Randament… Falcao

Randament: Raport dintre efortul depus și rezultatul unei acțiunii. (DEX)

Finala Europa League Bucuresti 2012 poate sa poarte acest nume: RANDAMENT Falcao. Falcao a fost maxim, a fost sclipitor, a fost genial si a avut randament maxim. „Profesionistii” fotbalului romanesc nu au putut sa vada asta, acum cativa ani, cand aceste Falcao, ar fi putut sa ajunga la o echipa de club din Romania. Romanii, datorita mentalitatii lor, nu pot sa-si puna tinte inalte, pentru ca nu le vad, si nu cred in ele. Nu pot sa-si depaseasca conditia de mici gainari, obisnuiti cu meciuri trucate, jucatori si arbitrii cumparati, jocuri de culise, si mahala cat cuprinde. De aceea nu pot sa vada astfel de jucatori ca Falcao. Nu le pot vedea talentul si potentialul de ascensiune viitoare, pentru ca gainaria, minciuna si hotia, nu vor face niciodata performanta. Ori ei asta cauta.

S-a scris mult in presa romaneasca despre frumusetea acestor zile cat suporterii spanioli ai ambelor echipe s-au aflat la Buburesti. Bucurestenii au putut sa vada ce inseamna civilizatie, normalitate, bucuria de a trai, de a te bucura de sportul preferat fara injuraturi, bate in cap si razboi cu jandarmii. Au putut sa vada cum suporterii ambelor echipe petreceau impreuna band vin sau bere, vorbind, colindand orasul in liniste si pace, simtindu-se bine impreuna, traind impreuna frumusetea si bucuria acestui eveniment. Nici dupa meci nu s-a batut nimeni cu nimeni, nu s-a injurat nimeni cu nimeni. Ciudat ! Foarte ciudat pentru noi romanii. Nu s-a auzit nimic de muie, de sa moara unul sau altul, si toate mizeriile din repertoriul si comportamentele imbecile care ne-au indepartat pe noi oamenii civilizati, de stadioane, ca de niste locuri abjecte si periculoase. Eu nu cred ca vom invata prea curand lectia spaniola. Eu am fost efectiv bucuros si fericit sa-i vad pe spanioli la Bucuresti, iar dupa plecarea lor, orasul a redevenit imediat la fel de trist si de apasator. Despre aceasta atmosfera destinsa, normala si civilizata vorbesc eu pe acest blog, de fiecare data dupa ce revin in tara din strainatate. De cate ori revin in tara, imi dau seama cat de bolnavi suntem, ce societate si conducatori bolnavi avem, ce media bolnava avem si ce viata trista si frustranta ducem. In ce stres idiot traim, fara bucuria vietii simple si civilizate, ci doar cu bucuria exceselor. Noi romanii nu ne mai bucuram decat de excese. Excese de silicoane, excese de violenta, excese de bautura, excese de neamprostie, excese de bogatie, excese de masini, excese de parvenititsm, excese de proasta crestere, excese de chiloti si de buci la vedere peste tot, excese de hotie si de minciuna, excese de aur, excese de divertisment, excese de crime, excese de politica, excese de scandaluri, excese de tradari, excese de cantaciosi si cantacioase, de „top modele” si de curve, exces de manele, de mici si de bere, excese de tot felul, care ne-au facut viata un calvar. Bucuria normala si simpla a disparut la noi romanii. Suntem bolnavi de excese. Suntem bolnavi.

