Moartea intai si Moartea a doua (ep.3)

Motto: Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.”

Si moartea nu va mai fi, ne spune Dumnezeu. Ce inseamna asta? Daca moartea nu va mai fi, inseamna cu nu va mai fi nici Diavolul cu ingerii lui cazuti, demonii sau dracii, nici nelegiuitii care au foat de partea lor de-a lungul veacurilor de pacat, si… nici Iadul, nu-i asa?! Stiu, aici Dumnezeu va dezamageste! Stiu, aici Dumnezeu ne arata ca nu este atat de sadic, de criminal, de dictator si de insensibil, pe cat s-a straduit din raspunteri Dracu’, sa ni-l prezinte pe Dumnezeu de-a lungul veacurilor de minciuna, prin toate slugile lui din biserici, culte, secte, religii de tot felul, ateisme, comunisme, fascisme, culturisme, citeste cultura mincinoasa, si asa mai departe. Stiu, Dumnezeu va dezamageste ca nu este nimic din toate acestea! Ati fost invatati ca Dracu’ nu exista, si ca binele si raul vin deopotriva de la o singura persoana: Dumnezeu. Gresit dragii mei! Gresit. Dracu’ exista cu adevarat, ca si Dumnezeu, si el, Dracu’, este autorul a tot ce a fost si inca este abominabil pe planeta Pamant, de la cel mai mic rau, pana la cel mai mare. Stiu ca dumneavoastra il faceti vinovat doar pe Dumnezeu, de tot ce s-a intamplat si inca se mai intampla pe planeta Pamant. Stiu ca numai El, Dumnezeu, este de vina in ochii tuturor pamantenilor. Cand ganditi asa despre Dumnezeu, inseamna ca nu stiti nimic despre El, ca nu-l cunoasteti absolut deloc, ca nu-i cunoasteti nici iubirea, nici dreptatea, nici mila, dar nici ura Sa fata de pacat. Nu siti mai nimic despre adevaratul si Viul Dumnezeu. Aveti in minte un Dumnezeu satanic, prezentat lumii de insusi Dracu’, prin toate minciunile lui despre Dumnezeu. Ati vazut cum se duce lupta in campaniile electorale de pe planeta Pamant? Fiecare arunca cu cat mai mult noroi in adversar, cu minciuni, manipulari, imagini false sau deformate despre adverasrul sau. Asa face si Dracu’ in raport cu Dumnezeu. Exact la fel! Nu cadeti in plasa lui! Nu va lasati manipulati si prostiti de Dracu’, cu minciuni despre Dumnezeu! „Si moartea nu va mai fi„, insemana disparitia totala si pentru totdeauna din Universul lui Dumnezeu, a mortii si a pacatului, precum si a autorului acestora: Diavolul, Satana, Dracu’. Inseamna ca nu va mai exista niciun iad vesnic, si ca singurul iad a fost planeta Pamant, in timpul domniei Satanei. Acesta a fost, este si nu va mai fi, singurul Iad. Asa spune Biblia. Am mai scris despre acest subiect AICI, AICI, AICI, si AICI. Cine are curiozitatea sa vada argumnetele acestei afirmatii, cum ca iadul nu este vesnic, le va putea citi in aceste posturi, si nu numai.

Ce inseamna „lucrurile dintai” ? Dragii mei prieteni si neprieteni, „Lucrurile dintai”, inseamna prima creatie, primul Adam. Adam care a cazut in pacat si in moarte, datorita Evei si a Diavolului mincinos si ucigas. Inseamna cerul dintai si pamantul dintai, care or sa piara pentru totdeauna. Aceasta prima creatie, care s-a degradat si s-a ticalosit datorita pacatului si a mortii, a Diavolului, va lua sfarsit pentru totdeauna. Va incepe astfel a doua creatie, un cer nou si un pamant nou, lumea cea noua, a celui de-al doilea Adam, Isus Hristos, Isus cel datator de proprie viata, tuturor celor care l-au acceptat ca salvator, si au fost salvati astfel din pacat si din moarte. Ceilalti, cei care nu au crezut in el, cei care i-au refuzat oferta salvatoare, care nu l-au dorit, vor merge in iazul de foc, adica moartea a doua, si vor pieri pentru totdeauna, impreuna cu mentorul, seful si stapanul lor, Dracu’. Asta spune si Biblia:

Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: „Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adaugat: „Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.” Apoi mi-a zis: „S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu.” (Apocalipsa)

„Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” (Apocalipsa)

Din cauza Iazului de foc, care este moartea a doua, si pe seama lui, s-au tesut de-a lungul timpului, toate minciunile despre iadul cel vesnic, despre purgatoriu, si chinurile in foc ale pacatosilor pierduti. Aceasta minciuna satanica este zugravita pe zidurile bisericilor „crestine”, propovaduita de la amvoane sau din fata altarelor, ca sa ingrozeasca o lume proasta si nestiutoare, si ca sa o tina in bezna, in ignoranta, si in supunere fata de un cler mincinos, si o institutie, biserica, care de mult timp nu-l mai slujeste pe Viul Dumnezeu, asa cum nici evreii din vechime, nu-l mai slujeau pe Viul Dumnezeu la Templul lor, ci pe Dracu’. Socant nu-i asa, sa auzi astfel de afirmatii! Nu le fac eu, si nu le-am facut eu, aceste afirmatii, le-a facut Isus Hristos insusi. Cititi Biblia si o sa vedeti ca asa este. Comertul cu Dumnezeu a fost totdeauna profitabil, in toate veacurile. Atat in „Iudaismul SRL”, cat si in „Crestinismul SRL”, care au avut si inca mai au, mari castiguri materiale, dar nu si spirituale. Iadul nu este vesnic dragii mei. Iazul de foc, moartea a doua, este sfarsitul Iadului. Este disparitia lui finala si pentru totdeauna. Iadul va dispare impreuna cu Dracu’, ingerii cazuti, si toti nelegiuitii care au fost de partea lor de-a lungul veacurilor. In cenusa se vor preface cu totii. In cenusa la picioarele lui Hritstos, si ale noastre, ale celor salvati. Asa spune Dumnezeu in Biblie. Acesta este adevarul, si nu este altul. Cercetati Scripturile si veti afla.

Mai exista in cercurile crestine, urmatoarea intrebare: De care moarte a murit Isus Hristos? De moartea intai sau de moartea a doua? Raspuns: Isus Hristos a murit doar de moartea intai, nu si de moartea a doua, dar intr-un anumit sens, El a murit si de moartea a doua, atata timp cat viata Lui a fost in mainile Tatalui Sau, si nu ii mai apartinea. Este ca si cum ai lua inima unui om aflat in moarte cerebrala, si pana o pui in pieptul primitorului, donatorul este deja mort, dar totusi viu, in sensul ca inima lui este inca vie, si va fi vie in pieptul altuia. Pastrand proportiile din exemplu de mai sus, care poate nu este cel mai elocvent, putem spune ca la fel a fost si cu viata neprihaita a lui Isus Hristos, care a fost donata de buna voie si nesilit de nimeni, de catre Isus Hristos, gratis, tuturor oamenilor care si-au dorit-o. O viata neprihanita, fara pacat. Ea a fost daruita de Isus Hristos omenirii, fiind cedata in mainile Tatalui Sau, iar Tatal Sau i-a redaruit-o, datorita neprihanirii Sale, adica a faptului ca Isus Hristos fiind fara de pacat, nu merita sa moara, si nici nu trebuie ca sa moara vreodata. Un neprihanit, fie el inger, om sau Fiul lui Dumnezeu, trebuie sa traiasca, nu sa moara. Neprihanirea si viata sunt inseparabile, sunt esenta imparatiei lui Dumnezeu, asa cum pacatul si moartea sunt inseparabile, fiind esenta imparatiei lu’ Dracu’, Iadul. Neprihanirea este cea mai inalta forma de civilizatie din Universul creat de Dumnezeu, asa cum am mai spus pe acest blog, AICI. Iata si dovada ca asa este:

„Fiindca David era proroc si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie, despre invierea lui Hristos a prorocit si a vorbit el, cand a zis ca sufletul Lui nu va fi lasat in Locuinta mortilor, si trupul Lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a inviat pe acest Isus, si noi toti suntem martori ai Lui.” (Faptele Apostolilor)  Ce spune acest text? Spune exact ceea ce am scris mai sus: ca un neprihanit nu poate sa moara, nu merita sa moara, pentru ca nu ar fi drept, si nu va muri niciodata, decat cel mult de moartea intai, adica moartea somn. Moartea a doua fiind disparitia totala din Univers, nu are cum sa fie niciodata partea lui Isus Hristos sau a vreunei fiinte neprihanite, care a ramas langa Dumnezeu sau care s-a intors la Dumnezeu, si a iubit neprihanirea Lui. Asa ceva nu exista. Acesta este si sensul afirmatiei lui Isus din aceste text, prezentat si in episoadele anterioare, si pe care am promis ca o sa-l interpretez in lumina Evangheliei Vesnice: „Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata.” Ati prins ideea din text?! Sa o spunem altfel, ca sa intelegem si mai bine: Cine crede in Mine ne spune Isus, chiar daca a murit de moartea intai, el in realitate traieste, asa cum si Eu am trait cat timp am dormit in mormant, pentru ca el, credinciosul mort, doar doarme somnul mortii intai, nu este mort definitiv (fara viata lui Isus), si fara speranta inverii, iar Eu, Isus, il voi invia la prima inviere. In consecinta, putem spune ca el, mortul care doarme somnul mortii intai, nu a murit niciodata cu adevarat, adica nu a disparut niciodata din Univers, asa cum o sa se intample cu toti cei care vor muri de moartea a doua, in iazul de foc, in frunte cu Dracu’. Omul mort de moartea intai, care a murit credincios lui Isus Hristos si Tatalui Sau, doar se odihneste, doar doarme o vreme in tarana pamantului, pentru ca nu-i asa, neprihanitii nu vor fi lasati sa moara niciodata. Neprihanitul Isus, in mormant, dormea, viata Lui fiind vie in mainile Tatalui Sau, si atunci, El, Isus, nu a murit, a dormit. Doar nelegiuitii vor muri cu adevarat, adica vor disparea pentru totdeauna din Univers, prin moartea a doua. Isus ne mai spune si in alt text, ceea ce ne-a spus si in textul de mai sus, cum ca cei care traiesc, care sunt in viata, si care cred in El si in promisiunea invierii, nu vor muri niciodata, in sensul ca nici ei nu vor fi afectati de moartea a doua. Iata textul:  “Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor, a doua moarte, n-are nicio putere…”  Vedeti ce frumos se leaga Evanghelia Vesnica?!

De aceea spune Isus in alta parte, cum ca oricine nu-l urmeaza pe El, cine nu are incredere in El, cine nu-l vrea pe El, este deja mort, in viata fiind, din cauza pacatului primului Adam, si nu are nicio sansa sa scape de moartea a doua. Acesta este sensul acestei afirmatii din Biblie:  

  • „Vino dupa Mine, i-a raspuns Isus, si lasa mortii sa-si ingroape mortii.” (Matei)

Cei care sustin sus si tare, ca Isus ar fi trebuit sa moara de moartea a doua, ca sa ne salveze cu adevarat, sustin faptul ca daca Isus a murit doar de moartea intai, atunci inseamna ca Dumnezeu face glume proaste cu noi, joaca o opereta ieftina, cu tot acest plan de salvare, cu aceasta jertfa a lui Isus Hristos, care este doar mimata ca fiind moarte, daca aceasta moarte este doar moartea intai, si ca din acest motiv, nu se joaca pe bune de-a Salvatorul, ci doar mimeaza lupta pe viata si pe moarte, cu Dracu’ si cu pacatul. Asa sa fie? Va spun sincer ca si eu am gandit un timp in acest fel. Am imbratisat aceasta varianta, crezand ca acesta este adevarul. M-am inselat atunci, si Dumnezeu m-a ajutat sa gasesc adevarul, pe care l-am si prezentat cu argumente, in ceea ce am scris pana acum. De ce Isus Hristos nu putea sa moara de moartea a doua? Pentru ca moartea a doua este doar partea celor pierduti, nu a celor biruitori. Biruitorii nu pot sa moara de moartea a doua, ci doar de moartea intai. Isus Hristos a fost biruitorul pacatului si implicit al mortii, deci nu putea, nu era drept ca El sa moara de moartea a doua. Ati prins ideea?! Argumnetul celor care sustin ca Isus trebuia sa moara de moartea a doua, mai este si acela ca: daca nu s-a intamplat asa, jertfa lui Isus nu este reala, ci doar o facatura, pentru ca Isus in realitate nu poate sa moara pe bune, pentru ca este Dumnezeu, ori Dumnezeu fiind nemuritor, nu poate sa moara pe bune, de-adevaratelea, deci totul este un fals, o inselaciune, o comedie de prost gust. Altfel spus, Isus Hristos nu a jucat corect fata de Dracu’ si fata de noi, oamenii, ne-a pacalit pe toti, pentru ca El, Isus, nu a riscat nimic pe bune. Totul a fost o farsa. Este gresita aceasta gandire, si am sa va spun de ce. Sa zicem, sa presupunem, ca Isus, din start, nu putea sa piarda lupta cu Satana, pentru ca era si este Dumnezeu, deci din start nu putea sa fie invins, si deci nu se putea pune niciodata, posibilitatea mortii a doua, pentru El. Intrebare: Ce importanta sau relevanta are asta pentru noi? Niciuna. De ce? Simplu de raspuns. Este Dumnezeu vinovat ca este mai puternic decat Diavolul, Satana, Dracu’? Nu! Este Dumnezeu vinovat ca El este Creator, si Dracu’ este doar o creatura? Nu! Este Dumnezeu vinovat de ceva in relatia Lui cu Dracu’? Nu! Si atunci? Care este problema cu Dumnezeu? De ce il acuzam de trisat, de minciuna, de manipulare, etc.? Cu toate acestea, Isus, imbraca haina omeneasca, trup de om pacatos, vine in lumea noastra, nu pacatuieste in haina de om pacatos, si astfel il „bate” mar pe Dracu’, in sensul ca nu pacatuieste deloc, adica este neprihanit la modul absolut, moare de moartea intai, inviaza prin propria viata neprihanita, si prin puterea Tatalui Sau, si biruieste astfel moartea a doua. Iata si dovada: 

Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau si am putere s-o iau iarasi, aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu.” (Ioan)

Care este problema?! Ce nu a riscat Isus? A riscat suficient. A riscat totul, zic eu. Numai umilinta infrangerii Lui de catre Dracu’, daca s-ar fi intamplat asta, ar fi fost de un miliard de ori mai grea si mai rea decat moartea a doua. Daca Isus pierdea batalia cu Dracu’, trebuia sa aiba soarta lui, cu siguranta. Nu exista cale de mijloc. Intrebare: Putea sa moara Isus Hristos de moartea a doua? Raspuns: Da, putea sa moara de moartea a doua, dar nu a fost cazul. Sa nu uitam ca SINGURUL care are NEMURIREA, este doar Tatal. Isus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, are nemurirea tot prin Tatal Sau, asa cum si noi, o sa o avem datorita lui Isus. Sunteti socati de aceasta afirmatie? Sa nu fiti, asa spune Biblia, nu eu: „…singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnica!” (1Timotei)  Daca Isus ar fi fost invins de Satana, viata lui Isus ar fi ramas in mainile Tatalui Sau, si nu s-ar mai fi intors la El niciodata, noi am fi fost pierduti pentru totdeauna, iar istoria pacatului tot s-ar fi incheiat, dar fara salvarea nimanui. Faptul ca Isus putea sau nu sa moara de moartea a doua, nu este atat de relevant pe cat se crede. Chiar daca nu putea, biruinta Sa nu ar fi fost, si nu este cu nimic mai mica sau neansemnata sau fara de valoare. Repet, nu este Dumnezeu vinovat, ca este mai tare ca Dracu’. Dracu’ a stiut cu cine se pune, cu cine vrea sa se lupte. Asa ca nu i se poate reprosa, nu i se poate imputa lui Dumnezeu, ca a dus lupta cu mijloace incorecte. Nu este adevarat acest lucru. Lupta a fost si este corecta, dreapta, cinstita, pe fata. Fiecare, atat Dumnezeu cat si Dracu’, si-au folosit toata puterea ca sa biruiasca. Rezultatul intruparii lui Isus Hristos, a fost acesta:

Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe Diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor.” (Evrei)

Dupa cum se vede, Isus nu a trisat cu nimic. Nu a jucat teatru. Lupta a fost pe bune. Concluzia la tot ceea ce am discutat in aceste trei episoade, este aceasta:

„Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra, ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui, si lipindu-te de El, caci de aceasta atarna viata ta, si lungimea zilelor tale, si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai, lui Avraam, Isaac si Iacov.” (Deuteronom)

Cand trupul acesta, supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: „Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?” Boldul mortii este pacatul, si puterea pacatului este Legea.” (1Corinteni)

Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi salvat…” (Ioan)  Daca nu, nu!

Viata si Moartea

Cu respect,

 

Anunțuri

Moartea intai si Moartea a doua (ep.2)

Motto: Iazul de foc, este moartea a doua (Apocalipsa)

iad105[1]

Dragi prieteni si neprieteni, dupa primul episod pe aceasta tema, a mortii, in care am vorbit despre moartea intai, adica despre moartea somn, astazi o sa continuam sa vorbim despre moartea a doua, cea definitiva, vesnica, pentru totdeauna. Trebuie sa vedem si sa intelegem foarte bine ce este, si ce reprezinta aceasta moarte, moartea a doua. Apoi, intelegand ceea ce este moartea intai si moartea a doua, vom putea intelege si mai bine, acest minunat plan de salvare al omului pacatos, din pacat si din moarte. Asezand fiecare piesa a adevarului dumnezeiesc la locul ei, vom avea imensa bucurie, de a intelege corect si pentru totdeauna, mesajul lui Dumnezeu catre noi, si de a nimicii tot pentru totdeauna, minciunile si cursele Satanei, aduse prin falsul crestinism si falsele evanghelii, predicate in crestinismul apostaziat, adica contrafacut de Dracu’..

