New MARIZA la Bucuresti

Motto: „FADO, Patrimoniu Imaterial al Umanitatii”

Aseara, 15 Mai 2014, am fost sa o revad pe Mariza, care dupa 4 ani, a revenit la Bucuresti pentru un nou concert, in cadrul turneului „Mariza World Tour 2014„. Ce repede au trecut 4 ani! Asa cum am promis dupa ultimul ei concert la Bucuresti, din noiembrie 2010, cum ca am sa merg sa o revad daca mai vine la Bucuresti, concert despre care acum 4 ani am scris AICI, am fost joi 15 Mai, la Sala Palatului, sa o revad pe Mariza, dupa acesti 4 ani scursi atat de repede. Am descoperit cu surprindere, o… NEW MARIZA. O alta Mariza. Mariza nu a mai cantat ca acum patru ani. Mariza a fost alta. O New Mariza, adica un pic mai vivace, mai saltareata, mai plina de viata in tot ceea ce a facut ea pe scena, inclusiv cu cantecele. Aproape totul a fost reinterpretat. A aparut in 2014 la Bucuresti, o Mariza mai… comerciala, mai „rock”, mai fara… emotie transmisa, asa cum bine a remarcat Carmen, sotia mea. O astfel de Mariza prindea contur in fata noastra. DA, acestui spectacol, i-a lipsit emotia, adica sufletul! Vocea Marizei: impecabila, superba, unica. Tinuta scenica, la fel. Interpretarea… in unele momente, cam putine din nefericire, superba, minunata, iar in multe altele, cam prea „fortata” pe alocuri, prea „vivace”, cu accente prea tari pe anumite pasaje si cuvinte ale pieselor, accente care mie nu mi-au placut deloc. Acest vivace, acest saltaret putin prea apasat, dupa gustul meu, aceste accente putin prea tari, dupa gustul meu, au facut ca emotia si farmecul fado-ului marizian de acum 4 ani, sa paleasca, sa dispara in mare parte. Sa nu mai fie acelasi. Nici emotia, si nici fado-ul. Eu asta am simtit, in ciuda catorva momente memorabile, ca acela in care Mariza a cantat fara microfon, si se auzea foarte, foarte bine, in Sala Palatului, care dupa cum se stie, este o sala surda, adica fara rezonanta, totul bazandu-se doar pe amplificare. Ei bine, in aceasta sala surda, Mariza a cantat minunat FARA MICROFON, o parte dintr-o melodie. O performanta extraordinara. Vocea a sunat perfect.

Mariza.jpg

Spectacolul a inceput la ora 20.10. Se stie ca romanii vin greu la spectacole. Se lasa asteptati. Adica nu prea sunt punctuali. Prima melodie din spectacol s-a auzit destul de prost, atat vocea cat si instrumentele. Probabil ca nu era reglajul bun. Apoi, la urmatoarea melodie, totul s-a reglat, si a fost mult mai bine. Mariza a inceput sa cante si sa povesteasca. Prea mult cred eu. Prea multe povesti, si prea multa interactiune cu sala. Era foarte vie, foarte vioaie, foarte pusa pe povesti. Nimic rau mi-am spus. Un pic de veselie, de ritm mai alert, nu strica niciodata intr-un concert de fado. Dar lucrurile au continuat cam in acelasi fel, aproape tot concertul, cu mici exceptii. Mariza ne-a spus ca in acesti 4 ani de cand nu ne-am mai vazut, au avut loc cateva schimbari importante in viata ei. S-a casatorit si a devenit mama. Frumos! De aici pofta aceasta de viata si de vorba in plus?! Poate da, nu stiu, dar nu a fost benefica pentru stilul ei, si pentru economia concertului. Sigur ca in acest punct, poate sa mi se spuna ca este chestie de gust. Ceea ce nu-mi place mie, poate sa placa altora. De acord. Asa este. Dar eu cred ca Mariza de data aceasta, a dus lucrurile putin prea in extrem, spre comercial chiar. A fost prea fusion stilul abordat. Un fusion care a ucis cumva fado-ul si spiritul lui, emotia transmisa de acel fado, hai sa-i spunem clasic. Nu vreau sa se inteleaga ca asi fi vrut sa ascult toata seara numai niste tanguieli dramatice, numai cantece de dor si jale, numai balade triste si lacrimogene. Nu! Nu despre asta este vorba. Pot sa inteleg in muzica Marizei influentele africane, ea fiind nascuta in Africa, arabe, etc.. Pot sa inteleg influentele braziliene si tot felul de alte influente. Dar… dar, fado-ul, este si trebuie sa ramana fado. Chiar daca putin mai mult sau mai putin influentat, colorat, imbogatit mai mult sau mai putin, tot fado trebuie sa fie, ori aseara nu am mai avut senzatia ca sunt la un concert de fado, ci poate la unul gen: „Buena Vista Social Club”. Stiu, exagerez putin, dar o fac ca sa ma intelegeti. Sincer, am plecat putin dezamagit de la acest concert. Am plecat neemotionat. Ne uns pe suflet. S-a abuzat de relatia cu publicul. Prea mult a fost implicat publicul in concert, iar dupa gustul meu, la concertele de fado, asta nu prea merge. Mai putin era mai bine. De aceea am si spus ca a fost impins spre comercial tot acest spectacol. Dialogul si cantatul permanent aproape, impreuna cu sala, publicul, a rupt acea atmosfera vrajita creata de fado. Accentele despre care vorbeam, au facut acelasi lucru: au indepartat vraja, magia, emotia. Nu am mai simtit marile, aroma vinurilor, a tavernelor, oceanul, iubirea, tristetea din fado. Am auzit prea mult si prea des publicul, accentele din cantece, cuvintele apasate, si povestile dintre ele. Aproape toate interpretarile pieselor arhicunoscute, au fost altfel, in stilul descris mai sus. Piese ca „Primavera”, „Terra”. Regula de aur in fado, celebrul „Silencio, que se vai cantar o fado!” (Liniste, se va canta fado!) nu a mai fost de actualitate la Bucuresti, pe 15 Mai 2014, la Sala Palatului. A fost doar un show, putin mai altfel.

