Isus Hristos si cei 12 prostanaci (ep.2)

Motto: „“Daca vreunul crede ca este ceva, macar ca nu este nimic, se insala singur.” (Galateni 6)

Spuneam in primul episod ca apostolii sunt prezentati in vorbirea “crestina” ca si cum ei sunt cei care ne invata tot felul de lucruri despre Dumnezeu si Imparatia Sa, nu Dumnezeu prin ei. Si prin aceasta metoda Dracu’ a reusit sa-l treaca pe Dumnezeu in planul 2, 3, 4, 5  si sa-l minimalizeze prin scoaterea la inaintare a celor prin care DUMNEZEU A VORBIT. Stiti ce alta lovitura de maestru ii da Dracu’ lui Dumnezeu prin asta ? Faptul ca tot felul de cretini, de prosti si de idioti prostiti de Dracu’ vin cu mari ifose si arogante de desteptii pamantului la crestini, si le spun ceva de genul: „Ia mai lasati-ma ma cu Biblia aia a voastra, nu vedeti ca este scrisa tot de oameni. Ce ma intereseaza pe mine ce spune Pavel, Petru, Isaia, Moise, etc…” Boul nu vede si nu intelege ca toti acestia au vorbit manati de Duhul Sfant al lui Dumnezeu Tatal sau Dumnezeu Fiul, pentru ca tampitii de „crestini” chiar asa se exprima: „Marele apostol Pavel a facut, a dres, a spus…”, „Marele apostol X a facut, a dres, a spus…” In vorbirea „crestina” tembela, de lemn, de plastic, de cum vreti sa-i spuneti, mai exista exprimari aberante ca: „profeti mari” adica alde Isaia, Ezechiel, Ieremia, etc… si „profeti mici” adica alde Amos, Mica, Ioel, etc…Adicatelea unii sunt mai mari si altii sunt mai mici, de parca Dumnezeu profeteste, vorbeste, mai mic sau mai mare ! Cat de prost trebuie sa fii ca sa crezi asa ceva ? Foarte prost ! Dumnezeu profeteste, adica vorbeste, si punct. Dumnezeu nu vorbeste nici mai mic si nici mai mare, vorbeste pur si simplu, iar cuvintele „micilor” si ale „marilor” sunt ale lui Dumnezeu nu ale lor ! Vedeti cat de importante sunt amanuntele ? Vedeti cat de importante sunt „nimicurile” ? De cate nimicuri din astea nu se leaga cei care nu vor sa-l accepte si sa-l creada pe Dumnezeu ?! Poate cineva va spune: „Ba si Tanase asta, se leaga de toate amanuntele si de toate nimicurile, ce importanta are una sau alta !” Nimicuri, amanunte ?! Credeti-ma ca sunt foarte importante. Ati uitat asa de repede ca vulpile mici strica viile mari ? Dupa cum puteti observa, in viata aceasta TOTUL este important. Asa cum la o masina este foarte important sa-i strangi TOATE suruburile ca sa functioneze bine, si sa-i inchizi usile ca sa nu ti-o fure sau sa o distruga cineva, la fel de important este sa spui ceea ce trebuie si in ceea ce-l priveste pe Dumnezeu. Vi se pare putin lucru asta ? Mie nu.

Cu Pavel este simplu. El a recunoscut singur ca a fost o panarama penala care se credea in tampenia si prostia lui, slujitorul lui Dumnezeu. Ca sa-l aduca la realitate, si ca sa-l scoata din etnobotanicele religioase pe care le tragea la greu de la Dracu’, Hristos l-a dat putin cu curul de pamant si i-a deschis ochii mintii, dupa ce i-a inchis pentru putina vreme pe cei cu care Pavel se nascuse si credea ca vede cum trebuie lumea si viata. Hai sa-l lasam chiar pe Pavel sa ne spuna cum a decurs totul.

