Religie sau Spiritualitate? Frica sau Dragoste?

Motto: „Veti cunoaste Adevarul, si Adevarul va va face liberi!”

Eu sunt calea Adevarul si viata!”

Astazi am sa postez o discutie de pe Facebook, cu acordul partilor, desigur!

O sa cititi ceva senzational, in opinia mea. Putine lucruri au reusit sa ma mai impresioneze in ultimul timp, asa cum a facut-o acest comentariu de pe Facebook. Atata traire si atat adevar pur sange exprimate atat de frumos, nu am mai auzit sau citit de mult timp. De foarte mult timp. Pe acest blog am incercat si eu dupa puterile date mie de bunul Dumnezeu, sa exprim prin diferite subiecte, aceeasi conceptie curata si adevarata despre Viul Dumnezeu: a darurilor Sale minunate, numite Creatie si Salvare, in contrast puternic si izbitor, cu religia fricii din Crestinismul SRL, religia automutilarilor si a autoflagelarilor inutile ale mintii si ale trupului, adica crestinismul satanizat. Este diferenta dintre A FACE TU CEVA ca sa dobandesti neprihanirea si Raiul, si A CREDE CA DUMNEZEU FACE IN TINE si pentru tine, tot ce trebuie facut, ca sa ai totul deplin in EL, asa cum spune si Biblia. Este diferenta dintre a fi religios sau a fi spiritual, este diferenta dintre FRICA si DRAGOSTE. In mintea mea, ca si in mintea autoarei comentariului, si cu siguranta si in mintea multor altora, adica in mintile adevaratilor copii ai lui Dumnezeu, aceasta exprimare autentica si adevarata a Evangheliei Vesnice, adica a dragostei dezintersate a lui Dumnezeu fata de noi toti, si a noastra fata de Dumnezeu, este Calea, Adevarul si Viata. Asa cum ati citit de multe ori pe acest blog, si cum o sa cititi si in acest comentariu de pe Facebook, eliberarea din ghearele lui A FACE SI EU CEVA, adica eliberarea din ghearele FRICII, adica eliberarea de Satan, este cu adevarat sublima. Este acea diferenta esentiala dintre religia contrafacuta de Dracu’, cu regulile, practicile, doctrinele si FRICILE ei stupide si manipulatoare de suflete, si libertatea pura, simpla si totala fata de pacat si de Dracu’, prin dragostea Spiritului lui Isus Hristos, si a Tatalui Sau, care este pusa din nou in noi, si care inseamana si este o dragoste neprefacuta si dezinteresata, fata de toata lumea si fata de tot ceea ce inseamna Dumnezeu si Imparatia Sa. Aceasta dragoste dezinteresata, care este pusa in noi doar de Dumnezeu, singurul care poate sa faca asta. Dumnezeu a pus aceasta dragoste dezinteresata in noi, atat la Creatia noastra,cat si la Salvarea noastra prin Isus Hristos. Dumnezeu este Dragoste, nu Frica. Asa spune Biblia, adica Dumnezeu.

Totul a pornit de la citatul de mai jos:

„Religia e pentru cei care nu vor sa ajunga in iad. Spiritualitatea e pentru cei care au fost in iad si nu mai vor sa se intoarca” – Christina Grof

