Trist cantec de dragoste

Numai viaţa mea va muri pentru mine-ntr-adevăr, cândva.

Numai iarba ştie gustul pământului.

Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,

de inima mea când o părăseşte.

Aerul e-nalt, tu eşti înaltă,

tristeţea mea e înaltă.

Vine o vreme când mor caii.

Vine o vreme când se-nvechesc maşinile.

Vine o vreme când plouă rece

şi toate femeile poartă capul tău

şi rochiile tale.

Vine şi o pasăre mare, albă,

care ouă pe cer luna.”

 

Nichita Stanescu

Ashleigh-Good[1]

Foto: Ryan McGinley

Cu respect,

P.S. Acest post, este si pentru prietena mea Monica, pe care o pretuiesc pentru grija pe care mi-o poarta, si nu numai.