Moartea intai, adica moartea somn, oricat ar parea ea de groaznica si de inspaimantatoare, si asa este, pentru ca trupurile noastre se intorc in elementele din care am fost creati, si redevin acele elemente prin descompunere, nu este decat ceea ce a spus Isus Hristos ca este: un somn din care toti ne vom trezi, si nimic altceva. Nu trebuie sa ne temem prea mult de ea! Moartea cea adevarata, singura moarte de care trebuie sa ne temem cu adevarat, este moarte a doua! Moartea pregatita pentru cei pierduti, pentru cei nelegiuiti, pentru pacatosi. Dar ce este moartea a doua? Iata ce ne spune Dumnezeu, ca este aceasta moarte, moartea a doua:

Moartea (intai) si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc, este moartea a doua. Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii, a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa)  Sa gandim si sa analizam putin acest text. Ce ne spune el? Foarte, foarte multe lucruri, extrem de importante, pe care trebuie sa le stim, ca sa fim bucurosi, veseli si plini de pace, de incredere si de siguranta. Satana si ingerii cazuti, adica demonii, cei care l-au urmat pe Lucifer in rebeliunea lui fata de Dumnezeu, adica primii pacatosi sau nelegiuiti aparuti in Univers, precum si toti oamenii de pe planeta Pamant, din toate veacurile, care i-au urmat in razvratirea si in necredinta lor fata de Dumnezeu, si au ramas astfel pana la sfarsitul vietii lor de partea Satanei, nu mai sunt scrisi in Cartea Vietii, si vor fi aruncati toti, in Iazul de foc, care este moartea a doua. In acest text, asa cum spuneam, mai este un lucru extrem de important de remarcat, si de tinut minte. Dupa cum vedeti, textul ne confirma faptul ca moarte intai, moartea somn, impreuna cu locul in care mortii au dormit acest somn, adica Locuinta mortilor, mormantul, indiferent daca aceasta locuinta a fost in pamant, in apa sau in foc, in burta animalelor pentru cei mancati de fiare, etc… vor fi aruncate si ele in… moartea a doua, in iazul de foc, care este insusi Iadul! Moartea a doua, iazul de foc, Iadul, inghit practic moartea ca fenomen aparut in Univers, si dispare atat ea, moartea a doua, cat si moartea intai, cat si iazul de foc, cat si Iadul, pentru totdeauna, din Univers, din Imparatia Dumnezeului celui Viu in vecii vecilor! Aceasta este izbanda deplina repurtata de Isus Hristos asupra pacatului si a mortii! Astfel a biruit Isus Hristos atat moartea intai, cat si moartea a doua, adica Iadul, pentru totdeauna, facand astfel posibila, disparitia mortii din Imparatia lui Dumnezeu, care este Universul! Bucurati-va! Vedeti ce frumos si ce armonios se leaga Scriptura?! Din acest text, se intelege foarte clar, ca este vorba despre moartea intai, care este aruncata in moartea a doua, dimpreuna cu Locuinta mortilor, mortile amandoua, disparand astfel pentru vesnicie. Ma rept putin, dar cred ca merita. Este foarte important sa intelegem acest mesaj. Victoria lui Isus este astfel deplina, totala, si irevocabila! Nu putem sa ne ratacim sau sa intelegem gresit, decat daca ne lasam in continuare prostiti de Dracu’ si de basmele lui din falsul crestinism, din Crestinismul SRL, cel inventat de oamenii manipulati si mintiti de Dracu’!

S-a ispravit ! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete ii voi da sa bea fara plata, din izvorul apei vietii. Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu. Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” (Apocalipsa)  Acesta este Iadul, moartea a doua! Alt Iad, nu exista, si nici nu va mai exista!

iad100[1]

Poate ca va veti intreba totusi, de ce este atat de important subiectul celor doua morti, despre care ne vorbeste Dumnezeu in Biblie? Dragii mei prieteni si neprieteni, acest subiect, reprezinta alte doua piese importante din puzzle-ul adevarului, si al planului lui Dumnezeu de eradicare a pacatului, aparut in Imparatia Sa cea vesnica, si de salvare a celor care doresc asta. Acest plan, implica atat salvarea pacatosilor, daca vor, adica viata, dar si moartea pacatosilor, adica disparitia lor pentru totdeauna, din Univers. Mai sunt cateva adevaruri foarte importante, fundamentale, legate de acest subiect al mortii intai si a mortii a doua, si anume faptul ca Iadul nu va exista vesnic, asa cum gresit se crede si se propovaduieste in falsul crestinism, iar cei care mor, nu sunt acum vii in ceruri, si se uita la noi sau ne ajuta, asa cum gresit se crede si se propovaduieste. Mortii sunt morti, si dorm somnul mortii intai, asa cum ne spune insusi Isus Hristos, nu sunt vii in cer. Daca ar fi asa, daca mortii ar fi deja vii in cer, nu ar mai fi necesara INVIEREA! Nu ar mai exista obiectul INVIERII ! Nu ar mai avea sens INVIEREA! Ar disparea insusi obiectul invierii: mortii. Prin aceasta minciuna satanica cu nemurirea sufletului, minciuna spusa pentru prima data in Eden, Evei, de catre Satana, acel celebru „nu veti muri”, se neaga rolul lui Isus Hristos ca salvator din moarte si din pacat! Cine invata pe oameni aceasta minciuna satanica, va suporta consecintele, el, precum si toti cei care o cred. Mortii sunt morti, si nu pot sa fie treziti din acest somn al mortii intai, decat de Isus Hristos, si de catre nimeni altcineva. Asa ne spune Dumnezeu! Nici macar Tatal ceresc nu poate sa faca asta. Numai Isus Hristos, Fiul Sau, are cheile si rezolvarea problemei pacatului si a mortii, si nimeni altcineva: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” (Apocalipsa) Numai Isus Hristos poate sa invie mortii. Nimeni altcineva. Nu apostolii, nu profetii, nu preotii, nu pastorii, nu ritualurile, nu apostolul Petru a tinut sau tine cheile Imparatiei lui Dumnezeu, nu Papa de la Roma, asa cum gresit se invata si se crede, ci doar Isus Hristos! Nici macar Dumnezeu Tatal nu poate sa faca asta, invierea mortilor, asa cum am mai spus. Nu ca nu ar putea, poate, dar dreptatea, ordinea Universala, adevarul, impun ca doar INVINGATORUL, biruitorul mortii si al pacatului, adica doar Isus Hristos, sa poata sa faca asta. Asa este drept, corect, moral, cinstit, etic, etc. Tatal nu poate, si nu vrea sa ia acest drept Fiului Sau, care este autorul de drept al acestei marete victorii, chiar daca ea, victoria, a fost repurtata cu ajutorul nemijlocit al Tatalui. De ce nu poate? Pentru ca nu ar fi corect, drept, moral. Ori stim ca temelia scaunului de Domnie a lui Dumnezeu, este dreptatea absoluta: Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie, bunatatea si credinciosia sunt inaintea fetei Tale.” (Psalmul 89)  La Dumnezeu nu este ca la oameni, adica unul sa munceasca, iar altul sa culeaga roadele muncii celui care a trudit cu adevarat. Asa ceva nu exista in Imparatia lui Dumnezeu. Isus Hristos s-a intrupat, a venit in lumea noastra, si a biruit pacatul si moartea, atunci, in acest caz, numai El are dreptul de a face ce trebuie facut, pana la final.

Spuneam ca adevarul despre moartea a doua, ne arata fara putere de tagada, un alt mare adevar, si anume acela, ca IADUL nu este vesnic. Iadul va avea o existenta limitata. Va fi extrem de scurt. Va dura doar o zi. Ziua aceea mare si infricosata, ziua mortii a doua, Ziua iazului de foc, Ziua care va arde ca un cuptor, Ziua Iadului. Ziua in care vor muri pentru totdeauna, pacatosii din toate veacurile, in frunte cu Dracu’ si ingerii lui. Aceasta este moartea a doaua, este ziua ei, de care toti trebuie sa ne temem cu adevarat. Iadul este aceasta zi de foc, cand toata planeta va arde ca un cuptor, si cand Diavolul, Satana, Dracu’, impreuna cu ingerii cazuti, deveniti demoni, si cu toti pamantenii care au trait si au stat de partea lor in viata petrecuta de ei pe planeta Pamant, pana in ziua mortii lor, vor pierii pentru totdeauna, in iazul de foc. Asupra celor salvati de Isus Hristos, moartea a doua, nu are nicio putere! Adica ei nu vor muri niciodata de aceasta moarte. Acesta zi de foc, singura, este adevarul care spulbera minciuna cu Iadul cel vesnic. O minciuna care il prezinta pe Dumnezeu ca pe un tiran setos de sange, de chin, de tortura, de suferinte, de lacrimi si de durere! Asa ceva nu exista! Dumnezeu este mila, iertare, bunatate, dreptate si dragoste. Iazul de foc, moartea a doua, Iadul, nu au fost pregatite pentru noi, ci doar pentru Satana si ingerii lui. Cum asa veti intreba?! Veti spune ca si pentru pacatosi a fost pregatita aceasta moarte, acest iaz de foc, acest iad. Nu prieteni si neprieteni, acest iaz de foc, iadul, moartea a doua, a fost pregatita doar pentru Satana si ingerii lui! Iata si dovada: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care a fost pregatit Diavolului si ingerilor lui!” (Matei)  De ce asa, veti intreba? Raspuns: pentru ca numai pentru ei, pentru Diavol si pentru ingerii cazuti, nu mai exista iertare, har, indurare, mila. Numai ei au depasit acest nivel, pentru ca au refuzat iertarea, si au pasit extrem de ferm si de hotarati, spre moartea a doua. Stit de ce si cum? Pentru ca nu au mai dorit sub nicio forma, mila, iertarea, harul, bunatatea si dragostea lui Dumnezeu! Au refuzat oferta de mila si de iertare a lui Dumnezeu. Au vrut sa mearga mai departe in razvratirea lor, pana la capat. Au vrut sa fie liberi de Dumnezeu si de Imaparatia Sa, pana la capat. Oamenii in schimb, toti cei care s-au nascut si au trait pe aceasta planeta, au avut si au inca, in timpul vietii lor, aceasta sansa a iertarii si a salvarii, prin Isus Hristos. De aceea ne spune Dumnezeu, ca nu pentru noi a fost pregatit iazul de foc, moartea a doua. Teoretic si practic, TOTI pamantenii puteam si putem sa fim salvati, daca voiam sau voim asta. Iazul de foc, moartea a doua, devine si partea noastra, doar atunci cand sigilam si noi aceasta alegere a noastra, de a sta de partea Satanei, pana in ziua mortii noastre. Adica daca il refuzam pe Dumnezeu, si ramanem robii lu’ Dracu’. Pana atunci, pana in ziua mortii noastre, noi suntem scrisi toti in Cartea Vietii. Toti! Nimeni nu lipseste! Suntem stersi din Cartea vietii, doar atunci cand moartea ne-a gasit tot de partea Satanei, si nu de partea lui Dumnezeu. Atunci si numai atunci, Isus Hristos, este nevoit sa ne stearga din Cartea Vietii Mielului, Cartea Vietii Lui, din cartea biruintei Lui asupra mortii si a pacatului, si vom fi astfel biruiti de pacat si de moarte, impreuna cu Dracu’ si ingerii lui cazuti, ajungand astfel in iazul de foc, iadul, moartea a doua. Acesta este adevarul dragii mei! Iata si dovada ca asa este:

„Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea vietii, si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu, si inaintea ingerilor Lui.” (Apocalipsa) In Isus Hristos, numele fiecarui pamantean care a trait sau inca traieste pe planeta Pamant, este scris in Cartea Vietii, atunci cand se naste pe planeta Pamant. Daca omul moare de partea Satanei, in acel moment si numai atunci, este STERS de Isus din Cartea Vietii Lui. Asa spune Biblia.

Sa fie stersi din Cartea Vietii, si sa nu fie scrisi impreuna cu cei neprihaniti!” (Psalmul 69)

Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii, a fost aruncat in iazul de foc.” (Apocalipsa)

Stiu ca exista si alte texte in Biblie, care vorbesc despre Cartea Vietii, si care, aparent, contrazic ceea ce v-am spus aici, dar vom discuta asta intre-un alt post, promis de mult timp, pe care am sa-l intitulez chiar asa: Cartea Vietii.

Spuneam ca acest subiect pe care il discutam aici, al celor doua morti, ne mai arata un adevar maret despre Dumnezeu: ca IADUL NU ESTE VESNIC. Ca Iadul va tine doar o zi. Atat. Ziua Judecatii. Ziua care va arde ca un cuptor. O singura zi. Ziua iazului de foc, ziua mortii a doua. Asa spune Biblia:

Iar cerurile si pamantul de acum, sunt pazite si pastrate, prin acelasi cuvant, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti. Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii, ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde.” (2Petru)

„Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea, ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura.” Maleahi)   Cine este radacina, si cine sunt ramurile, va veti intreba?! Raspuns: radacina este Satana, iar ramurile sunt ingerii cazuti odata cu el, dimpreuna cu toti pamantenii pacatosi care au trait pe planeta Pamant, de-a lungul veacurilor de pacat. Asa cum pentru poporul lui Dumnezeu Isus este vita, iar noi, poporul Sau, fratii Lui, suntem mladitele.

„Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor, Imi vor fi o comoara deosebita, in ziua pe care o pregatesc Eu. Voi avea mila de ei, cum are mila un om de fiul sau care-i slujeste. Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-I slujeste. Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea, ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura. Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui. Veti iesi si veti sari ca viteii din grajd. Si veti calca in picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor.” (Maleahi)

Iadul dragii mei, asa cum ne spune Dumnezeu, si dupa cum vedeti din aceste texte biblice, nu este vesnic. Iadul este moartea a doua, iazul de foc, moarte care va disparea in ea insasi, in sensul ca moartea a doua este insusi iazul de foc, insusi Iadul. Iadul se va inghiti pe sine insusi, aratand astfel dreptatea lui Dumnezeu, si indreptatriea Sa in fata noastra a tuturor, in sensul ca nu Dumnezeu a adus pacatul si moartea in Univers. Nu Dumnezeu este vinovat pentru tot ceea ce s-a intamplat in toata aceasta istorie a pacatului si a mortii. Nu Dumnezeu este vinovat pentru moartea noastra, a Satanei, si a ingerilor cazuti, ci doar noi insine, in frunte cu Dracu’, pentru ca am stat pana la sfarsitul vietii noastre de partea Satanei, de partea raului. Satana ne-a ucis, despartindu-ne de Viul Dumnezeu, sursa vietii lui, si a noastra! Satana ne-a ucis, ca o consecinta a propriei noastre alegeri, in deplina cunostinta de cauza. Va mai amintiti asta, sper: „Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta.” (Deuteronom)  Dumnezeu nu ucide, salubrizeaza, indepartand gunoiul pacatului. Dumnezeu pune in aplicare propria noastra alegere si decizie: despartirea de El, sursa vietii. Fara viata, nu este decat moarte, asa cum fara lumina, nu este decat intuneric. Moarte pe care am ales-o de buna voie si nesiliti de nimeni, in mod constient. Moarte pe care am iubit-o, asa cum a iubit-o si Dracu’ cu ingerii lui, atunci cand au vrut sa mearga pana la capat, ca si cei care vor fi pierduti. Asa ca va rog nu-l mai invinuiti pe Dumnezeu, pentru toate suferintele, durerile, nedreptatile, precum si pentru toate nelegiuirile pe care le suferiti in viata aceasta, pe planeta Pamant. Dracu’ este vinovat pentru ele, nu Dumnezeu. Dracu’ va minte, va manipuleaza si va ucide, nu Dumnezeu. Acesta este adevarul, chiar daca va convine sau nu va convine. Alegandu-l pe Dracu’, ati ales moartea, va sinucideti, ca si el. Veti avea aceeasi soarta ca si el. Veti merge in focul pregatit pentru el si ingerii lui. Poporul lui Dumnezeu, cei care au ales sa fie salvati de catre Isus Hristos, cei care au ales viata si neprihanirea, ca fiind cea mai inalta forma de civilizatie din Univers, vor avea parte de asta: “Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor, a doua moarte n-are nicio putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.” (Apocalipsa)

Asupra celor salvati de Isus Hristos, moartea a doua, nu are nicio putere! Nu uitati va rog, acest adevar maret si vesnic! Aceasta este Evanghelia Vesnica! Evanghelia biruintei neprihanirii asupra pacatului. Evanghelia biruintei vietii asupra mortii. Evanghelia Salvarii vesnice. Asupra poporului lui Dumnezeu, moartea a doua, iazul de foc, adica sfarsitul vesnic al iadului si al pacatului, nu are nicio putere! Nu uitati asta!

Sa ne bucuram!