  • Paulei C Luca şi lui … le place asta.
  • Danut Tanase: Sau mai bine zis, religia este pentru cei care TRAIESC ZILNIC IN IAD, si nu le place deloc ceea ce traiesc! In aceasta situatie sunt toti pamantenii, unora le place, altora nu le place. Cei carora le place sunt cu Dracu’, iar ceilalti cu Dumnezeu. Vedeti ce simplu este totul?!
  • Paula C Luca: Vă admir spiritul şi simt cât de tare iubiţi Calea, Adevărul şi Viaţa atunci când vă citesc textele de pe blogul personal.:) Azi m-am trezit şi-am meditat din nou la acest citat din Christina Grof şi la ceea ce aţi scris dvs.mai sus… Inadmisibil de multă vreme parcă, am crezut că, dacă respect de frica Iadului doctrinele şi dogmele religioase, sunt pe o cale minunată care mă duce numai în Sus… A venit şi ziua Y, în care am constatat cu stupoare că, deşi devenisem rigidă-n gândire şi foarte la locul meu, nederanjând sistemul religios cu absolut nimic, mă afundam într-o stare imposibil de suportat. Un fel de Iad pe Pământ.. Mă învăluia ipocrizia şi mirosea a moarte… eram tot mai nemulţumită de traiul meu din Antecamera Adevăratei Gheene, numită Religiozitate. Iadul cel adevărat am avut ocazia să-l vizitez însă, în ziua Z, când, într-o clipă de maximă sinceritate şi disperare am decis că vreau să devin spirituală, să-L cunosc pe Dumnezeu în simplitatea Sa şi, să-ncep a trăi cu adevărat. Preţul călătoriei n-a fost ieftin deloc, nici din partea mea, dar nici din partea Prietenului Omenirii, cel care a plătit cu sânge biletul ieşirii pământenilor din normalitatea actuală, adică din întunericul păcatului. Numai după ce-am trecut prin valea cea neagră a Infernului şi mi-am pierdut ochelarii de cal ai religiozităţii care, te ajută în acele momente cam cât de mult ajută o frecţie la un picior de lemn, abia atunci am experimentat naşterea din nou, spiritualitatea… În acele momente, conceptele: „Împărăţia Cerurilor este înlăuntrul vostru”, „voi sunteţi pietre vii” sau „temple ale Duhului Sfânt” nu au mai fost doar nişte cuvinte pe care nu reuşeam nicicum să le pătrund în calitate de om înţepenit în rutina religioasă. Instantaneu am realizat că numai din povestiri despre cum arată Infernul trăit şi văzut de alţii sau despre cât de tare ard flăcările sale, nu se vor naşte niciodată fii ai Luminii… ai Dreptăţii, ai Dragostei. Iar, ca să scapi din rolul de papagal frumos colorat oratoric şi nu numai, cu domiciliu permanent în colivie… e de musai să-ţi trăieşti propria viaţă spirituală, de creştin autentic, LIBER; să ai cuvinte „grele” de spus despre cum TU te-ai zvârcolit prin Întunericul dens al Hăului cu ochelarii de cal pe ochi, şi despre cât de, „bine-mersi”, puteai să rămâi forever acolo dacă, Cineva, nu s-ar fi aplecat spre tine în cele mai agonizante clipe ale existenţei tale pentru a te susţine… a te ridica, şi-a-ţi azvârli cât-colo cretinii ăia de ochelari de cabalină şi, să-ţi pună alţii mai nepopulari…inscripţionaţi cu marca înregistrată a Cerului: ” CREDINŢA, NĂDEJDEA ŞI DRAGOSTEA”… Urmând apoi ca, tot El, să-ţi dăruiască nenumărate „şerveţele” pentru a-ţi şterge lacrimile pocăinţei de orice frică, mândrie, minciună etc; râuleţe care se preling în neştire pe sub ochelarii tăi cei noi, prin a căror lentile vezi perfect de-acuma, superficialitatea vieţii trăite în religiozitatea din Antecamera suportabilă până la un anumit punct. Te zguduie din temelii o astfel de experienţă şi, DA(!)… abia atunci înţelegi pe deplin uriaşa diferenţă de sens dintre cele două cuvinte: religiozitate şi spiritualitate. După toate „păţaniile călătoriei”, te-apuci să sari fericit într-un picior, ca un copil, deoarece, SPIRITUALITATEA ce-ţi inundă viaţa se revarsă-n fluvii spre semenii tăi şi, devii, la scurt timp, ţinta suspiciunii majorităţii. Eşti bănuit că ai luat-o razna… deoarece, când ieşi din „normalitate”, se cheamă că te încadrezi în categoria celor care au înţeles pe propria lor piele ce înseamnă „Nebunia Crucii lui Christos”, Domnul RAIULUI… Dar ţie nici că-ţi mai pasă de-asemenea opinii.:) Tu ştii că nu mai e totuna să fii un simplu vas de lut gol, să zăngăneşti a pustiu, a ciob de IAD .. sau să fii plin de să dea peste, de Duh Sfânt… Atunci eşti conştient că nu-ţi mai merge doar vestea că-ţi duci zilele religioase pe Planetă cu accesoriul de cal pus pe ochi şi c-un zâmbet mai fals ca cel al comercianţilor americani… ci, te veseleşti când vezi că, trăirea ta nu mai este de frică, seacă şi doar degeaba; pe tine nu te mai sperie nimic şi acţionezi din iubirea necondiţionată cu care-ai fost umplut şi nu din interese meschine.. Valori nepieritoare vei lăsa în urma ta care vor fi de un REAL folos semenilor tăi religioşi sau nu, temători sau nu de IADURI ori neînţelegători de scrieri a la Christina Grof sau Dănuţ Tănase. Ce simplu am spus-o şi eu în muuulte cuvinte…. Vă doresc tuturor, să vă doriţi 🙂 să experimentaţi spiritualitatea cu preţul vizitării Iadului, pentru că numai după excursii de genul te-ntorci ACASĂ, ca fiul risipitor din pildă şi trăieşti plenar viaţa, simţindu-te cel mai bogat şi mai fericit OM.