„Eu sunt iudeu, nascut in Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut in cetatea aceasta, am invatat la picioarele lui Gamaliel sa cunosc cu de-amanuntul Legea parintilor nostri si am fost tot atat de plin de ravna pentru Dumnezeu, cum sunteti si voi toti azi. Am prigonit pana la moarte aceasta Cale, am legat si am pus in temnita barbati si femei, marele preot si tot soborul batranilor imi sunt martori. Am luat chiar si scrisori de la ei catre fratii din Damasc, unde m-am dus sa aduc legati la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca sa fie pedepsiti. Cand eram pe drum si ma apropiam de Damasc, deodata, pe la amiaza, a stralucit imprejurul meu o mare lumina din cer. Am cazut la pamant si am auzit un glas care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?” „Cine esti, Doamne?”, am raspuns eu. Si El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret pe care-L prigonesti.” Cei ce erau cu mine au vazut bine lumina si s-au infricosat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. Atunci am zis: „Ce sa fac, Doamne?” „Scoala-te”, mi-a raspuns Domnul, „du-te in Damasc si acolo ti se va spune ce trebuie sa faci.” Si am zis: „Doamne, ei stiu ca eu bagam in temnita si bateam prin sinagogi pe cei ce cred in Tine si ca, atunci cand se varsa sangele lui Stefan, martorul Tau, eram si eu de fata, imi uneam incuviintarea mea cu a celorlalti si pazeam hainele celor ce-l omorau I-am pedepsit adesea in toate sinagogile si imi dadeam toata silinta ca sa-i fac sa huleasca. In pornirea mea nebuna impotriva lor, ii prigoneam pana si in cetatile straine.

Multe invataminte se mai pot trage din acest scurt fragment de text. In primul rand ca Isus Hristos nu este de acord cu nici o prigonire. Stiu ca unii vor comenta ca era chiar El cel prigonit. Da, asa este, dar Isus este impotriva oricarei violente. Va rog sa va amintiti de episodul cu taiatul urechii unui slujitor, de catre Petru, la arestarea lui Isus. Si atunci Isus a oprit violenta lui Petru si a vindecat pe cel ranit. Saul, viitorul Pavel, incepuse evreiada, iudeiada impotriva unei noi credinte si religii, credea el. In prostia lui, desi facea parte din fruntasii religiosi si nu numai religioasi ai poporului evreu, el credea ca il slujeste pe Dumnezeu, dar era doar un prost sinistru ca atatia altii si in ziua de astazi in lumea religioasa. El habar nu avea despre Dumnezeu. El era zelos pentru traditia lui stramoseasca (va suna cunoscut ? mie da), pentru niste legi si porunci al caror sens profund nu l-a inteles niciodata. Dovada: era doar un prost in ceea ce priveste pe Dumnezeu, un criminal si un persecutor sinistru. Avea mintea blocata in dogme si in ritualuri din care nu a inteles absolut nimic, la fel ca majoritatea evreilor. Era doar un orb care calauzea alti orbi, si el era calauzit si el de alti orbi ca marele preot si soborul batranilor. A incuviintat si a participat la omorarea primului martir crestin, Stefan, cel ucis cu pietre pentru Hristos. Saul era doar un tolomac prost care nu intelegea nimic din religia pe care o slujea. Este urmasul lui Cain, cel care nu gandea decat in termeni de eliminare a adversarului. Saul era deja un adevarat inchizitor, un criminal si un persecutor al semenilor sai, lucruri pe care Hristos nu le-a facut niciodata. Saul il slujea pe Dracu’ nu pe Dumnezeu, asa cum le spusese si Hristos evreilor. Deci „marele apostol Pavel” era un simplu prost prostit de Dracu’, era un criminal si un persecutor sinistru ca tatal lui, Dracu’. Frumoasa carte de vizita, n-am ce zice. Acest episod mai spune clar un lucru, ca Isus Hristos nu a trimis pe nimeni in evreiade, iudeiade, cruciade. Hristos nu este adeptul cruciadelor, asa cum credea si prostul de Pavel. Pavel credea ca Dumnezeu vrea eliminarea adversarilor Lui in toate felurile posibile, inclusiv fizic. Prostul de el nu a inteles ca daca Dumnezeu voia asta il belea pe Dracu’ de la inceput si gata, termina lucrarea. Asa ca cei care veniti la mine cu argumentul cruciadelor crestine ca sa-mi dovediti cat de sangeros este Dumnezeul crestin, va spun: Flit ! Nu Dumnezeu a condus cruciadele ci Dracu’. Asa cum Dracu’ l-a condus si pe Saul, viitorul Pavel. Nu Dumnezeu a inventat Inchizitia ci Dracu’. Asa ca flit cu argumnetele astea de 2 bani a cruciadelor si a Inchizitiei. Astea nu se pot imputa crestinismului pentru ca nu sunt crestinism ci satanism. La mine nu tin. Hai sa vedem ce s-a intamplat mai departe. Ce spune Pavel dupa impactul cu Isus:

 „Ati auzit, in adevar, care era purtarea mea de altadata, in religia iudeilor. Cum, adica, prigoneam peste masura de mult Biserica lui Dumnezeu si faceam prapad in ea.” (Galateni 1:13)  Aici Pavel face o marturisire senzationala, recunoaste ca religia pe care o slujea el era „religia iudeilor” nu a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu mai era in religia iudeilor care devenise doar o religie de datini si de invataturi omenesti care inabusisera adevarul simplu si curat al lui Dumnezeu. Asa cum se intampla si astazi in toate bisericile „crestine”. Daca nu le mai sustii aberatiile imediat te iau la alergat, ca si Pavel pe primii crestini. Nimic nou sub soare. Bisericile se alearga si una pe alta. Este mult canibalism teologic. Crestinii se vaneaza reciproc ca sa se combata si sa se distruga unii pe altii. Ce tembeli. Ce mai spune Pavel:Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos si prin Dumnezeu Tatal care L-a inviat din morti… Dupa aceea S-a aratat la peste cinci sute de frati deodata, dintre care cei mai multi sunt inca in viata, iar unii au adormit. In urma S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Dupa ei toti, ca unei starpituri, mi S-a aratat si mie. Caci eu sunt cel mai neinsemnat dintre apostoli, nu sunt vrednic sa port numele de apostol, fiindca am prigonit Biserica lui Dumnezeu.” (1Corinteni si Galateni) Eeeeh prieteni, foarte multe concluzii se pot trage si de aici. Ca si Petru, Pavel isi da seama ca fara Dumnezeu este nimic, nimeni, o starpitura. Doar o bucata de pamant fara valoare. Singura lui valoare ii este data doar de Dumnezeu. Oamenii nu pot face si nu se pot face nici apostoli, nici preoti, nici pastori, nici un alt fel de slujitori ai lui Dumnezeu, nici nimic altceva din ceea ce cere Dumnezeu. Nici bisericile, nici conclavurile, nici papii, nici patriarhii, nici punerea mainilor, nici botezul cu apa nu pot sa te faca crestin adevarat, ci doar Dumnezeu personal. „Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui DumnezeuMultumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a intarit, ca m-a socotit vrednic de incredere si m-a pus in slujba Lui, macar ca mai inainte eram un hulitor, un prigonitor si batjocoritor. Dar am capatat indurare, pentru ca lucram din nestiinta, in necredinta !”  Pavel era doar un nestiutor (formula mai blanda pentru PROST) si un… necredincios prietenii mei. Asa cum sunt miliarde de „crestini” astazi. Va surprinde marturisirea „marelui apostol Pavel ?” sa nu va surprinda. Este purul adevar. Singura intarire, cum se spune in lumea neoprotestanta sau hirotonire cum se spune la bisericile istorice, o face numai Hristos. Aviz amatorilor adulatori de popi si de pastori. Nu ei trebuiesc adulati, ci Hristos. Mai departe:

 „O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul care zice: „Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi”, dintre care cel dintai sunt eu. Dar am capatat indurare, pentru ca Isus Hristos sa-Si arate in mine, cel dintai, toata indelunga Lui rabdare, ca o pilda celor ce ar crede in El, in urma, ca sa capete viata vesnica.” (1Timotei)  Asa DA ! Pavel a inteles lectia, a inteles Evangelia Vesnica care spune ca Dumnezeu este totul si omul nimic. Pavel arunca la gunoi tot ceea ce stia el si tot ceea ce era el, ca sa fie numai al lui Hristos si cu Hristos. Este magistrala zicerea lui din Filipeni sub puterea Duhului lui Hristos, care sintetizeaza tot parcursul lui, precum si esenta Evangheliei Vesnice:

„Incolo, fratii mei, bucurati-va in Domnul. Mie nu-mi este greu sa va scriu mereu aceleasi lucruri, iar voua va este de folos. Paziti-va de cainii aceia, paziti-va de lucratorii aceia rai, paziti-va de scrijelitii aceia! (astazi am traduce asa: paziti-va de aia cu dogmele, de aia cu ritualurile, de aia cu templele si bisericile, adica cu zidurile, de aia cu traditiile, de aia cu…) Caci cei taiati imprejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu (prin cine slujeste acum Pavel, ca adevarat crestin ? Prin Duhul lui Dumnezeu. Este o cu totul alta socoteala si o cu totul alta abordare acum, adica cea corecta si adevarata), care ne laudam in Hristos Isus (deci nu ne mai laudam cu temple, cu institute de teologie, cu Gamaliel, cu diplome in teologie, cu Harvard, cu noi insine si cu stiinta noastra acumulata in IAD…ci doar cu Hristos. Asa DA.) si care nu ne punem increderea in lucrurile pamantesti (aha, nu ne mai incredem in nimic altceva decat in Dumnezeu. Totul se reduce la Dumnezeu acum. Perfect, asa este !). Macar ca eu as avea pricina de incredere chiar in lucrurile pamantesti. Daca altul crede ca se poate increde in lucrurile pamantesti, eu si mai mult, eu, care sunt taiat imprejur a opta zi, din neamul lui Israel, din semintia lui Beniamin, evreu din evrei, in ce priveste Legea, fariseu, in ce priveste ravna, prigonitor al Bisericii, cu privire la neprihanirea pe care o da Legea, fara prihana (Deci ce inseamna lucruri pamantesti ? Exact ce invata si astazi bisericile „crestine”. Ca trebuie sa-ti pastrezi credinta stramoseasca, sa fii botezat cu apa, sa-i denigrezi pe toti ceilalti din toate celelalte biserici crestine si nu numai, sa afirmi ca numai tu ai adevarul si toti ceilalti sunt niste rataciti, adica sa fii un cruciat, un prigonitor, sa te crezi in regula cu Dumnezeu ca dai de pomana, ca pupi icoane, ca dai bani la biserica, ca mananci numai varza si morcovi cruzi, ca zidesti biserici sau ca te duci la adunare si asculti predici cretine in care ti se spune ca Dumnezeu e rau si ca abia asteapta sa te trimita in IAD daca nu te fortezi mai mult si mai mult ca sa-i fi pe plac. Sa te crezi neprihanit doar ca respecti si faci toate acestea si implinesti niste dogme si niste ritualuri stupide ale bisericii tale. Astea si multe alte prostii pe care le invata bisericile „crestine” inseamna „lucruri pamantesti”) Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.  Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos si sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta. Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui (asta este intreaga Evanghelia Vesnica spusa in cateva cuvinte. Ce simplu si frumos! Ce face Hristos din om ? Il schimba total la creiere, il face sa inteleaga adevarul ca este un nimeni pe lume, ca nu se poate face singur neprihanit, ca are nevoie de El nu de prostiile lu’ Dracu’, il face neprihanit, il calauzeste permanent, il…il,… il…,) … Va fac cunoscut, fratilor, Evanghelia pe care v-am propovaduit-o, pe care ati primit-o, in care ati ramas si prin care sunteti mantuiti, daca o tineti asa dupa cum v-am propovaduit-o, altfel, degeaba ati crezut. V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, ca a fost ingropat, si a inviat a treia zi, dupa Scripturi si ca S-a aratat lui Chifa, apoi celor doisprezece. Dupa aceea S-a aratat la peste cinci sute de frati deodata, dintre care cei mai multi sunt inca in viata, iar unii au adormit. In urma S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Dupa ei toti, ca unei starpituri, mi S-a aratat si mie. Caci eu sunt cel mai neinsemnat dintre apostoli, nu sunt vrednic sa port numele de apostol, fiindca am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.”  Frumoasa marturisire. Pavel a inteles ca numai Dumnezeu l-a facut ceea ce era el acum cand vorbea altora despre Hristos. Cum a fost posibila aceasta schimbare radicala ? ASA: Duhul Domnului vorbeste prin mine, si cuvantul Lui este pe limba mea.” (2Samuel 23:2)