„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” (Apocalipsa)

Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?” (Ioan)

(va urma)

Cu respect,

NEPRIHANIREA, cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers

Motto: „Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie, in Duhul Sfant.” (Romani)

Dragii mei prieteni sau neprieteni, stiu ca este vremea vacantelor, a relaxarii si a micilor sau a mai marilor bucurii. De aceea, si nu numai de aceea, vreau sa va „vorbesc” astazi, despre un subiect cu adevarat minunat, cu adevarat inaltator, cu adevarat important, din toate punctele de vedere, mai important decat orice alta tema din crestinism. Acest subiect, este crestinismul insusi! Un subiect la fel de mare ca Dumnezeu, un subiect care este chintesenta intregului crestinism, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Acum, pentru ca aveti mai mult timp, poate, sper, ca o sa va ganditi mai profund, la acest adevar fundamental al crestinismului, adevar care se contopeste cu insusi Dumnezeu, adica ESTE insusi Dumnezeu. Un adevar care va fi inteles la adevarata lui valoare, doar de catre adevaratii fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu „functioneaza”, nu fiinteaza, in afara acestei stari. Am sa va „vorbesc” astazi, despre neprihanire. Neprihanirea este mai importanta decat invierea, si o sa vedeti imediat de ce. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu ar fi fost niciodata inviat de catre Tatal Sau, daca nu ar fi fost neprihanit la modul absolut. Fara neprihanire, nu exista nicio inviere, pentru nimeni, nici pentru oameni, si nici macar pentru Fiul lui Dumnezeu! Fara neprihanire, nu exista viata! Va surprinde acest adevar maret care se gaseste pe paginile Bibliei? Sa nu va suprinda! Neprihanirea este tot ce conteaza cu adevarat. Neprihanirea este esenta si definirea vietii dumnezeiesti, si a Imparatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu este neprihanit, iar neprihanirea, este atributul suprem al dumnezeirii, si „legea” care guverneaza Universul intreg. Neprihanirea este strans legata de viata, pentru ca viata lui Dumnezeu, este neprihanire in stare pura, si oricine are viata lui Dumnezeu in el, automat are in el, si neprihanirea dumnezeiasca. Fara neprihanire nu exista viata, iar fara viata, nu exista neprihanire! Neprihanirea este strans legata de Dumnezeu, asa cum este strans legata de viata lui Dumnezeu. Fara neprihanire, asa cum s-a dovedit pe planeta Pamant, nu exista decat faradelege si moarte, crima, hotie, minciuna, abuzuri, nedreptate, razboaie, etc, asa cum vedem de generatii intregi pe planeta noastra. Nimic nu s-a schimbat, pentru ca nu se poate schimba, in aceste conditii ale pacatului, decat in anumite persoane, in toti cei care vor asta, neprihanirea, si pentru a avea neprihanire, il accepta pe Dumnezeu in viata lor, pentru a putea birui pacatul si moartea. Sigur ca Dracu’, a contrafacut si acest adevar: ca numai Dumnezeu iti poate da neprihanirea, si l-a pus pe om la cazne inutile, ca sa incerce sa se neprihaneasca singur, prin puterile si prin faptele lui. Lucru imposibil de altfel, asa cum constata orice om care vrea sa duca lupta cu pacatul prin sfortari proprii, adica prin faptele lui „bune”. Am afirmat de multe ori pe paginile acestui blog, acest lucru fundamental al adevaratului crestinism: neprihanirea = viata, iar viata = neprihanire. Legatura dintre viata si neprihanire este indisolubila si  indestructibila! Neprihanirea este starea normala a dumnezeirii. Neprihanirea este esenta dumnezeirii, este viata eterna a lui Dumnezeu, este „legea” care guverneaza totul.

  • Pe cararea neprihanirii este viata, si pe drumul insemnat de ea, nu este moarte.” (Proverbe)

Neprihanirea este acea stare initiala, in care am fost si noi creati, cu viata si neprihanire in noi, de catre bunul Dumnezeu. Starea aceea de bunatate absoluta, de bun simt si de iubire absoluta, cu toate trairile, gandurile si starile sublime de care poate sa fie capabil omul, intr-o relatie simbiotica cu Dumnezeul lui neprihanit, se numeste neprihanire. Starea aceea de frumusete fara pata, pura, de feciorie a sufletului si a mintii! Starea aceea de bine, de fericire si de pace absoluta, de inocenta, se numeste neprihanire! Am pierdut toate acestea, asa cum se vede din viata noastra cotidiana de pe planeta Pamant, prin despartirea de Dumnezeu. Cand nu-l mai ai pe Dumnezeu cel neprihanit, nu mai ai nici neprihanire. Neprihanirea este absenta raului sub orice forma a lui. Neprihanirea este binele suprem. Problema fundamentala a crestinismului, dupa parerea mea, este raportarea noastra la Dumnezeu. Cum il vedem pe Dumnezeu? Ca pe un tiran sau ca pe un tata iubitor? Cum intelegem comportametul lui, ca fiind abuziv si fara mila sau ca fiind plin de mila si de dragoste fata de noi? Din nefericire, Crestinismul SRL, cel controlat de Dracu’, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe un tiran de care trebuie musai sa-ti fie frica, permanent, toate zilele vietii tale. Toate zilele vietii tale, trebuie sa traiesti cu spaima de Dumnezeu. Acest fel de „crestinism”, acest „adevar crestin”, il prezinta pe Dumnezeu, ca pe o fiinta cu care nu prea ai vrea sa ai de-aface, decat cel mult din interes. Ca sa-ti dea viata vesnica de exemplu sau sa nu te pedepseasca. Si pentru asta, faci orice. Gresit! Imparatia lui Dumnezeu nu este constrangere, nici pedeapsa, nici recompense, si nu consta nici in lucruri materiale, ci in altceva. Esenta ei absoluta este neprihanirea si viata, care trebuie sa fie in noi. Dar nu neprihanirea data de Lege, indiferent care lege, ci doar cea data de Isus Hristos in dar. Legea nu poate sa ofere, sa dea, nicio neprihanire. Legea, oricare ar fi ea, nu te poate face neprihanit. Tu singur, nu te poti face neprihanit implinind o lege. Oricare lege. Neprihanirea este ceva viu, este viata complexa, asa cum am spus. Este viata lui Dumnezeu! Neprihanirea nu poate sa fie, si nu este slova, litera de lege, care nu poate sa dea nimanui viata. Neprihanirea este viata insasi, este Duhul lui Hristos, adica neprihanirea si viata lui Hristos! Numai Hristos prin Duhul Sau, poate sa dea viata si neprihanire, pentru ca numai El si Tatal Sau au asta. La Creatie, asta au si daruit ei, tuturor creaturilor: viata si neprihanire. De aceea mancau atat omul cat si leul, verdeturi, fructe, iarba, pentru ca erau neprihaniti. Si omul, dar si animalele, erau neprihanite, adica nu faceau niciun rau, asa cum erau si Adam si Eva. Raul a aparut dupa despartirea de Dumnezeu. Vedeti acum cat de importanta este intelegerea faptului ca nu exista TRINITATE in crestinism, o a treia persoana a dumnezeirii, ci doar Tatal, Fiul Sau si Duhurile lor? Aici se vede limpede, ca o a treia persoana a dumnezeirii, este un nonsens. Nu are ce cauta in adevarata invatatura crestina. Neprihanirea lui Hristos, este doar a lui Hristos, si in consecinta, nu ti-o poate da decat Hristos, si nimeni alticineva sau altceva. Nu ti-o poate da o alta persoana, Duhul Sfant de exemplu, alta persoana decat proprietarul de drept al propriei neprihaniri, adica Isus Hristos. Legea cum spuneam, are alt rol. Ea doar defineste foarte vag, diferenta dintre pacat/faradelege, si neprihanire. Neprihanirea lui Hristos, este altceva, si este mult peste legea celor 10 porunci, care sigur ca este si ea parte a neprihanirii, dar nu este esenta ei, nu este TOATA neprihanirea. Toata neprihanirea, neprihanirea adevarata, este doar a lui Isus Hristos, si la Tatal Sau. Numai neprihanirea poate sa ofere pe Pamant si in Univers, ca mod de coportament si de guvernare, pacea, fericirea si bucuria, cu adevarat. Legea nu poate sa ofere asa  ceva, pentru ca Legea nu poate sa dea neprihanire, asa cum am mai spus sau mai exact, asa cum spune Biblia:Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege, vine cunostinta deplina a pacatului. Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege, despre ea marturisesc Legea si Prorocii, si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus.” (Romani)   „Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu, caci, daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni)

Doar cine traieste in neprihanire este neprihanit, adica doar cel in care locuieste Duhul lui Hristos, nu o asa zisa a treia persoana a dumnezeirii, numita Duhul Sfant. Nu Duhul Sfant a stat pe cruce, ci Isus. Nu Duhul Sfant a invins pacatul si implicit pe Satana, ci Isus Hristos! Nu prin Duhul Sfant a produs Isus Hristos neprihanire, ci prin Duhul Tatalui Sau. Asa cum Duhul Tatalui a fost cu Hristos si in Hristos, asa si Duhul lui Hristos este cu noi, si in noi, ca sa avem viata si neprihanirea Sa. Nu cel ce se duce la biserica, pupa icoane, moaste, si aprinde lumanari, nu cel care pazeste o zi de odihna anume sau care nu manaca anumite alimente, iar in viata de toate zilele este doar un simplu nelegiuit, adica robul lu’ Dracu’, nu al lui Hristos, este considerat neprihanit, ci doar cel care chiar este neprihanit, prin Duhul lui Isus. Dusul la biserica, ritualurile si traditiile, dogmele bisericesti, „tainele” bisericilor, nu vor neprihani pe nimeni, asa cum nici Templul evreiesc nu a neprihanit pe nimeni. Neprihanirea nu vine prin asa ceva. Este o minciuna satanica asta! Neprihanirea autentica, vine doar de la Isus Hristos, Cel Viu in vecii vecilor. Neprihanira nu se poate obtine altfel, pe alta cai, si prin alte mijloace. Neprihanirea adevarata, nu cea falsa, contrafacuta de Dracu’, se obtine doar de la Isus Hristos, prin Duhul Sau.

  • Daca stiti ca El este neprihanit, sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire, este nascut din El.”
  • Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine traieste in neprihanire, este neprihanit, cum El insusi este neprihanit.” (1Ioan)
  • „… cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!” (Romani

„Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege, si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele. Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani)  Acest text din Romani, ne spune inca o data, daca mai era nevoie, si pentru unii este, ca relatia adevarata, sigura si trainica cu Viul Dumnezeu, nu deprinde de absolut nimic. Nu depinde de dusul la biserica, nu depinde de niste ritualuri, nu depinde de niste dogme mai mult sau mai putrin adevarate, nu depinde nici macar de citirea Bibliei! Sa nu fiti socati! Si sa nu credeti ca spunand asta, am sa ma contrazic in cele ce voi scrie mai departe. Dumnezeu, acolo unde omul vrea si accepta sfaturile Sale, din toata inima sa, daca accepta indemnurile lui Dumnezeu, care vin prin mintea omului, prin constiinta lui, si daca raspunsul omului este pozitiv la aceste indemnuri spre bine, atunci omul, oriunde s-ar afla el pe planeta Pamant, nu mai are nevoie nici de biserici, nici de popi, nici de pastori, nici de ritualuri stuptide. Il are pe Dumnezeu, si este de ajuns. Asta inseamna ca are totul. Asta inseamna ca mintea lui, se schimba dintr-o minite nelegiuita, intr-o minte neprihanita, prin puterea lui Dumnezeu. Viul Dumnezeu scrie cu Duhul lui Isus, neprihanirea Sa, in mintea si inima noastra! Asta este suprema stare, suprema satisfactie, pentru un crestin autentic. pentru ca nu-i asa: „Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!” (Matei) Dumnezeu ne satura cu neprihanirea Sa, atat in viata aceasta, cat si in cea viitoare. Dumnezeu promite, ca orice om de pe planeta Pamant, care iubeste cu adevarat neprihanirea, care o intelege in profunzimile ei de bunatate, de prosperitate, de intelepciune, stiinta si tehnologie la superlativ, si o doreste din tot sufletul lui, care este insetat in permanenta de ea, nu va fi dezamagit de Dumnezeu! El va fi saturat, acum, dar si in viata viitoare! Va fi indestulat cu neprihanire. Va avea cata neprihanire doreste! Neprihanirea dumnezeiasca nu are sfarsit, ea este intr-o continua crestere si perfectionare, pentru ca Dumnezeu insusi este un Creator etern, si un Neprihanit etern. Si in vesnice o sa fim saturati cu neprihanire, adica calitatea neprihanirii noastre, va creste tot timpul, va creste vesnic.

Legea lui Dumnezeu, Legea celor zece porunci, nu este standardul suprem al neprihanirii, asa cum gresit cred crestinii, ci doar cateva linii de forta ale ei. Standardul suprem al neprihanirii este Dumnezeu. Sa nu uitam ca Legea este doar literea, nu duh datator de viata. Cartile nu dau viata nimanui, ele doar ne invata, ne atrag atentia asupra unor aspecte, dar repet, nimic scris nu da viata, nici in lumea aceasta, si nici in cea viitoare. Doar Dumnezeu da viata, iar aceasta viata est neprihanita. Moartea este pacatoasa sau altfel spus, pacatul, adica lipsa neprihanirii, duce doar la moarte. Pacatul este moarte, asa cum viata este neprihanire. Dovada, este tot ce se intampla acum pe planeta noastra. Sa vedem acum ce pune Duhul lui Isus Hristos in noi, cei care iubim cu adevarat neprihanirea dumnezeiasca, nu doar ne facem ca o iubim, cu gandul doar la recompensele viitoare. Iata ce spune Biblia despre Duhul lui Hristos: Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” (Galateni)  Dupa cum observati, roada Duhului lui Hristos, este altceva decat Legea celor zece porunci. Observati ca aceste caracteristici, roade ale Duhului, sunt viata efectiva, cu multiplele ei fatete? Fatete care sunt imposibil de pus intr-o lege. Roadele Duhului lui Hristos, sunt sentimente, actiuni, trasaturi de caracter, trairi, credinta, etc. Daca neprihanirea este cea mai inalta forma de viata, de guvernare si de civilizatie din Univers, atunci fara doar si poate, pacatul, nelegiuirea, opusul neprihanirii, reprezinta cea mai rudimentara, cea mai ticaloasa, cea mai mizerabila, cea mai nenorocita, cea mai criminala, ce mai inapoiata, cea mai lipsita de scrupule, si cea mai urata si josnica forma de civilizatie din Univers. In comparatie cu neprihanirea, pactul si faradelegea pe care a creat-o, sunt gunoiul, infectia, pururlenta Universului. Forma lui cea mai urata si cea mai abjecta, forma lui mortala, putreda, pentru ca pacatul si faradelegea, inseamna asa cum stim cu totii, distrugere si moarte. Moarte si numai moarte. Ori moartea, nu are nicio frumusete in ea. Moartea nu este frumoasa! Moarte nu are cum sa fie frumoasa. Civilizatia pacatului si a mortii, este cea mai rudimentara „civilizatie”, cea mai brutala si mai animalica forma de civilizatie din Univers, si de aceea, Dumnezeu o sa-i puna capat pentru totdeauna. Iadul nu va fi vesnic. In Iad traim acum, dar Imparatia promisa a Creatorului nostru, in care domneste pentru vesnicie viata si neprihanirea, unde baza tuturor gandurilor si a actiunilor este neprihanirea, este si reprezinta cea mai inalta forma de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Creatorul lor, Dumnezeu insusi.

Neprihanirea nu trebuie vazuta si inteleasa doar ca o cheie cu care deschidem Imparatia lui Dumnezeu. Asa ceva nu exista! Neprihanirea trebuie iubita si apreciata doar pentru ceea ce este ea in realitate: cea mai inalta forma de viata si de civilizatie din Univers! Cea mai inalta forma de gandire si de organizare Universala! Daca nu ati inteles asta, nu ati inteles nimic din crestinism! Daca vedeti neprihanirea doar ca pe un mijloc de a ajunge la Dumnezeu si in Imparatia Sa, ca pe o pila sau ceva de genul acesta, n-ati inteles nimic din mesajul dumnezeiesc, si sunteti pe o cale gresita. Daca faceti si ganditi asta, dovediti doar faptul ca neprihanirea nu va face placere deloc, dar va straduiti, va chinuiti cu chiu si vai, va siliti, sa fiti cat de cat neprihaniti, doar ca sa scapati de „furia si de pedeapsa” lui Dumnezeu. Daca ganditi si simtiti asta, cum ca neprihanirea este doar un chin, un jug, asa ceva este in ochii lui Dumnezeu, la fel de detestabil, ca si pacatul insusi. Dracu’ are repulsie fata de neprihanire, sa nu uitati asta! Acest fel de a iubi neprihanirea, care asa cum am spus, este Dumnezeu insusi, arata ca aveti doar o dragoste din interes sau de frica, fata de cel care v-a daruit din dragoste adevarata, totul. Ori Dumnezeu, nu iubeste casatoriile din interes, ci doreste doar dragoste sincera si adevarata, curata, dezinteresata, adica neprihanita, asa cum este si El! Neprihanirea nu este un troc, o afacere, un targ, o invoiala intre noi si Dumnezeu. Ceva de genul: „Doamne, noua nu ne place neprihanirea Ta, dar ne straduim sa acceptam cate ceva din ea, de frica ca ne iei gatul, ca ne omori, ca ne pedepsesti daca nu o dorim”. Asa ceva este satanism curat! Ea, neprihanirea, este sau nu este! O iubesti sau nu o iubesti. Atat! Neprihanirea adevarta nu poate sa fie trucata in ochii lui Dumnezeu, care vede daca o iubim cu adevarat sau doar ne prefacem.