Cam aceasta a fost si este impresia mea dragilor, care veti citi aceste randuri, prieteni sau neprieteni. Stiu ca sunt cativa fani ai Marizei, care, din cand in cand, citesc acest blog, pe acest subiect, iar daca au fost la concert, m-ar interesa sincer si parerea lor, pe care asi vrea sa o am in comentarii, daca se doreste. Vreau sa vad daca senzatiile mele au fost si senzatiile lor. Sa fie obiectivi. Sa nu fie fani cu orice pret, daca intelegeti ce vreau sa spun. Adica sa trecem cu vederea ceea ce nu este bine, de dragul artistului indragit. Pe mine, de data aceasta, Mariza m-a dezamagit un pic. Un pic mai mult. Pe voi?! Ati plecat emotionati de la acest concert?!

Concertul s-a incheiat la ora 22.15, si… surprinzator, cel putin pentru mine, publicul nu a mai vrut niciun bis! Nu a insistat deloc ca Mariza sa revina pe scena! Mie nu-mi venea sa cred ca s-au lasat asa de usor! Cum sa se incheie un concert, fara macar un bis?! Au fost cateva tentative firave de aplauze prelungite, dar care s-au stins rapid. Oare de ce nu s-a bisat?! Nu stiu.

Asa a cantat Mariza la Bucuresti, in majoritatea timpului, pe 15 Mai 2014, si este cumva un exemplu audio-video, a ceea ce am spus pana acum in cuvinte. Spun, cumva, pentru a fost si mai rau uneori, in timpul concertului. Clipul de mai jos, este chiar din concertul de la Bucuresti, din 15 Mai 2014.

 

Aceasta este Mariza care imi place mie:

 

Presa din Romania, penibila ca de obicei, a prezentat si a promovat anost si sablonard acest eveniment. Daca veti da o cautare pe net, veti gasi acelasi text insipid, inodor, incolor, repetat peste tot. Anuntul despre concertul Marizei, este un penibil copy-paste, peste tot pe net. Jalnic! Cu toate acestea, a fost SOLD OUT. Adica toate biletele au fost vandute. Asta e de bine. Sala Palatului din Bucuresti a fost arhiplina.

Sala Palatului Mariza poză (2)

poză (3)

poză (4) poză (5) poză (6) poză (9) poză (11)