  • „Fratilor, trebuia sa se implineasca Scriptura spusa de Duhul Sfant mai inainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost calauza celor ce au prins pe Isus.” (Fapt.1:16)  Deci nu David vorbea de la el, ci Duhul. Stiinta lui David era stiinta Duhului nu a lui David. Capisci ?!
  • „Bine a spus Duhul Sfant prin prorocul Isaia catre parintii vostri…” (Fapt.28:25)  A spus Duhul nu Isaia. Adica a spus Dumnezeu nu Isaia. Capisci ?!
  • Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel sa nu se suie la Ierusalim.” (Fapt.21:4) Duhul vorbea prin ucenici, nu ucenicii de capul lor, adica vorbea Dumnezeu.
  • „de la inceput pana in ziua in care S-a inaltat la cer, dupa ce, prin Duhul Sfant, daduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.” (Fapt.1:2) Si Isus tot prin Duhul a vorbit.
  • „nadejdea aceasta nu insala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant care ne-a fost dat.” (Rom.5:5) Tot ce avem noi bun in noi este darul lui Dumnezeu prin Duhul Sau care locuieste in noi. Noi nu putem produce nimic bun de capul nostru. Adica singuri.
  • „Caci noi, prin Duhul, asteptam prin credinta nadejdea neprihanirii.” (Gal.5:5)  Crestinii de la Dumnezeu asteapta totul. Nu-si mai pun incredera in alti oaemni si nici macar in ei insisi, pentru ca au inteles cat sunt de prosti si de neajutorati.
  • „Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” (Gal.5:25)  Adica daca traim prin Hristos sa si umblam numai cu Hristos. Sa nu mai curvim cu biserici, cu pastori, cu popi, cu oameni, cu organizatii, etc…
  • „Si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un locas (adica o biserica, un templu) al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efes.2:22)
  • …”care n-a fost facuta cunoscut fiilor oamenilor in celelalte veacuri, in felul cum a fost descoperita acum sfintilor apostoli si proroci ai lui Hristos, prin Duhul.” (Efes.3:5)
  • „Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.” (2Pet.1:21)

Ce vor sa spuna toate aceste texte si multe altele de acelasi fel din Biblie ? Ca TOTUL, dar ABSOLUT TOTUL este facut de Dumnezeu prin Duhul Sau. Noi suntem REcreatia lui. O faptura noua datorita Duhului lui Hristos din noi. Daca nu avem Duhul nu avem nimic si in consecinta nu suntem crestini adevarati. Duhul lui Hristos nu se poate cumpara si nu se poate transmite de la om la om. Duhul lui Dumnezeu apartine NUMAI LUI DUMNEZEU. Bisericile, popii si pastorii nu-l pot da nimanui, asa cum mint ele. Nimic nu sta in puterea omului. Aceasta este Evanghelia Vesnica.

Cine a fost „marele apostol” Saul-Pavel ? A fost un: criminal, prigonitor, bataus, tortionar, hulitor, batjocoritor, prost, necredincios, starpitura, gunoi, adica un pacatos. Am exagerat eu cu ceva cand am afirmat ca Pavel a fost o panarama penala ? Nu. Am fost chiar bland cu el. Ce a facut Hristos din el ? A facut apostol, neprihanit, crestin adevarat. La fel ca si Petru, Pavel recunoaste ca fara Hristos era doar un om gunoi, iar datorita lui Hristos a ajuns un om aur curat. Toata aceasta istorie a lui Pavel si a lui Petru, precum si a celorlalte personaje biblice este o puternica incurajarare pentru fiecare dintre noi. Hristos poate face pentru fiecare dintre noi, care ne punem increderea in El, ceea ce a facut si pentru Pavel si pentru Petru si pentru toti ceilalti oameni ai Bibliei. Pavel nu a fost si nu este mare. Petru nu a fost si nu este mare. A fost si este mic. Numai Hristos este MARE. Asa ca pe mine va rog sa ma scutiti cu expresii de genul: „marele apostol Pavel”, prefer Marele Isus Hristos. Nu de alta, dar asa este corect. Asa scrie la carte.

Cu respect,