Asa cum am spus deja, sunt doua moduri in care lumea „crestina” il vede pe Dumnezeu: a) ca pe un Dumnezeu tribal, inapoiat, criminal si setos de sange daca nu faci ca El, imprevizibil, irational, de neanteles (de aceea avem nevoie de taine bisericesti, sic!), si b) ca pe un Dumnezeu iubitor si iertator, care iti arata tot timpul, doar consecintele gandirii tale gresite, si a faptelor tale in urma acestei gandiri gresite. Marea majoritate a „crestinilor”, desi nu recunosc, sunt adeptii primei viziuni despre Dumnezeu, adica varianta „a„. De aceea, ei, acesti crestini de tip „a„, prin tot felul de practici si de obiceiuri pe care Dumnezeu nu le cere, incearca sa-l imbuneze permanent pe Dumnezeu, indiferent ce fac, ei au in minte acest singur aspect: sa nu-l supar pe Dumnezeu, pentru ca ma omoara si pierd viata vesnica”. Eu personal, asa cum ati putut sa constatati pe acest blog, cei care il citesc constant sau ocazional, sunt adeptul variantei „b„. Eu cred ca Dumnezeu doar ne invata, ne ajuta, ne sprijina, ne iubeste neconditionat si ne vrea numai binele. Important este sa intelegem lucrurile asa cum sunt ele, si la adevarata lor valoare. Sa intelegem limpede, ca departarea de El, despartirea de El, a adus tot ceea ce vedem noi pe planeta noastra. Lipsa neprihanirii din civilizatia omeneasca, prin aparitia pacatului, a dus la tot cortegiul de nenorociri si de nelegiuiri care s-au vazut si se vad pe planeta Pamant. In lipsa neprihanirii, oamenii au decazut maxim. Au fost si inca mai sunt scalvi, sub diferite forme, bolnavi, saraci, schingiuti si haituiti, mintiti, furati, ucisi in fel si chip, otraviti cu tot felul de otravuri, in mancare, in aer si apa, batjocoriti, minimalizati, pusi sa munceasca pentru paine si pentru apa pe care o beau, etc. Isi parasesc copiii sau ii vand ca sa supravietuiasca, ii omoara, ii violeaza pe ai lor sau pe ai altora, etc. Isi vand organele, ovulele, corpul, mintea, forta de munca, etc. Aceasta este civilizatie?! Nu prieteni si neprieteni, aceasta nu este civilizatie, indiferent cati zgarie nori vom construi, si indiferent cati sateliti si rachete o sa mai trimitem in spatiu sau cate calculatoare o sa mai inventam sau o a avem in buzunar. Ceea ce avem noi, nu se numeste civilizatie. Omul fara neprihaire, este doar un ticalos ingamfat, egoist, mincinos si criminal, ca tatal sau, Dracu’. Daca Dumnezeu nu ar fi coborat la noi, in Iadul in care traim, nu ar mai fi ramas nici urma de bunatate in rasa umana. Daca mai sunt farame de bunatate pe ici pe colo in lumea noastra, asta se datoreaza doar lui Dumnezeu, pentru ca aici, in imparatia Satanei, a avut copii ai Sai, in care a pus si a existat, neprihanirea Lui. Daca nu ar fi fost asa, am fi ajuns, intreaga omenire, ca Sodoma si ca Gomora. „De nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o mica ramasita, am fi ajuns ca Sodoma, si ne-am fi asemanat cu Gomora.” (Isaia)  Sodoma si Gomora, reprezinta culmea abjectiei si a decaderii umane. Sodoma si Gomora, sunt opusul neprihanirii, adica nelegiuire cat cuprinde. Ce inseamna Sodoma si Gomora cu adevarat, puteti sa cititi AICI.

Cand ca si crestini, ne vom elibera de frica mortii, de frica de a ajunge in Iad (traim deja in Iad!) de dorinta egoista de a avea doar viata vesnica, dar fara neprihanire in ea, adica fara Dumnezeu, pentru ca in realitate, majoritatea „crestinilor” asta isi doresc, chiar daca nu recunosc deschis asta, atunci si abia atunci, ati inceput sa deveniti crestini adevarati. Cand veti inceta sa gandi ca va sacrificati acum, ca sa beneficiati de mila lui Dumnezeu si de viata viitoare, atunci incepeti sa mergeti pe calea cea buna. Daca inca ganditi si considerati ca faceti sacrificii pentru neprihanire si pentru Dumnezeu, inseamna ca inca nu sunteti crestini, si ca inca nu l-ati inteles pe Dumnezeu. Nu ati inteles ce vrea Dumnezeu de la noi toti. Cand vom iubi neprihanirea fara sa asteptam recompense de la oameni si de la Dumnezeu, cand il vom iubi pe Dumnezeu fara dorinta de a ne da viata vesnica, atunci si numai atunci, am devenit crestini. Cand nu vom mai astepta nimic de la Dumnezeu, ci doar ne vom bucura de aceasta forma minunata de viata si de civilizatie, numita neprihanire, abia atunci am inceput sa umblam cu Dumnezeu, cu adevarat, ca barbati si femei in Hristos, nu ca prunci nestiutori, batuti de orice vant de invatatura. Pana atunci, pana la acest moment, doar ne prefacem ca iubim neprihanirea, si pe Dumnezeu. Ca sa fiu si mai transant, si ca sa intelegeti exact ceea ce vreau sa va transmit, va spun ca: daca maine asi sti cu siguranta 100%, ca Dumnezeu nu exista, ca nu exista nici viata vesnica, si nici inviere dupa moarte, ca nu exista nimic din ceea ce ne spune si ne promite Biblia, eu tot asi iubi neprihanirea, pentru ca am inteles o data pentru totdeauna, ca ceva mai bun, mai inalt si mai frumos decat ea, nu exista in Univers, si ca toate ororile pe care le-a trait aceasta omenire de-a lungul veacurilor pe aceasta planeta, pe care le traim si noi astazi, se datoreaza exclusiv, LIPSEI ACESTEI NEPRIHANIRI! Aceasta este cea mai inalta forma de intelegere a lui Dumnezeu si a Imparatiei Sale! Alta nu exista! Acesta este crestinismul pur, crestinismul absolut, crestinismul cel netrucat de Dracu’, prin sistemul religios mondial. Gandirea neprihanita, si numai ea, este capabila sa gandeasca cea mai inalta forma de civilizatie universala. Gandirea neprihanita, este cea mai performanta si cea mai inalta gandire din Univers. Dupa cum se vede, planeta Pamant, nu este „organizata” dupa gandirea neprihanita, adica dupa gandirea Dumnezeiasca, si de aceea pe ea, oamenii, societatile umane, popoarele, toata viata noastra, este construita, cladita zilnic, pe principiile satanice ale mariri de sine, ale mandriei, ale minciunii, ale hotiei, ale manipularii, si ale crimei. Cultul vedetelor, a bogatiilor si a bogatilor, a oamenilor superiori altor oameni, egoismul, lacomia, si multe altele, sunt rodul gandirii pacatoase, si a fiintarii nelegiuite, trairea in nelegiuire, care este opusul neprihanirii, nelegiuire bazata pe gandirea satanica, adica pe mandrie, pe egoism, pe ne mila, pe ne dragoste, pe ne impreuna simtire, pe ne impreuna traire..

Dragii mei prieteni si neprieteni, daca-l „iubiti” pe Dumnezeu de frica, nu cunoasteti ce este si ce inseamna neprihanirea, si nici Imparatia lui Dumnezeu. Daca-l iubiti pe Dumnezeu din interes, doar ca sa va dea ceva, indiferent ce, viata vesnica de exemplu, bani, sanatate, etc… nu stiti inca ce inseamna aia neprihanire si Imparatie a lui Dumnezeu. Dumnezeu, si implicit Imparatia Lui, Imparatia Neprihanirii, trebuie iubit doar pentru ceea ce este El, neprihanire pura, si pentru ceea ce ne-a oferit deja: viata Sa, si neprihanirea Sa. Nu ne trebuie nimic mai mult. Nimic in plus, si nimic in minus. In El avem totul. Dumnezeu este neprihanire, si cine declara ca il iubeste pe El, trebuie sa iubeasca si neprihanirea Sa. Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu, si sa urasti neprihanirea, este un nonsens asta. Daca v-ati saturat de religie, daca v-ati saturat de zeci si zeci de practici si de texte religioase si rasreligioase, interpretate si rasinterpretate, intoarse pe toate fetele, daca v-ati saturat de certuri teologice fara rost si fara de sfarsit, aflati ca dupa ce veti cauta si veti intelege adevarul absolut si pur al Bibliei, cu ajutorul lui Dumnezeu, adica dupa ce veti intelege Evanghelia Vesnica, Vestea Buna Vesnica, totul, dar absolut totul, se va reduce la doua persoane neprihanite: Dumnezeu Tatal si Fiul Sau, adica la aceste cuvinte: „Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele, marturisesc despre Mine.” …  Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan)   Si siti de ce? Pentru ca: „El (Isus Hristos) a fost facut de Dumnezeu pentru noi: intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, pentru ca, dupa cum este scris: „Cine se lauda sa se laude in Domnul.” (1Corinteni)

Iar in Imparatia lui Dumnezeu,  Imparatia Neprihanirii, nimic rau, nelegiuit, ne neprihanit, nu va intra in ea, dupa cum este scris: Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna.” (Apocalipsa)  Dumnezeu va inchide pentru totdeauna portile Universului, pentru pacat, faradelege si moarte. Acestea vor disparea pentru totdeauna din Univers, dupa aceasta istorie a pacatului, de pe planeta Pamant.

Retineti va rog asta, este esential sa stiti: Neprihanirea nu este un concept sau o denumire strict religioasa, teologica, bisericeasca, care sa tina strict de religie sau de teologie, de biserici si de popi, de pastori sau de dogme religioase, de ritualuri mai mult sau mai putin tampite, ci este cea mai inalta forma de viata si de civilizatie, pe care o pot avea fiintele inteligente, in frunte cu Dumnezeu insusi. Dumnezeu nu este nici religios, nici teolog, nici bisericos, nici popa, nici pastor, EL ESTE CEL CE ESTE, si punct. Dumnezeu este insasi religia si teologia, biserica si neprihanirea. Stiinta despre Dumnezeu, o detine doar Dumnezeu, si toti cei carora Dumnezeu pesonal le-o descopera, le-o explica si le-o daruieste, daca doresc asta. Dumnezeu este singurul teolog, invatator, pastor sau preot adevarat, restul… e cancan! Neprihanirea este elitism de cea mai inalta sorginte. Neprihanirea este tot ce poate sa fie mai inalt in Universul acesta. Este varful civilizatiei creata de Dumnezeu. Neprihanirea este bunastare, iubire, stiinta, tehnologie si civilizatie, la superlativ! Neprihanirea este singura stare care asigura progresul, pacea si fericirea vesnica! Neprihanirea este totul in crestinism. Daca nu ai neprihanire prin Hristos, nu ai nimic. Asa ca… Bucurati-va, de cea mai inalta forma de viata si de civilizatie universala: NEPRIHANIREA lui Dumnezeu, prin Isus Hristos! Neprihanirea este demnitate, integritate, onoare, bun simt si bun gust in toate, loialitate, noblete in toate felurile si in toate sensurile, finete, frumos absolut, bine absolut, dreptate, cinste, curaj, dragoste curata, puritate in toate sensurile, prietenie sincera si dezinteresata, armonie, intelegere, pace vesnica, nu temporara, bucurie, respect, credinta, fericire, prosperitate, bogatie, calitate la cele mai inalte standarde visate sau imaginate vreodata, viata, fratie adevarata intre creaturi si Creator, si lista ramane deschisa… 

Trebuie sa recunoasteti ca multe, daca nu toate aceste lucruri si stari enumerate mai sus, vi le doriti cu ardoare, din toata inima, si acum, in aceasta viata, dar nu le puteti avea din pricina pacatului, a nelegiuirii instalate prin pacat! Atunci, cand vi le doriti atat de mult, de ce fugiti de ele cand vi se ofera gratis si fara efort, doar prin credinta ca intr-o zi, chiar le veti avea? Gratis! Fara efort. De ce ?! Nu-i ciudat ce vi se intampla?!

stop and think

Cu respect,

P.S. Dragi prieteni si neprieteni, vreau sa va mai spun si astazi, ceea ce am mai spus pe acest blog: Eu nu ma consider invatatorul nimanui, nu ma erijez in detinatorul adevarului absolut, si tot ceea ce scriu eu, poate sa fie verificat cu Biblia, si daca nu este in concordanta cu Biblia, poate sa fie combatut si aruncat la gunoi, daca este cazul, si chiar va rog sa faceti asta, in asemenea cazuri. Nu am nicio problema cu asta. Vreau sa mai spun ca nu am declarat razboi nimanui, nici ortodocsilor, nici catolicilor, nici baptistilor, nici adventistilor, nici hindusilor, nici musulmanilor, nici ateilor, nici masonilor, nimanui, ci doar lu’ Dracu’, in sensul ca nu vreau sa ma las prostit, mintit si manipulat de el. Vreau sa stiu adevarul, si apoi sa actionez in consecinta: sa-l accept sau sa-l resping. Nu ma intereseaza daca sunteti atei, evolutionisti, masoni sau orice fel de crestin, musulman, sintoist, taoist, hindus, etc. Este treaba dumneavoastra ce vreti sa faceti in viata si cu viata dumneavoastra. Este numai treaba dumneavoastra in ce vreti sa credeti sau sa nu credeti. Pe acest blog, eu doar „gandesc cu voce tare”, adica scriu, desi nu sunt scriitor, si de aceea mai fac si greseli de scriere, despre lucrurile care ma framanta si ma intereseaza in viata aceasta, cu privire la existenta mea pe aceasta planeta, si in acest Univers. Nu dau lectii nimanui. Unul singur este Invatatorul, si cel care poate sa dea lectii: Isus Hristos. Eu personal, in afara de Dumnezeul Bibliei, nu am gasit nici o alta varianta, nici o alta teorie, nici o alta religie, nici un alt dumnezeu, care sa ma satisfaca ca explicatie plauzibila, rationala, logica, coerenta, a aparitiei vietii si a mortii, pe planeta aceasta pe care noi traim, si de aceea am ales sa merg pe mana Dumnezeului Bibliei, si a lui Isus Hristos, Fiul Sau. Daca o sa ma pacalesc sau nu, o sa vedem intr-o zi. Ziua aceea mare si minunata, a aratarii singurului Dumnezeu adevarat, pe care il vor vedea si cei salvati, si cei pierduti. Daca nu exista acest Dumnezeu, si nici un altul, iar „o sa vedem” intr-o zi, in sensul ca nu o sa mai vedem niciodata, nimic. Nici lumina soarelui, nici adierea vantului, si nimic din ce se va mai face sub soare, si nu o sa ne mai bucuram niciodata de viata, si asa cum spunea Petre Tutea: „Fara Dumnezeu, fara credinta, omul devine un animal rational, care vine de nicaieri, si merge spre nicaieri.” Mie imi place sa cred, si cred, ca viata noastra pe aceasta planeta, nu este, si nu are cum sa fie intamplatoare, intamplare pura. Nu pot sa cred ca vine de nicaieri, si merge spre nicaieri. Ar fi minunea minunilor si intamplarea intamplarilor, ca dintr-o ciorba primordiala electrocutata acum cateva miliarde de ani, sa iasa aceasta minune de planeta, cu atatea minunate vietati si plante pe ea, inclusiv omul, cea mai minunata forma de viata. In mintea mea, recunosc, nu incape aceasta teorie. Nu a incaput niciodata! Nu pot sa cred in ea! Imi insulta inteligenta!

Dragii mei, sa iubti, si sa fiti iubiti!

Bucurati-va!

Bucuria si durerea maturizarii

Motto: „Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil, cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.” (1Corinteni)

Are dreptate Dumnezeu, moartea te face sa apreciezi viata si timpul ei, si mai ales, mai ales pe Dumnezeu insusi. Daca Dumnezeu nu ar exista, daca Dumnezeu ar fi doar un mit, daca Dumnezeu ar fi doar mitologie de doi lei, doar o alta poveste de pe aceasta planeta, o poveste zamislita de mintile oamenilor disperati de tot ceea ce se intampla sub soare pe planeta Pamant, atunci planeta Pamant, ar fi cea mai deplorabila, cea mai absurda, cea mai bizara, si cea mai prosteasca forma de viata existenta in Univers. Nimic nu ar avea sens, din tot ceea ce se intampla pe acesta planeta. Totul ar fi complet aiurea. Omul nu ar fi cu nimic mai presus decat orice alt animal, insecta efemera, rama, pasare, floare sau peste de pe aceasta planeta. Toata inteligenta lui, toate realizarile lui, toata zbaterea lui, ar fi egale cu zero. Nu ar folosi la absolut nimic, ar fi in zadar, ar fi fix desertaciune, asa cum foarte bine spune Biblia. De ce ? Din cauza aceasta: Omul nu este stapan pe suflarea lui, ca s-o poata opri, si n-are nicio putere peste ziua mortii, in lupta aceasta nu este izbavireCaci soarta omului si a dobitocului este aceeasi, aceeasi soarta au amandoi: cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc, caci totul este desertaciune. Toate merg la un loc, toate au fost facute din tarana, si toate se intorc in tarana. (Eclesiastul)  Foarte, foarte trist si deprimant, nu-i asa ?! In fata mortii, omul nu este cu nimic mai presus decat dobitoacele, este egalul lor. Aceeasi soarta o are si omul, si animalul (dobitocul). Si atunci, ce valoare are toata fala noastra prosteasca?! Niciuna, zero!. Fara Dumnezeul lui, omul este zero barat. Nu valoreaza absolut nimic. Zero taiat in patru! Vorba lui Petre Tutea, fara Dumnezeu, omul este doar un animal rational, care vine de nicaieri, si merge spre nicaieri. Geniala asta a lui Petre Tutea, numai ca Dumnezeu a spus-o altfel in textele de mai sus, din Eclesiastul. La fel de genial!

