Motto: „Atunci ce facem? Nu e nimic de facut.”
A murit si Marinuș Moraru !
Stiu ca stiti. S-a intamplat cu ceva vreme in urma, dar… nu puteam sa nu scriu nimic pe blogul meu, despre aceasta trecere. Pur si simplu nu se putea!
Marinuș Moraru a fost ceva aparte, un actor cu un stil numai al lui, inconfundabil si irepetabil, unul dintre actorii aceia mari care au parut mici. Marinuș poate sa stea linistit langa marele sau prieten, Gheorghe Dinica, unicul Gheorghe Dinica, marețul Gheorghe Dinica, ca doi mari maestri ai teatrului romanesc. Se duc marii actori ai Romaniei! Ramanem cu panarame ca Bendeac & Co. Nu mai vine nimic din urma. Nimic. Teatrul romanesc, ca si tara noastra, e pe duca. Iata ce spunea Marinuș despre vremurile „culturale” de azi:
„Ce să fac? Cu beep-uri d-astea de nu te mai saturi de ele. ’te-n gură, ‘te-n nară, ‘te-n suflet şi alte lumânări… Asta este oribil, aşa ceva nu se poate! Ei cred că sunt „reali”, că sunt normali, că asta-i realitatea. Cum pot eu să mă duc să fac aşa ceva? Cum pot eu să deschid gura să zic ’te-n nară? Spune-mi şi mie. Toate filmele româneşti fără asta nu există. D-asta nu mă duc la film. Nu se poate aşa ceva….”, spunea actorul într-un interviu acordat „Adevărul”, în 2015.
Ce binecuvantat am fost, ca am trait si am fost contemporan cu aceasta generatie de mari actori, si ca am vazut teatru de o calitate la care generatia de astazi, nici macar nu viseaza, si nici nu-si poate imagina ca poate exista asa ceva, si ca a existat asa ceva. Nici nu va puteti imagina ce a insemnat spectacolul „Asteptandu-l pe Godot”, de exemplu, cu Marinuș Moraru si Gheorghe Dinica, la Teatrul National din Bucuresti! Arta cu „A” mare! Premiera: Februarie 1980.
Distributie: Estragon: Marin Moraru, Vladimir: Gheorghe Dinică, Pozzo: Sandu Sticlaru, Lucky: Grigore Gonţa, Băiatul: Alexandru Pop, Regia: Grigore Gonta.
„Estragon: Sunt obosit. Să plecăm.
Vladimir: Nu se poate.
E: De ce?
V: Îl aşteptăm pe Godot.
E. Adevărat. Atunci ce facem?
V: Nu e nimic de făcut.”
Genial acest dialog din piesa, si atat de actual in toate timpurile, pentru cine il intelege in profunzimile lui!
Marinuș si Dinica, au fost mereu imperiali in acest spectacol, dar unde nu au fost ei imperiali?!
Mda, cam asa si este, nu prea mai este nimic de facut cu omenirea! Asteptam Marele Final, care se apropie cu fiecare zi care trece.
Marinuș Moraru a plecat. A scapat de lumea aceasta stupida, abulica si fara țel!
Adio Maestre sau poate… La revedere!
Trista zi! Triste zile! Incet dar sigur, dispare o lume de calitate, o lume de valoare, si ramane o lume superficiala, din ce in ce mai superficiala si de cabotina, o lume de gunoaie cu ifose! O lume in care imaginea falsa pe care fiecare si-o proiecteaza in societate, inlocuieste stiinta de a face lucruri, si stiinta de a fi om adevarat. Ne-am obisnuit cu imagini false, mincinoase, contrafacute, adica cu surogate.
Cati dintre noi traim o viata intreaga asteptandu-l pe Godot, care nu mai vine…?!
Cati dintre noi suntem obositi, si cati dintre noi ne-am impacat prea devreme cu gandul, ca nu mai este nimic de facut?
Cine este Godot, pentru fiecare dintre noi?!
Fotografia de mai jos este chiar din spectacolul de la National, si cand o privesc, parca retraiesc momentele minunate de atunci! Superb! Magnific! Memorabil, si probabil, irepetabil!
Cu respect,
Danut Tanase 