Asteptandu-l pe Godot?

Motto: „Atunci ce facem ? Nu e nimic de facut.”

A murit si Marinus Moraru !

Stiu ca stiti. S-a intamplat cu ceva vreme in urma, dar… nu puteam sa nu scriu nimic pe blogul meu, despre aceasta trecere. Pur si simplu nu se putea!

Marinus Moraru a fost unul dintre aceia mari, mari de tot. Poate sta linistit langa marele sau prieten Gheorghe Dinica, ca doi mari maestri ai teatrului romanesc. Se duc marii actori ai Romaniei! Ramanem cu panarame ca Bendeac & Co.

Teatrul romanesc, ca si tara noastra, e pe duca. Iata ce spunea Marinus despre vremurile „culturale” de azi:

„Ce să fac? Cu beep-uri d-astea de nu te mai saturi de ele. ’te-n gură, ‘te-n nară, ‘te-n suflet şi alte lumânări… Asta este oribil, aşa ceva nu se poate! Ei cred că sunt „reali”, că sunt normali, că asta-i realitatea. Cum pot eu să mă duc să fac aşa ceva? Cum pot eu să deschid gura să zic ’te-n nară? Spune-mi şi mie. Toate filmele româneşti fără asta nu există. D-asta nu mă duc la film. Nu se poate aşa ceva….”, spunea actorul într-un interviu acordat „Adevărul”, în 2015.
Ce binecuvantat am fost, ca am trait si am fost contemporan cu aceasta generatie mare de actori, si ca am vazut teatru de o calitate la care generatia de astazi nici nu viseaza, si nici nu-si poate imagina ca exista. Nici nu va puteti imagina ce a insemnat „Asteptandu-l pe Godot”, de exemplu, cu Marinus Moraru si Gheorghe Dinica, la Teatrul National din Bucuresti! Arta cu „A” mare !

Premiera: Februarie 1980
Distributie:
Estragon: Marin Moraru
Vladimir: Gheorghe Dinică
Pozzo: Sandu Sticlaru
Lucky: Grigore Gonţa
Băiatul: Alexandru Pop
Regia: Grigore Gonta

„Estragon: Sunt obosit. Să plecăm.
Vladimir: Nu se poate.
E: De ce?
V: Îl aşteptăm pe Godot.
E. Adevărat. Atunci ce facem?
V: Nu e nimic de făcut.”

Genial acest dialog din piesa, si atat de actual in toate timpurile, pentru cine il intelege in profunzimile lui !

Marinus si Dinica, au fost mereu IMPERIALI in acest spectacol ! Dar unde nu au fost ei imperiali ?!
Mda, cam asa si este, nu prea mai este nimic de facut!

Asteptam Marele Final, care se apropie cu fiecare zi care trece.

Marinus Moraru a plecat. A scapat de lumea aceasta stupida, abulica si fara tel!

Adio Maestre sau poate La revedere!
Trista zi! Triste zile! Incet, incet, dispare o lume de calitate, si ramane o lume de gunoaie!

Cati dintre noi traim o viata intreaga asteptandu-l pe Godot, care nu mai vine… ?!

Cine este Godot, pentru fiecare dintre noi ?!

asteptandu-l-pe-godot-cu-dinica-si-moraru

Cu respect,

P.S. Fotografia este chiar din spectacolul de la National, si cand o privesc, parca retraiesc momentele de atunci! Superb!

„Tandretea lacustelor” sau „Da-i in masa, ca oricum moare toti!”

Motto: „Ce ma, credeai c-ai scapat?!” (Tandretea lacustelor)

Tandretea lacustelor Victor Rebenciuc

Geniala aceasta imagine din film, a marelui Victor Rebenciuc, alias Jorj in film, care ne arata un om distrus, terminat, dezorientat, nauc, care pur si simplu, nu intelege ce i se intampla! „Ce ma, credeai c-ai scapat…?!” Geniala replica! Valabila pentru noi toti!

Acum o saptamana si mai bine, vorbeam cu un amic pe FB. La un moment dat, acest amic, imi recomanda un film: „Tandretea lacustelor”. Recunosc ca titlul filmului mi-a placut instantaneu. Adica a fost dragoste la prima vedere sau mai bine zis, la prima auzire sau si mai corect spus, la prima citire, pentru ca „vorbeam” pe mess-ul FB-ului.