Am fost toata viata mea un om vesel, sociabil, drept, onest, impreuna simtitor cu toti cei din jurul meu, pe care am incercat sa-i ajut dupa puterile mele, si sunt si acum in mare parte, la fel. M-am bucurat rareori de raul altuia, spre deloc, pentru ca nu sunt ranchiunos, nu sunt invidios, si cand am facut asta, rareori in viata mea, am considerat acest rau intamplat altora, doar ca o consecinta si ca o lectie necesara pentru ei, primita de cei in cauza, ca rod al propriilor lor nesabuinte, ticalosii, nedreptati, si nu ca rod al actiunilor mele, sau o voluptate prosteasca a unei razbunari tampite din partea mea. Nu am gandit si nu am actionat niciodata asa. Nu am aceasta mentalitate. Nu stiu cum vedeti dumneavoastra lumea de astazi, dar eu am cam obosit, am inceput sa simt nevoia unei taceri. A unei dramuiri a zicerii. Oamenii sunt prosti, sunt prea prosti, sunt extrem de prosti, sunt superficiali, ticalosi, mizerabili, tampiti de-a dreptul, si din aceste cauze, extrem de usor de manipulat. Adica sunt asa cum stiti si dumneavoastra. Vrei sa le faci bine, si ei te scuipa, la propriu sau la figurat, dupa cum ai norocul. Astazi, in aceste zile pe care le traim impreuna, ma minunez cand mai gasesc un om de caracter, un om onest, un om drept, un om vertical, un om care sa vrea sa inteleaga, sa priceapa ce se intampla cu el in lumea aceasta. De multe ori iti vine sa pui punct, sa renunti, sa-ti bagi picioarele in tot si in toate, inclusiv in acest blog. De multe ori crezi ca totul este in zadar, ca nimic nu se schimba, ca foarte putin inainteaza lumina prin intuneric. Ca efortul este prea mare, iar rezultatele sunt prea mici in raport cu efortul depus. Oamenii au fost si sunt tari la cerbice cum spune Biblia, adica incapatanati in prostia si in indolenta lor, sau altfel spus, prosti si incapatanati. Extrem de prosti si de incapatanati, plini de ei, in prostia si in micimea lor umana si sufleteasca. Era mult mai bine cand eram copil. Durerile erau altele, „dramele” la fel, supararile asijderea, adica neansemnate. De ce? Pentru ca slava Domnului, nu aveam mintea care sa inteleaga tragedia pe care noi o traim zilnic pe planeta Pamant. Nu aveam responsabilitatile pe care le avem ca adulti. Asa este si cu Dumnezeu. Cand pricepi putin, suferi sau te bucuri putin, dar cand incepi sa pricepi mult, suferi sau te bucuri pe masura. Daca orice am face pe planeta, sfarsitul fiecaruia dintre noi, bogat sau sarac, academician sau tolomac, geniu sau imbecil este tot moartea, atunci TOTUL, dar TOTUL, nu mai are nicin haz, este inutil. Totul este desertaciune si goana dupa vant, asa cum atat de bine spune Dumnezeu prin Eclesiastul. In aceste conditii, nimic, dar absolut nimic nu mai are sens. Viata este doar o zbatere amara si inutila, intre ziua nasterii si ziua mortii, cu foarte putine bucurii depline, in tot acest interval de timp. Spun inutila, pentru ca nimic nu este dainuitor pe aceasta planeta in conditiile actuale ale pacatului si ale mortii, cand totul este atat de efemer. Nici macar piramidele, acei mastodonti de piatra, din a caror splendoare initiala a ramas mai nimic. Sunt doar niste mormane uriase de pietre, care arata mai bine ca orice alta zidire omeneasca, efemeritatea lumii in care traim. Nici macar astfel de structuri colosale, nu au putut sa dainuiasca si sa infrunte timpul si vitregiile lui, fara sa fie sparte, furate, distruse in fel si chip, de oameni sau de natura, si atunci, te intrebi pe buna dreptate: Ce reprezinta viata unui singur om? NIMIC, dar absolut nimic, daca „povestea” despre Dumnezeu nu ar fi adevarata. Daca Dumnezeu nu exista, mancati si beti, caci maine veti muri, iar acel maine, poate sa fie orice zi a vietii dumneavoastra, dintre ziua nasterii si ziua mortii.

„O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o, desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune. Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da sub soare? Un neam trece, altul vine, si pamantul ramane vesnic in picioare. Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou. Vantul sufla spre miazazi si se intoarce spre miazanoapte, apoi iarasi se intoarce si incepe din nou aceleasi rotiri. Toate raurile se varsa in mare, si marea tot nu se umple, ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarasi sa porneasca de acolo. Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune: ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind. Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut se va mai face, nu este nimic nou sub soare. Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iata ceva nou!”, demult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra. Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai inainte; si ce va mai fi, ce se va intampla mai pe urma, nu va lasa nicio urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai tarziu. Eu, Eclesiastul, am fost imparat peste Israel, in Ierusalim. Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri: iata o indeletnicire plina de truda la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Am vazut tot ce se face sub soare, si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant! …. Si am vazut ca intelepciunea este cu atat mai de folos decat nebunia, cu cat este mai de folos lumina decat intunericul; inteleptul isi are ochii in cap, iar nebunul umbla in intuneric. Dar am bagat de seama ca si unul si altul au aceeasi soarta. Si am zis in inima mea: „Daca si eu voi avea aceeasi soarta ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai intelept?” Si am zis in inima mea: „Si aceasta este o desertaciune.” Caci pomenirea inteleptului nu este mai vesnica decat a nebunului, chiar in zilele urmatoare totul este uitat. Si apoi si inteleptul moare, si nebunul! Atunci am urat viata, caci nu mi-a placut ce se face sub soare: totul este desertaciune si goana dupa vant. Mi-am urat pana si toata munca pe care am facut-o sub soare, munca pe care o las omului care vine dupa mine, ca sa se bucure de ea. Si cine stie daca va fi intelept sau nebun? Si totusi el va fi stapan pe toata munca mea pe care am agonisit-o cu truda si intelepciune sub soare. Si aceasta este o desertaciune. Am ajuns pana acolo ca m-a apucat o mare deznadejde de toata munca pe care am facut-o sub soare. Caci este cate un om care a muncit cu intelepciune, cu pricepere si cu izbanda, si lasa rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Si aceasta este o desertaciune si un mare rau. Caci, drept vorbind, ce folos are omul din toata munca lui si din toata straduinta inimii lui cu care se trudeste sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, si truda lui nu este decat necaz: nici macar noaptea n-are odihna inima lui. Si aceasta este o desertaciune. … Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau. (Eclesiastul)  Foarte tare acest text din Biblie. Eclesiastul este una din cartile mele preferate din Biblie. Este o sinteza a vietii pe Pamant. Ce vreau sa spun cu toate acestea? Nimic senzational, si totusi, ceva foarte adanc, foarte de pret. Daca politica ar fi fost lucrul cel mai important de pe aceasta planeta, asi fi vorbit foarte mult despre politica, daca economia ar fi fost lucrul cel mai important de pe aceasta planeta, asi fi vorbit cel mai mult despre economie, daca cultura ar fi fost lucrul cel mai important de pe planeta, asi fi vorbit despre cultura, dar cum niciuna din toate aceste preocupari nu este mai importanta decat cunoasterea lui Dumnezeu, atunci am vorbit si am sa vorbesc cel mai mult despre acest subiect: despre Dumnezeu si propunerile Sale pentru noi muritorii. Sigur ca multi pot sa-l conteste pe Dumnezeu si subiectele legate de El. Sigur ca multi pot sa-l batjocoreasca, sa-l ia in deradere, sa-l injure sau sa-l minimalizeze. Sigur ca foarte multi se cred deja experti in cunoasterea de Dumnezeu, religiosii, sau necunoasterea si negarea Lui, ateii, si toti acestia nu se mai lasa invatatai nici macar de Dumnezeu, pentru ca ei stiu deja totul, cred ei, despre subiect. Sigur ca multi stau blocati si agatati de/in religia in care s-au nascut, si nu vor sa-si mai puna intrebari, sa mai gandeasca, sa caute si sa capete raspunsuri, nici macar de la Dumnezeu, pentru ca ei considera ca stiu suficient de la bisericile din care fac parte. Cu toate acestea, Dumnezeu, Viu fiind, in fiecare zi ne mai arata cate ceva, ne mai invata cate ceva, ne mai descopera cate ceva. Dumnezeu este VIU nu mort, iar tot ceea ce este viu, se misca, evolueaza, creste, etc. Asa ca cei care cred ca stiu deja totul din religia lor, care cred ca ei au tot adevarul cu privire la Dumnezeu, sunt intr-o mare si grava eroare. Sunt mintiti si pacaliti de Dracu’, adica sunt prostiti pe fata. Dumnezeu nu a stat niciodata intepenit in religia nimanui. Nici a iudeilor, si nici a crestinilor. Dumnezeu are propria Lui religie, singura adevarata. Dumnezeu fiind viu, se misca permanent, si odata cu El, se misca si adevarul Lui, adevar care izvoraste din El insusi, si care este El insusi, deci adevarul nu are cum sa fie static, intepenit, imbalsamat in doctrinele si ritualurile unor biserici. Adevarul nu poate sa fie legat de niste ziduri care se numesc biserica, si de niste muritori ca preotii si pastorii, sfintii sau ce mai vreti dumneavoastra. Singura si adevarata biserica de pe pamant, este omul insusi, in care locuieste Duhul lui Isus Hristos. Alta biserica adevarata nu este, nu exista. Asa spune Evanghelia Vesnica:  „Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1Petru)   Si totusi… ce stranie este aceasta putere a pacatului, care te orbeste si iti ia mintile pur si simplu, facandu-te prostul prostilor! Sa ai ochi si sa nu vezi, sa ai urechi si sa nu auzi, la modul figurat desigur. Numai asa putem sa intelegem de ce a trebuit sa se intrupeze insusi Fiul lui Dumnezeu, ca sa invinga aceasta forta malefica a pacatului, a prostiei, a minciunii si a manipularii, imposibil de biruit de catre omul pacatos, rob al lu’ Dracu’. Si prin acest comportament aberant al „credinciosilor”, se dovedeste ca Biblia este adevarata. Cand am citit prima oara in Bibile aceasta afirmatie ca oamenii au ochi si nu vad, au urechi si nu aud, marturisesc ca nu prea am inteles-o asa cum o inteleg acum. Mi se parea stranie aceasta afirmatie. Cum sa fie asa? Este imposibil! Si uite ca este foarte posibil, si asta dovedeste ca Biblia spune adevarul in ceea ce priveste conditia umana pe planeta pacatului. Este fantastic cum aceasta forta a lu’ Dracu’, tine in minciuna si in dezinformare, miliarde de oameni. Este incredibil, nu-i asa?! Si asta se intampla de milenii. Se intampla si sub ochii nostri, asa cum s-a intamplat si sub ochii generatiilor trecute. Nu este poveste! Discutam ziele trecute pe Facebook cu niste crestini ortodocsi, si ma minunam de cat de bine sunt ziditi in minciunile Satanei, de cat intuneric este in mintea lor, o minte incapabila sa mai vada lucruri elementare. Desi Biblia spune fara echivoc, ca nu trebuie sa-ti faci chip cioplit, adica icoane, statui de sfinti, etc… sa nu pupi morti si sa nu te inchini lor, adica la moaste, ei nu si nu, ca acesta este singurul adevar dumnezeiesc (sic!), si ca biserica ortodocsa este singura adevarata, si ca toti ceilalti sunt rataciti de la adevar, si fii ai Satanei. Oameni cu carte multa, oameni care colinda lumea si vad atatea lucruri, oameni care nu sunt analfabeti, nu pot sa vada dincolo de niste bucati de lemn, si dincolo de niste oase de morti, desi Biblia spune negru pe alb, ca tot ceea ce fac ei, este impotriva lui Dumnezeu, este de la Dracu’. Incredibil! Incredibil, dar adevarat. Apoi neoprotestantii, care ca si ortodocsii si catolicii, stau in celulele bisericilor lor, si nu indraznesc sa mai vada si sa mai gandeasca si altfel. Mesteca aceleasi imbecilitati de zeci de ani, de au devenit niste zombi ai bisericilor din care fac parte, ca si cei din bisericile istorice, cea catolica si cea ortodoxa. In tot acest timp, adevarul merge inainte, evolueaza, devine mai clar pe zi ce trece, se vede, dar toti acestia nu pot sa vada si sa se bucure de intregul adevar al zilelor pe care le traiesc. Trebuie sa recunosc totusi, pentru ca asa este drept, ca ortodocsii sunt mai ancorati in ceea ce va sa vina, decat neoprotestantii. Ortodocsii vad mai bine viitorul negru al omenirii, decat multi alti „crestini”, care sunt inca orbi cu privire la asta. Chiar daca si ortodocsii inca mai spun prostii pe aceasta temea, multi ortodocsi au inteles mai bine ceea ce va sa vina, decat multi neoprotestanti. Adventistii de exemplu, a caror doctrina este centrata pe Papalitate, stau cu ochii numai acolo, si cum trage Papa o basina, tremura si freamata toata biserica. Incep sa curga mail-urile, alertele pe Facebook, discutiile in biserica, etc. De Noua Ordine Mondiala nu prea le pasa, de masoneria care devine din ce in ce mai puternica pe planeta, de tot ceea ce fac toate celelalte slugi ale lu’ Dracu’ pe planeta Pamant, nu sunt interesati, ba multi considera ca sunt doar niste teorii ale conspiratiei, pe care nu trebuie sa pui mare pret. Papa este cel mai important pentru ei. Asa cevaaaaa?! Un crestin adevarat, vede totdeauna lumea, exact asa cum o vede si Dumnezeu. In timp ce unii vad in viitor numai lapte si miere, progres si civilizatie, altii, crestinii adevarati, vad efemeritate, minciuna, manipulare, ipocrizie, nedreptate, crima, si in general, toata mizeria umana de pe aceasta planeta, care va ajunge in aceste vremuri ale sfarsitului, la apogeul ei.

„Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati, iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia. … Dar oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii
si se vor amagi si pe ei insisi.”
(2 Timotei)   Nu-i asa ca vedeti zilnic in jurul dumneavoastra, aceste trasaturi de caracter, la oamenii cu care interactionati?! Media este plina de astfel de personaje din lumea politicului, din lumea mondena, culturala, economica, etc. Nu-i asa ca pana si in familie sunt toate aceste comportamente aberante, la un nivel nemaintalnit inainte?! Sigur ca o sa-mi spuneti pe buna dreptate, ca totdeauna a fost in lumea pacatului asa ceva, acest tip de comportamente. Nu este nimic nou sub soare. Da, asa este, dar niciodata la acest nivel. Niciodata atat de pe fata si in masa, la nivel planetar. Niciodata cu o asemenea putere si sustinere mondiala a raului. Lumea nu mai incearca nici macar sa salveze aparentele. Acum totul este pe fata! Nu mai este nimic ascuns. Nelegiuirea erupe cu putere peste tot. Omenirea, inainte de sfarsitul ei, parca vrea sa-si arate cu obstinatie, toate fetele ei hidoase, toata mizeria ei, toate laturile ei pestilentiale, ridicate toate la rang de libertate individuala, de normalitate si civilizatie. Aproape ca nu mai ai voie sa spui raului pe nume, sa te opui lui, ca esti imediat catalogat ca primitiv, ca unul care te opui progresului, esti judecat si amendat pentru… discriminare. Asa cevaaa?! Da, asa ceva!

Spuneam in titlul acestui post, ca maturizarea inseamna durere, dar si bucurie. Durere pentru ca odata cu trecerea anilor intelegi din ce in ce mai bine lumea in care traiesti, cu ajutorul lui Dumnezeu, si tot durere este atunci cand vezi ca oamenii vor sa ramana doar niste prosti usor de manipulat de Dracu’ si de „preotii” lui, si cand spun preoti, ma refer la orice sluga a lu’ Dracu’, adica la tot poporul lui de pe planeta Pamant. Si tot cu ajutorul lui Dumnezeu, vezi marea bucurie a salvarii din aceasta lume a pacatului si a mortii, a nefericirii, vezi cum cate un suflet il accepta pe Dumnezeu, si merge pe mana Lui. Cineva imi spunea intr-un comentariu, ca blogul meu este un blog obscur, adica cu putini cititori, iar eu i-am raspuns ca este normal sa fie asa. Crestinismul adevarat este obscur, nu sta in lumina reflectoarelor, nu este iubit de mase, pentru ca putini sunt cei care il cred, il iubesc, si il practica cu adevarat. Doar o ramasita in fiecare epoca a facut asta. Masele iubesc pacatul, adica acea forma de evlavie, fara puterea lui Hristos in ea, putere care il incomodeaza atat de mult pe pacatosul iubitor de pacat, dar „credincios” si „religios” nevoie mare. Este foarte bine sa fii un pacatos in zilele vietii tale, si sa te duci la biserica, doar ca sa faci un troc cu Dumnezeu: Tu ii dai ceva lui Dumnezeu, ca sa-l imbunezi pe carcotasul nervos si sangeros, cu ceva pomeni, cu ceva pupaturi de moaste sau de icoane, cu ceva lumanari, cu ceva dat cu curul de pamant, cu ceva predici, ca sa mai stearga si El dracului, din pacatele alea multe pe care le tot faci tu intr-o veselie, iar El le contabilizeaza. Apoi, dupa ce l-ai „cumparat” pe Dumnezeu, tu, te intorci vesel la faradeligile tale zilnice, care iti plac tie atat de mult. Asta este si asa arata „crestinismul” care place maselor. Acesta nu este crestinism dragilor. Este doar o facatura satanica, o ratacire. Cum spuneam, Imparatia lui Dumnezeu nu are catedrale imense, nu are fast, nu este plina de aur si straie pretioase, ea, Imparatia lui Dumnezeu pe aceasta planeta, este discreta, frumoasa, cu mult bun simt, onesta, curata. Iata ce a raspuns Isus, la o intrebare despre Imparatia Sa: „Fariseii au intrebat pe Isus cand va veni Imparatia lui Dumnezeu. Drept raspuns, El le-a zis: „Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau: „Uite-o acolo!” Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru”. … „Chiar daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, numai ramasita va fi mantuita. Caci Domnul va implini pe deplin si repede pe pamant Cuvantul Lui.” (Luca, Romani)  Imparatia lui Dumnezeu nu isi are sediul la Roma, nici la Fatima, nici in America, nici in India, nici in Rusia, niciunde in alta parte, decat in om. Imparatia lui Dumnezeu este in putini oameni, intr-o ramasita totdeauna, si ea este in ei pentru ca Isus este in ei, asa ca ei sunt biserici vii, adica temple ale Duhului lui Hristos, care le da puterea sa biruiasca pacatul din ei. Ceilalti, cei cu forma de evalvie fara putere in ea, cei care se bazeaza pe ziduri, pe icoane, pe lumanari, pe zile de odihna, vor continua sa se joace de-a crestinismul si de-a iertarea pacatelor, cu biserici, cu icoane, cu moaste, cu predici, cu coduri vestimentare, cu falsi profeti, cu preoti si pastori, etc… Toate acestea nu au putere in ele, pentru ca Isus Hristos nu este in ele, chiar daca oamenii sunt mintiti ca icoanele si moastele vindeca, sau ca falsii trimisi ai lui Isus Hristos la neoprotestanti, au puteri miraculoase, care vindeca trupeste si spiritual. Toate acestea nu vindeca nimic. Doar amagesc, mint. Toate.