Spuneam ca m-am simtit foarte bine zilele acestea si nu am mintit deloc. M-am bucurat ca si bucurestenii mei au fost civilizati si au facut fata situatiei. Nu au avut incotro probabil. In fata acestui val de normalitatea simpla, probabil ca s-au simtit coplesiti si nu au mai facut lucrurile pe care le fac in mod curent. Puterea unui exemplu in masa a fost probabil copelistoare. Jos palaria mea alba pentru acesti minunati spanioli. Pe langa aceasta bucurie a resusitei acestui eveniment care ne-a mai spalat rusinea europeana si mondiala, nu pot sa nu am si un regret fata de toate acestea. Care este regretul meu ? Acela ca pentru noi romanii, autoritatile statului nu fac toate aceste eforturi ca totul sa fie bine si sa iasa impecabil. Pe noi, cetatenii Romaniei, autoritatile tarii noastre nu ne trateaza cu acelasi respect cu care i-au tratat pe cetatenii spanioli veniti in tara noastra pentru aceste eveniment, Finala Europa League Bucuresti 2012. De noi isi bat joc zilnic, ora de ora, secunda de secunda, toate zilele vietilor noastre. Pe noi nu ne iau in serios, si ne trateaza ca pe niste animale bune doar de votat, de manipulat, de mintit si de furat, iar in final de ucis la poarta spitalelor inchise. Noua nu ne fac drumuri civilizate, nu se dau de ceasul mortii sa faca lucrurile cum trebuie, ca sa ne fie si noua bine, asa cum le-a fost spaniolilor. Sa ne fie bine tuturor, inclusiv lor. Conducatorii Romaniei nu pun toate autoritatile statului si resursele statului la bataie, astfel ca cetatenii acestei tari sa aiba sentimetul ca sunt respectati si ajutati sa traiasca civilizat, ca si spaniolii veniti la Bucuresti. Pentru noi nu fac nimic din ceea ce au facut pentru spanioli. Stiti de ce ? Pentru ca pe noi nu ne iubesc si nu ne respecta. Dar stiti de ce nu ne iubesc si nu ne respecta ? Pentru ca noi cei multi, facem excesele de care am vorbit mai sus, si de aceea i-am tolerat si ne-am multumit cu putin, pentru ca suntem exact ca ei. Am avut mentalitatea de curva de centura si de parcare de tir. Noi nu am vrut sa fim respectati. Am uitat ca respectul se castiga nu se impune. Am tolerat prea multi ani sa fim mintiti, sa fim furati, sa fim manipulati fara sa avem nicio reactie, in timp ce noi insine, faceam aceleasi lucruri ca si ei: minteam, furam, curveam, etc. Cand am avut in sfarsit o reactie, au facut si ei pasul inapoi. Vezi cazul Raed Arafat. Pana atunci, nu. Respectul se castiga, nu uitati asta. Daca in momentul cand si-au batut joc de noi prima oara, in loc sa dansam imbecilul dans al pinguinului, pe care eu il detest din ficati, considerandu-l dansul neputintei si al imbecilitatii romanesti, am fi fost un milion de oameni la ei la usa, la palate, altfel ar fi stat lucrurile, dar noi nu am facut asta. O natiune, un popor, trebuie sa-si castige respectul in tara lui si in lume, prin valori, prin comportament, prin reactii la minciuna, hotie, nedreptate, manipulare, etc… Sa invatam aceasta lectie daca putem, altfel vom ramane doar niste barbari tolerati intr-o Europa civilizata. Nu pacalim pe nimeni dragii mei, nu va faceti iluzii ca strainii nu vad cine suntem cu adevarat, atat noi ca popor, cat si conducatorii nostri.

Sa ma intorc la meci. Am tinut cu Bilbao, din acel sentiment de stima pentru cum isi gandesc acesti basci prezentul si viitorul. Pentru faptul ca vor ca ei si numai ei sa castige ceva, fara ajutor dinafara. Mie imi place asta. Nu sunt impotriva internationalizarii echipelor de fotbal, dar trebuie sa recunoasteti ca ceea ce fac acesti basci este special si mie imi place. Au pierdut in fata vedetelor internationale de la Madrid, dar au ajuns singuri, pe puterile lor, in finala. Nu este putin lucru asta. Felicitari Bilbao, felicitari Madrid. A fost un specatacol foarte frumos. Al suporterilor, al fotbalului de buna calitate, al atmosferei, al civilizatiei. Bravo tuturor, inclusiv romanilor nostri care au facut tot posibilul ca sa iasa bine acest eveniment. Deci se poate. Faceti si pentru noi romanii, acelasi lucru ca sa aveti respectul nostru.

Spania si RANDAMENT Falcao, RESPECT !