  • Danut Tanase: Doamna Paula C Luca, frumos ati mai scris! Superb! Asa este! Adevar 100%. Spiritualitatea este ceva diferit de religie. Spiritualitatea este paralela cu ceea ce inteleg oamenii prin religie si Dumnezeu. Dumnezeu nu este FRICA, ci doar dragoste, dar o dragoste adevarata, dezinteresata din ambele parti, nu interesata si contrafacuta, adica prefacuta si mutilata in permanenta de tot felul de frici stupide! Frica de biserica, frica de oameni sau stupida frica de Dumnezeu. DA, acum sunteti intr-adevar LIBERA! M-a impresionat profund ceea ce ati scris! Cu respect!
    ––––––––––––––––––––––––––––––––––
    Aceasta a fost discutia.
    Dragii mei prieteni si neprieteni, aceasta este Evanghelia Vesnica pura si adevarata! Aceasta este trairea crestina autentica! Fara frica de nimic! Fara frica de Iad, fara frica de Dumnezeu, fara frica de moarte, fara frica de viata, fara frica de oameni. O viata traita doar cu dragoste fata de Adevar, de frumos, de Dumnezeu si de Imparatia Sa, cu dragoste fata de oameni, natura si tot ceea ce ne inconjoara, aceasta este adevarta traire crestina. O dragoste sincera,  DEZINTERESATA, care nu asteapta absolut nimic de la nimeni, care nu asteapta nici inviere, nici binecuvantari speciale, si nicio alta rasplata prezenta sau viitoare. Tu ca OM, ai inteles cu ajutorul lui Dumnezeu, ca tot ce esti, ca tot ce ai tu si intreaga omenire, acum si in viitor, in vesnicia vesniciilor, este doar un DAR DE LA DUMNEZEU, si ca adevarata viata, adevarata traire fericita la modul absolut, este doar in aceste conditii pe care le ofera Dumnezeu. Salvarea noastra a tuturor prin Isus Hristos, este tot un DAR DE LA DUMNEZEU. Noi nu am contribuit cu nimic nici la creatia noastra si a planetei pe care traim, si nici la salvarea noastra din Iad, Imparatia lu’ Dracu’. Noi nu am contibuit si nu contribuim cu nimic la toate acestea. Noi doar ne bucuram de darurile minunate pe care le-am primit cu atata dragoste, de la Creatorul si Salvatorul nostru. Si atunci, in acel moment de gratie, cand constientizezi toate aceste lucruri care iti umplu mintea si sufletul, atunci DA, iti place de Dumnezeu si de Imparatia Sa, Raiul, doar asa, pentru ca pur si simplu iti place! Le iubesti pentru ca pur si simplu le iubesti! Pentru ca iubesti dreptatea, frumosul, armonia, pacea, bunul simt, etc… Toate acestea sunt de la Dumnezeu si sunt Dumnezeu si Imparatia Sa, Raiul. Toate acestea sunt gratis, fara zbateri morbide, sterile si inutile!
    Iata ce spune Biblia, adica Dumnezeu, despre aceleasi lucruri pe care le-am prezentat si discutat azi aici, si de multe ori pe acest blog, si pe care le traiesc din plin aici si acum, precum si in vesnicie, adevaratii copii ai lui Dumnezeu:
    Cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta; astfel se face ca dragostea este desavarsita in noi, pentru ca sa avem deplina incredere in ziua judecatii. In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan)
    Multumesc Paula C Luca, pentru ca ai avut curajul sa scrii aceste randuri minunate! Dumnezeul dragostei sa te binecuvinteze si sa te conduca mai departe in libertate si pace, pe drumurile stiute doar de El si de tine. Drumuri de bucurie si de fericire, chiar daca am fost avertizati ca in acest Iad in care traim, vom avea si necazuri, dar… cu toate acestea, Dumnezeu ne spune atat de frumos, ceea ce cu siguranta acum sti si tu in alt fel, decat ai stiut pana acum:
    „V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (…) Nadajduind impotriva oricarei nadejdi, el a crezut, … El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca. De aceea credinta aceasta „i-a fost socotita ca neprihanire.” Dar nu numai pentru el este scris ca „i-a fost socotita ca neprihanire”, ci este scris si pentru noi, carora, de asemenea, ne va fi socotita, noua celor ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru…”
    Cu respect,