In ziua de astazi este multa, foarte multa informatie, dar putini sunt cei care inteleg ce se intampla cu adevarat. Cei care sunt ai lui Dumnezeu inteleg, iar cei care sunt ai lu’ Dracu’ nu inteleg. Pentru ca Dumnezeu da pricepere, iar Dracu’ intuneca priceperea. Daca nu puteti sa vedeti adevarata fata a acestei lumi, sunteti inca sub puterea Satanei, dar daca o vedeti, sunteti sub puterea lui Dumnezeu, chiar daca acum inca nu credeti deplin in El. Sa nu uitam ca Duhul lui Hristos este peste intreaga omenire, nu doar peste cei alesi. Dumneavoastra va hotarati alegerea, adica sa faceti parte dintre alesi sau nu. Asa cum studiati arta, medicina, arhitectura, constructiile, matematica sau fizica, asa trebuie sa va luati timp ca sa-l „studiati”, sa-l cunoasteti si pe Viul Dumnezeu. Nimic nu se invata la fara frecventa, la fara bunavointa, la fara interes, la fara credinta, la fara incredere, la fara stiinta. Informatie este foarte multa, stiinta la fel, dar intelepciune si pricepere este foarte putina. Or acestea, cele adevarate, vin numai de la Dumnezeu, pentru ca si Dracu’ are „stiinta” si „intelepciunea” lui si a Imparatiei sale, Iadul in care traim noi acum.

Alvin Toffler

Parafrazandu-l pe Alvin Toffler in lumina Bibliei, putem sa spunem ca analfabetul tuturor veacurilor, nu a fost, nu este si nu va fi cel care nu stie sa citeasca, ci doar acela care nu stie si nu poate sa inteleaga, sa priceapa. Dracu’ face toate eforturile posibile, ca mintea noastra sa ramana intunecata, asa cum este ea prin nasterea noastra in pacat, adica in intuneric si nestiinta de Dumnezeu. Dracu’ ar vrea sa ramanem asa, dar Dumnezeu a coborat in Iad, ca sa ne lumineze si ca sa ne intelepteasca. Ca sa ne dea priceperea necesara salvarii noastre, si sa ne abata de pe calea pierzarii vesnice. Ceea ce spune Alvin Toffler aici, spune Dumnezeu mai frumos in Biblie: „…inteleptul isi are ochii in cap, iar nebunul umbla in intuneric” (Eclesiastul). Iata ce mai spune Biblia pe aceasta tema atat de profunda si interesanta:

  • „Caci Domnul da intelepciune, din gura Lui iese cunostinta si pricepere.” (Proverbe)
  • „Prin intelepciune a intemeiat Domnul pamantul, si prin pricepere a intarit El cerurile.” (Proverbe)
  • In El ( in Isus Hristos) avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere, caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant.”
  • „Si, daca Evanghelia noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acestuia (Dracu’), ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” (Efeseni, 2 Corinteni)

Concluzia mea amara, adica durerea maturizarii, cel putin pentru mine, este aceasta: „Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuie in veci, si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut …. Ce este omul se cunoaste dupa numele care i s-a dat demult: se stie ca este din pamant, si nu poate sa se judece cu Cel ce este mai tare decat el. … Tot ce va veni, este desertaciune.” (Eclesiastul)  Unii oameni inca nu pot sa vada asta, cei mai multi. Si asta este o durere pentru mine.

Concluzia mea fericita, adica bucuria maturizarii mele, este aceasta: „Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde. … „Iata, Eu vin curand, si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.” (Ieremia, Apocalipsa) Foarte putini oameni pot sa vada asta, dar asta este o bucurie pentru mine. Asa ca daca putini oameni citesc acest blog, este de bine, in sensul ca acest tip de bloguri nu au cautare, decat la putini oameni, printre cei alesi, care iubesc adevarul lui Dumnezeu, fara minciuni in el. Adevarul nu are cautare la mase, pentru ca demasca minciuna in care ele traiesc. Dumnezeu nu mai are cautare in lumea noastra. Blogurile politice si mondene  sau cele ale bisericilor cu multi adepti, au milioane de accesari, pentru ca oamenii inca mai cred ca politicienii si patronii, preotii si pastorii, le hotarasc lor soarta in cer sau pe pamant. Nimic mai fals. Pe cei multi, nu-i intereseaza astfel de subiecte prafuite, depasite, „prostesti”. Pe mine da, pentru ca nu consider niciun alt subiect mai important decat acesta: sa aflu rostul meu pe planeta aceasta si in Universul acesta, de unde am venit si unde ma duc. Nu cred ca este un alt subiect mai important decat acesta. In spatele si in viata fiecarui om de pe planeta Pamant, sta ori Dumnezeu, ori Dracu’. Cale de mijloc nu exista! Fiecare om de pe planeta aceasta este stapanit ori de unul ori de altul. Neutralitate nu exista! Asa ca marea batalie se da in continuare intre Dracu’ si Dumnezeu, si popoarele lor. Nimeni nu este in afara acestui conflict. Nimeni! Asa ca tot ceea ce vedeti ca se intampla pe planeta din punct de vedere politic, economic, militar, religios, are legatura maxima cu acest conflict. Nimeni nu este in afara lui! Suntem toti soldati, intr-o tabara sau in alta.

Numai bine va doresc! Sa iubiti si sa fiti iubiti! Si nu uitati de Dumnezeu. Este tot ce conteaza. „Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau? Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau cu ingerii Sai, si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui”. … „Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul? Sau ce va da un om in schimb pentru sufletul sau? Pentru ca de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in acest neam preacurvar si pacatos, Se va rusina si Fiul omului, cand va veni in slava Tatalui Sau impreuna cu sfintii ingeri.” (Matei, Marcu)

Caci vorba aceea:

„Si, daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. Si, daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti.” (1Corinteni)

Cu respect,

Regele si sluga

Motto: „Pe haina si pe coapsa avea scris numele acesta: „Imparatul imparatilor si Domnul domnilor.” (Apocalipsa)

Ne apropiem de sfarsitul anului 2012. Anul in care tradatorul, securistul, hotul, coruptul, mafiotul si criminalul de Traian Basescu, guvernatorul ticalos al Romaniei, sluga a puterilor straine, sustinut la putere de marii licurici pentru ca suge bine, si-a dat total si definitiv arama pe fata. Acum, Traian Basescu se afla la Covasna, ca sa petreaca Revelionul intre dragii sai UDMR-isti, si intre cetatenii romani de etnie maghiara, printre putinii care il mai sustin in Romania. Slugile UDMR-iste care au trecut prin paturile tuturor partidelor politice din Romania, cu exceptia partidului Romania Mare, niste corupti si niste ticalosi ca si romanii, cu care au jefuit si au distrus Romania. UDMR-isti care nu suporta sintagma de „stat national unitar roman”. UDMR-istii care ne-au desfiintat spitalele, si care sub bagheta securistului tradator si criminal Traian Basescu, au votat cum au spus Orban, si tradatorul Basecu. UDMR-isti care au facut toate mizeriile posibile acestui popor, si tarii care le da apa si paine, si in care guverneaza de 18 ani. Jegosilor de UDMR-isti tot nu le este bine, si vor mai mult. Mai mult ce ? Mai mult orice se poate, inclusiv autonomia pe criterii etnice. S-a demonstrat si crima lui Basecu, l-a dat in gat Boureanu, de a taia salariile cu mult mai mult decat au cerut-o strainii si strainataturile. Sluga de Basescu, din simtul lui exagerat de sluga sugatoare la licurici, a vrut sa iasa in fata si cu aceasta masura, sa-si multumeasca pe deplin stapanii care il mentin la putere, si a taiat mai mult din salarii, ca sa aiba mafia PDL-ista ce sa fure, in timp ce romanii bugetari si pensionarii, se chinuiesc sa supravietuiasca. Unii poate au crezut ca a-l face criminal pe ticalosul, hotul, mafiotul si coruptul de Traian Basecu, a fost prea mult, si prea tare. Nu, nu a fost si nu este deloc asa. Traian Basescu are loc oricand langa zidul de la Targoviste sau la Jilava, langa arogantul Adrian Nastase. Pe langa ticalosul si nelegiuitul de Traian Basescu, Ceausescu este un adevarat patriot ! Pe Ceausescu l-am omorat pentru mult mai putin, decat au facut astia, toti, in 23 de ani de democratia lu’ peste prajit.

In timp ce clovnul de Basecu umbla ca o sluga umila, si ca o gaina beata, ca un clovn prost si cabotin, pe la Bruxelles, fluturand penibil in fata mai marilor Europei, ca un adevarat vasal, pactul semnat de el si de Ponta, pact care ii descalifica pe amandoi, facandu-se astfel de rasul lumii, si pe el, si pe noi ca popor si ca tara, pentru ca asa cum ati vazut la televizor, nu-l mai baga nimeni in seama, nici Barosso si nici Merkel, care i-au adresat foar niste grimase protocolare, Majestatea Sa, regele Mihai I al Romaniei, era serbat regeste, la Londra. Ce diferenta de onoruri, de stil si de abordare ! S-a vazut in toata splendoarea ei, antiteza dintre Rege si sluga, Basexu. Regele si Sluga in antiteza ! Ce spectacol ! Fabulos ! Sluga cerseste bunavointa stapanilor, a mai marilor Europei, ploconindu-se si gudurandu-se ca o sluga, iar Regele este sarbatorit si pretuit de mai marii Europei, capete incoronate, pentru ceea ce este el. Regele nu cerseste nimic. Regele este onorat si respectat, pentru ca merita aceste onoruri si acest respect ! Asta face diferenta ! De ce este regele nostru respectat ? Pentru ca nu a umbat niciodata ca o gaina beata sa cerseasca cuiva protectie. Cand a fost cazul, regele a abdicat si a plecat demn in exil. Traian Basescu, dupa ce 7.4 milioane de romani i-au spus sa plece, ca nu-l mai vor, „curajosul” presedinte Basescu, care-l facea tradator pe rege, s-a ascuns repede dupa fustele lui Angela Merkel si Aspazaia Cojocaru de la Curtea Constitutionala, ca sa scape de demitere. Halal viteaz ! Din vorbe este foarte viteaza licheaua de Traian Basescu, adulata si servita de Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu & Co, dar in realitate este doar un las, o sluga, asa cum sunt toti securisto-comunistii. Vi-l imaginati in viata aceasta, pe Majestatea Sa, Regele Mihai I al Romaniei, facand ceea ce a facut sluga de Traian Basescu la Bruxelles ?! Niciodata ! Regele, cand nu a mai avut alta cale, cand a fost abandonat, a inteles ceea ce i se intampla, a abdicat, si a plecat demn in exil, asa cum am mai spus. Nu a pupat poala nimanui. Nu a devenit sluga nimanui. Nu s-a ploconit la nimeni. Dinastia din care facea parte, a creat statul modern roman. Nu avea voie, si nu avea nevoie de nicio umilinta in plus. Era Regele, nu sluga. De aceea a si fost atacat regele Mihai I, de sluga securisto-comunista Traian Basescu, pentru ca sluga stie, ca nu are, si nu o sa aiba niciodata anvergura unui rege, chiar daca vremelnic este presedinte. Acum, sluga este guvernator. Din nefericire, noi romanii, inca preferam sa ne conduca slugile hoate, mincinoase, ticaloase, criminale si corupte, adica copiii si nepotii criminalilor comunisto-securisti, care au omorat si omoara crema poporului roman, nu regii cu demnitate si coloana vertebrala.

Din punct de vedere religios, lucrurile stau exact la fel dragii mei. In viata aceasta, trebuie sa va hotarati daca vreti sa fiti regi sau slugi. Prin pacat, toti suntem slugi. Suntem slugile lu’ Dracu’, si ale pacatului din noi, dar… Dumnezeu a promis ca ne face regi. Daca vrem. Credeti asta ? Credeti-ma ca este adevarul adevarat. Iata si dovezile:

„Adevarat, adevarat va spun”, le-a raspuns Isus, „ca oricine traieste in pacat
este rob al pacatului, si robul nu ramane pururi in casa, Fiul, insa, ramane pururi. Deci daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi… Voi aveti de tata pe Diavolul, si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas, si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.” (Ioan)

Da, suntem slugi, adica robi ai Satanei. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne promite eliberarea din robia aceasta, a pacatului. Ne promite eliberarea de sub puterea Satanei, oferindu-ne libertatea si cununa regala. O vreti ?!

  • „De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da in „ziua aceea” Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2Timotei)
  • „Ferice de cel ce rabda ispita. Caci, dupa ce a fost gasit bun, va primi cununa vietii pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov)
  • „Si cand Se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa care nu se poate vesteji, a slavei.” (1Petru)
  • „Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca diavolul are sa arunce in temnita pe unii din voi, ca sa va incerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii.” (Apocalipsa)
  • „Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa.” (Apocalipsa)
  • „Dar acum, in Hristos Isus, voi, care odinioara erati departati, ati fost apropiati prin sangele lui Hristos… Caci, prin El, si unii si altii avem intrare la Tatal, intr-un Duh. Asadar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu.” (Efeseni)
  • „Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu… Si acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteti poporul Meu”, vor fi numiti fii ai Dumnezeului celui Viu.” (Romani)
  • „Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” (2Corinteni)
  • Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus.” (Galateni)

Coroane de spini si aur

Ce va doriti ? Vreti sa muriti robi ai lu’ Dracu’, slugi in Iad sau vreti sa fiti regi si fii in familia regala, in Imparatia lui Dumnezeu ?! Ce alegeti ? Ce va place mai mult ? Cununile sunt pregatite pentru noi, de catre Imparatul imparatilor si Domnul domnilor. Sunt destule, sunt pentru toti cei care doresc sa nu mai fie slugi, ci oameni liberi. „In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc.” (Ioan)

Dragii mei prieteni si neprieteni, cei care cititi acest blog, cat si cei de pe Facebook, unde o sa apara acest post, acum, la inceput de an nou 2013, eu va doresc sa va doriti, sa fiti regi, nu slugi. In viata aceasta si in cea viitoare. Stati in picioare, nu in genunchi. Sfarsitul lumii, ca tot este la moda imbecilitatea aceasta, poate sa vina ORICAND, pentru oricare dintre noi. Ziua de maine nu apartine nimanui. Dar si salvarea si eliberarea noastra de Dracu’, poate sa vina ORICAND, chiar si ASTAZI. Impacati-va cu Dumnezeu prin Isus Hristos ! Profitati din plin de viata, de tot ce puteti. Traiti frumos, drept, demn. Lucruri ingrozitoare or sa vina peste lumea noastra, asta este sigur, iar timpul acela se apropie cu fiecare zi care trece, dar pana atunci, sa profitam din plin de fiecare clipa. Bucurati-va de viata ! Asa ca va doresc numai bine, zile cat mai pline si cat mai frumoase, si sa va imprieteniti cu Dumnezeu, inainte de a pleca din lumea aceasta.

E viata pe pamant ! Si o sa mai fie si dupa incheierea istorie pacatului, si a lui Satana.

„Iata, Eu vin curand, si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.” Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la Pomul Vietii, si sa intre pe porti in cetate!” (Apocalipsa)

La multi ani cu sanatate, si cat mai multe bucurii !

Cu respect,

P.S. Daca il critic pe Traian Basecu si mafia lui ticaloasa si criminala, asta nu inseamna ca automat sunt USL-ist, si ca mor de dragul lui Ponta si Antonescu, asa cum cred toti prostii. Nu este deloc asa, si am si scris asta pe acest blog, aici. Apoi, eu nu am fost la vot in 9 decembrie 2012, si in consecinta, nu am votat pe nimeni. Asa ca nu am asteptari de la nimeni, nu am dat un cec in alb nimanui, nu am sustinut pe nimeni, si nu sunt fan Ponta sau Antonescu. Asa ca va rog sa ma scutiti de comentarii imbecile pe aceste teme, adica a posibilei mele simpatii fata de USL. Nu dau doi bani pe Ponta si PSD, pe Crin Antonescu si PNL. Crin Antonescu a fost in final o mare dezamagire, iar PNL, nu este decat o gasca de basisti si antibasisti de conjunctura, cu mici exceptii, un partid infiltrat de securisti si fostii comunisti, vopsiti in capitalisti democrati. Mi-e sila de toti astia.