Dupa cateva zile, am avut timpul necesar ca sa vad si filmul „Tandretea lacustelor”, recomandat cu atata caldura de catre amicul meu. L-am gasit pe internet. M-am asezat in fata calculatorului, si am apasat pe play. Rezultatul? Am vazut un film zguduitor, memorabil, adica de neuitat, un film genial, senzational, minunat, international, adica cu un mesaj valabil la nivel mondial! O mica capodopera „made in Romania”. Un film care arata cu maxima fidelitate, situatia lumii noastre mioritice, a „democratiei” romanesti, dar si mondiale. Filmul descrie noua, dar si atat de vechea oranduire pamanteasca, in care, de-a lungul secolelor, cei puternici si fara scrupule, ii vaneaza, ii fura, ii ucid si ii prostesc (manipuleaza) in continuare, pe toti cei mici, prosti si ignoranti. Pe iepuri, adica. Pe iepurii creduli. Pe iepurii prosti, lasi si manipulabili. Pe iepurii care la randul lor, sunt oricand coruptibili pentru bani si pentru putere. Pe iepurii lacomi si nesatui de bani, de putere, de functii si de privilegii. Pe toti iepurii care cred in oameni, si in promisiunile lor mincinoase. Pe iepurii fara scrupule, care se pot transforma oricand din vanat in vanator, si viceversa, dar niciodata in oameni adevarati. Oameni de caracter. Demni. De incredere. Morali. Incoruptibili. Dupa parerea mea, „Tandretea lacustelor”, este cel mai bun film romanesc de dupa 1989, si nu numai. Este printre cele mai bune filme romanesti, gen: „Inghititorul de sabii”, „Reconstituirea”, „Glissando”, etc…

Cand am inceput sa vizionez filmul, credeam ca este iar un film din acela tipic romanesc, de dupa lovilutie, cu subiecte imbecile, dar adulate si indragite de semidocti. M-am inselat! Ce bine ca m-am inselat! Filmul ne arata o clasa de „oameni de afaceri” securisto-comunisti, mai mult sau mai putin alfabetizati, ale caror succesuri in viata, in covarsitoarea lor majoritate, isi au originea si radacina, in infernala masinarie comunisto-securista, de dinainte de 1989, si de dupa aceea. Intr-o lume romaneasca arida ca un pustiu noroios crapat, un leitmotiv al filmului, in ceea ce priveste omenia, iubirea de oameni, de tara, dreaptatea, cinstea si corectitudinea, demnitatea, bunul simt, etc… oamenii se vaneaza intre ei zi si noapte, fara incetare. Nimeni nu este ceea ce pare a fi. Romania este o lume a noroiului bolborositor si permanent aruncat la suprafata, unde oamenii se vaneaza unii pe altii in permanenta, asa cum tot in permanenta, vulcanii noroiosi, arunca zi si noapte noroi, la suprafata pamantului. Metafora este geniala. La fel este si in lumea larga, nu doar in Romania. Noroiul bolboroseste peste tot. Cetateanului spectator, iepurasului, nu i se lasa nici o speranta de mai bine. Nici acum, dar nici in viitor. Adevarul este crunt, dar si izbavitor de iluzii desarte. Dupa vizionarea acestui film, ne dam seama ca acesta este adevarul in Romania, dar si in lume! Realism total, nu doar romanesc. „Tandretea lacustelor”, un film cat 25 de ani, cat o viata sau o intreaga istorie mincinoasa si criminala, a umanitatii.

Ce ma, credeai c-ai scapat, dupa sclavagism, dupa feudalism, dupa dictatura, dupa fascism, dupa comunism, dupa atatea mizerii posibile, credeai c-ai scapat?! Credeai c-ai scapat mai iepuras! Credeai ca in „democratie” este altfel, adica ca ai scapat?! Nici gand! Oricand si oriunde este cineva cu o pusca la ochi, care este dispus, si vrea sa te vaneze, pe tine, si tot ce ai tu. „Ce ma, credeai c-ai scapat?!” Tot timpul esti in catarea cuiva! Nu uita asta! Mizeria umana, adica lacusta, ca este mancator de ceapa cu telemea, si bautor de tuica pe plaiurile mioritice sau mancator de caviar si bautor de sampanie frantuzeasca in lumea buna a occidentului, tot te va vana! Jocul este acelasi, oriunde si oricand. Iepurasii alearga, iar Dracu’, prin reprezentantii lui in lumea noastra, vaneaza! Calaii si victimele lor, traiesc intr-o simbioza perfecta! Calaii cred ca nu vor fi niciodata victime, iar victimele viseaza sa fie si ele calai. Acesta este jocul!