Cu respect,

Atat de romaneasca „National Arena”

Aseara a avut loc meciul Romania-Franta din preliminariile Campionatului European de fotbal din 2012. Calificarea era pierduta de mult, dar unii se mai imbatau cu apa rece. Nu poti sa fii in fotbalul mare cu o echipa de cluberi. Cu aceasta ocazie s-a inaugurat si noul stadion de fotbal din Bucuresti: National Arena. A iesit o treaba tipic romaneasca, adica o manea, adica tiganie totala. La o investitie de aproape un sfert de miliard de euro, nu am fost in stare sa asiguram un gazon pe masura, adica corespunzator. Sigur ca explicatii pentru prostime, date de smecherii care ne fura si ne mint de 20 de ani, pot sa fie multe, dar adevarul este unul singur, pe care foarte putini il inteleg, cam 10-15% din populatia Romaniei. Cum se face ca si Sorin Oprescu a apelat pentru gazonarea noului stadion fix la aceeasi „faimoasa” firma a fratelui lui Marian Oprisan, mare membru PSD si baron local de Vrancea, firma care a mai dat o data chix cu gazonul vechiului stadion? Raspuns: D’aia, pentru ca baietii sunt aceiasi, interesele asijderea, sunt mana in mana si fac bani in continuare sub nasul prostilor. Simplu. Cica a fost prea cald si nu a plouat, d’aia s-a hacuit gazonu’. Pe un stadion de un sfert de miliard de euro nu se gaseste apa pentru niste banale aspersoare dom’ Doctor ?! Ca sa nu mai spun ca la banii astia, National Arena trebuia sa aiba cel mai avansat sistem de irigare a gazonului. Si Doctoru’ ne explica la iesirea din stadion, asa… golaneste, din coltul gurii, la caterinca, ca el nu este Dumnezeu ca sa sufle-n curu’ ierbii si acesta sa creasca. Nimeni nu i-a cerut asa ceva! Asta este vrajeala Opresciana de 2 bani pentru handicapatii mintal. Ca sa iasa treaba cum trebuie, el, primarele, trebuia sa faca contract cu o firma adevarata, care stie ce face in materie de gazon pentru stadioane, si treaba era rezolvata. Simplu. Nu sa apeleze tot la gasca, acolitii si clientela fostului sau partid, PSD.  Cine mai poate crede ca Sorin Oprescu este altceva decat un membru al aceleiasi mafii comunisto-politico-economico-securista care de 20 de ani minte, manipuleaza si spoliaza Romania, este un simplu dobitoc retardat.

Concluzia: Vai mama noastra! Demonstram mereu si mereu ca nu suntem in stare sa facem un lucru cum trebuie de la cap la coada. Le-am mai ridicat niste mingii la fileu francezilor, ca sa ne balacareasca pe buna dreptate in presa lor de specialitate. Si noi, ca si capra aia raioasa care tine coada sus a fudulie, sarim mereu de cur in sus cand altii ne arata asa cum suntem noi in realitate: hoti, smecheri prosti si fuseritori in toate.

Cu respect,

Torje, RESPECT !

Scriu foarte rar despre fotbal si mai ales despre fotbalul romanesc care a ajuns o cloaca mafiota infecta. Un fotbal macinat de coruptie, de scandaluri, de arbitraje trucate, de presedinti de cluburi penibili, de tot ce este mai rau in lumea asta. Din aceasta cauza performantele au disparut total si la echipele de cluburi, si la echipa nationala. Cu panarame care stau numai in cluburi, trag pe nas droguri si mamelesc silicoane nu ai cum sa faci performanta. Este exclus asa ceva.

Ieri seara, la finala Cupei Romaniei l-am vazut pe Torje plangand ca un copil. Superbe imagini! Stiti ce mi-au transmis mie aceste imagini? Exact ceea ce lipseste intregului fotbal romanesc: dragoste de rezultate, dragoste de club, dragoste de performanta, dragoste de lupta dreapta, netrucata, dragoste de fotbal, DARUIRE si frustrarea unui esec nemeritat. Torje a fost aseara SUFLETUL echipei Dinamo. A muncit din greu, lucru pe care colegii sai de echipa nu l-au prea facut. Torje a fost aseara la Brasov, chintesenta a tot ceea ce NU ESTE fotbalul romanesc.

Steaua nu a fost cu nimic mai buna ca Dinamo, a avut doar sansa. Steaua ca si Dinamo sunt doar doua panarame de echipe la ora actuala. Niciuna nu mai este ceea ce au fost odata. Traiesc amandoua doar din amintiri. Vorba profesorului meu de matematica: „O natiune sau cine nu poate sau nu stie sa mearga inainte, priveste cu mandrie inapoi. Atat mai poate face.” Cam asta facem noi romanii in toate domeniile, inclusiv in fotbal. M-am plictitsit de Cupa Campionilor castigata de Steaua in 1986, singura, pe care ne-o tot arata de vreo 25 de ani incoace si o sa ne-o mai arate si peste 100 de ani, dar tot pe asta, pentru ca este SINGURA. Alta nu au mai castigat, nu au mai fost in stare, in timp ce vitrinele altor cluburi adevarate se umplu tot timpul cu trofee. Asta inseamna valoare adevarata, nu doar o singura intamplare fericita cum a fost cea din 1986 de la Sevilla.