Isus Hristos sau DESACRALIZAREA lui Dumnezeu (ep.1)

Motto: „Doamne”, I-a zis Filip, „arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns.”  Isus i-a zis: „De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: „Arata-ne pe Tatal ?” (Ioan)

Reamintesc tuturor celor care citesc acest blog, ca aici nu servim cliseele, imbecilitatile si tampeniile „crestinismului” institutionalizat, adica ale „Crestinismului” si ale Bisericii SRL. Daca vreti sa cititi acest blog, trebuie sa lasati la o parte orice prejudecati. Trebuie sa aveti dorinta de a afla si lucruri noi, altele decat cele pe care le stiti sau pretindeti ca le stiiti, si cu care ati fost indoctrinati in timpul vietii dumneavoastra, si mai trebuie sa aveti stomac tare, ca sa rezistati socului descoperirii ca ceea ce ati crezut si ati stiut pana acum, s-ar putea sa nu fie corect si adevarat, ci doar un balast inutil, un gunoi, povesti si basme lumesti, legende, mituri si minciuni satanice despre Dumnezeu, care vor ajunge la ghena, la gunoi, dimpreuna cu inventatorul lor, Dracu’, si cu toti cei care le-au iubit, propovaduit si crezut. Stiu ca multi sunt socati cand citesc pentru prima data acest blog, dar daca lasati la o parte prima unda de soc, si veti avea curajul sa mergeti mai departe, veti descoperi adevarul curat si simplu, asa cum este el de la Dumnezeu. Fara moate inutile, fara inflorituri inutile, si spus verde-n fata. Daca ceva din ceea ce spun eu aici cu ajutorul lui Dumnezeu, nu sta pe ceea ce spune Dumnezeu in Biblie, inseamna ca bat campii, ca spun minciuni, si trebuie sa nu credeti o iota, dar daca ceea ce scriu aici sta pe ceea ce spune Dumnezeu in Biblie, atunci aveti o problema reala cu religia, credinta si teologia dumneavoastra. Stiu ca suna arogant ceea ce spun eu aici, dar acesta este adevarul. Imi pare rau pentru indoctrinatii si drogatii cu religie, cu doctrine, cu reguli, cu ritualuri, cu traditii, cu fum de tamaie si de lumanari, cu predici si invataturi care nu au nimic comun cu Dumnezeu si cu crestinismul adevarat, dar trebuie sa vina si vremea cand astfel de „crestini”, de oameni religiosi, trebuie sa se trezeasca la realitate, adica sa-si vina in fire cum spune Biblia. Daca vor, nu-i obliga nimeni, nici macar Dumnezeu, iar eu cu atat mai putin. Asa cum spuneam si intr-un comentariu, pe mine nu ma intereseaza cate denominatiuni „crestine” sunt pe planeta Pamant. Adevarul lui Dumnezeu este unul singur. Da, eu il stiu, si orice crestin adevarat trebuie sa-l stie, pentru ca trebuie sa il stim, ca d’aia ni l-a descoperit Dumnezeu. Si pentru ca acest adevar simplu si curat, mi-a fost aratat de Dumnezeu pe vremea cand la randul meu, eram doar un prost prostit de Dracu’, am avut dorinta de a mi se deschde ochii, urechile si mintea, si am spus: “Vorbeste Doamne, ca robul tau asculta !” Si astfel am fost invatat de bunul Dumnezeu, ceea ce stiu la ora actuala. Simplu. Stiu ca nu sunt singurul care il vede pe Dumnezeu asa cum este El in realitate, adica cu totul altfel decat il prezinta bisericile „crestine”. De ce si altii vibreaza la ceea ce se scrie pe acest blog, chiar daca nu se arata prin comentarii ? Pentru ca cineva le spune, ca aici, este ceva de luat in seama. Ca aici se vorbeste despre Dumnezeu in alt fel, sincer si deschis, fara masti si fara prejudecati, fara minciuni si fara manipulari. Cine vrea interpretari „crestine” siropoase si imbecile, in termenii si limbajul de lemn al “crestinismului” inventat de Dracu’, are de unde alege. Sunt bloguri cacalau cu minciuni,  ipocrizii si fatarnicii “crestine”, cu basme „crestine” despre Dumnezeu, si cu un limbaj mult mai cuminte decat gasiti pe acest blog. Bloguri pe care se scriu aceleasi platitudini si prostii despre Dumnezeu si Imparatia Sa, unde se rumega la nesfarsit aceleasi fraze sablon si stereotipii tampite despre Dumnezeu, din care nu se intelege nimic. Nu servesc si nu cumpar asa ceva. Vremea aceea a trecut pentru mine. Eu mi-am propus ca prin acest blog, sa spun adevarul lui Dumnezeu, nu pe cel al unei biserici anume. Adevarul lui Dumnezeu darama „crestinismul” de taraba, „crestinismul” ingust si idiot, sectar, istoric, imbecilizat si imbecilizant, care nu-l reprezinta pe Dumnezeul cel Viu si adevarat, ci doar imagini false despre El. Adevarul lui Dumnezeu are puterea sa darame religii, popoare si imparati. Vreau ca acest blog al meu, sa fie un pericol real pentru prostia si imbecilitatea unor astfel de “crestini” si oameni religiosi spalati la creier sau a oricarui intoxicat cu religie contrafacuta de Dracu’ si de slujitorii sai. Este vremea intelegerilor totale, pentru ca vremea sfarsitului este aproape. Cred ca am sa pun si un avertisment pe blog. Un avertisment de genul:

ATENTIE ! Acest blog este un pericol real pentru prosti si pentru prostia din ei. Citindu-l, riscati sa va pierdeti prostia, precum fetele mari virginitatea ! 

Sa trecem la treaba, si sa mai daramam un mit despre Dumnezeu, mitul ca Dumnezeu este intangibil, distant si rece, intransigent si cam sec in toate sensurile, un dictator fara suflet si fara scrupule care o tine numai pe a Lui, pe care prin religie incercam sa-l umanizam si pe El putin, dar nu reusim decat sa-l facem mai al dracu’ decat este. Desi bisericile „crestine” se straduiesc din rasputeri sa-l prezinte pe Dumnezeu ca fiind iubitor si intelegator, nu reusesc sa transmita decat sentimente de frica si de teroare in legatura cu Dumnezeu si Imparatia Sa. De ce se intampla asta ? Pentru ca Dracu’ a reusit sa aseze „crestinismul” pe baze satanice, nu dumnezeiesti. Invatatura despre Dumnezeu din biserici este o invatatura satanica nu dumnezeiasca. Sunteti socati ? Sa nu fiti ! Asta se intampla cand ii credeti mai mult pe oameni, adica pe popi si pe pastori, si il dati la o parte pe Viul Dumnezeu si Cuvantul Sau autorizat, singurul valabil in materie de adevar si credinta adevarata, care este Biblia. Asa se intampla cand surghiunim adevarul, il persecutam, si punem in locul lui doar minciuni si basme despre Dumnezeu.

  • „si sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfarsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe decat fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta…” (1Timotei)
  • „In adevar, mai ales printre cei taiati imprejur, sunt multi nesupusi, flecari si amagitori, carora trebuie sa li se astupe gura. Ei buimacesc familii intregi, invatand pe oameni, pentru un castig urat, lucruri pe care nu trebuie sa le invete… De aceea mustra-i aspru, ca sa fie sanatosi in credinta si sa nu se tina de basme evreiesti si de porunci date de oameni care se intorc de la adevar.” (Tit)
  • Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios.” (1Timotei)
  • In adevar, v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui.” (2Petru)

Am sa vorbesc acum despre desacralizarea lui Dumnezeu. Nu sariti ca arsi, nu este nicio blasfemie, este un adevar. Am sa vorbesc despre adevarata fata a lui Dumnezeu, aratata de insusi Fiul Sau, Isus Hristos. Dumnezeu este dragoste, nu frica.

„Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri, de catre cei ce cred si cunosc adevarul.” (1Timotei)

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat in om, a aratat tuturor oamenilor de pe Pamant, cum este Dumnezeu in realitate. Cum o sa fie viata in Rai alaturi de Dumnezeu si in compania Viului Dumnezeu, si care o sa fie comportamentul lui Dumnezeu in Imparatia Sa, fata de toate creaturile Sale. Dumnezeu merge la petreceri, sta cu oamenii, mananca cu ei, le vorbeste, ii invata, doarme cu ei, rade cu ei, plange cu ei, desi in Rai nu va mai plange nimeni, pentru ca Dumnezeu va sterge orice lacrima de pe chipul noatru, se bucura cu ei, traieste impreuna cu ei ca o fiinta normala, fara fite-n cap, adica desacralizat. Cu fite-n cap, adica sacralizat, il prezinta doar bisericile care au pierdut de mult pe drum, adevarul despre Dumnezeu.

La inceput nu a fost asa, spune de multe ori Dumnezeu in Biblie. La inceput lucrurile erau frumoase si normale, bune si drepte, pana a patruns in lumea lui Dumnezeu uratul si anormalul, raul si nedreptatea. De aceea lumea noastra este atat de imprevizibila, pentru ca in ea exista atat binele cat si raul, iar intre aceste doua stari se efectueaza zilnic transferuri dintr-o parte in alta. Adica cei rai devin buni, si invers, cei buni devin rai. De aceea niciodata nu se poate spune despre aceasta lume ca este in totalitate rea sau in totalitate buna. Asa ceva nu este adevarat. Datorita faptului ca Dumnezeu a permis dezvoltarea raului in Imparatia Sa, iar dupa aparitia raului a coborat cu noi in Iad, in Imparatia acestui rau, planeta Pamant, s-a creat aceasta stare de lucruri. La inceputul tuturor lucrurilor, ca si acum si in viitor, Dumnezeu a fost, este si va fi o fiinta perfect normala si abordabila de catre orice creatura. Crestinismul fals invata exact pe dos, ca Dumnezeu este intangibil, in sensul ca nu oricine poate avea acces la El, decat in anumite conditii si doar prin anumite persoane, preoti sau pastori. Aceasta este o minciuna satanica. Nu este deloc adevarat. Sa vedem daca este asa sau nu. Iata care era in Rai relatia dintre Dumnezeu si omul creat.

„Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, inmultiti-va, umpleti
pamantul si supuneti-l, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului
si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant. …. Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca, si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului, dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca…. Atunci, au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei, si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: „Unde esti ?” El a raspuns: „Ti-am auzit glasul in gradina, si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.” Si Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ti-a spus ca esti gol ? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?” Omul a raspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.” Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai facut?” Femeia a raspuns: „Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.”   Ce releva textele si dialogurile prezentate, precum si cuvintele din ele subliniate cu rosu ? Un singur lucru: ca Dumnezeu vorbea cu primii oameni exact asa cum vorbim noi unii cu altii, si asa cum a vorbit si Isus Hristos cu noi oamenii, cand a fost pe Pamant, intrupat in Fiul Omului. Ca Dumnezeu colabora si avea tot felul de activitati zilnice impreuna cu Adam si cu Eva. Ca Dumnezeu ii trata ca pe prietenii si apropiatii Lui, nu ca pe niste slugi. Ca Dumnezeu nu i-a pus sa se dea cu curul de pamant in fata Lui, nu i-a pus sa aprinda lumanari, nu i-a pus sa se tarasca pe coate si pe genunchi in fata Sa, asa cum fac „crestinii” astazi. Nu i-a pus sa pupe portrete cu El (icoane), nu i-a pus sa-l tamaieze, nu i-a pus sa stea in genunchi in fata Lui, nu i-a amenintat dupa ce au pacatuit cu nimic, nu i-a afurisit dupa ce au pacatuit, nu le-a facut nimic rau, ci doar le-a aratat clar toate consecintele gestului lor nesabuit, si s-a despartit de ei ca de niste prieteni care l-au tradat, si cu care nu mai vrea sa aiba de-a face, pana nu isi recunosc greseala, tot spre binele lor, ca sa inteleaga o data pentru totdeauna, ca pacatul este ceva extrem de rau, extrem de gresit, extrem de contraproductiv, extrem de pagubos, extrem de periculor, extrem de rau si de grav pentru vietile lor si ale urmasilor lor. Ca pacatul aduce numai nenorociri, moarte si nefericire, si foarte putine fericiri de-o clipa, pe care de multe ori le regretam si pe acelea, dupa ce ne lasa in viata destul de multe gusturi amare. Acesta a fost mesajul lui Dumnezeu pentru Adam si Eva, si acelasi mesaj l-a avut si Isus Hristos.

Iata ce s-a mai intamplat dupa caderea in pacat: „Cain s-a maniat foarte tare si i s-a posomorat fata. Si Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai maniat, si pentru ce ti s-a posomorat fata? Nu-i asa ? Daca faci bine, vei fi bine primit, dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa;,dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.” … Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, si a nascut fii si fiice.” Toate zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu. (Facerea sau Geneza)  Aceste texte spun ca si dupa caderea in pacat a oamenilor, Dumnezeu a umblat cu ei. Cu toti cei care voiau sa umble cu El, dar nu i-a ignorat nici pe cei care i se impotriveau. A continuat sa-i sfatuiasca de bine, sa-i invete si sa-i avertizeze de toate pericolele care-i pandeau. Aceasta umblare a lui Dumnezeu cu oamenii de-a lungul veacurilor, nu a fost doar o umblare spirituala, asa cum incearca unii sa ne minta. A fost o umblare cat se poate de reala. Dumnezeu a vorbit personal cu Cain si cu multi alti oameni, asa cum a vorbit personal cu Adam si Eva, fara sa-i inspaimante cu foc si cu pucioasa, in timp ce statea de vorba cu ei. A avut discutii cat se poate de normale cu oamenii pacatosi. Asa spune Biblia. Cititi-o !

Apoi Dumnezeu a tot fost pe planeta noastra plina de pacat, atunci cand a trebuit sa rezolve problema cu Sodoma si Gomora, si de multe alte ori. Lumea religioasa de astazi si de totdeauna, lasa impresia omenirii, ca Dumnezeu a fost totdeauna asa de distant si de rece cu creaturile Sale, datorita pacatului lor. Nimic mai fals ! Dumnezeu insusi s-a intrupat ca Fiu al Omului si a venit in Iad, ca sa ne dovedeasca ca pentru El, pacatul nu inseamna izolare, carantina, dispret, sete de razbunare si de sange, ci doar mila, compasiune, durere si multa, foarte multa dragoste pentru pacatosii aflati in aceasta inchisoare a pacatului si a mortii, din care El personal a venit sa ne scoata, pentru ca asta a facut si si-a dorit tot timpul. De ce face falsul crestinism asta, adica sa-l prezinte pe Dumnezeu ca pe un satrap psihopat, preocupat in permanenta de pacatele noastre, ca sa ni le contabilizeze tot timpul, clipa de clipa, ca mai apoi, sa ne scoata ochii cu ele si sa ni le scoata pe ochi cu varf si indesat ? De ce il prezinta religiile lumii pe Dumnezeu, asa de dornic de sange de om pacatos ? Simplu de raspuns: ca sa-i fraiereasca mai bine si mai repede pe prosti. Ca sa-i sperie si sa-i tina bine legati de glia numita religie, de dogme, de traditii „crestine” si de bisericile lor. Ca sa-i manipuleze si sa-i inspaimante pe fraieri cu razbunarea lui Dumnezeu, ca sa stea fraierii cuminti in staulul lor, nu al lui Dumnezeu. Ca sa-i stoarca pe fraieri de bani si de bunuri materiale, si ca sa traiasca ei bine si in privilegii de tot felul. Pentru asta este bun un Dumnezeu setos de sange, chitros, chitibusar, razbunator si criminal. De aceea il si prezinta bisericile in halul acesta, ca sa-i sperie in permanenta pe credinciosi, ca acestia sa stea cuminti, si sa nu se razvrateasca impotriva nedreptatilor de tot felul din biserica si din lume. Sa accepte fara sa cracneasca, toate tampeniile, abuzurile si ineptiile bisericilor lor si ale slujitorilor ei, ca venind de la Dumnezeu insusi. Unul din firele rosii ale Bibliei, este acela cand ni se prezinta de fiecare data fara echivoc, faptul ca de cate ori un om sau un grup de oameni, sau chiar un popor intreg se departeaza de Viul Dumnezeu, adica ii dau cu flit, si fac ei ce-i taie pe ei capul ca ar fi sau ca este bine, acestia, de fiecare data, si-o luau urat in freza. Iesind de sub protectia lui Dumnezeu, cadeau invariabil si inevitabil din nou si din nou, in mainile lu’ Dracu’, care-i chinuia si ii belea cum stie el mai bine. Asa au patit si evreii, poporul lui Dumnezeu, care de multe ori in istorie, au ajuns vai de mama lor, sclavi la altii, pentru ca nu si-au mai pus toata increderea lor in Viul Dumnezeu, protectorul lor, ci in tot felul de alte chestii: ba in dumnezei straini, ba in puterile lumii, ba in ei insisi, si tot asa. Asa au ajuns evreii robi la egipteni, de le-a iesit pe nas. Asa fac si „crestinii” de astazi. Nimic nou sub soare. Sigur ca Dumnezeu, dupa un anumit timp, i-a scos din aceasta robie egipteana, precum si din alte robii. Problema a fost ca din Egipt, Dumnezeu a scos un popor de robi, de imaturi religiosi, de panarame umane, aproape de statutul de animal, care se multumeau doar cu munca, patul, painea si carnea de la egipteni. Nu mai aveau chef de libertate, de asumarea responsabilitatilor vietii. si de o noua viziune despre lume si viata. Robia era buna si de dorit, asa cum s-a vazut mai tarziu in atitudinea lor, cand o regretau. Cu un astfel de popor, spalat la creier in robie, Dumnezeu a adoptat o alta tehnica de a-i invata tainele Imparatiei Sale, si a ceea ce este El cu adevarat. Evreii si omenirea intreaga, avea nevoie de o alta abordare, mai palpabila, mai dura, mai reala, in legatura cu problema pacatului si solutia rezolvarii acestei probleme. Vremea folclorului din gura in gura trecuse. Pentru aceasta, Dumnezeu le-a dat evreilor si implicit lumii intregi, Cortul Intalnirii, si mai tarziu Templul, perpetuat sub diferite forme in bisericile „crestine” de astazi, desi nu mai este nevoie de asa ceva. Numai ca Dracu a avut grija sa schimonoseasca si aceasta lectie, asa cum a facut cu toate incercarile lui Dumnezeu de a-i invata pe oamenii prosti si nestiutori, adevarul despre El si Imparatia Sa. Care a fost prima greseala, fundamentala, a evreilor si mai tarziu a tuturor oamenilor care nu au invatat adevarata semnificatie a Cortului Intalnirii si a Templului de mai tarziu ? Greseala fundamentala a fost aceea ca ei au crezut ca toate aceste simboluri, Cortul si Templul, dimpreuna cu tot ceea ce se intampla acolo, precum si legile si poruncile lui Dumnezeu cu privire la viata religioasa, sociala, politica, economica si nu numai, este tot ceea ce doreste Dumnezeu sa-i invete pe ei, si ca asta reprezinta religia adevarata, vointa lui Dumnezeu, viata adevarata in armonie cu Dumnezeu, si regulile Imparatiei Sale. Gresit, si o sa vedem de ce. De la aceasta intelegere gresita s-a perpetuat si imaginea gresita despre Dumnezeu. Evreii si oamenii care au urmat pe planeta in generatiile care au trait pana acum, cu exceptii fireste, in general, au crezut ca legile date de Dumnezeu in Levitic, Deuteronom, etc. sunt exact legile Imparatiei lui Dumnezeu si voia Sa pentru ei. Ca asta este tot ce isi doreste Dumnezeu pentru ei, si ca asta este cumva Raiul. Nimic mai fals, si o sa si vedem de ce. Majoritatea nu a vazut nimic dincolo de toate aceste simboluri, doar cei cu adevarat credinciosi au putut sa vada si sa inteleaga adevaratele simboluri si intelesuri ale Cortului si ale Templului, precum si ale altor legi si porunci. Dovada este ca evreii vor sa reconstruiasca Templul in zilele noastre, iar „crestinii” pastreaza Templul evreiesc perpetuat prin bisericile lor. Am mai scris despre asta AICI. Dumnezeu ne spune foarte clar in Biblie ca nu asta a intentionat El, sa dea oamenilor sarbatori, legi si porunci. Nu are nevoie de asa ceva, ci alta trebuia si trebuie sa fie intelegerea noastra: Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nicio placere de ele, si viteii ingrasati pe care-i aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale, nu pot asculta sunetul lautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea, ca un parau care nu seaca niciodata! … Ce-Mi trebuie Mie multimea jertfelor voastre, zice Domnul ?! Sunt satul de arderile de tot ale berbecilor si de grasimea viteilor. Nu-Mi place sangele taurilor, oilor si tapilor. Cand veniti sa va infatisati inaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca sa-Mi spurcati curtile? Nu mai aduceti daruri de mancare nefolositoare, caci Mi-e scarba de tamaie! Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! Urasc lunile voastre cele noi si praznicele voastre. Mi-au ajuns o povara, nu le mai pot suferi. Cand va intindeti mainile, Imi intorc ochii de la voi, si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange! Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! (Isaia, Amos)   Dumnezeu ne spune aici ce dorea El cu adevarat de la cei care se declarau urmasii Sai: neprihanirea poporului Sau ! Nimic altceva ! Asta cere Dumnezeu si astazi, si a cerut in toate veacurile. Nimic altceva ! Asta spune Dumnezeu in Vechuil Testament, si asta spune si in Noul Testament.