Concluzia filmului, este la fel de geniala, ca si filmul: „Firati-ai dracu’ cu totii!” Nici nu putea sa fie alta. Ai lu’ Dracu’ sunt toti acesti nelegiuiti criminali si ticalosi, care isi bat joc de noi toti, in Romania sau aiurea. Mergeti la vot! Votati-i iar, ca sa aiba ce vana! Eu am sa stau acasa, si am sa ma uit la voi. La iepurasii creduli si prosti! La iepurasii oricand dispusi sa alerge in bataia pustii pentru iluzii. Cineva, este deja cu pusca la ochi, si v-a luat deja in catare! Este doar vorba de timp, atat! „Ce ma, credeai c-ai scapat?!”, ni se adreseaza tuturor, vanatorul! Nimeni nu este scutit! Vanatorul poate sa fie cine nu te astepti, si din dreapta, si din stanga, si din centru, asa cum a fost si pana acum. Nici macar mamele nu scapa de furia lacustelor. Sunt ucise cu sange rece pentru bani. Discutia din avion, geniala si ea, ridica pentru totdeauna valul lumii puterii din Romania, dar si din lumea larga. Adevarul este dureros, dar eliberator. Dupa ce-l realizezi si-l accepti, esti cu adevarat liber! Ai scapat! Te-ai dezintoxicat! Cei din lumea politica, a serviciilor, ai media, ai culturii si nu numai, in care crezi, pentru care suferi si te zbati, pentru care militezi si iti spargi capul cu placere, pe care ii votezi si ii ajuti tu ca sa ajunga la putere si la banii tai, au un singur mesaj pentru tine: „Da-i in masa, ca oricum moare toti!”, o alta replica geniala si memorabila din acest film. Tu nu contezi pentru ei, decat ca iepuras. Un iepuras care alearga disperat pe valurile de noroi uscate si crapate ale vietii tale de vanat fara sanse. Pentru ei, esti doar vanat, si nimic mai mult. O sluga. Un sclav. Un furnizor de bani si de servicii, de voturi, pentru ei si mafiile lor. Un prostit. Atat, si nimic mai mult. Meriti cel mult un glont. Caci nu-i asa, ei or sa fie pentru totdeauna, atat la putere, cat si in opozitie, pentru ca toate partidele sunt ale lor. Si cel de stanga, dar si cel de dreapta, nu-i asa?! Si uite asa or sa stea ei pentru totdeauna, si la putere, dar si in opozitie. Ei, nu altii. Geniala discutia din avion! Geniala! Asa este peste tot in lume, nu doar in Romania. Nu uitati asta! Lumea noastra, este condusa, doar de cine trebuie! Nu va mai faceti iluzii.

–  „Iepurasule, sa stii ca m-am mai gandit. Nu avem nevoie de un partid, avem                nevoie de doua partide.”

– „Doua partide?”

– „Da, unul de stanga, si unul de dreapta! Ambele facute de noi, si-ai nostri.” 

– „Exceptionala idee coana Lizico!”

–  „Si in felul asta, ne uita Dumnezeu la putere…”

– ” Nu draga, in felul asta ne uita Dumnezeu si la putere, si in opozitie!” 

Genial acest dialog! Genial! Concluzia:

„Firati-ai dracu’ cu totii!”  (Tandretea lacustelor)

Va recomand la randul meu, sa vizionati acest film. Merita! Nu o sa va para rau de timpul „pierdut”, garantez pentru asta! Apoi, relax! Dumnezeu este mai mare ca ei. Daca intelegeti ce vreau sa spun. Nu o sa-i uite la putere, asa cum cred ei. Dumnezeu ne-a transformat de mult prin Isus Hristos, daca vrem si noi asta, din iepurasi, in invingatori ai vanatorilor cruzi si fara scrupule, ai nelegiuitilor. Trebuie doar sa aveti incredere ca asa este. Atat!

Ar mai fi multe de spus despre acest film, dar va las si pe dumneavoastra sa-l descoperiti, si sa-i savurati povestea si metaforele. Distributia este minunata, exceptionala, iar jocul actorilor, sclipitor, impecabil. Toti joaca perfect! Dupa vizionare, ramai fara cuvinte. Mintea si sufletul iti sunt pline de… numai dumneavostra veti sti de ce or sa fie pline, asa cum numai eu am stiut, in ceea ce ma priveste.