Despre dragoste si responsabilitate

Motto: “Cei pregatiti sa inteleaga un lucru, n-au nevoie oricum, ca acel lucru sa le fie strigat in urechi.” (Octavian Paler)

Astazi simt nevoia sa las la o parte „teologia” (ce-o fi aia ? imi place sa cred ca eu nu practic sportu’ asta p’aici) si sa vorbesc mai laic, cum ar spune indobitocitii cu „teologie”. Pun intre ghilimele cuvantul teologie, deoarece teologia ca „stiinta” dezvoltata de o umanitate care nu da doi bani pe Cuvantul lui Dumnezeu, si aici ma refer chiar la lumea „crestina” si apoi la altii, este o aberatie. Asa ceva nu se ezista ! Dumnezeu este singurul, unicul teolog adevarat, din tot acest Univers. Restul e cancan ! Oamenii nu pot sa fie teologi, decat in masura in care Marele si Singurul Teolog, Dumnezeu, le incredinteaza si lor cate ceva despre El insusi. Restul, sunt invataturi omenesti, basme lumesti, legende urbane sau neurbane, fara nicio valoare, adica fix apa de ploaie, adica prosteala pentru prosti. Pe acest blog, majoritatea subiectelor prezentate, vorbesc despre lumea noastra vazuta prin prisma afirmatiilor Bibliei, carte pe care eu, Danut Tanase, o consider Cuvantul autorizat al singurului Dumnezeu adevarat, din tot acest Univers in care traim si noi, pe o planeta numita Pamant. De ce il consider eu pe Dumnezeul iudeo-crestin ca fiind singurul Dumnezeu adevarat este simplu de raspuns: pentru ca tot ceea ce a spus acest Dumnezeu, s-a implinit. Alti dumnezei nu au aceasta performanta in Curriculum Vitae. Am citit si eu la viata mea cativa pereti de carti, dar nimeni si nimic nu a reusit sa-mi explice mai bine ca Biblia, ce este cu mine pe aceasta planeta, si de ce se intampla toate, asa cum se intampla. Nici filozofii, nici fizicienii, nici matematicienii, nici biologii, nici alte religii, nu au reusit sa ma convinga asa cum m-a convins Biblia, ca acesta este adevarul pe care il cauta fiecare, daca il cauta, in legatura cu rostul acestei vieti efemere pe care o traim fiecare dintre noi. Sigur ca atunci cand vorbesti despre un Dumnezeu, oricare ar fi acela, aduci ca suprem argument in favoarea lui, propriile lui cuvinte, invataturi sau fapte. Asa se intampla si in viata reala, si asa se intampla si in crestinism sau oriunde altundeva. Crestinii se bat intre ei, atat la propriu cat si la figurat, ca sa-si sustina fiecare „dreptatea” propriei invataturi, doctrine, traditie sau dogma, pe care au imbratisat-o si in care cred. Sigur ca fiecare crede, si unii chiar sunt dispusi sa moara, pentru adevarul bisericii sau a cultului sau, dar prea putini sunt dispusi sa-l creada si sa-l urmeze pe Viul Dumnezeu si invatatura Lui. Asa cum este ea, simpla si neinterpretabila in mii de variante. Oricat de groasa ar fi Biblia, sau oricat de subtire ar fi ea, am spus-o si nu o sa obosesc sa o repet, in final, se reduce la doua persoane si o Imparatie: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Imparatia lor cea vesnica, Raiul, adica Universul intreg. Sigur ca in duelurile teologice se aduc argumente tot din Biblie, si de o parte si de cealalta parte, fiecare toarna in fata si in capul preopinentului sau, tone de versete Biblice care sa-i argumenteze teoria si sa-i sustina invatatura. O fi bine sa se intample asta ? Asta doreste Dumnezeu de la noi ? Pana la un punct da, este bine sa apelam la Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca trebuie sa intelegem cat mai logic lucrurile, intr-o anumita cronologie, etc. Dar peste acel punct de intelegere simpla si onesta, totul devine nebunie, sminteala, prosteala, vorbiri fara rost, certuri de cuvinte, demagogie, adica… nimic folositor. Pierdere de vreme, de energie, de emotii, de timp din viata, pe care le poti folosi altfel. Sa traiesti pur si simplu de exemplu, si sa te bucuri de tot ce poti in viata ta. Asta mi se pare mult mai important decat sa despici firul in patru, cu privire la tot felul de invataturi, adica sa te ocupi cu cercetari fara rost. Vorba Eclesiastului: „…daca ai voi sa faci o multime de carti, sa stii ca n-ai mai ispravi, si multa invatatura oboseste trupul.” (Eclesiastul 12) Solutia nu este sa stai toata ziua si sa toci anumite lucruri. Ele trebuiesc intelese si apoi traite, bucurandu-te de ele la modul cel mai simplu cu putinta. Asa a facut si famenul etiopian, caruia i s-a prezentat Evanghelia Vesnica in cuvinte simple, pe intelesul tuturor, iar apoi omul a plecat, si prin puterea lui Dumnezeu a trait-o. Simplu. Am sa scriu un post separat pe acest episod senzational, cu famenul. Pana atunci, puteti sa cititi intamplarea in Biblie, in Faptele Apostolilor 8. Iata ce simplu si clar trateaza Dumnezeu lucrurile discutate pana aici: „Daca invata cineva pe oameni invatatura deosebita, si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Hristos, si de invatatura care duce la evlavie, este plin de mandrie si nu stie nimic, ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de castig. Fereste-te de astfel de oameni.” (1Timotei)

„Batjocoritorul cauta intelepciunea si n-o gaseste, dar pentru omul priceput, stiinta este lucru usor.” (Proverbe 14)

Spuneam inca din 2011, ca vom intra din ce in ce mai profund in lucrurile profunde ale Cuvantului lui Dumnezeu, lasand la o parte balariile si maracinii teologiei, in care multi oameni s-au incurcat si si-au ranit iremediabil vietile, devenind niste speriati de viata, niste abuzati de invataturi religioase tampite si inutile, devenind astfel niste handicapati, nu este deloc tare acest cuvant, vom lasa la o parte si interpretarile imbecile ale Bibliei. Vreau sa va prezint astazi un text de Octavian Paler, pe care sa-l discutam apoi, din perspectiva Evangheliei Vesnice. Iata textul:

„Una dintre cele mai mari controverse ale istoriei omenirii se leaga de raspunsul la intrebarea: Dumnezeu este dragoste sau lege ? Mintile justitiare are spune ca e lege, insa Dumnezeu este de fapt alt nume dat dragostei. Cei care traiesc doar prin lege si scutul ei protector, nu pot patrunde si accesa dimensiunile dragostei responsabile. Legea este un aranjament defensiv si o viclenie a mintii pentru a te proteja permanent, insa atunci cand iubesti cuvantul tau nu este lege. Cugetul care judeca dupa lege nu poate fi iubitor, iar cel iubitor nu poate judeca dupa lege. Moise, Marx, Mao sunt personalitati care au dat lumii legea; Iisus, Buddha, Lao Tze au fost oameni ai dragostei care au transmis viziunea transformarii fara efort a omului in fiinta iubitoare. Cu ochii limpezi, cu claritate, patrunzand in natura lucrurilor fara obstacolele impuse de prejudecati, incepem sa  intelegem valoarea responsabilitatii, si ne dam seama ca nu avem ce proteja, fiindca cel care cersea protectie, era un ego pustiu, pe care dragostea l-a curatat de zgura.” (Octavian Paler)   Superb a scris Octavian Paler despre acest subiect.

Ceea ce spune in acest text Octavian Paler, este si esenta adevaratului crestinism. Paler spune ca Legea este ceva sec, ceva lipsit de viata, ceva lipsit de orice sentiment, de orice emotie, de orice traire a unei fiinte vii, asa cum este omul. Legea este lipsita de dragoste, este incapabila de dragoste. Asta ne spune si Dumnezeu in Biblie. Exista acea dragoste responsabila, spune Paler, care intelege situatia, intelege starea lucrurilor, intelege totul, si accepta varianta buna in detrimentul celei rele. Dragostea responsabila iubeste legile, iubeste regulile, normele, cutumele de bine, pentru ca le-a inteles si le-a acceptat in sensul lor cel mai profund, si are dragoste pentru ele. Nu mai trebuiesc sa-i fie impuse intr-un fel sau altul. Dragostea responsabila le-a inteles si le-a acceptat pentru totdeauna. Dragostea responsabila intelege ca lipsa acestora, duce inevitabil la instalarea raului in toate domeniile vietii. Sunt doua cai gresite in falsul crestinism. Prima, incercarea de a-l iubi pe Dumnezeu cu orice pret de frica pedepsei. A doua, pentru ca iti doresti cu ardoare sa traiesti si sa nu mori, si pentru asta te chiuiesti sa-l iubesti pe Dumnezeu, dar… constient sau inconstient, iti doresti, daca se poate, sa traiesti tot in pacat, nu in neprihanire. Ambele variante sunt false, ambele variante sunt gresite, ambele variante nu duc nicaieri. Aceste doua variante nu sunt dragoste pentru Dumnezeu, sunt doar Frica de Dumnezeu in stare pura. Iar Dumnezeu nu doreste, nu a dorit, si nu va dori niciodata ca noi sa traim cu frica de El. Dumnezeu nu doreste sa-l iubim din frica. Se poate asa ceva ?! Sigur ca asa ceva nu exista si nici nu poate exista. Despre dragoste si frica, Dumnezeu ne spune asta: In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan 14)  Care este atunci adevarata cale, adevarata varianta ? Simplu si foarte complicat in acelasi timp. Spun complicat, pentru ca oamenii nu vor nici in ruptul capului sa priceapa ca Dumnezeu nu este punitiv, si ca Imparatia Sa nu inseamna frica, ci doar dragoste. Ca nu degeaba ne prezinta Dumnezeu ca pe o casatorie, relatia dintre El si fiecare membru al poporul Sau, sau ca pe o relatie iubit – iubita. Dragostea curata si reciproca, este cheia, este esenta, este chintesenta Imparatiei lui Dumnezeu si a crestinismului. Nu frica de nu stiu ce pedeapsa, si nici frica de moarte, nu te pot face sa iubesti cu adevarat pe cineva. Bisericile lumii asta tuna de la amvoanele lor: Frica de Dumnezeu si Frica de Moarte. Altfel spus: Iubiti-l pe Dumnezeu ca va ia Dracu’ ! Iubiti-l pe Dumnezeu ca sa nu ardeti in foc sau ca sa va dea si voua viata vesnica in schimbul „dragostei” voastre. Cu asta sunt speriati, amenintati si momiti credinciosii, ca sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Ce aberatie ! Ce nonsens ! Ce dracovenie ! Dumneavoastra va iubiti sotul sau sotia, iubitul sau iubita, pentru ca va este frica de el sau de ea ? Sau o iubiti sau il iubiti pentru ca va place din tot sufletul acea persoana ?! Raspunsul este simplu de dat si de inteels. Si cu toate acestea…asta nu au inteles nici evreii, si nu inteleg nici majoritatea „crestinilor”. Ca si in povestea din filmul „Love Story”, Dumnezeu este cu noi in toate clipelesi etapele vietilor noastre, mai fericite sau mai nefericite, este cu noi patul de spital, si in clipa mortii noastre. Diferenta dintre finalul acestui film extraordinar si Dumnezeu, este ca El, Dumnezeu, ne poate scoate si din mormant, si o va face la vremea stiuta numai de El. Daca ar fi sa trag o concluzie la ceea ce am scris pana aici, asi spune ca indiferent daca exista sau nu exista Dumnezeu, eu, Danut Tanase, tot asa vreau sa traiesc, pana la moarte, ca iubitor de bunatate, de frumos, de respect, de moralitate, si pentru ca imi place maxim acest stil de viata, il voi pastra pana la finalul vietii mele, indiferent daca Dumnezeu exista sau nu. Asta cred eu ca este esenta. Asta este totul. Cand vom ajunge sa gandim asa, curat si simplu, despre viata si despre Dumnezeu, fara sa asteptam nimic de la nimeni, nici de la oameni si nici de la Dumnezeu, nici pedeapsa, dar nici rasplata, atunci cred ca am atins desavarsirea. Am atins esenta tuturor lucrurilor, am atins pe Dumnezeu. Am inteles esentialul. Am inteles ca facand pacat, neleguire sau cum vreti sa-i mai spuneti, ne facem noua insine, societatii in care traim si tuturor semenilor nostri, mediului nostru, numai rau. Si am mai inteles pentru totdeauna, poporul lui Dumnezeu, ca asa ceva noi nu ne mai dorim sa facem niciodata. Asta inseamna Responsabilitate. Asta inseamna cea mai inalta constiinta umana. Nu mai iubim deloc acest stil de viata, al pacatului, pentru ca am inteles esenta raului. Am inteles ca lipsa dragostei responsabile este esenta raului. Este IADUL insusi. Asta a facut Satana pentru prima oara in Univers. Numai un om egoist, lipsit de dragoste, poate sa devina mincinos si criminal. Caci vorba aceea:Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragosteCaci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta. Tot ce faceti sa fie facut cu dragoste !” (1Ioan 4, 2Timotei 1, 1Corinteni 16)

„Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic…Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi, limbile vor inceta, cunostinta va avea sfarsit… Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1Corinteni 13)  Dragostea este vesnica ca Dumnezeu insusi, pentru ca este temelia Imparatiei Sale. Crestinul adevarat il va iubi pe Dumnezeu total dezinteresat, ca raspuns la uluitoarea dragoste pe care Dumnezeu i-a aratat-o lui. Isus Hristos s-a straduit sa le arate evreilor inchisi in cercul lor stramt de legi si porunci, esenta Imparatiei Sale: Dragostea. Dar evreii nu au inteles, cum nu inteleg nici „crestinii”. Ei au vrut si vor legi si porunci, dogme, doctrine, ritualuri, asa cum vor si „crestinii”. Oamenii inca mai cred ca RAIUL este un cod de legi pe care musai trebuie sa le accepti si sa le implinesti. Oamenii cred ca Dumnezeu insusi este un lung sir de nu lua, nu gusta, nu pune mana. Esenta crestinismului este alta. In adevaratul crestinism, totul este liber consimtit, nimic nu se face de frica. Totul se face din dragoste si din responsabilitate profunda. Din dragoste pentru regulile Imparatiei Dumnezeiesti, si nu de frica lor, din dragoste pentru toate fiintele create, din dragoste pentru stilul de viata din RAI, din dragoste fata de valorile RAIULUI, din dragoste pentru Creator. Aceasta este Evanghelia Vesnica. Totul este atat de simplu si de curat. Nimic complicat, nimic greu de inteles. Lipsa dragostei si a responsabilitatii, este raul suprem.

Relatia dintre Dumnezeu si poporul Sau, este o lunga si frumoasa poveste de dragoste. Un „Love Story” etern. Cine nu intelege asta, nu va calca niciodata in aceasta Imparatie a dragostei si a responsabilitatii vesnice.

Cine nu intelege o privire, cu atat mai mult nu va intelege o lunga explicatie…” (Ralu)

„Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.”

Cu respect,

Pentru suparatii pe Dumnezeu

Motto: „Poti sa fii suparat pe Dumnezeu. El poate suporta asta.”

 

Majoritatea suparatilor pe Dumnezeu sau pe ideea de Dumnezeu, care au comentat pe acest blog, au avut comentarii de genul a ceea ce se canta in cantecul de mai sus. De aceea l-am si postat. Este un fel de imn al suparatilor, daca vreti. Si nu este singurul, pot sa mai fie si multe altele. Pe mine nu ma deranjeaza ca ei, ateii sau liber cugetatorii au aceasta viziune despre lume si viata, cum poate isi inchipuie ei. Fiecare om poate sa creada sau sa nu creada, in ORICE vrea el. Este treaba fiecaruia ce vrea sa faca in viata lui, si cu viata lui. “Poti sa fii suparat pe Dumnezeu. El poate suporta asta.”