Problema fundamentala care a aparut odata cu darea Legii la Muntele Sinai, si apoi a tuturor legilor si poruncilor din Exod, Levitic, Deuteronom, etc. a fost aceea ca lumea de atunci incoace crede ca Dumnezeu are doua fete. Una rea, dura, inchizitoriala din Vechiul Testament, si una buna, iubitoare si iertatoare in Noul Testament, prin Isus Hristos. Dumnezeu pare extrem de SFANT in Vechiul Testament, sfintenia fiind perceputa ca duritate si intransigenta, sete de sange si crima, si extrem de LAIC prin Isus Hristos, adica DESACRALIZAT, adica imbunat. Oare asa sa fie ? Are Dumnezeu doua fete sau El este acelasi in orice timp, asa cum afirma: Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci! Sa nu va lasati amagiti de orice fel de invataturi straine, caci este bine ca inima sa fie intarita prin har, nu prin mancari, care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit.” (Evrei)  Si in Noul Testament, Dumnezeu ne spune ca neprihanirea Lui in noi este totul, ieri, azi si in veci, iar ritualurile, sarbatorile, mancarurile si bauturile, zilele si lunile cu tenta religioasa, adica pentru Dumnezeu, nu mai valoreaza nimic.

„Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.” (Ioan)

Continuarea…. mai tarziu un pic, dar nu foarte tarziu !

(va urma)

Cu respect,

„Te voi judeca cu dreptate”

Motto: „Nu judecati dupa infatisare, ci judecati dupa dreptate … Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului.” (Ioan, Romani)

Zilele acestea Romania a luat-o razana rau de tot. Se lupta pentru putere pe viata si pe moarte. Se arunca in lupta toate armele de care Iadul este capabil: minciuna, barfa, nedreptatea, judecata stramba, vorba rea, manipularea, etc. Tot acest spectacol mizer si grotesc, ne arata cat de bolnava este societatea romaneasca, si cat de bolnav este poporul roman. Totul este de vanzare: integritatea, demnitatea, morala, cultura, invatamant, armata, politie, servicii secrete, academie, universitatile, opinia publica, presa, televiziunea, media in general, justitia, procuratura, medicina, totul. Fiecare are pretul lui si … gradul lui. Traim intr-o tara de colonei si generali ai minciunii si ai manipularii. Parca oamenii cinstiti au disparut cu desavarsire din Romania. Aparam cu indarjire, cu toate mijloacele si eforturile, toate aceste monstruozitati pe care deja le-am enumerat: minciuna, vorba rea, judecata stramba, necinstea, nedreptatea, crima, etc. Toate aceste lucruri se intampla in sanul unui popor care se declara a fi crestin in proportie de peste 85%. Prieteni, nu va lasati mintiti si nu va mintiti singuri, toate aceste lucruri nu au nimic de-a face cu crestinismul. Daca sprijiniti nedreptatea, minciuna, manipularea, judecata stramba, etc. sunteti oamenii lu’ Dracu’ nu ai lui Dumnezeu. Sa nu va autoamagiti. Sunteti paraleli cu crestinismul si cu Dumnezeu, sau mai bine zis, nu aveti nicio legatura cu El daca sustineti si sunteti de partea nelegiuirii. Sunteti cu Dracu’ original. Nu faceti jocurile Satanei, stand de partea nelegiuirii, indiferent ce veti avea de pierdut in lumea aceasta. Iubiti mai bine adevarul si dreptatea. O sa vedeti in continuare de ce. Nu numai in Romania este strambatate in aceste vremuri, ci in lumea intreaga. Nici democratiile occidentale nu mai sunt ceea ce au foat odata, sau mai bine zis ceea ce au vrut sa para in fata popoarelor de-a lungul timpului. Nu uitati ca traim in Iad, nu in alta parte, iar Iadul are legile lui… strambe, nedrepte, abuzive si criminale.

„Asa vorbeste Domnul: „Faceti dreptate dis-de-dimineata si scoateti pe cel asuprit din mainile asupritorului, ca sa nu izbucneasca mania Mea ca un foc si sa se aprinda fara sa se poata stinge, din pricina rautatii faptelor voastre !” (Ieremia)

Astazi am sa vorbesc despre dreptate, asa cum numai Dumnezeu stie sa o faca. Astazi vreau sa intelegem foarte bine diferenta dintre dreptatea omeneasca si dreptatea divina, adica diferenta dintre Rai si Iad. Astazi vreau sa intelegem clar diferenta dintre justitia omeneasca si dreptatea divina, pentru ca Dumnezeu nu face justitie divina, asa cum invata toti prostii pe alti prosti. Si tot astazi vreau sa mai intelegeti, ca toate aceste lucruri pe care le vedeti cu ochii si le auziti cu urechile dumneavoastra, sunt implinirea profetiilor singurului Dumnezeu adevarat, Dumnezeul iudeo-crestin. Dumnezeul Bibliei. Pana sa se intample fenomenele finale ale lumii noastre, va rog sa le priviti pe cele premergatoare sfarsitului acestei lumi criminale si nelegiuite. Iata ce spune Evanghelia Vesnica ca se va intampla in vremurile din urma: „Ei sunt niste cartitori, nemultumiti cu soarta lor, traiesc dupa poftele lor, gura le este plina de vorbe trufase si slavesc pe oameni pentru castig (economic, politic, etc.). Dar voi, preaiubitilor, aduceti-va aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. Cum va spuneau ca in vremurile din urma vor fi batjocoritori, care vor trai dupa poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau nastere la dezbinari (dezbinari pe care le vedem la noi si in multe alte zone ale lumii, dezbinari pe care le vom vedea din ce in ce mai aprige), oameni supusi poftelor firii, care n-au Duhul (adica nu-l au pe isus Hristos in ei, ci pe Dracu’)„.  Stiu ca unii care or sa citeasca aceste randuri, or sa spuna ceva de genul: Fugi ma DT-ule de’aici cu ursu’, ca nedreptatea a fost in toate timpurile, nu numai acum. Da, asa este, dar niciodata la acest nivel mondial, niciodata atat de intensa si de intinsa in mintea, faptele si sufletele oamenilor. Unii, care nu citesc sau nu cunosc Biblia, inca se mai intreaba de ce dupa moartea lui Isus Hristos, nu a pus Dumnezeu capat pacatului din aceasta lume ? De ce a mai lasat sa mai treaca peste omenire inca 2000 de ani de pacat. Simplu de raspuns: pentru ca pacatul nu a ajuns la maturitate deplina. Cupa, masura nelegiuirilor, inca nu s-a umplut. Pacatul mai are inca multe fete hidoase pe care trebuie sa ni le arate, ca sa ne vindecam definitiv de el. De peste 2000 de ani, ni le arata zilnic. Zilnic vedem aberatii pe care le fac oamenii acestei planete blestemate, si mai avem inca multe de vazut. Pustiiri de necrezut, boli, nedreptate, suferinta si moarte.

„La sfarsitul stapanirii lor, cand pacatosii vor fi umplut masura nelegiuirilor, se va ridica un imparat fara rusine si viclean (Antihristul). El va fi tare, dar nu prin puterea lui insusi (ci prin puterea Satanei), el va face pustiiri de necrezut, va izbuti in tot ce va incepe, va nimici pe cei puternici si chiar pe poporul sfintilor. Din pricina propasirii lui si izbandirii vicleniilor lui, inima i se va ingamfa, va pierde pe multi oameni care traiau linistiti si se va ridica impotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fara ajutorul vreunei maini omenesti.” (Daniel)

Omenirea, a facut din Justite, in toate veacurile, o curva pe care fiecare a abuzat-o dupa bunul plac, a violat-o, a cumparat-o sau a silit-o sa faca tot ceea ce au poftit ei, mai marii sau mai micii acestei lumi, stapaniti si condusi de Dracu’ insusi. Acolo unde este nedreptate este Dracu’, nu este Dumnezeu. Sa stiti foarte bine acest lucru. Astazi, mai mult ca niciodata, dreptatea lipseste din lumea noasta, si acesta este un semn al sfarsitului. Sunt furate alegeri, se mint popoare intregi cu media, se manipuleaza popoare intregi cu media, se fac nelegiuiri la o scara fara precedent in alte veacuri ale istoriei acestei lumi nefericite. In Iad, dreptatea este stramba, asa cum stiti si dumneavoastra, iar daca ea mai este pe ici pe colo, asta se datoreaza numai faptului ca Dumnezeu este cu noi in Iad. Isus Hristos insusi a fost condamnat pe nedrept in lumea noastra pacatoasa, adica in Iad. Iadul nu iubeste dreptatea. Iadul iubeste doar minciuna si crima, Iadul iubeste banii tradarilor de orice fel. Fiecare dintre noi, intr-o masura mai mare sau mai mica, intr-un un moment sau altul al vietilor noastre, am vrut sa strambam si am strambat, adevarul si dreptatea. Toti am facut cel putin o data acest lucru. Crestinii adevarati iubesc dreptatea si adevarul si urasc nedreptatea si minciuna. Astazi vreau sa facem diferenta dintre justitia omeneasca si dreptatea dumnezeiasca. Astazi vreau sa vedem impreuna de ce dreptatea dumnezeiasca este superioara oricarei justitii omenesti. Nu este deloc greu ca sa vedem aceasta diferenta.

Vreau sa va pun o intrebare: Dumneavoastra ce ati prefera, dreptate sau justitie ? Nu va grabiti sa raspundeti. Ganditi-va mai intai. Stiti care este diferenta dintre cele doua ? Stiti de ce Dumnezeu niciodata nu va face justitie, ci totdeauna va face doar dreptate ? Pentru ca Dumnezeu are deja toate probele cu privire la noi. Vietile noastre traite de partea Lui sau de partea lui Dracu’ sunt proba suprema si irefutabila. Noi singuri furnizam singura proba care poate sa fie in favoarea sau impotriva noastra. Dumnezeu nu ne acuza de nimic. Singurul acuzator este Dracu’, dar el este de la inceput un acuzator nedrept si abuziv. In final va recunoaste si el acest lucru, pentru ca orice genunchi se va pleca in fata lui Dumnezeu si va recunoaste ca in El nu este nedreptate. Hai sa vedem acum impreuna, care este diferenta majora si esentiala dintre cele doua. Asa cum stim cu totii, justitia se bazeaza pe probe ale vinovatiei sau nevinovatiei unei persoane acuzate de cel putin o alta persoana. Aceste probe pot sa fie drepte, cinstite sau pot sa fie nedrepte, mincinoase, etc. Asta inseamna ca niciodata omul care judeca, nu v-a putea sa faca dreptate adevarata pe pamant. Tocmai din aceasta cauza, Dumnezeu ne sfatuieste sa fim cu mare atentie la dreptate, nu la justitie. Fara dreptate, nu exista justitie dreapta. Daca dreptatea nu este dreapta, ca sa spunem asa, actul justitiei este stramb, este gresit, face rau si distruge vieti. Daca dreptatea este dreptate, atunci si actul de justitie este corect si benefic. Vedeti ce importanta are dreptatea in ecuatia actului de justitie ? Vedeti de ce Dumnezeu cere poporului Sau ca mai intai de toate sa fie drept, si abia pe urma, pe baza acestei dreptati, sa faca judecata si justitie dreapta ? Vedeti ce importanta enorma are dreptatea ?! Acum o sa va mai arat o diferenta majora dintre dreptatea dumnezeiasca si justitia omeneasca. Judecatorul uman, ca sa faca justitie, are nevoie de probe, de fapte, de marturii, etc. El nu stie, si nu va sti niciodata mai dinainte ceea ce are sa se intample cu un caz pe care il judeca, decat daca sentinta este trucata, adica este data mai dinainte, indiferent de problele furnizate, pe cand Dumnezeu, face dreptate si poate sa faca dreptate, pentru ca El stie mai dinainte toate probele, dovezile, faptele si vorbele noastre, iar aceste fapte, El, Dumnezeu, nu le va stramba niciodata in favoarea unuia sau a altuia. Recititi va rog ceea ce am scris in motto. Cand Dumnezeu se refera la fata omului, nu se refera la faptul ca omul poate sa fie frumos sau urat, ci se refera la pozitia lui sociala, si implicit la puterea lui de a influenta actul de justitie, datorita acestei pozitii. Vreau sa retineti ca judecata lui Dumnezeu si implicit dreptatea Lui, nu este si nu se bazeaza pe o condamnare a pacatosului, ci pe o descoperire a propriei sale nelegiuiri, pe care el, omul pacatos, a ascuns-o sau nu a vrut sa o vada, nelegiuire care l-a dus la pierzare, si din cauza careia o sa moara pentru totdeauna. Vedeti esenta ? Vedeti diferenta majora ? Dumnezeu nu da un verdict de condamnare a pacatosului, ci doar ii arata pacatosului probele furnizate de el insusi, consecinta pacatului in care s-a complacut toata viata lui. Ii arata pacatosului, consecinta refuzului de a-l accepta pe El ca Salvator, si de a crede adevarul cuvintelor Sale. Dumnezeu nu condamna pe nimeni. Dumnezeu doar constata nelegiuirea omului, si ii arata asta si pacatosului, verde-n fata, ca sa inteleaga ceea ce l-a dus la pierzare. In asta consta judecata pacatosilor, a celor pierduti, a oamenilor gunoi. „Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca o judecata impotriva tuturor si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate faptele nelegiuite pe care le-au facut in chip nelegiuit, si de toate cuvintele de ocara pe care le-au rostit impotriva Lui, acesti pacatosi nelegiuiti.” (Iuda) Dumnezeu ii incredinteaza, adica le arata, le aduce la cunostinta celor nelegiuiti din toate veacurile, fara echivoc si fara putinta de tagada, dovada, ca nu El este de vina pentru disparitia lor definitiva din Univers, Imparatia Lui, ci ei insisi, dimpreuna cu Dracu’, tatal lor. Refuzand salvarea prin crucea biruintei lui Isus Hristos, refuzam singura cale prin care putem sa fim salvati. Crucea lui Isus Hristos este pentru noi pacatosii din Iad, echivalentul Pomului cunostintei binelui si raului din Eden. O sa vorbim despre asta mai pe larg, cu alta ocazie. Refuzand salvarea oferita gratis de catre Dumnezeu prin Fiul Sau, ramanem in starea de oameni pierduti, in Imparatia Satanei, Iadul. In asta consta judecata lui Dumnezeu, de care se sperie toata lumea: refuzul nostru de a-l crede si a-l accepta pe Dumnezeu in vietile noastre. Dumnezeu nu este nici procuror, nici judecator, nici avocat, in sensul in care se practica justitia in lumea noastra, adica in Iad. Dumnezeu este singurul care poate sa judece drept si infailibil, iar judecata Lui consta in faptul ca ne arata foarte limpede, ca este numai vina noastra pentru ca suntem pierduti. El nu are nicio vina in asta. A facut tot ceea ce era posibil pentru salvarea noastra. Dumnezeu poate sa judece cu dreptate absoluta, din aceste motive: „Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo, ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii. Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” (Evrei)  „…Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric si va descoperi gandurile inimilor.” (1Corinteni)  Pacatosul va intelege foarte clar, ca va putea ascunde nimic de Dumnezeu, si ca Dracu’ l-a dus la pierzare, nu Dumnezeu. Dumnezeu nu l-a impins niciodata pe om la rau. Dumnezeu nu a dorit niciodata moartea pacatosului, ci doar salvarea lui. Dumnezeu nu are, si nu a avut niciodata nevoie de dovezile cuiva. Dumnezeu a stiut si stie totul mai dinainte, si nu poate sa fie indus in eroare de nimeni. Asa ceva este imposibil. De aceea judecata lui Dumnezeu este totdeauna dreapta si singura infailibila. Dumnezeu nu poate sa fie corupt cu coliva, pupat de icoane, sfinti de lemn, de aur si de argint, cu pomeni, acatiste, matanii si alte alea. Crestinul adevarat tanjeste dupa dreptatea dumnezeiasca. Crestinului adevarat nu-i este frica de Dumnezeu. Crestinul adevarat iubeste si abia asteapta dreptatea lui Dumnezeu, ca sa fie reinstaurata pe planeta Pamant.

„…sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu este Cel care face dreptate…. „Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in veci de veci, toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate (Evrei)

Nu vreau sa inteleaga cineva din acest post, ca Dumnezeu este impotriva actelor de justitie, asa cum se fac ele pe aceasta planeta. Nu asta am vrut sa spun, si nu asta am sustinut. Spun doar ca dreptatea este mai importanta decat justitia, pentru ca este baza justitiei insasi, si am mai vrut sa spun ca dreptatea lui Dumnezeu este imbatabila, si ca ea nu inseamna condamnare, asa cum nici judecata lui Dumnezeu, nu inseamna condamnare. Asa ca iubiti dreptatea si departati-va de nedreptate. Nu faceti nedreptate nici celui mai mare dusman al dumneavoastra, daca vreti sa fiti crestin. Nu va bucurati de nedreptate, pentru ca asta va duce la pieirea dumneavoastra, iar daca in viata aceasta v-ati mai bucurat din cand in cand de dreptate, sa stiti ca acolo a fost mana lui Dumnezeu.

Cu respect,