in noi este totul, ieri, azi si in veci, iar ritualurile, sarbatorile, mancarurile si bauturile, zilele si lunile cu tenta religioasa, adica pentru Dumnezeu, nu mai valoreaza nimic.

„Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.” (Ioan)

Continuarea…. mai tarziu un pic, dar nu foarte tarziu !

(va urma)

Cu respect,