Foarte multi oameni, credinciosi sau necredinciosi, educati sau mai putin educati, cred ca atunci cand Dumnezeu o sa faca curatenie pe planeta asta, o sa le ia gatii la oamenii pacatosi, doar pentru ca ei nu l-au vrut pe Dumnezeu de dictator suprem, si pentru ca nu l-au pupat suficient de mult in cur, prin vorbe si fapte, adica prin tot felul de slujbe si de ritualuri imbecile. Nimic mai fals. “Poti sa fii suparat pe Dumnezeu. El poate suporta asta.” Pacatosii vor avea exact ceea ce au ales ei sa aiba, adica pe Dracu’. Intr-un cuvant, o sa-i ia Dracu’, nu Dumnezeu. De aceea vor si crapa, pentru ca Dracu’ si Moartea nu vor mai fi, dar Dumnezeu si Viata, or sa fie pentru vesnicie. Asta este tot. Simplu si la obiect. Dumnezeu nu ucide, doar salubrizeaza. Este o mare diferenta. Nimeni nu vrea sa stea cu gunoiul in sufragerie, pentru vesnicie. Na, ca si rimeaza. Dumneavoastra ati vrea ? Asa ca oamenii gunoi vor merge la gheena, acolo unde le este locul, impreuna cu Dracu’, prietenul si mentorul lor. Fix asa o sa se intample la Apocalipsa. In rest…sa iubiti si sa fiti iubiti. Dumnezeu este DRAGOSTE !

“Omul afectiv, ii tolereaza omului rational, grimasa sceptica ” (Octavian Paler)

„Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste, si cine ramane in dragoste, ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el. Cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta, astfel se face ca dragostea este desavarsita in noi, pentru ca sa avem deplina incredere in ziua judecatii. In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica, pentru ca frica are cu ea pedeapsa, si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.” (1Ioan 4)

„Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.” (1Ioan 4)

Cu respect,

P.S. Am scris foarte putin pe blog in ultimul timp. De ce ? Am fost bolnav. Dupa ce am venit de la ski, am racit groaznic. N-am racit cand schiam la peste 3000 de metri, si la temperaturi cam la fel de negative, si am racit in oras… Se mai intampla.

Omul si mastile lui

Motto: „Asa ca, sa nu va temeti de ei. Caci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, si nimic tainuit care nu va fi cunoscut.” (Matei 10)

Iwon Bednarczyk Koty 2

Foto: Koty 2

IADUL in care traim, este Imparatia Mastilor. Primul purtator de masca si inventatorul ei a fost Dracu’. Purtand masca, iti furi singur caciula. Te minti singur ca esti om, dar in realitate nu esti decat o sluga, un invins. Un invins de catre cei de care te temi, indiferent cine sunt acestia. Unii vor spune ca nu este asa, ca dimpotriva, facandu-te pres, sluga, esti smecher, te descurci, iti rezolvi problemele, esti tare. Dar… oare asa este ? Adevarul este altul. Purtand masca, te asezi singur intr-o postura de inferioritate fata de toti ceilalti de care iti este frica intr-un fel sau altul, si din cauza carora iti pui tu masca, si din cauza carora te ascunzi tu in dosul mastii. Masca supune. Masca il degradeaza pe om, ii fura onoarea si demnitatea. Masca te impiedica sa fii tu cel real, cel adevarat, si devii fals, plastic, butaforie, rumegus, pupincurist. Masca dezonoreaza si micsoreaza. Masca turmizeaza, adica te face doar o unitate neansemnata intr-o turma de alte masti, adica de alti nimeni, pentru ca nu ai curajul de a spune NU nimanui, nici macar mastilor pe care tu le porti. Mai pot continua, dar ma opresc aici. Multi „crestini” poarta masca. Multi „crestini” traiesc cu ideea prosteasca in mintea lor, ca ei trebuie sa fie pupincuristii zelosi ai lui Dumnezeu. Nimic mai fals! Ceea ce-mi place mie la Dumnezeul crestin, este ca reda omului demnitatea de om, demnitate pierduta prin pacat. Ne reda acel: “sa facem Om dupa chipul si asemanarea Noastra (Tatal si Fiul) (Geneza 1) si mai imi place ca Dumnezeu detesta pupincuristii.  Salvarea noastra prin Isus Hristos asta inseamna: „sa facem din nou Om dupa chipul si asemanarea Noastra”. Dumnezeu nu poarta masca si nu suporta mastile. Dracu’ este primul mascat din Univers, si iubeste la nebunie mastile. El a asezat masti pe chipurile tuturor oamenilor. Doar traim in IAD, Imparatia Minciunii, a prefacatoriei, a contrafacerilor, a manipularilor, a intunericului, adica a mastilor. Dumnezeu nu si-a propus, si nu a dorit niciodata sa aiba in Imparatia Sa, pentru eternitate, niste masti vii, niste marionete stupide si grotesti, niste prefacuti care se prefac ca sunt fiinte libere si fericite, bune si drepte, asa cum facem noi pe planeta Pamant, prin mastile pe care le purtam zilnic. Daca Dumnezeu ar fi dorit asta, isi facea papusi si masinute ca sa se joace cu ele, nu fiinte libere si constiente cu creieri in cap. Dumnezeu, care este liderul Universului, a dat pe deplina incredere creaturilor Sale, creatia Sa, Pamantul, si le-a spus oamenilor pe care i-a creat, sa-l populeze si SA-L STAPANEASCA. Adica sa fie stapani liberi, responsabili, demni, iubitori si onorabili, corecti si drepti, morali, exact asa cum i-a creat El. Sa-si iubeasca si sa-si ingrijeasca caminul etern, si sa se bucure etern si pe deplin, de minunata planeta daruita de El. Dumnezeu nu i-a considerat nici macar o secunda niste tampiti pe primii oameni, asa cum isi considera conducatorii si politicienii lumii popoarele, iar bisericile, popii si pastorii, pe enoriasii lor. Enorma diferenta de mentalitate, dintre Dumnezeu si Dracu’ !