Torje a plans asa cum a si jucat: cu daruire totala.

Lacrimile lui Torje dovedesc calitatea umana si de sportiv adevarat a acestui baiat-barbat. Bravo Torje! Tine-o tot asa si vei ajunge departe. Cand tu vei fi mare fotbalist, cei care ti-au cantat „Plange Torje, plangeeee!” tot nimeni in drum vor fi.

Torje, RESPECT !

P.S. Mi-a mai placut un comportament seara trecuta. Cel al lui Olaroiu la autogolul dinamovist. Nu a sarit in sus de bucurie ca toate celelalte maimute fara minte. A fost ponderat. Olaroiu probabil ca intelege mai bine decat altii de langa el cel putin 2 lucruri foarte importante pe care oligofrenii care s-au bucurat si au facut misto dupa aceea de lacrimile lui Torje si autogolul lui Barboianu nu au cum sa le inteleaga: 1. Olaroiu poate intelege mai bine ce drama este in sufletul oricarui fotbalist care isi da un autogol sau rateaza un penalty decisiv, si 2. Olaroiu poate intelege mai bine decat altii ca nu este o asa de mare „victorie” castigarea unui meci pe greselile adversarilor, adica printr-un autogol. Este tot o victorie, categoric, dar amara. Este daca vreti o jumatate de victorie. Nu ai invins TU echipa adversa, ci echipa adversa s-a invins singura. Nu ai inscris TU golul, TU doar ai profitat de o greseala a adversarului tau. Atat si nimic mai mult. Nu ai facut TU o schema sau un dribling genial prin care ai ingenuncheat apararea si echipa adversa si ai inscris gol. TU nu ai facut nimic din toate acestea. Tu doar ai profitat de o eroare., o greseala a altuia. Bravo Olaroiu! Va mai amintiti de reactia spaniolilor de la Real Madrid la autogolul lui Banel pe Santiago Bernabeu? A fost ca cea a lui Olaroiu. Nu prea s-a bucurat nimeni. Dimpotriva, jucatorii madrileni il incurajau si il consolau pe Banel al nostru care era distrus de gafa facuta, in loc sa se bucure ca idiotii de greseala lui. S-au comportat de parca era unul de-al lor, nu un adversar. Dupa ce ca eram o echipa vai mama noastra ne mai bateam si singuri! Acea atitudine a jucatorilor si a publicului madrilen a fost ca si atitudinea lui Olaroiu de aseara. O atitudine civilizata, CORECTA, de bun simt. Olaroiu a avut si el o atitudine si un comportament de om civilizat, de profesionist adevarat, de om, nu de manelist prost, ghiftuit cu mici si bere. ASTA FACE DIFERENTA dragii mei! De aceea unele natiuni sunt acolo unde sunt si noi suntem acolo unde suntem. Mai avem un drum lung de strabatut, daca il vom strabate vreodata… Degeaba treci prin lumea aceasta daca vrei sa ramai doar un prost, imitator al turmelor de prosti, si nu vrei sa-ti depasesti conditia. Olaroiu se pare ca a invatat cate ceva de la viata si de la lumea prin care a trecut si trece. Si el s-a bucurat de victoria Stelei, dar cu masura, cu decenta, nu ca panaramele din jurul sau in frunte cu Becali, Meme si jucatorii care se credeau mari fotbalisti ai lumii lor de nimic, de blaturi, de plastic si de carton.

In sufletul meu a ramas Torje invinsul, nu jalnicii invingatori. Torje este adevaratul castigator al finalei Cupei Romaniei de la Brasov, din anul de gratie 2011.