Tandretea lacustelor, nu filmul, ci tandretea insasi, nu este altceva, decat o copulare gretoasa si mizerabila, pe furate si pe inselate, atat la propriu, cat si la figurat, din interes, pentru putere si pentru bani. Atat poate lacusta. Atat pot lacustele. Aceasta este toata tandretea de care este capabila lacusta. Lacustele. Iubirea curata, adevarata, frumoasa, dezinteresata, este pandita totdeauna de un Macelaru’. Campionul. Campionul tuturor faradelegilor, al crimei, al prostiei, si al intunericului mintii si sufletului. In urma lor, lacustele, lasa numai dezastru si moarte. Lasa pustietati de noroi uscat si crapat, fara viata, si pline de cadavre. Nimic bun nu ramane in urma lacustelor, pentru ca lacustelor nu le pasa de nimeni, decat de ele … „Da-i in masa, ca oricum moare toti!” Nu-i asa?!

Multumesc Eugen Stanciu!

„Tandretea lacustelor” (2002)

Regia: Dan Necsulea

Scenariul: Eugen Pretorian

Distributia

Vizionare placuta!

Cu respect,

P.S. Astept comentariile dumneavostra, dupa vizionare, daca doriti. Mi-ar face mare placere sa discutam. Dupa cum ati observat, acest film nu este promovat deloc. Oare de ce?! Cred ca stim raspunsul.

Note de Facebook

Valoare Vs. Mediocru

de Danut Tanase la 1 februarie 2011 la 21:31
 

Astazi l-am vazut si am trecut pe langa marele, imensul, fabulosul actor Mircea Albulescu. Era in statia de autobuz si astepta cuminte la -9 C masina RATB care sa-l duca probabil spre teatru. Isi stergea cuminte cu o batista, lacrimile aparute din cauza gerului. M-am oprit si l-am privit cateva secunde… Mi-a venit brusc in minte faptul ca pacaliciul vorbaret de Florin Piersic, a fost primul imortalizat pe proaspatul walk of fame stars-ul romanesc ! Si AIA, ca nu pot sa le spun altfel, care au facut asta, adica alegerea, declarau cu emfaza la televizor in discursuri sforaitoare, ca trebuie sa ne respectam valorile din teatrul si cinematograful romanesc. ASTIA, ca nu pot sa le spun altfel, mai intai trebuie sa invete ce ESTE o valoare fata de un simplu actor vorba lunga, destul de mediocru si de cabotin. Se va putea compara vreodata Florin Piersic cu Mircea Albulescu ?! NICIODATA ! In vecii vecilor ! Ce-o fi in capul nostru oameni buni ? Chiar ne-am prostit de tot ? Totul este o manea ?

PerspiCACUL Cartarescu!

de Danut Tanase la 26 aprilie 2011 la 15:27
 
Circula pe FB-ucii astia un text cu perspiCACUL Cartarescu cum ca ce tare i-a tras-o el lu’ Crin Antonescu intr-un articolas mizer din Evenimentul Zilei. Eu imi pun o singura intrebare: De ce nu este la fel de perspiCAC acest Cartarescu si cand este vorba de ALTII. De Basescu si ai lui par egzamplu’. Ba, cand este vorba de astia, de BaSECU si hoarda lui de hoti si de ucigasi, Cartarescu nu mai este la fel de perspiCAC. Ba chiar sufera de orbu’ gainii. Ii piere asa dintr-o data spiritu’ ala critic si de analiza, de caterinca si de zeflemea. I se cocleste instantaneu intelighentia aia a lui care sclipeste a tinichea portocalie, si se amneziaza pe loc la creiere, de nu-si mai aduce aminte nimic despre BaSECU si gasca lui de hoti si de profitori.

Aaaa, sa nu credeti cumva ca ma dau in vant dupa Crin, Ponta si USL, nici pomeneala de asa ceva, niste panarame la fel ca si clica de hoti si de criminali ai lu’ Basescu. Dar macar asa… de dragul adevarului, trebuie sa avem si noi o reactie normala si corecta. Ca altfel poa’ sa creada poporu’ ca o fi frun geniu neanteles Cartarescu asta, ca si unicul sau cititor, BaSECU. Care nu reuseste neam sa-i citeasca opera… pentru ca e scrisa prea adanc, asa cum si graieste vocea patriotului nationale, perspiCACUL Cartarescu! Sa-i zic sictir?!

Cu respect,