Sa facem om dupa chipul Nostru si dupa asemanarea Noastra. El sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant.” (Geneza 1)

De cate ori se arata Dumnezeu unui muritor, ala cadea lat de spaima in fata Lui si tremura de frica din toate incheieturile, pentru ca FRICA ne guverneaza in IAD, pe planeta Pamant. Din cauza ei purtam mastile. Primele cuvinte ale lui Dumnezeu in astfel de situatii si momente sau ale ingerilor Lui trimisi la diferiti muritori, erau: “Nu te teme, apoi il ridicau si il intareau pe muritor, ca acesta sa stea demn pe picioarele lui, ca sa se poata discuta cu el de la egal la egal. Superb ! Asta pentru ca erau si se intalneau doua fiinte INTELIGENTE, Creatorul si creatura Sa, facuta dupa chipul Creatorului, pe care Creatorul insusi nu o desconsidera si nu o minimalizeaza nici macar o clipa. O trateaza cu respect, redandu-i in ORICE situatie, demnitatea cuvenita de fiinta creata dupa chipul Creatorului. Cat este de frumos! Minunat !

  • Nu te teme, caci Eu sunt cu tine, nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau. Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41)
  • „Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te iau de mana dreapta si-ti zic: „Nu te teme de nimic, Eu iti vin in ajutor !” (Isaia 41)
  • „Domnului a vorbit lui Avram intr-o vedenie si a zis: „Avrame, nu te teme. Eu sunt scutul tau si rasplata ta cea foarte mare.” (Facerea 15)
  • „Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace tie ! Fii tare si cu inima!” Si pe cand imi vorbea el, am prins iar puteri si am zis: „Vorbeste, domnul meu, caci m-ai intarit.” (Daniel 10)
  • „Dar ingerul i-a zis: „Nu te teme Zahario fiindca rugaciunea ta a fost ascultata. Nevasta ta Elisabeta iti va naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ioan.” (Luca 1)
  • „Ingerul i-a zis: „Nu te teme, Marie caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu.” (Luca 1)
  • „Cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca mort. El Si-a pus mana dreapta peste mine si a zis: „Nu te teme ! Eu sunt. Cel Dintai si Cel de pe Urma (Apocalipsa 1)

Falsul crestinism invata exact pe dos pe oameni, sa le fie frica mereu de ceva sau de cineva, dar mai ales de Dumnezeu. Invata pe oameni umilirea prosteasca, troglodirea, prostirea, imbecilizarea individului prin tot felul de invataturi si ritualuri stupide, dogme si traditii prostesti, invata purtarea de masca. Dumnezeu NICIODATA nu a cerut asta omului. Niciodata. Isus Hristos a demascat totdeauna purtarea de masti, adica fatarnicia oamenilor, a conducatorilor, a carturarilor, adica a invatatilor, si a clerului.

  • „Locuinta ta este in mijlocul fatarniciei, si, de fatarnici ce sunt, nu vor sa Ma cunoasca – zice Domnul.” (Ieremia 9)
  • „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre.” (Matei 23)
  • „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi mancati casele vaduvelor, in timp ce, de ochii lumii, faceti rugaciuni lungi, de aceea veti lua o mai mare osanda.” (Matei 23)
  • „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta, si dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva.” (Matei 23)
  • „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia, pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.” (Matei 23)
  • „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi curatati partea de afara a paharului si a blidului, dar inauntru sunt pline de rapire si de necumpatare.” (Matei 23)
  • „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie. „ (Matei 23)
  • „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi ziditi mormintele prorocilor, impodobiti gropile celor neprihaniti” (Matei 23)
  • „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi sunteti ca mormintele care nu se vad si peste care oamenii umbla fara sa stie.” (Luca 11)

Oamenii eliberati de Isus Hristos din robia Satanei nu poarta masti. Ei sunt dupa chipul si asemanarea Dumnezeului lor, adica fara frica, fara masca, demni, traind in picioare si nu in genunchi. Cine poarta masca este un invins, un rob, un fricos, un om care isi merita soarta de a fi minimalizat de semenii sai, intr-o imparatie, IADUL, in care fiecare vrea sa umileasca pe fiecare, sa stapanesca pe fiecare, sa abuzeze de fiecare si sa profite de fiecare in fel si chip. Mastile sunt pentru cei invinsi, nu pentru invingatori.

Cu respect,