Cu respect,

Euro 2012: Bosnia-Romania 2-1

Fotbalul romanesc de dupa lovitura de stat internationala din decembrie 1989 nu este decat o imensa golaneala manelista. O generatie de fotbalisti ratati, de drogati si de cluberi pitiponci insotiti cu si de pitipoance la fel de jalnice ca si ei, toti alcatuiti din cel mai prost si jalnic plastic reciclat, nu au facut altceva decat sa arunce cu noroi in toti anii de glorie, atata cata a fost, a fotbalului romanesc. O lume pestrita si de proasta calitate, care se balaceste in manele si sclipici de iarmaroc. Jucatorii romani nu au in minte cum sa joace mai bine fotbal, ci cum sa-si mai traga o noua starleta cat mai porno, cum sa-si mai petreaca timpul prin carciumi si cluburi, si ce masini sa-si mai cumpere pentru a impresiona pitiponcimea slaba de creiere dar tare-n buci si silicoane. Ne ducem si o sa ne mai ducem din ce in ce mai jos in ierarhiile internationale ale fotbalului european si mondial.

Avem o federatie si presedinti de cluburi cu nume inspirate din ierarhii ale mafiei internationale si ale conducatorilor ei, dar vai… cu apucaturi de mici gainari danubiano-carpato-pontici. Asta spune multe despre ce fel de valori imbratism noi ca natie. Valorile mafiei, a hotilor si a curvelor.

Mereu altii sunt de vina pentru impotentele noastre de toate felurile. Ba arbitrii, ba timpul, ba gazonul, ba ploaia, ba zapada, ba soarele, ba vantul, ba marile puteri, ba… Jucatorii nostri sunt storsi de vlaga prin cluburi de catre toate pitipoancele pline de silicon si de sperma. Jucatorii sunt niste epave care freaca tusa la toate echipele medii din Europa, pe unde mai ajung cateodata. Niste mediocrii jalnici. Niste semiratati de care toti vor sa scape cat mai repede dupa ce se lamuresc cu cine au de-a face.

Razvan Lucescu a gresit grav apeland la „briliantul” din cristal de Pitesti cu bule de aer, de cocaina si de sibutramina, adica de proasta calitate. Un jucator care si-a tras pe nas cariera fotbalistica care era destul de promitatoare la inceput. Razvan Lucescu a crezut ca Mutu o sa-l salveze. A cedat presiunilor de tot felul si probabil propriei frici de esec. A facut un compromis prostesc. Nu a avut barbatia si curajul de a merge pana la capat, renuntand definitiv la acest Mutu care nu l-a ajutat cu absolut nimic. Mutu este un NIMENI in fotbalul mare. Cine este pana la urma Fiorentina in Italia ? Un club destul de mediocru. Un fel de Universitatea Craiova la noi. O echipa de a 2-a jumatate a clasamentului care din cand in cand mai are cate un zvac si atat. Mutu nu a fost niciodata un briliant adevarat. Nu stiu de unde acest nume total mincinos in ceea ce-l priveste. Este o impostura sa-l numesti pe Mutu briliant. A avut cel mult sclipiri de cristal Swarovski. Atat si nimic mai mult. Vreau sa-i vad si sa-i aud acum pe toti adulacii drogatului bataus si arogant, mare salvator de natie fotbalistica si de nationala a ei, cum isi pun cenusa in cap. Hai, incepeti va rog, sunt dispus sa va ascult !

Gheorghe Hagi a fost un foarte mare jucator, dar nu o sa fie NICIODATA un mare antrenor, nici macar unul mediocru. Nu are absolut nicio chemare pentru aceasta meserie. Se vede asta de la o posta. Nu are stofa, nu are cultura necesara si nu are TALENT de antrenor. El nu o sa fie antrenor pentru ca nu stie aceasta meserie si nu o sa o stie NICIODATA. Se va face de ras pe unde se va duce. Nu este si nu va fi capabil de nicio performanta in aceasta meserie. Vremea a demonstrat cu varf si indesat acest adevar atat de evident pentru oricine are ochi de vazut.

Cume este Romania astazi asa este si sportul ei. Pe orinde mergem ni se scandeaza in nas: „Tiganii, tiganii”. Cam asta suntem pana la urma. Doar niste jalnici manelisti, ca doar asta este muzica de baza a fotbalului romanesc. Asta se asculta, se traieste si se joaca cam peste tot in Romania, in toate domeniile.

Sa va fie rusine la toti, desi stiu ca in tupeul si aroganta voastra nemarginita, nu mai stiti ce inseamna cuvantul RUSINE.

Cu respect,