poză

MARIZA la Bucuresti

Joi seara la ora 20.00 am fost la Sala Palatului din Bucuresti pentru a asculta fado. A cantat MARIZA, una din cele mai mari cantarete de gen ale lumii, cred ca cea mai mare la ora actuala. A fost o seara minunata. Sala Palatului a fost plina. Marea, Tavernele, Iubirile, Bucuriile si Tristetile Lisabonei s-au mutat la Sala Palatului. Portugalia venise la Bucuresti cu frumoasele ei arome. Mariza este superba si la propriu si la figurat. Are o voce….care iti patrunde in sange si in suflet, si pune acolo mult frumos, pasiune, dragoste, tristete, bucurie, pofta de viata, aroma vinului si a marii, a meselor cu prietenii, adica de toate pentru toti. O cantareata sensibila, fara sofisticarii inutile, care cu o mana de tineri muzicieni a facut un specatocol de exceptie. Simplitate si muzica buna. Superb! Mariza s-a adresat tot timpul publicului explicand ceea ce canta, spunand ca se simte foarte bine, ca o printesa si in final ca o… regina, si ca ne este profund recunoscatoare tuturor pentru interesul, stradania si bunavointa de a-i intelege muzica, cultura si tara pe care o reprezinta. Frumos. A coborat in sala printre spectatori si cu o mare delicatete a salutat publicul pe langa care trecea, cantand in acelasi timp. Muzica si gesturile sale erau salutul. A fost si acesta un moment foarte frumos, tandru si de bun gust. O adevarata simbioza intre ea si spectatori. A trecut la nici un metru de mine si de Carmen, sotia mea. Nu a refuzat pe nimeni care a vrut sa se apropie de ea. A primit flori si de la adulti si de la copii, si a pupat toti copiii care i-au oferit flori. Publicul s-a comportat civilizat, admirabil. In Sala Palatului era o altfel de Romanie decat cea cu care ne-am obisnuit zilnic. Era Romania frumoasa, civilizata, dornica de muzica de calitate, de cultura, de performanata la cel mai inalt nivel. Pacat ca aceasta Romanie este atat de mica ! Mariza si-a salutat fanii de pe Facebook si nu numai, care erau in sala, si carora le-a vorbit direct. Tobosarul a avut un moment de exceptie. Baietii de la chitara au fost minunati. La final a fost si un moment unplugged, care s-a dorit o scurta sceneta despre cum se canta fado impreuna cu vecinii in Portugalia. Vecinii fiind doi chitaristi, membrii ai formatiei, care incep sa cante si vocal si instrumental, si carora li se alatura si Mariza care se retrasese la marginea scenei, sugerand ca ea avea alte treburi, dar este atrasa de cantecul vecinilor sai, carora li se alatura si ea, intr-un moment de impreuna simtire si bucurie, datorita muzicii. Este chiar scena din fotografia de mai jos.

A fost o seara de exceptie. O bucurie pentru suflet. Doua ore de fado cantat live la cel mai inalt nivel ! O iesire de doua ore din mocirla cotidiana de mediocritate romaneasca. Mariza a promis ca se va mai intoarce in Romania, iar eu promit ca voi fi acolo unde va canta, daca voi avea posibilitatea. Dar cel mai mare gest pe care l-a facut Mariza la Bucuresti pentru minunatul public din Sala Palatului, apropo’, erau foarte multi tineri, o sa vi-l pot spune doar peste 2 saptamani. Am sa fac un UPDATE la acest post.

Multumesc prietenei mele Ruxandra Sararu pentru acest dar minunat !

Fotografiile folosite sunt de pe Facebook-Mariza Oficial.

Cu respect,

UPDATE: Asa cum am promis, am sa va spun acum ce m-a impresionat pe mine cel mai mult la Mariza in acea seara minunata. Dupa o framantare sufleteasca care a avut loc chiar in fata noastra, gandurile Marizei fiind transformate si impartasite prin cuvinte publicului, a venit si marea surpriza. Surpriza a fost faptul ca ne-a cantat in premiera mondiala (cred) cateva cantece de pe noul ei album care urma sa se lanseze in 2 saptamani. A spus ca o omoara cei din Portugalia daca afla ca ea a cantat la Bucuresti ceea ce fata de ei a tinut ca secret absolut. Ne-a rugat sa nu postam nimic pe net. Pentru mine asta a fost supremul argument ca Mariza s-a simtit foarte bine la Bucuresti. Ca i-a placut maxim. Sigur ca cineva poate sa spuna ceva de genul: „Ce prost este si Tanase asta, nu s-a prin fraieru’ ca asta e marketing si nimic altceva.” Dati-mi voie sa nu cred in aceasta varianta si am sa va spun si argumentul meu. Muzica pe care o canta Mariza nu este in aceasta parte de lume asa de ascultata incat prin astfel de manevre de marketing Mariza sa-si creasca vanzarile la CD. Daca se intampla asta intr-o tara in care fado-ul este consumat pe paine, ascultat oriunde si oricand, poate ca era asa, o manevra de marketing, dar in Romania… nu ar avea nici un sens o astfel de manevra. Sunt atat de putini iubitori de fado in RO. Daca chiar se dorea o astfel de abordare de marketing pentru cresterea popularitatii fado-ului in Romania, atunci o astfel de manevra trebuia facuta cu mult mai mult tam tam decat in prezenta a 4000 de spectatori, nu-i asa ? Bucuria si placerea simtite la Bucuresti au facut-o pe Mariza sa faca acest gest care nu se prea face. Romanii au ascultat inaintea portughezilor si a intregii lumi, noile sale cantece ! Si pentru asta ma inclin cu respect ! Mariza, multumim pentru minunatul cadou !